Decizie nr. 234 din 7 aprilie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de procuror în Dosarul nr. 6.943/55/2014 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 749D/2014.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, care interzice crearea unei lex tertia în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, se referă în mod exclusiv la instanţele judecătoreşti, aşa cum reiese din paragrafele 45-49 ale acestei decizii, iar nu la legiuitor. Or, art. 10 din Legea nr. 187/2012 reprezintă o opţiune a legiuitorului, care stabileşte, într-o ipoteză particulară de succesiune a legilor penale în timp, modalitatea de rezolvare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 12 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.943/55/2014, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de procuror cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, anterior datei de 1 februarie 2014, a infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi de conducere sub influenţa alcoolului, infracţiuni aflate în concurs ideal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 încalcă Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Arată că dispoziţiile de lege criticate obligă instanţa de judecată să aplice două legi penale în cazul concursului de infracţiuni, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile aflate în concurs a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă, tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni aplicându-se potrivit legii noi. Susţine că devin astfel incidente raţiunile care au condus Curtea Constituţională la constatarea ca neconstituţională a dispoziţiilor art. 5 din Codul penal în varianta interpretativă care permite aplicarea legii penale mai favorabile conform tezei "instituţiilor autonome".

6.Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu înfrâng nicio dispoziţie constituţională, fiind o aplicaţie particulară a principiului potrivit căruia, în situaţia unei pluralităţi infracţionale sub forma concursului real, legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu fiecare infracţiune componentă a concursului. În acest sens, instanţa de judecată arată că, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituţională a invalidat, de principiu, teoria aplicării în timp a legii penale pe "instituţii autonome". Apreciază că teza generală a aplicării globale a legii penale mai favorabile trebuie să cunoască o limitare în cazul concursului real de infracţiuni, iar referirile la pluralitatea de infracţiuni din cuprinsul motivării deciziei menţionate a Curţii Constituţionale vizează situaţia concursului ideal de infracţiuni - această formă de pluralitate de infracţiuni reprezentând, în realitate, calificative juridice multiple ale unei fapte materiale unice - precum şi situaţia recidivei şi a pluralităţii intermediare. Spre deosebire de concursul real de infracţiuni - de a cărui specificitate ţine judecarea în cadrul aceleiaşi cauze penale a mai multor fapte materiale infracţionale - toate celelalte forme ale pluralităţii infracţionale presupun o acţiune penală ce are ca obiect o faptă infracţională unică, care fie prezintă o calificare juridică complexă, întrucât întruneşte elementele constitutive a două sau mai multe infracţiuni - concursul ideal de infracţiuni, fie este corelată cu alte infracţiuni distincte, definitiv judecate, care atrag consecinţe juridice asupra situaţiei persoanei cercetate în dosarul penal şi care se prezintă drept circumstanţe personale ale autorului (situaţia recidivei şi a pluralităţii intermediare). Prin urmare, în toate aceste situaţii este pe deplin justificată aplicarea unitară a legii penale - fiind, de fapt, în prezenţa unei singure fapte infracţionale supuse judecăţii.

7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt constituţionale. Arată că nu se poate susţine că, prin aplicarea tratamentului sancţionator potrivit legii noi în cazul pluralităţii de infracţiuni, s-ar ajunge la nerespectarea Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, prin care instanţa de contencios constituţional a consacrat imposibilitatea combinării prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În cazul succesiunii de legi penale în timp cu privire la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, se va aplica legea penală mai favorabilă, independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport cu fiecare dintre infracţiunile concurente, fără a se putea spune că astfel s-ar crea o lex tertia prin combinarea prevederilor din legi succesive. Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancţionator al concursului se va face in concreto, contopind pedepsele stabilite mai întâi potrivit legii vechi şi apoi potrivit legii noi. Legea incidentă în privinţa operaţiei de contopire a pedepselor şi de stabilire a tratamentului sancţionator este distinctă în raport cu una dintre legile aplicate pentru judecarea fondului infracţiunilor concurente, urmând a fi, în mod firesc, legea nouă, sub imperiul căreia a fost săvârşită una dintre infracţiunile din structura pluralităţii.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, având următorul cuprins: "Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă."

12.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi ale art. 61 alin. (1) potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată de procuror cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, anterior datei de 1 februarie 2014, a infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis şi de conducere, sub influenţa alcoolului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, infracţiunile fiind săvârşite în concurs ideal, astfel încât dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 - care prevăd tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă ulterior datei de 1 februarie 2014 - nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]." Prin urmare, ţinând cont de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 este inadmisibilă.

14.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de procuror în Dosarul nr. 6.943/55/2014 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică