Decizie nr. 741 din 12 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3, art. 183 şi art. 244 din Codul de procedură civilă, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a prevederii referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 23D/2009, ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 24.678/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 2.556D/2008 şi nr. 23D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.

În temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 23D/2009 la Dosarul nr. 2.556D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a prevederilor art. 183 şi ale art. 244 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat ca inadmisibile, iar în ceea ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 3 decembrie 2008 şi din 27 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.962/99/2005 şi nr. 24.678/3/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3, art. 183 din Codul de procedură civilă şi art. 244 alin. 1 pct. 1 din acelaşi cod, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a prevederii referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţii ridicate de Emil Balaure în cauze având ca obiect o acţiune în pretenţii, respectiv o obligaţie de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, se arată că prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia, precum şi prevederile art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, care consacră imposibilitatea recuzării membrilor întregii instanţe, îngrădesc dreptul părţilor la un proces echitabil. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, prin redactarea defectuoasă, respectiv prin instituirea posibilităţii, iar nu a obligativităţii judecătorului de a suspenda cursul judecăţii, în cazul defăimării unui înscris ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

De asemenea, autorul excepţiei consideră ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, referitoare la interdicţia pentru avocaţii - foşti judecători de a pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, fiind nemulţumit de exercitarea în concret a profesiei de avocat de o anumită persoană.

În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale, nu se precizează în ce constă contradictorialitatea cu Legea fundamentală.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă arată că dispoziţiile art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, legiuitorul fiind îndreptăţit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru asigurarea unei bune desfăşurări a proceselor şi împiedicarea abuzului de drept, fără a restrânge accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare. De asemenea, arată că sunt constituţionale şi prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia, şi nu în mod direct, de către părţi. Exercitarea oricărui drept procesual nu se poate face decât într-un cadru juridic, stabilit de către legiuitor, cu respectarea unor exigenţe de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor.

Prevederile art. 183 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, legiuitorul lăsând la aprecierea judecătorului oportunitatea suspendării cursului judecăţii, asigurându-se astfel respectarea dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tentativelor abuzive de tergiversare a judecăţii. Sunt constituţionale şi dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă, consacrând dreptul, dar şi datoria judecătorului de a suspenda judecata numai dacă soluţia care s-ar da într-o altă pricină ar fi de natură a influenţa în mod decisiv soluţionarea acţiunii.

În ceea ce priveşte invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, în opinia instanţei de judecată, acestea nu au legătură cu obiectul cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Potrivit motivării excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 28 alin. 1, 2 şi 3, ale art. 183 şi art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, precum şi dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

–art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă: "Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.

Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.

Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.";

–art. 183 din Codul de procedură civilă: "Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.";

–art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă: "Instanţa poate suspenda judecata:

1.când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;"

–art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995: "(4) Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea, timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective.";

–art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992: "(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare."

Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit de modalitatea de redactare a acestor texte de lege, susţinând, în esenţă, că legiuitorul ar fi trebuit să instituie obligativitatea, iar nu posibilitatea judecătorului de a suspenda cursul judecăţii, în cazul defăimării unui înscris ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Prin urmare, autorul excepţiei solicită indirect modificarea textului de lege criticat, ceea ce, din perspectiva dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", apare ca inadmisibil.

II. Autorul excepţiei mai susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, referitoare la interdicţia pentru avocaţii - foşti judecători de a pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, fiind nemulţumit de exercitarea în concret a profesiei de avocat de o anumită persoană.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect o acţiune în pretenţii, astfel încât excepţia invocată nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, Curtea Constituţională nu poate decide decât asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea "unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei", Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 ca inadmisibilă.

III. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, se constată că aceasta nu este motivată, în sensul cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". Încălcarea acestor dispoziţii imperative are drept consecinţă imposibilitatea exercitării controlului de constituţionalitate, Curtea neputându-se substitui autorului sesizării, invocând unul sau mai multe motive de neconstituţionalitate în locul acestuia, iniţiativă care ar echivala cu un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.

IV. Prevederile art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă instituie anumite condiţii în care se poate face recuzarea judecătorilor unei instanţe ori a unei secţii a acesteia, ori în care se poate formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecător. Prin urmare, textele de lege criticate reprezintă norme de procedură prin intermediul cărora legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Pe de altă parte, textele de lege criticate realizează o veritabilă protecţie a justiţiabilului împotriva încercărilor nejustificate de tergiversare a soluţionării cauzei, restrângând posibilităţile părţilor de a solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situaţii care se justifică raţional.

De altfel, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.

În consecinţă, susţinerile autorului excepţiei referitoare la îngrădirea dreptului constituţional la un proces echitabil, prin imposibilitatea recuzării membrilor întregii instanţe, sunt nefondate.

V. Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia, iar nu direct de către părţi, ar contraveni dreptului constituţional la un proces echitabil, aceasta nu poate fi reţinută.

Astfel, Curtea constată că prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Prin urmare, instanţa de judecată se pronunţă doar asupra oportunităţii sesizărilor, cu obligaţia de a respinge ca inadmisibile pe acelea care nu îndeplinesc condiţiile legii, având rolul unui filtru al excepţiei de neconstituţionalitate invocate de părţi. Instituind imposibilitatea sesizării Curţii Constituţionale direct de către părţi, legiuitorul a avut în vedere prevenirea eventualelor abuzuri şi tergiversarea cauzelor deduse judecăţii, în deplin acord cu dispoziţiile art. 57 din Constituţie, potrivit cărora drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie exercitate cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi a dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 24.678/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de acelaşi autor în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie