Decizie nr. 482 din 30 iunie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478-483, art. 484 alin. (1), art. 485-487 şi art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Beşliu în Dosarul nr. 3.064/222/2014 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.546 D/2015.

2.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin doamna avocat Irina Nistor, din cadrul Baroului Botoşani, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul doamnei avocat Irina Nistor, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, în acest sens, că, faptul că persoana vătămată nu are niciun rol în stabilirea încadrării juridice a faptei şi a cuantumului pedepsei, cu prilejul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, este de natură a încălca prevederile constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 24. Se mai susţine că aspectul neacoperirii prejudiciului cauzat ar trebui să reprezinte o circumstanţă agravantă de care organele judiciare să ţină cont atunci când stabilesc condiţiile în care poate fi încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în caz contrar, textele criticate contravenind aceloraşi dispoziţii constituţionale anterior enumerate.

5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. (2) şi art. 488 din Codul de procedură penală şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale supuse controlului de constituţionalitate. Referitor la aceasta din urmă se arată că persoana vătămată, în vederea realizării intereselor sale patrimoniale, are posibilitatea atât să se adreseze instanţei civile competente, cât şi să încheie o tranzacţie sau un acord de mediere, conform art. 23 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6.Prin Decizia nr. 757 din 9 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.064/222/2014, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 478-483, art. 484 alin. (1), art. 485-487 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Beşliu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de apel formulate împotriva unei sentinţe penale de admitere a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de către inculpat cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, cauză în care autorul excepţiei de neconstituţionalitate are calitatea de parte civilă.

7.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, în urma încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei între inculpat şi parchet, persoana vătămată se află în situaţia de a formula o acţiune în răspundere civilă delictuală, la o instanţă civilă, pentru recuperarea prejudiciilor suferite în urma săvârşirii infracţiunii, acestea nemaiputând fi obţinute prin soluţionarea de către instanţa penală a laturii civile a cauzei. Or, acest aspect discriminează partea civilă, în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în raport cu alte persoane ce au calitatea de parte civilă în alte cauze penale, creându-i celei dintâi o situaţie mai puţin favorabilă, caracterizată prin prelungirea nejustificată a procedurii de recuperare a prejudiciilor şi prin costuri suplimentare. Se arată, de asemenea, că, la stabilirea pedepsei, cu ocazia încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, nu s-a ţinut cont de faptul că inculpatul nu a plătit părţii civile despăgubirile cuvenite. Se susţine că, în aceste condiţii, partea civilă este discriminată prin faptul că nu are drept de apel împotriva sentinţei de admitere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Pentru aceleaşi motive, se susţine încălcarea, prin textele criticate, a liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare al părţii civile.

8.Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 235 din 7 aprilie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 488 din Codul de procedură penală, precum şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală, care exclude persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente de la audierea în faţa instanţei de fond, sunt neconstituţionale. În susţinerea aceleiaşi opinii, se arată că, la data soluţionării apelului în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, respectiv 9 octombrie 2015, decizia anterior referită fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 26 mai 2015.

9.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă prevederile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise ale autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 478-483, art. 484 alin. (1), art. 485-487 şi art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorul critică, în realitate, dispoziţiile art. 478 alin. (4), art. 484 alin. (2), art. 486 alin. (2) şi art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepţiei, aveau următorul cuprins:

–Art. 478 alin. (4): "Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior.";

–Art. 484 alin. (2): "Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în urma unei proceduri necontradictorii, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii civile, dacă este prezentă.";

–Art. 486 alin. (2): "În cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă. În această situaţie, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile.";

–Art. 488 alin. (1): "Împotriva sentinţei pronunţate potrivit art. 485, procurorul şi inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare."

Ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 484 alin. (2) şi art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, având, în prezent, următorul cuprins:

–Art. 484 alin. (2): "La termenul fixat se citează inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată. Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi, dacă sunt prezente, a celorlalte părţi şi a persoanei vătămate.";

–Art. 488 alin. (1): "Împotriva sentinţei pronunţate potrivit art. 485 şi 486, procurorul, inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare."

14.Cu toate acestea, având în vedere că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, au produs efecte textele criticate în forma anterioară modificării lor, şi, având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prevederile art. 478 alin. (4), art. 484 alin. (2), art. 486 alin. (2) şi art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma pe care acestea o aveau la data invocării excepţiei.

15.Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 24 cu privire la dreptul la apărare.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, referitor la criticile formulate cu privire la dispoziţiile art. 484 alin. (2) şi art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, constată că, prin Decizia nr. 235 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 26 mai 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 488 din Codul de procedură penală, precum şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală, care exclude persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente de la audierea în faţa instanţei de fond, sunt neconstituţionale. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printro decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Întrucât actul de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţat pe data de 9 octombrie 2015, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea şi publicarea Deciziei nr. 235 din 7 aprilie 2015, înaintea datei încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. (2) şi art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca inadmisibilă.

17.Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform căreia textul criticat este neconstituţional, întrucât la stabilirea limitelor încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu se ţine cont de faptul că inculpatul nu a plătit părţii civile despăgubirile cuvenite, Curtea reţine că legiuitorul nu a reglementat, în mod expres, aspectele ce trebuie avute în vedere la stabilirea limitelor încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prevăzând, la art. 480 din Codul de procedură penală, doar condiţiile încheierii acestui acord. Având în vedere, însă, că acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o formă de "justiţie negociată", ce presupune o negociere între acuzare şi apărare, pot fi avute în vedere elemente precum voinţa inculpatului de a coopera la efectuarea urmăririi penale sau acuzarea altor persoane, atitudinea pe care inculpatul o are faţă de activitatea sa criminală, antecedentele penale ale acestuia, natura şi gravitatea acuzării, posibilitatea de a obţine condamnarea în cazul respectiv, interesul public de a se proceda la o judecată mai operativă, cheltuielile pe care le presupune judecata inculpatului. Aşa fiind, nu este exclusă de către legiuitor posibilitatea luării în calcul, cu prilejul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, a faptului acoperirii de către inculpat a prejudiciilor cauzate prin săvârşirea infracţiunii.

18.În ceea ce priveşte acoperirea de către inculpat a prejudiciilor cauzate prin săvârşirea infracţiunii, acestea pot fi obţinute prin exercitarea acţiunii civile în procesul penal, conform dispoziţiilor procesuale cu caracter general, prevăzute la art. 19-28 din Codul de procedură penală coroborate cu acelea ale art. 486 din acelaşi cod.

19.Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora, în cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, Curtea reţine că, potrivit art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, împotriva sentinţei pronunţate potrivit art. 486 din Codul de procedură penală, prin care este soluţionată acţiunea civilă, procurorul, inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

20.De asemenea, în situaţia lăsării nesoluţionate de către instanţa penală a acţiunii civile, conform art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, persoana vătămată îşi poate valorifica drepturile şi îşi poate apăra interesele în faţa instanţei civile competente, care, în privinţa stabilirii existenţei şi a întinderii prejudiciului, nu este ţinută de hotărârea instanţei penale de admitere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, o astfel de hotărâre nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile. Aşa fiind, în faţa instanţei civile, persoana vătămată beneficiază de soluţionarea cauzei conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la judecata în fond a cauzei şi la căile de atac, bucurându-se de toate garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare asigurate în procesul civil.

21.Or, aspectele procesuale anterior analizate referitoare, pe de o parte, la dreptul de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţa penală cu privire la soluţionarea acţiunii civile, iar, pe de altă parte, privind dreptul persoanei vătămate de a obţine repararea prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii, în privinţa căreia este încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei, pe calea acţiunii civile, reprezintă tot atâtea garanţii ale drepturilor fundamentale, prevăzute la art. 21 şi art. 24 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei.

22.Cu privire la drepturile fundamentale anterior menţionate, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. S-a statuat, în acelaşi sens, că dreptul la un proces echitabil, invocat în susţinerea excepţiei, reprezintă un standard constituţional a cărui îndeplinire este apreciată în funcţie de ansamblul procesului şi ţinând cont de specificul normelor procedurale aplicabile şi, totodată, că dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. Referitor la dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a reţinut, prin aceeaşi jurisprudenţă, că acesta conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragrafele 29, 30 şi 33).

23.Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la apărare.

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. (2) şi art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Beşliu în Dosarul nr. 3.064/222/2014 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Beşliu în Dosarul nr. 3.064/222/2014 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 478 alin. (4) şi art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR

AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop