Decizie nr. 190 din 26 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2 cu referire la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de procuror în Dosarul nr. 1.311/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 februarie 2008, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 februarie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.311/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2 cu referire la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 131 alin. (1), deoarece restrâng rolul procurorului în activitatea judiciară, condiţionând exercitarea căilor de atac de către acesta de existenţa apelului sau recursului părţii civile.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi în prezenta cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece respingerea ca inadmisibil a apelului formulat de procuror în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în lipsa apelului părţii civile, îşi are raţiunea în caracterul privat al acţiunii civile, care este, în esenţă, o instituţie de drept civil, ea devenind instituţie de drept procesual penal în măsura în care este exercitată în cadrul unui proces penal. Acţiunea civilă în procesul penal este supusă dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile. Săvârşirea unei infracţiuni produce, pe lângă urmările socialmente periculoase, şi un prejudiciu material sau moral în dauna unei persoane fizice ori juridice care, prin acţiunea civilă, pretinde să-i fie reparat. Dispoziţia criticată reprezintă expresia principiului înscris la art. 21 alin. (1) din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie. Astfel, posibilitatea formulării unei căi de atac în ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal trebuie să aparţină, în principiu, doar persoanei care a suferit un prejudiciu material sau moral, în urma săvârşirii unei infracţiuni, şi este firesc ca aceasta să poată renunţa la valorificarea dreptului său.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 385^2 cu referire la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Din susţinerile autorului excepţiei rezultă că excepţia de neconstituţionalitate priveşte, în realitate, numai dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, introduse prin art. I pct. 169 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, asupra constituţionalităţii cărora Curtea urmează a se pronunţa.

Textul criticat are următorul conţinut: "Apelul procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu".

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, invocând neconstituţionalitatea art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, susţine că textul atacat care interzice procurorului să declare apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă (cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu), este contrar prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Instituţia Ministerului Public este reglementată în Constituţie în titlul III "Autorităţile publice", cap. VI "Autoritatea judecătorească". În art. 131 alin. (1) se precizează că "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor".

Este evident că legiuitorul constituant a înţeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general şi public, care să vegheze la aplicarea legii şi la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, fără a face distincţie între procesele penale şi civile. Una dintre formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate realiza acest rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în oricare fază a acestora, de a exercita căile de atac şi de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie.

Dispoziţia art. 131 alin. (1) din Constituţie se poate concretiza, după caz, prin legi organice sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conţinutului dispoziţiei constituţionale, aşa cum s-a întâmplat de altfel odată cu introducerea tezei a doua în art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, prin art. I pct. 169 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi care condiţionează apelul declarat de procuror în cadrul procesului penal referitor la latura civilă de existenţa apelului părţii civile, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu.

După cum s-a arătat deja, dispoziţia art. 131 alin. (1) din Constituţie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conţinutului dispoziţiei constituţionale. Este de observat că, în timp ce textul constituţional se referă la apărarea ordinii de drept, precum şi la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală restrânge posibilitatea procurorului să declare apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă. În temeiul textului actual, apelul procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, or este fără nicio îndoială că la soluţionarea laturii civile în cadrul procesului penal există şi interese generale şi este interesată şi ordinea de drept.

Limitarea prevăzută de art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală este neconstituţională, deoarece art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală stabileşte în mod clar şi categoric sfera atribuţiilor procurorului. Este adevărat că în alin. 2 al art. 131 se prevede că "Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", dar este evident că referirea la condiţiile legii priveşte organizarea parchetelor, şi nu exercitarea atribuţiilor stabilite în alin. 1.

Legiuitorul constituant a înţeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societăţii, din moment ce a aşezat dispoziţiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la "Autoritatea judecătorească" şi nicio lege organică sau ordinară nu poate să deroge de la textele constituţionale.

Procurorul nu este adversarul vreuneia din părţi, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul constituţional, referindu-se la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părţi, ci de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuţie astfel de drepturi şi libertăţi. Deşi este vorba de latura civilă din cadrul unui proces penal, este de netăgăduit că şi în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, iar în activitatea judiciară Constituţia a stabilit acest rol de apărător pentru procuror. Pe de altă parte, principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, funcţionează în continuare, deoarece prin declararea apelului de către procuror părţile nu sunt împiedicate să-şi manifeste dreptul de dispoziţie, întrucât, în condiţiile legii, ele pot renunţa la dreptul subiectiv, pot achiesa la pretenţiile adversarului sau pot încheia o tranzacţie, potrivit normelor civile şi procesual-civile.

Faţă de aceste considerente, Curtea urmează să constate că art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală este neconstituţional în ce priveşte restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă. Aşa fiind, procurorul poate declara apel în ce priveşte latura penală şi latura civilă, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 1.311/121/2006 aflat pe rolul acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 131 alin. (1) din Constituţie.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu