Hotărîre nr. 406 din 27 iulie 1992

Guvernul României hotărăşte:

Se aprobă Normele pentru aplicarea Ordonanţei nr. 3/1992 a Guvernului României referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

PRIM-MINISTRU

THEODOR STOLOJAN

Contrasemnează:

Ministrul economiei şi finanţelor,

George Danielescu

Ministrul bugetului, veniturilor

statului şi controlului financiar,

Florian Bercea

NORME

pentru aplicarea Ordonanţei nr. 3/1992 referitoare la taxa pe valoarea adăugată

I. Operaţiuni impozabile

Potrivit art. 2 din ordonanţa, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile privind:

1.Livrările de bunuri mobile

Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care acţionează în numele acestora.

Livrarea cuprinde toate operaţiunile prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juridică prin care se realizează: vînzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societăţii comerciale, închirierea unor bunuri pe baza unui contract cu clauza transferării proprietăţii asupra bunurilor respective la o anumită data, predarea de către agenţii economici a unor bunuri cu titlu gratuit.

Gazul, energia electrica şi termica şi altele similare sînt considerate ca bunuri mobile corporale.

2.Transferul proprietăţii bunurilor imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice

Intra în sfera taxei pe valoarea adăugată operaţiunile privind transferul proprietăţii bunurilor imobiliare, indiferent de forma juridică prin care se realizează, potrivit precizărilor de la pct. 1 alin. 2 de mai sus.

În categoria bunurilor imobiliare, în sensul ordonanţei privind taxa pe valoarea adăugată, se cuprind:

a)toate construcţiile imobiliare prin natura lor, cum sînt: locuintele, vilele, construcţii industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitării altor activităţi;

b)terenurile pentru construcţii şi cele situate în intravilan, inclusiv cele aferente localităţilor urbane sau rurale pe care sînt amplasate construcţiile sau alte amenajări din localităţi;

c)bunurile de natura mobiliară care nu pot fi detasate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor insesi.

3.Prestările de servicii

Prin prestare de servicii se înţelege orice activitate rezultată dintr-un contract prin care o persoană se obliga să execute o munca manuală sau intelectuală în scopul obţinerii unui profit şi care nu reprezintă livrări de bunuri.

Astfel de activităţi pot avea ca obiect:

a)lucrări de construcţii-montaj;

b)transport de persoane şi mărfuri;

c)închiriere de bunuri mobile sau imobile;

d)operaţiuni de intermediere sau de comision;

e)reparaţii de orice natura;

f)cesiuni sau concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licenţe, de mărci de fabrica şi de comerţ;

g)operaţiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări şi expertize;

h)operaţiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare;

i)vinzari pentru consumul pe loc de produse alimentare şi băuturi.

4.Importul de bunuri şi servicii

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intra importurile de bunuri şi servicii realizate, direct sau prin intermediari autorizaţi, de orice persoană fizica sau juridică, în condiţiile prevăzute de Regulamentul vamal al României.

II. Persoane fizice sau juridice care exercită activităţi supuse taxei pe valoarea adăugată

Potrivit art. 2 din ordonanţa, pentru ca operaţiunile privind transferul proprietăţii bunurilor sau prestările de servicii efectuate cu plata, precum şi cele asimilate acestora să între în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitate desfăşurată de o maniera independenta de către persoane fizice sau juridice.

Acţionează de o maniera independenta persoanele care exercită o activitate pe propria lor răspundere şi au libertate totală în organizarea şi execuţia lucrărilor pe care le comporta operaţiunile în cauza, cum sînt:

–regiile autonome;

–societăţile comerciale, indiferent de natura proprietăţii;

–societăţile agricole de tip privat;

–unităţile cooperatiste;

–asociaţiile şi organizaţiile cu scop lucrativ;

–persoanele fizice şi asociaţiile familiale, autorizate sa desfăşoare activităţi economice pe baza liberei iniţiative;

–persoanele juridice, persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate sa desfăşoare activităţi economice pe baza liberei iniţiative sînt supuse taxei pe valoarea adăugată pentru importurile de bunuri şi servicii realizate peste limitele de scutire de taxe vamale potrivit Regulamentului vamal al României.

Nu sînt supuse taxei pe valoarea adăugată operaţiunile realizate de persoanele care nu acţionează de o maniera independenta, cum este cazul salariaţilor şi altor persoane angajate printr-un contract de muncă sau orice alt raport juridic de subordonare (contract civil, convenţie etc.) prin care se stabilesc condiţiile de muncă, modalitatea de salarizare sau responsabilitatea celui care angajează, cum sînt:

–persoanele fizice care prestează munci salarizate sau remunerate de asociaţiile de locatari;

–voiajorii, reprezentanţii firmelor sau comis-voiajorii;

–artiştii de spectacole;

–manechinii;

–jurnalistii, corespondenţii locali de presa.

De asemenea, nu sînt supuse taxei pe valoarea adăugată indemnizaţiile primite de persoanele care desfăşoară activităţi în cadrul societăţilor comerciale şi regiilor autonome, ca împuterniciţi mandataţi sa reprezinte interesele capitalului de stat, ca membri în consiliile de administraţie sau în comisiile de cenzori.

III. Operaţiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

Potrivit art. 3 din ordonanţa, nu sînt supuse taxei pe valoarea adăugată operaţiunile privind livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizata, efectuate de:

a)asociaţiile fără scop lucrativ, pentru activităţile avînd caracter social-filantropic;

b)organizaţiile care desfăşoară activităţi de natura religioasă, politica sau civică;

c)organizaţiile sindicale, pentru activităţile legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale şi morale ale membrilor lor;

d)instituţiile publice, pentru activităţile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranţa statului, culturale şi sportive.

Instituţiile publice cuprind Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei publice.

În situaţiile în care din operaţiunile de mai sus rezultă profit, unităţile respective sînt obligate sa-l utilizeze pentru dezvoltarea sau îmbunătăţirea serviciilor prestate.

Asociaţiile, organizaţiile şi instituţiile publice de mai sus intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată pentru alte operaţiuni privind livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în mod sistematic, direct sau prin unităţi subordonate, pentru obţinerea de profit.

IV. Operaţiuni scutite

Operaţiunile scutite sînt reglementate prin art. 5 lit. c) şi art. 6 din ordonanţa şi nu se admite extinderea lor prin analogie.

În aplicarea prevederilor art. 6 din ordonanţa, se precizează:

1.Cu privire la livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizata, efectuate în ţara, de:

a)unităţi sanitare şi de asistenţa socială:

Se încadrează în scutirea prevăzută la lit. a) numai operaţiunile rezultate din activitatea sanitară şi de asistenţa socială efectuate de unităţile autorizate sa desfăşoare astfel de activităţi, indiferent de forma lor de organizare.

În cazul cînd unităţile de mai sus desfăşoară şi alte activităţi decît cele sanitare şi de asistenţa socială, încadrarea acestora în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se efectuează în mod distinct, ţinînd seama de prevederile normelor legale.

Astfel, operaţiunile economice efectuate în mod sistematic în vederea obţinerii de profit, cum ar fi livrările de bunuri din gospodăriile anexe, prestările hoteliere, inclusiv pensiuni, activităţile de comerţ, se supun taxei pe valoarea adăugată dacă unitatea în cauza realizează din aceste activităţi un venit total de peste 10 milioane lei anual;

b)unităţi de ştiinţa şi învăţămînt, de cultura şi sport:

Sînt scutite activităţile desfăşurate de instituţiile publice sau private, precum şi de cele subordonate acestora în cadrul învăţămîntului general, liceal, superior, sau în şcolile profesionale, complementare, de meserii şi postliceale, şcolile de maiştri, centrele de perfecţionare a pregătirii profesionale, învăţămîntul postuniversitar, precum şi de persoanele fizice care dau lecţii particulare legate de aceste forme de învăţămînt. Sînt, de asemenea, scutite activităţile efectuate în grădiniţe, tabere de copii şi tineret, precum şi în unităţile de învăţămînt cu scop social.

Celelalte categorii de învăţămînt sînt supuse taxei.

În aceste categorii intra activităţile desfăşurate de diferite unităţi de şcolarizare în domenii cum ar fi:

–invatarea limbilor străine;

–conducerea auto sau pilotarea navelor şi aeronavelor;

–pregătirea în diverse discipline sportive: judo, carate, tenis, box etc.;

–pregătirea ghizilor de turism sau altor specialişti în domeniul agrementului.

Aceste activităţi, precum şi altele desfăşurate în mod sistematic, în scopul obţinerii de profit, sînt supuse taxei pe valoarea adăugată dacă unitatea în cauza realizează din aceste activităţi un venit total de peste 10 milioane lei anual;

c)organizaţiile de nevăzători şi de invalizi, asociaţiile persoanelor handicapate şi unităţile economice la care aceştia îşi desfăşoară activitatea, potrivit legii.

Sînt scutite, potrivit art. 6 lit. f) organizaţiile şi asociaţiile fără scop lucrativ care desfăşoară numai o activitate în scop social. Unităţile economice organizate de acestea sînt scutite numai dacă folosesc munca membrilor lor, iar numărul de persoane valide se încadrează în reglementările legale în vigoare privind organizarea unor astfel de unităţi.

Unităţile economice aparţinînd organizaţiilor şi asociaţiilor de mai sus care nu se încadrează în reglementările prevăzute la alineatul precedent sînt supuse taxei pe valoarea adăugată dacă realizează un venit total de peste 10 milioane lei anual;

d)cantinele organizate pe lîngă unităţile de învăţămînt, agenţii economici şi sociali, instituţiile publice (cu excepţia celor care funcţionează cu regim de alimentaţie publică).

Sînt scutite de taxa pe valoarea adăugată numai vînzările de preparate culinare proprii către personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile respective.

Vînzarea preparatelor culinare proprii la alte persoane decît cele de mai sus, precum şi a altor produse achiziţionate în vederea revinzarii este supusă taxei pe valoarea adăugată dacă aceste operaţiuni depăşesc plafonul de scutire de 10 milioane lei venit total anual.

2.Cu privire la operaţiunile de import:

Potrivit art. 6 lit. B. a), importurile de bunuri care, potrivit legii, sînt scutite de taxa vamală, cu excepţia celor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 35/1991, sînt scutite şi de taxa pe valoarea adăugată.

În aceasta situaţie sînt:

–bunurile dobîndite prin succesiuni testamentare, dovedite pe baza unor documente oficiale;

–ajutoare şi donaţii, cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic, primite de organizaţii sau asociaţii cu caracter umanitar sau cultural, ministere şi alte organe ale administraţiei publice, sindicate şi partide politice, organizaţii de cult, federaţii, asociaţii sau cluburi sportive, instituţii de învăţămînt, fără a fi destinate sau folosite pentru subvenţionarea campaniei electorale sau a unor activităţi ce pot constitui ameninţări la siguranţa naţionala;

–materialele pentru probe, experimentari sau cercetări;

–bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;

–mostrele fără valoare comercială, materialele publicitare, de reclama şi documentare.

Pentru a beneficia de scutire, bunurile respective trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

–să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligaţii de plată;

–sa nu facă obiectul unor comercializari ulterioare;

–sa nu fie utilizate pentru prestaţii către terţi, aducatoare de venituri;

–să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice şi înregistrate în evidenţa contabilă proprie.

În cazul schimbării condiţiilor de mai sus, importatorii sînt obligaţi sa achite taxa pe valoarea adăugată, concomitent cu plata taxelor vamale.

De asemenea, sînt scutite următoarele categorii de bunuri:

–bunurile de origine română;

–bunurile care au fost reparate sau înlocuite de partenerii externi, în perioada de garanţie;

–bunurile care se înapoiază în ţara ca urmare a unei expedieri eronate;

–bunurile introduse în ţara de către persoane fizice, misiuni diplomatice şi oficii consulare acreditate în România, precum şi de membrii acestora, şi care, potrivit Regulamentului vamal în vigoare, sînt scutite de plată taxelor vamale.

V. Operaţiuni impozabile prin optiuni

Potrivit art. 7 din ordonanţa, agenţii economici, precum şi unităţile economice din cadrul altor persoane juridice, care efectuează operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, pot opta pentru plata acestei taxe pentru întreaga activitate sau numai pentru anumite operaţiuni.

Plătitorii de taxa prin opţiune beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor achiziţionate sau realizate în unităţile proprii destinate realizării operaţiunilor impozabile, potrivit reglementărilor cuprinse în cap. IV din ordonanţa şi precizările din prezentele norme.

Aprobarea se da de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, pe bază de cerere şi justificare economică, prezentate de solicitant, numai în condiţiile în care includerea operaţiunilor respective în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată nu influenţează negativ alte operaţiuni sau produse scutite de taxa pentru protecţia socială sau a unor activităţi specifice.

Agenţii economici, precum şi unităţile economice din cadrul altor persoane juridice sînt obligaţi ca pentru activitatea sau partea acesteia din care rezultă operaţiunile supuse taxei pe valoarea adăugată prin opţiune sa organizeze un sector distinct din punct de vedere al evidentei contabile şi al dreptului de deducere.

Aprobarea este irevocabilă pînă la 31 decembrie al celui de-al patrulea an următor anului în care s-a introdus plata taxei pe valoarea adăugată prin opţiune şi se prelungeşte, de drept, pentru încă 5 ani, dacă în cursul perioadei iniţiale agentul economic plătitor prin opţiune a beneficiat de rambursarea taxelor aferente bunurilor de natura mijloacelor fixe cumpărate.

VI. Faptul generator şi exigibilitatea

Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din ordonanţa, faptul generator ia naştere, de regula, în momentul efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietăţii bunurilor imobiliare sau prestării serviciilor.

Prin art. 10 alineatul ultim şi art. 11 din ordonanţa se reglementează condiţiile în care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată aferentă unor operaţiuni specifice.

În ceea ce priveşte bunurile din import aflate în regim de tranzit, antrepozit sau de introducere temporară în ţara, potrivit Regulamentului vamal al României, faptul generator ia naştere la data cînd bunurile în cauza sînt scoase din regimul de mai sus şi s-au întocmit formalităţile vamale corespunzătoare noii destinaţii.

Pentru bunurile exportate care s-au returnat, faptul generator intervine la data cînd bunurile respective au fost valorificate către beneficiarii interni.

Potrivit prevederilor art. 12 din ordonanţa, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la realizarea faptului generator, dar ea poate fi şi anticipata faptului generator.

Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă concomitent cu faptul generator pentru livrările sau cumpărările de bunuri şi se situeaza în momentul trecerii bunurilor respective în posesia cumpărătorului sau delegatului sau ori cînd a avut loc transferul dreptului de proprietate indiferent sub ce forma.

Exigibilitatea poate fi anticipata faptului generator atunci cînd factura este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor. Orice act juridic prin care se realizează transferul dreptului de proprietate determina exigibilitatea taxei, fără a fi obligatorie şi livrarea concomitenta a bunurilor.

Pentru prestările de servicii, inclusiv pentru lucrările imobiliare, la care se încasează avansuri sau se fac decontări succesive, exigibilitatea intervine la data încasării sumelor, iar cu autorizarea organului fiscal, la data stabilirii debitului ce revine clientului pa baza de factura sau alt document înlocuitor.

Antreprenorii de lucrări imobiliare pot sa opteze pentru plata taxei pe valoarea adăugată la efectuarea livrărilor, pentru lucrările şi în condiţiile următoare:

1.Lucrări ce pot fi supuse plăţii taxei pe valoarea adăugată la efectuarea livrării:

–lucrările imobiliare cu caracter deosebit executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaţia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectiva;

–lucrările imobiliare, la care materialele şi aparatele indispensabile pentru funcţionarea instalaţiilor sau încorporate în lucrare depăşesc 50% din preţurile negociate între antreprenor şi beneficiar.

2.Condiţii şi modalităţi de opţiune

Opţiunea se aproba de organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, pe baza unei declaraţii prin care antreprenorul se obliga sa achite, la efectuarea livrărilor, taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor, ce se încadrează în prevederile pct. 1 de mai sus, contractate după data declaraţiei respective.

După obţinerea aprobării opţiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adăugată înainte de efectuarea livrării, iar beneficiarilor sa deducă taxa înainte de receptionarea lucrării.

Opţiunea plăţii taxei pe valoarea adăugată la livrarea lucrării se comunică beneficiarilor în termen de 10 zile de la aprobare.

Nerespectarea condiţiilor de mai sus atrage anularea opţiunii şi obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată, în condiţiile prevăzute de art. 12 din ordonanţa.

Antreprenorul poate renunţa oricînd la opţiunea primită. În aceasta situaţie, are obligaţia achitării taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate.

VII. Baza de impozitare

Ca regula generală, baza de impozitare este constituită pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii, din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite sau ce urmează a fi primite de furnizor sau prestator în contrapartida pentru livrările sau prestările efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

În cazul plăţii în natura trebuie să se ţină seama de valoarea tuturor bunurilor sau serviciilor care constituie contravaloarea livrării de bunuri sau prestări de servicii.

Baza de impozitare se determina integral la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, chiar dacă în contract se prevede plata în rate sau prin decontări succesive.

În cazul în care anumite elemente accesorii ale preţului nu sînt determinate în mod precis în momentul desfacerii mărfurilor, toate sumele percepute ulterior livrării bunurilor dau loc la impozitare din momentul facturarii lor.

Reprezintă cheltuieli accesorii ale livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, comisioanele, cheltuielile de ambalare, de transport, de asigurare şi altele de asemenea natura datorate de cumpărător, în măsura în care nu au fost cuprinse în preţurile negociate.

Prin art. 14 din ordonanţa se reglementează situaţia în care unele sume încasate de furnizori sau prestatori ori bonificate de aceştia clienţilor nu se cuprind în baza de impozitare.

Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, reducerile de preţ trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a)să fie efective şi în sume exacte în beneficiul cumpărătorului;

b)sa nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru o prestaţie oarecare.

VIII. Cotele de impozitare

În conformitate cu art. 17 din ordonanţa, pentru operaţiunile impozabile obligatoriu privind livrările de bunuri, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobiliare şi prestările de servicii, din ţara sau din import, se aplică o cota unica de 18% . Operaţiunile de export sau asimilate exportului de bunuri şi servicii sînt supuse cotei zero.

1.Cota de 18%

Sînt supuse acestei cote operaţiunile care privesc livrări de bunuri, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobiliare sau prestări de servicii către persoane fizice sau juridice cu sediul sau domiciliul în România, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată.

2.Cota zero

Se aplica potrivit prevederilor art. 17 lit. b) operaţiunilor de export de bunuri şi servicii efectuate de agenţi economici cu sediul în România.

a)Export de bunuri

Cuprinde livrările de bunuri expediate sau transportate în afară României, direct de către vinzator sau prin intermediar.

Sînt supuse cotei zero numai livrările de bunuri pentru care se justifica realitatea exportului, prin:

–organizarea şi conducerea evidentei tehnico-operative şi contabile distincte;

–prezentarea declaraţiei de export vizata de organele vamale, din care să rezulte datele necesare pentru identificarea declarantului, expeditorului şi destinatarului, precum şi date referitoare la natura şi valoarea mărfurilor.

b)Prestări de servicii la export

În această categorie se cuprind operaţiunile legate direct de exportul de bunuri mobile corporale, precum şi alte prestări de servicii efectuate pentru persoane fizice sau juridice nerezidente în România şi care îndeplinesc condiţiile stabilite pentru exportul de bunuri, respectiv se conduce o evidenta tehnico-operativă şi contabila distinctă şi se prezintă declaraţia de export vizata de organele vamale.

Sînt considerate operaţiuni legate direct de exportul de bunuri mobile corporale cele privind:

–transportul mărfurilor la destinaţie în străinătate;

–prestările accesorii la transportul bunurilor exportate; încărcări-descărcări ale mijloacelor de transport, manipulari ale mărfurilor;

–închirierea mijloacelor de transport, inclusiv cele dotate cu materiale necesare pentru protecţia mărfurilor exportate;

–paza şi depozitarea mărfurilor exportate;

–operaţiunile de prezentare şi ambalare ale produselor destinate exportului;

–alte servicii prestate de către comisionari sau alţi intermediari care intervin în operaţiunile de export.

3.Cota ce se aplică asupra preţurilor cu amănuntul sau asupra tarifelor practicate pentru serviciile prestate populaţiei sau altor consumatori finali

Cota de 18% prevăzută de art. 17 din ordonanţa se aplică asupra bazei de impozitare, determinata potrivit art. 13 din ordonanţa, în care nu este cuprinsă taxa pe valoarea adăugată.

Pentru bunurile sau serviciile comercializate prin comerţul cu amănuntul (magazine comerciale, consignatii, unităţi de alimentaţie publică sau alte unităţi care au relaţii directe cu populaţia sau cu alţi consumatori finali), preţurile sau tarifele practicate cuprind şi taxa pe valoarea adăugată.

În aceste condiţii, taxa pe valoarea adăugată se determina prin aplicarea unei cote recalculate, după formula 18:118x100, asupra sumei obţinute din vînzarea bunurilor şi din prestarea serviciilor către populaţie sau alţi consumatori finali.

IX. Regimul deducerilor

Potrivit art. 18 din ordonanţa, plătitorii taxei pe valoarea adăugată au dreptul la deducerea taxei aferente intrărilor de bunuri sau servicii destinate realizării de operaţiuni impozabile obligatoriu sau supuse cotei zero.

Prin art. 19 din ordonanţa se stabilesc condiţiile în care agenţii economici pot beneficia de dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor, şi anume:

a)să justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei.

Documentele legale în care trebuie să figureze taxa deductibilă sînt:

–facturile sau alte documente inlocuitoare, pentru bunurile sau serviciile cumpărate de la furnizori din ţara;

–declaraţia vamală de import vizata de organele vamale pentru taxa plătită la importuri;

–documentul care confirma achitarea taxei de către agentul economic, pentru livrările către sine;

b)să justifice ca bunurile în cauza sînt destinate pentru nevoile firmei şi sînt proprietatea acesteia.

Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune în parte, ci pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni.

În situaţia în care un agent economic realizează atît operaţiuni impozabile obligatoriu sau supuse cotei zero, precum şi operaţiuni scutite de plată taxei pe valoarea adăugată, dreptul de deducere se determina, potrivit art. 20 din ordonanţa, în raport cu participarea bunurilor sau serviciilor achiziţionate la realizarea operaţiunilor impozabile obligatoriu sau supuse cotei zero.

Gradul de participare a bunurilor sau serviciilor achiziţionate la realizarea de operaţiuni impozabile se determina lunar ca raport între suma reprezentind contravaloarea bunurilor livrate şi serviciilor prestate, supuse taxei pe valoarea adăugată sau cotei zero şi suma reprezentind ansamblul operaţiunilor realizate în luna respectiva.

Modalităţile de exercitare a dreptului de deducere sînt reglementate prin art. 21 din ordonanţa, şi anume:

a)prin reţinerea din suma reprezentind taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri sau serviciile prestate a taxei aferente intrărilor;

b)prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentind diferenţa dintre taxa aferentă intrărilor şi taxa facturată de agentul economic pentru livrările de bunuri sau serviciile prestate.

Termenele pentru regularizarea cu bugetul de stat a diferenţelor de taxa sînt următoarele:

–diferenţa rezultată potrivit art. 21 lit. a) se achită pînă la data de 25 a lunii următoare;

–diferenţa rezultată potrivit art. 21 lit. b) se regularizează astfel:

a)pentru unităţile care realizează operaţiuni de export, prin rambursare pînă la finele lunii următoare celei în care s-a realizat exportul, pe bază de documentaţie şi cerere transmise organului fiscal competent cu cel puţin 10 zile înainte de încheierea lunii respective;

b)pentru unităţile care realizează atît operaţiuni supuse taxei, cît şi operaţiuni scutite de plată taxei, prin compensarea minusului dintr-o luna cu taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat în lunile următoare.

În situaţiile în care sumele datorate bugetului de stat, exigibile în lunile următoare, nu acoperă integral taxa deductibilă, diferenţa se rambursează de organul fiscal competent, astfel:

–pînă la data de 30 a lunii următoare expirării unui trimestru, în cazul în care suma de rambursat depăşeşte 1 milion lei. Rambursarea se face pe bază de documentaţie şi cerere transmise organului fiscal competent cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea lunii respective;

–pînă la 31 decembrie, pentru unităţile cu sume de rambursat pe 11 luni sub 1 milion lei, pe bază de documentaţie şi cerere remise organului fiscal competent pînă la data de 20 decembrie. Regularizarea sumelor aferente întregului an se face pe bază de documentaţie, transmisă în luna ianuarie a anului următor, ce va fi soluţionată de organul fiscal competent în cel mult 20 de zile de la primirea acesteia.

Sumele sub 10.000 lei nu se rambursează, urmînd a fi regularizate prin reportare în perioadele următoare.

Întreprinderile cu producţie sezoniera pot cere rambursarea sumelor cuvenite la finele lunii următoare încheierii sezonului.

După întocmirea documentaţiei şi prezentarea cererii de rambursare la organul fiscal competent, suma respectiva nu mai poate fi reţinută din taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor facturate în perioada următoare celei pentru care s-a solicitat regularizarea.

În baza art. 24 din ordonanţa, se stabilesc următoarele cazuri în care Ministerul Economiei şi Finanţelor poate cere agenţilor economici garanţii personale sau solidare pentru eventualele sume incorect solicitate la rambursare:

–cînd suma de rambursat depăşeşte 1 milion lei, ca urmare a livrării produselor la export;

–cînd din documentaţia prezentată rezultă ca s-a ajuns în situaţia de a solicita rambursarea diferenţei de taxa pe valoarea adăugată, ca urmare a unor aprovizionari excesive sau nelivrarii produselor executate sau serviciilor prestate;

–cînd din verificări au rezultat abateri de la prevederile legii cu privire la obligaţiile plătitorilor.

Garanţiile vor fi constituite de către agenţii economici din bunuri şi alte valori, pînă la nivelul sumelor solicitate a fi rambursate, pe termen de maximum 30 de zile.

În cadrul acestui termen organele fiscale sînt obligate sa verifice corecta determinare a sumelor rambursate şi sa regularizeze eventualele diferenţe.

X. Obligaţiile plătitorilor

Persanele fizice şi juridice care realizează livrări de bunuri sau prestări de servicii ce se încadrează în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată au obligaţiile prevăzute de art. 25 din ordonanţa.

A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale:

a)să depună sub semnatura persoanelor autorizate, la organul fiscal competent, o declaraţie de înregistrare în termen de 15 zile de la data începerii activităţii sau a modificării condiţiilor de exercitare a acesteia.

Declaraţia de înregistrare se face prin completarea formularului anexa la Hotărîrea Guvernului nr. 349/1992.

Agenţii economici care devin plătitori de taxa ca urmare a depăşirii plafonului de venit prevăzut pentru scutire de taxa pe valoarea adăugată sînt obligaţi să depună declaraţia de înregistrare pînă la finele lunii următoare celei în care au realizat depăşirea.

Organul fiscal primitor al declaraţiei verifica dacă formularul este corect completat, este semnat de împuternicitul legal şi stampilat corespunzător. După verificare, înregistrează declaraţia şi remite agentului economic înştiinţarea de înregistrare ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.

Pentru agenţii economici în funcţiune la data aplicării taxei pe valoarea adăugată, înştiinţarea de înregistrare se face pe baza datelor din declaraţia de înregistrare, anexa la Hotărîrea Guvernului nr. 349/1992.

Numărul de înregistrare va fi menţionat de agentul economic pe facturi şi orice document privind taxa pe valoarea adăugată emis de acesta;

b)în caz de încetare a activităţii să solicite, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situaţia respectiva, scoaterea din evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.

Cererea se face pe formularul anexa la Hotărîrea Guvernului nr. 349/1992, completat, semnat şi stampilat potrivit celor arătate la lit. a).

B. Cu privire la întocmirea documentelor de vînzare:

a)persoanele fizice şi juridice care realizează operaţiuni impozabile sînt obligate sa consemneze livrările de bunuri sau prestările de servicii, cu excepţia celor prevăzute de ordonanţa, în facturi fiscale sau documente inlocuitoare.

Procurarea formularelor şi gestionarea acestora se vor face cu respectarea normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi a documentelor contabile.

În documentele inlocuitoare ale facturilor fiscale, plătitorii de taxa pe valoarea adăugată sînt obligaţi sa consemneze, în mod distinct, următoarele date:

–numărul de înregistrare fiscală;

–data emiterii documentului;

–numele şi adresa furnizorului;

–numele şi adresa beneficiarului;

–denumirea şi cantitatea bunurilor livrate sau serviciile prestate;

–preţurile unitare şi valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

–cota de taxa pe valoarea adăugată (18%);

–suma taxei pe valoarea adăugată.

Unităţile care practica preţuri cu amănuntul sau tarife pentru servicii către populaţie sau alţi consumatori finali, în care este inclusă şi taxa pe valoarea adăugată, completează următoarele elemente în facturi sau documente inlocuitoare:

–preţurile cu amănuntul ale bunurilor livrate sau tarifele pentru serviciile prestate;

–valoarea totală a livrărilor sau serviciilor;

–cota taxei pe valoarea adăugată, recalculata asupra preţurilor cu amănuntul;

–suma taxei pe valoarea adăugată;

b)cumpărătorii sînt obligaţi să solicite, de la furnizori sau prestatori, facturi sau documente inlocuitoare pentru toate bunurile sau serviciile achiziţionate şi sa verifice înscrierea în documentele respective a datelor prevăzute la lit. a) de mai sus.

Se precizează ca taxa înscrisă pe o factura sau document înlocuitor este datorată bugetului de stat, chiar dacă operaţiunea în cauza nu este impozabilă sau dacă taxa înscrisă este mai mare decît cea legală.

De asemenea, în situaţia în care pentru o operaţiune impozabilă nu s-a înscris taxa pe valoarea adăugată în factura sau în documentul înlocuitor ori taxa înscrisă este mai mica decît cea legală, cumpărătorul pierde dreptul de deducere, integral, dacă taxa nu este înscrisă sau parţial dacă este subevaluata;

c)sînt scutiţi de obligaţia emiterii facturilor agenţii economici care realizează operaţiuni impozabile privind:

1.transporturile cu taximetre;

2.bunurile şi serviciile executate şi folosite în unităţile proprii;

3.vînzările de bunuri şi prestările de servicii către populaţie, pe bază de bonuri fără nominalizări privind cumpărătorul.

Agenţii economici care se încadrează în situaţiile de mai sus sînt obligaţi sa reflecte operaţiunile realizate în documentele tehnico-operative specifice prevăzute în normele metodologice în vigoare.

Pentru alte operaţiuni decît cele menţionate la pct. 1-3 de mai sus, stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor, scutirea de obligaţia emiterii facturilor se da de către Direcţia generală a finanţelor publice şi a controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti.

d)importatorii sînt obligaţi sa întocmească declaraţia vamală de import şi sa determine, potrivit legii, valoarea în vama, taxele vamale, alte taxe şi accizele datorate de aceştia şi, pe baza acestora, sa calculeze taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.

C. Cu privire la evidenta operaţiunilor:

a)sa ţină în mod regulat evidenţa contabilă potrivit normelor în vigoare, care să-i permită sa determine suma impozabilă şi taxa pe valoarea adăugată datorate pentru livrările şi serviciile efectuate, precum şi a celei deductibile aferente intrărilor sau să aibă un registru cu pagini numerotate în care să înscrie zilnic, fără ştersături şi spaţii neutilizate, elementele necesare pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată datorată pentru vinzari şi deductibilă pentru intrari.

Documentele justificative şi modul de reflectare în evidenţa contabilă sau în registre a operaţiunilor prevăzute la alineatul precedent se stabilesc potrivit art. 4 din Legea nr. 82/1991;

b)sa întocmească şi să depună lunar, la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor, pînă la data de 25 a lunii următoare, deconturi privind suma impozabilă şi taxa exigibilă realizată. Formularul se procura de la organul fiscal, se completează cu toate datele solicitate, se semnează de persoanele autorizate şi i se aplică ştampila care angajează firma;

c)sa furnizeze organelor fiscale care efectuează verificări sau investigaţii privind respectarea normelor legale toate documentele necesare stabilirii taxei pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor efectuate atît la sediul principal, cît şi la sucursale sau agenţii;

d)sa furnizeze pînă la data de 15 august a fiecărui an, pe un formular remis de organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor, informaţiile referitoare la operaţiunile prevăzute a fi realizate în anul următor.

D. Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată:

a)sa achite taxa datorată potrivit decontului întocmit, lunar, pînă la 25 ale lunii următoare, prin virament, cec sau numerar la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor sau la banca comercială, după caz;

b)sa achite taxa pe valoarea adăugată aferentă produselor din import la organul vamal, concomitent cu plata taxelor vamale. Taxa datorată se determina de către importator prin completarea datelor din formularul pe care îl procura de la organul vamal. Taxa achitată se confirma prin semnatura şi ştampila ce angajează organul vamal.

Pentru bunurile din import exceptate de taxe vamale potrivit normelor legale privind tariful vamal de import, precum şi pentru cele scutite de taxe vamale în baza art. 13 din Legea nr. 35/1991, importatorii sînt obligaţi sa întocmească declaraţia vamală de import şi sa determine, potrivit legii, valoarea în vama, taxele şi accizele datorate de aceştia şi pe baza acestora, sa calculeze taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.

Taxa pe valoarea adăugată datorată se plăteşte la organul vamal conform reglementărilor în vigoare privind plata taxelor vamale.

Pentru bunurile din import la care se acordă liber de vama cu caracter provizoriu, precum şi pentru cele aflate în regim de tranzit, antrepozit sau de introducere temporară în ţara, importatorul sau reprezentantul sau autorizat este obligat să depună o garanţie egala cu valoarea taxei vamale, plus accizele şi taxa pe valoarea adăugată aferente bunurilor respective.

Importatorul are drept de deducere a taxei achitate organului vamal din taxa pe valoarea adăugată datorată după vînzarea bunurilor din import. În cazul importurilor realizate direct de către beneficiari, dreptul de deducere a taxei achitate organului vamal se exercită potrivit prevederilor cap. VI din ordonanţa;

c)sa achite taxa datorată bugetului de stat concomitent cu declaraţia înaintată organului fiscal pentru scoaterea din evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată în termenul reglementat prin art. 25 lit. A. b).

XI. Dispoziţii finale

În baza art. 26 din ordonanţa, formularele pentru facturi, documentele inlocuitoare, borderourile zilnice de vînzare, încasare şi alte documente necesare aplicării prevederilor legale privind taxa pe valoarea adăugată se stabilesc de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi sînt obligatorii pentru plătitorii de taxa pe valoarea adăugată.

Potrivit art. 27 din ordonanţa, agenţii economici care realizează operaţiuni impozabile au obligaţia asigurării condiţiilor necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informaţiilor şi conducerea evidentelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată, iar cei care au ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul, activităţi hoteliere, prestări de servicii către populaţie şi alte activităţi de asemenea natura au şi obligaţia instalării aparatelor de marcat, care să corespundă cerinţelor privind aplicarea taxei pe valoarea adăugată.

În acest scop, agenţii economici vor asigura pregătirea adecvată a personalului propriu şi dotarea cu aparatura tehnica necesară realizării în condiţii optime a lucrărilor prevăzute de normele legale în domeniul taxei pe valoarea adăugată.

Corectarea erorilor de înregistrare se va face conform prevederilor regulamentului de aplicare a legii contabilităţii, iar corectarea taxei pe valoarea adăugată facturată în mod eronat, potrivit art. 28 din ordonanţa, prin emiterea unei noi facturi, în roşu, pentru sumele ce urmează a fi scăzute, şi în negru, pentru cele de adăugat.

Conform art. 31 din ordonanţa, taxa pe valoarea adăugată se aplică pentru toate livrările de bunuri şi prestări de servicii facturate după intrarea în vigoare a legii, indiferent de data încheierii contractelor, executării produselor sau prestării serviciilor.

Agenţii economici sînt obligaţi sa factureze, pînă la data aplicării taxei pe valoarea adăugată, toate bunurile efectiv livrate şi serviciile prestate anterior datei respective, potrivit metodologiei legale în vigoare la data efectuării operaţiunilor.

Impozitul pe circulaţia mărfurilor cuprins în facturile sau documentele inlocuitoare, emise şi neîncasate la data aplicării taxei pe valoarea adăugată, se vărsa la bugetul de stat la încasarea contravalorii acestora, potrivit metodologiei în vigoare pînă la data introducerii taxei pe valoarea adăugată.

Potrivit art. 30 din ordonanţa, impozitul pe circulaţia mărfurilor cuprins în valoarea materiilor prime şi materialelor aflate în stoc sau încorporate în producţia neterminată sau produsele finite existente în unităţi la data aplicării ordonanţei, nu se deduce din taxa datorată pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate după această dată.

Fac excepţie produsele exportate, pentru care se restituie impozitul pe circulaţia mărfurilor potrivit autorizării şi metodologiei în vigoare pînă la data aplicării taxei pe valoarea adăugată.

Art. 32-34 din ordonanţa reglementează dreptul organelor fiscale de a controla modul cum se respecta prevederile normelor legale, de a calcula majorări pentru plăţile cu întîrziere şi de a aplica amenzi pentru abaterile constatate care constituie contravenţie.

În situaţiile prevăzute de art. 32 alineatul ultim, organele fiscale sînt autorizate sa procedeze la stabilirea taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat prin estimare. Estimarea se va face tinindu-se seama de volumul activităţii din perioada precedenta şi prin comparatie cu taxa pe valoarea adăugată raportată de alţi agenţi economici cu profil similar.

Concomitent cu stabilirea taxei datorate bugetului de stat prin estimare, organele fiscale vor aplica majorările şi amenzile prevăzute de art. 34 şi 36, după caz, din ordonanţa.

Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii se fac conform Legii nr. 32/1968, cu excepţia art. 25, 26 şi 27.

Ca urmare, contravenienţii nu beneficiază de prevederile articolelor de mai sus privind plata pe loc sau, după caz, în cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrşită.