Decizie nr. 362 din 12 decembrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, a Legii nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Excepţia a fost ridicată de Cooperativa de Credit "Concordia Română" Sibiu în Dosarul nr. 2.866/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, ca fiind inadmisibila, în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, şi ca fiind neîntemeiată, în ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, precum şi ale art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea nr. 2.604 din 19 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.866/2001, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, a Legii nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Excepţia a fost ridicată de Cooperativa de Credit "Concordia Română" Sibiu într-o cauza având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva Hotărârii nr. 40 din 18 iunie 2001 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, prin care, în temeiul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, a fost respinsă cererea de avizare prealabilă a reorganizării cooperativei.

I. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, se susţine, în esenta, ca acestea încalcă dispoziţiile şi principiile Constituţiei; deturneaza înţelesul art. 144 lit. c) din Legea fundamentală, limitează competenţa Curţii astfel cum este prevăzută de acest text, ingradesc în mod nejustificat accesul la justiţia constituţională, imprimand activităţii Curţii un caracter opus scopului sau, şi anume garantarea supremaţiei Constituţiei şi a statului de drept. Totodată prevederile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, au omis sa reglementeze "problema distinctă a momentului la care legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa trebuie să fie în vigoare, pentru ca să fie admisibilă realizarea pe fond a controlului de constituţionalitate; aceste dispoziţii şi lipsa unei interpretări corecte a Constituţiei au permis ca emiterea de ordonanţe de urgenţă să se transforme dintr-o excepţie constituţională într-o regulă comuna". Se apreciază ca, datorită neconstitutionalitatii acestor prevederi ale Legii nr. 47/1992, a fost împiedicat şi întârziat controlul constituţionalităţii prevederilor ordonanţelor de urgenta ale Guvernului nr. 97/2000 şi nr. 272/2000, în ansamblul lor.

II. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 se arata ca aceasta încalcă dispoziţiile art. 109 alin. (1) şi (4) din Constituţie. În opinia autorului excepţiei, din perspectiva acestor dispoziţii, ordonanţa "nu putea fi adoptată, nu putea fi depusa spre aprobare la Parlament, nu putea fi publicată în Monitorul Oficial al României şi nu putea intră în vigoare, mai ales la data de 19 decembrie 2000, având în vedere ca alegerile parlamentare generale au avut loc la 3 noiembrie 2000".

III. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 se arata ca publicarea acesteia în "Monitorul Oficial al României nr. 330 din 14 iulie 2000 în lipsa semnaturilor primului-ministru Mugur Isarescu şi ministrului funcţiei publice Vlad Rosca, constituie dovada încălcării art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi a art. 51 din Constituţie şi face proba acţiunilor îndreptate contra ordinii constituţionale şi incriminate de art. 166 din Codul penal." Se mai arata ca aceasta ordonanţa, nefiind semnată de primul-ministru şi contrasemnata de ministrul care are obligaţia punerii ei în aplicare, încalcă şi prevederile art. 106 alin. (1), (2) şi (3), art. 107 alin. (4) şi ale art. 78 din Constituţie. De asemenea, se invoca şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 51, art. 99 alin. (1) şi ale art. 109 alin. (2) fără însă să se arate în ce consta aceasta.

IV. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 200/2002 se susţine ca aceasta "a fost adoptată cu ignorarea situaţiei juridice a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, în dispreţul Constituţiei, legilor şi principiilor ordinii de drept", incalcandu-se flagrant art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi art. 51 din Constituţie.

V. În sfârşit, se solicita constatarea neconstitutionalitatii următoarelor dispoziţii, în ordinea invocarii lor:

–art. 246 alin. 2, art. 249, 264, 286, modificate şi raportate la art. 284 alin. 1, art. 146 alin. 3, modificat, art. 246 alin. 1 lit. a) şi b) şi alin. 3, modificate şi completate, art. 250 alin. 2, modificat, art. 251, art. 252 alin. 1 lit. d) liniuţa a 5-a, modificat, art. 252 alin. 2, art. 253, art. 254 lit. c), modificat, art. 254, art. 255 alin. 1 şi 3, art. 256, 257, 259, 260, 262, modificat, art. 268 alin. 1, art. 273, 283, 285 şi 287, toate din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, precum şi prin Legea nr. 200/2002;

–art. I pct. 39, 42, 50 şi 52, art. II alin. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000;

–art. I pct. 81, 84, 92 şi 98 din Legea nr. 200/2002.

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 107, art. 99 alin. (1), art. 106 alin. (1)-(3), art. 109 alin. (2), art. 51 şi art. 114 alin. (4), precum şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, se arata ca proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost depus la Camera Deputaţilor pe data de 29 iunie 2000, când Parlamentul se afla în sesiune ordinară, cu respectarea art. 114 alin. (4) teza a doua din Constituţie. Se considera ca invocarea încălcării art. 106 alin. (2) din Constituţie este irelevanta, iar neconstituţionalitatea unor prevederi din ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 97/2000 şi nr. 272/2000, precum şi ale unor prevederi din Legea nr. 200/2002 nu este raportată la dispoziţii din Legea fundamentală, asa încât efectuarea controlului de constituţionalitate este imposibila. Tot astfel se arata ca nici raportarea textelor criticate ca fiind neconstituţionale la unele prevederi din alte acte normative nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, se apreciază ca acestea nu sunt contrare art. 21, 49 şi 51 din Constituţie.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, a Legii nr. 200/2000 şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, în raport cu prevederile art. 16, 21, 24, 48, 49, 51, 78, 99, 106, 107, 109 şi 144 din Constituţie este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, se arata: invocarea prevederilor Legii nr. 24/2000 este irelevanta; faptul ca legea prevede îndeplinirea unor condiţii prealabile intrării ei în vigoare nu are semnificatia retroactivitatii sale, întrucât prin aplicarea ei nu se urmăreşte reglementarea unei situaţii juridice anterioare acestui moment; art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu restrânge accesul la controlul constituţional.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, Legea nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, precum şi art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, are următorul cuprins: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei. [...]

(6)Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16, 21, 24, 48, 49, 51, 78, 99, 106, 107, 109 şi 114 din Constituţie, care prevăd:

–Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

–Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2)Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3)Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale.";

–Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.";

–Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";

–Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.";

–Art. 99: "(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului.

(2)Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.";

–Art. 106: "(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2)Dacă primul-ministru se afla într-una din situaţiile prevăzute la articolul 105 sau este în imposibilitatea de a-şi exercită atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.

(3)Prevederile alineatului (2) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.";

–Art. 107: "(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

(2)Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3)Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

(4)Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.";

–Art. 109: "(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.

(2)Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se afla într-una din situaţiile prevăzute în articolul 105 ori este în imposibilitatea de a-şi exercită atribuţiile mai mult de 45 de zile.

(3)În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 102. (4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.";

–Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2)Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.

(3)Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.

(4)În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5)Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata următoarele:

II. În legătură cu neconstituţionalitatea prevederilor art. 246 alin. 2, art. 249, 264, 286, modificate şi raportate la art. 284 alin. 1, art. 146 alin. 3, modificat, art. 246 alin. 1 lit. a) şi b) şi alin. 3, modificate şi completate, art. 250 alin. 2, modificat, art. 251, art. 252 alin. 1 lit. d) liniuţa a 5-a, modificat, art. 252 alin. 2 şi art. 253, art. 254 lit. c), modificat, art. 254, art. 255 alin. 1 şi 3, art. 256, 257, 259, 260, 262, modificat, art. 268 alin. 1, art. 273, 283, 285 şi 287, toate din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, precum şi prin Legea nr. 200/2002, autorul excepţiei nu invoca nici un text din Constituţie care ar fi încălcat. Asa fiind, Curtea Constituţională nu este în măsura să se substituie părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1997 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste prevederi de lege urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

O alta critica consta în aceea ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, fără semnatura primului-ministru Mugur Isarescu şi a ministrului funcţiei publice Vlad Rosca, incalcandu-se astfel art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi art. 51, 106, art. 107 alin. (4) şi art. 78 din Constituţie. În legătură cu aceasta, din punctul de vedere al Guvernului Curtea a reţinut ca, "la data semnării ordonanţei de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-şi exercită atribuţiile [situaţie reglementată de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentală]". De asemenea, cu privire la invocarea încălcării art. 78 din Constituţie, Curtea retine ca din însuşi faptul publicării reiese ca, în prealabil, ordonanţa a fost depusa la Parlament.

II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, Curtea constata ca prin Legea nr. 262/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2002, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit a fost respinsă. În consecinţa, dispoziţiile sale nu mai pot face obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", iar în conformitate cu prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol, "Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională". Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

III. O alta critica de neconstituţionalitate priveşte Legea nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, în legătură cu care se susţine ca "a fost adoptată cu ignorarea situaţiei juridice a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, în dispreţul Constituţiei, legilor şi principiilor ordinii de drept", incalcandu-se flagrant art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi art. 51 din Constituţie.

Şi aceasta critica urmează a fi respinsă, întrucât, asa cum s-a arătat deja, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, ceea ce face ca legea de aprobare a ei sa răspundă exigenţelor constituţionale.

IV. Critica privitoare la neconstituţionalitatea art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căreia, în esenta, aceste texte încalcă şi deturneaza înţelesul art. 144 lit. c) din Constituţie, limitează competenţa Curţii astfel cum este prevăzută de dispoziţiile constituţionale şi lasă nereglementata "problema distinctă a momentului la care legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa trebuie să fie în vigoare pentru ca să fie admisibilă realizarea pe fond a controlului de constituţionalitate".

Examinând critica formulată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Art. 144 lit. c) din Constituţie prevede în mod expres şi limitativ competenţa Curţii Constituţionale, iar art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, reluand aceste dispoziţii, precizează competenţa Curţii Constituţionale de a "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". Textul supus controlului trebuie să fie în vigoare, deoarece aprecierea constituţionalităţii priveşte o lege sau o ordonanţa care exista şi care produce efecte juridice. Intervenţia Curţii în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice care şi-au încetat existenta ar fi contrară rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, precum şi principiului neretroactivitatii legii. De aceea excepţiile de neconstituţionalitate ridicate cu încălcarea prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, inadmisibile, astfel ca trebuiau respinse chiar de instanţa de judecată printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. De altfel, cat priveşte exercitarea controlului de constituţionalitate asupra unui text de lege în vigoare, Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 111 din 8 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, excepţie ridicată de Cooperativa de Credit "Concordia Română" Sibiu în Dosarul nr. 2.866/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.

2.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, a Legii nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul menţionat.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 decembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu