Hotărâre nr. 1.038 din 13 octombrie 2010

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul I

Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 20 mai 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.Titlul hotărârii se modifică şi va avea următorul cuprins:

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Programului de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice

2.Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 1. – Se aprobă Programul de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

3.În cuprinsul menţiunii privind transpunerea normelor comunitare, după litera g) se introduc două noi litere, literele h) şi i), cu următorul cuprins:

h)Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare şi de abrogare a directivelor 82/176/CEE , 83/513/CEE , 84/156/CEE , 84/491/CEE , 86/280/CEE ale Consiliului şi de modificare a Directivei 2000/60/CE , publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 348 din 24 decembrie 2008;

i)Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a specificaţiilor tehnice pentru analiza chimică şi monitorizarea stării apelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 201 din 1 august 2009.

4.Titlul anexei se modifică şi va avea următorul cuprins:

Program de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice

5.La articolul 1 din anexă, alineatele (1)-(3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Art. 1. – (1) Prezentul program de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice, denumit în continuare program, stabileşte cadrul legal unitar şi instituţional necesar pentru:

a)aplicarea de măsuri de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase şi reducerea treptată a poluării cauzate de substanţele prioritare în vederea aducerii lor în limitele standardelor de calitate de mediu, denumite în continuare SCM, prevăzute în tabelul 3 din anexa nr. 2 la program, care sunt implementate până cel târziu la data de 22 decembrie 2027, fără a aduce atingere altor prevederi legale în domeniu, precum şi aplicarea de măsuri pentru reducerea poluării cu poluanţi specifici în vederea aducerii lor în limitele SCM, prevăzute în tabelul 2 din anexa nr. 2 la program;

b)aplicarea de măsuri în cazul în care SCM pentru substanţele prioritare (tabelul 3 din anexa nr. 2 la program) sunt depăşite. SCM reprezintă cadrul legal unitar şi instituţional necesar cunoaşterii şi evaluării stării chimice a apelor şi atingerii unei stări chimice bune a apelor interioare de suprafaţă, râurilor şi lacurilor, apelor tranzitorii şi costiere, potrivit dispoziţiilor şi obiectivelor prevăzute la art. 2^1 şi 35 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Totodată, prezentul program stabileşte specificaţiile tehnice pentru analiza chimică şi monitorizarea stării apelor prevăzute la alin. (1) şi instituie criteriile minime de performanţă pentru metodele de analiză care sunt aplicate pentru monitorizarea stării apelor, a sedimentelor şi a biotei, precum şi normele pentru demonstrarea calităţii rezultatelor analitice a datelor referitoare la SCM prevăzute la alin. (1).

(3)Domeniul de aplicare a programului vizează gestionarea apelor de suprafaţă şi subterane prevăzute la alin. (1), precum şi apele uzate industriale, epurate sau neepurate, evacuate în mod direct ori prin intermediul staţiilor de epurare municipale sau a reţelelor de canalizare în apele de suprafaţă, caracterizate prin substanţele prioritare şi poluanţii specifici prevăzuţi în anexa nr. 1 la program.

..................................................

(5)Prezentul program nu vizează apele uzate menajere, provenite de la locuinţe izolate neracordate la un sistem de canalizare şi situate în afara zonelor de protecţie sanitară, apele uzate conţinând substanţe radioactive şi apele uzate evacuate în apele maritime prin conducte, care trebuie reglementate prin dispoziţii speciale care să fie cel puţin la fel de stricte ca şi cele prevăzute în prezentul program.

6.La articolul 1 din anexă, după alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (6)-(8), cu următorul cuprins:

(6)Autoritatea publică centrală în domeniul apelor este desemnată autoritatea responsabilă pentru promovarea şi coordonarea prezentului program, denumită în continuare autoritate responsabilă, iar Administraţia Naţională «Apele Române» este desemnată autoritatea competentă pentru implementarea acestuia, denumită în continuare autoritate competentă.

(7)Autoritatea competentă pune în aplicare prevederile prezentului program în cadrul activităţilor sale de autorizare şi control al folosinţelor de apă, precum şi de monitorizare a resurselor de apă, realizează raportările periodice necesare şi elaborează propuneri de programe de măsuri în vederea eliminării şi reducerii poluării apelor de suprafaţă cu substanţele prioritare şi cu alţi poluanţi specifici la nivel bazinal, prevăzute în anexa nr. 1 la program, după caz, pe care le înaintează spre aprobare autorităţii responsabile în acest sens.

(8)Finanţarea activităţilor pentru implementarea prevederilor prezentului program se face de la bugetul de stat, prin bugetul anual al autorităţii responsabile, potrivit dispoziţiilor şi obiectivelor prevăzute la art. 35 şi 85^2 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din bugetul propriu al autorităţii competente.

7.La articolul 2 din anexă, literele a), c) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

a)ape tranzitorii - corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parţial saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate puternic de cursurile de apă dulce;

.......................................................................

c)evacuare indirectă în apele subterane - introducerea în apele subterane a substanţelor din anexa nr. 1 la program, după filtrare prin sol sau subsol;

.......................................................................

e)poluanţi specifici - substanţe, familii sau grupuri de substanţe care prezintă caracteristici de toxicitate, persistenţă şi bioacumulare foarte ridicate şi care trebuie eliminate din apele de suprafaţă şi subterane (lista I) şi substanţe, familii ori grupuri de substanţe care conduc la un nivel destul de ridicat de poluare şi care trebuie reduse din apele de suprafaţă şi subterane (lista II);.

8.La articolul 2 din anexă, literele b), f), g), j) şi k) se abrogă.

9.La articolul 2 din anexă, după litera x) se introduc trei noi litere, literele y)-aa), cu următorul cuprins:

y)limita de detecţie (LOD) - semnalul de ieşire sau valoarea concentraţiei peste care se poate afirma, cu un nivel de încredere indicat, că o probă este diferită de o probă-martor care nu conţine respectivul analit;

z)limita de cuantificare (LOQ) - un multiplu definit al limitei de detecţie pentru o concentraţie a analitului care poate fi rezonabil determinată la un nivel acceptabil de acurateţe şi precizie. Limita de cuantificare poate fi calculată utilizând un standard adecvat sau o probă adecvată şi poate fi obţinută din cel mai jos punct de pe curba de calibrare, excluzând proba-martor; aa) incertitudinea de măsurare - valoarea absolută a parametrului care caracterizează dispersia valorilor cantitative atribuite analitului, pe baza informaţiilor utilizate.

10.După articolul 2 din anexă se introduce un nou articol, articolul 2^1, cu următorul cuprins:

Art. 2^1. – Definiţiile prevăzute la art. 2 se completează cu cele prevăzute la art. 8 şi în anexa nr. 1 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

11.La articolul 3 din anexă, alineatele (1), (4), (5), (6) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Art. 3. – (1) Autoritatea competentă aplică SCM stabilite în tabelul 2 şi tabelul 3 - partea A din anexa nr. 2 la program pentru corpurile de apă de suprafaţă prevăzute la art. 1.

.......................................................................

(4)SCM prevăzute la alin. (1) se aplică corpurilor de apă de suprafaţă în conformitate cu cerinţele prevăzute în tabelul 3 - partea A din anexa nr. 2 la program; tabelul 3 - partea B punctul 3 din anexa nr. 2 la program poate fi modificat, pe baza expertizei tehnice şi a raţionamentului experţilor, după evaluarea rezultatelor monitorizării resurselor de apă.

(5)Opţional, se poate alege să se aplice SCM pentru sedimente şi/sau biota în locul celor stabilite în tabelul 3 - partea A din anexa nr. 2 la program, pentru anumite categorii de corpuri de ape de suprafaţă, situaţie în care:

a)se respectă:

–un SCM de 20 f2æg/kg pentru mercur şi compuşii săi;

–un SCM de 10 f2æg/kg pentru hexaclorbenzen;

–un SCM de 55 æg/kg pentru hexaclorbutadienă,

aceste SCM se exprimă, în mod obligatoriu, în greutate umedă de ţesuturi de probă; se alege cea mai adecvată matrice de monitorizare dintre matricile de peşte, moluşte, crustacee şi alte biota, precum şi indicatorul de monitorizat cel mai adecvat situaţiei dintre aceste matrici, în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr. 3 la program;

b)se stabilesc şi se aplică SCM diferite de cele prevăzute la lit. a) pentru sedimente şi/sau biota pentru substanţele prevăzute la lit. a), cu obligaţia ca aceste SCM să ofere cel puţin acelaşi nivel de protecţie pentru mediul acvatic ca şi SCM pentru apă, prevăzute în tabelul 3 - partea A din anexa nr. 2 la program;

c)se stabilesc, pentru substanţele prevăzute la lit. a) şi b), frecvenţele monitorizării biotei şi/sau a sedimentului; frecvenţa minimă este de o dată pe an, exceptând cazurile în care situaţia concretă a stării chimice a corpurilor de apă, cunoştinţele tehnice şi opinia experţilor nu justifică un alt interval, care nu poate fi mai mare de un an. Criteriile aplicate pentru alegerea matricei optime de monitorizare sunt prevăzute în anexa nr. 4 la program.

(6)În cazul substanţelor pentru care au fost stabilite SCM pentru sedimente şi biota, altele decât cele prevăzute la alin. (5) lit. a), autoritatea responsabilă informează Comisia Europeană cu privire la: motivele şi bazele pentru care s-a ales această abordare, SCM alternative care s-au stabilit, datele şi metodologia pe baza cărora au fost obţinute SCM alternative, categoriile de corpuri de ape de suprafaţă cărora li s-au aplicat, frecvenţa monitorizării planificate, împreună cu justificarea frecvenţei alese.

(7)Autoritatea responsabilă ia măsurile necesare de monitorizare în vederea asigurării analizei tendinţelor pe termen lung a concentraţiilor substanţelor prioritare prevăzute în tabelul 3 - partea A din anexa nr. 2 la program, care tind să se acumuleze în sedimente şi/sau în biota, în mod special pentru substanţele de la poziţiile (2), (5), (6), (9), (14), (17), (18), (19), (20), (22), (23), (28), (30) şi (32), pe baza monitorizării stării apei efectuate, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; pentru substanţele din tabelul 3 din anexa nr. 1 la program, monitorizarea corpurilor de apă de suprafaţă asigură analiza prezenţei acestora în vederea stabilirii şi aplicării ulterioare de SCM, dacă acestea sunt necesare.

12.La articolul 3 din anexă, după alineatul (7) se introduc două noi alineate, alineatele (8) şi (9), cu următorul cuprins:

(8)Autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru a se asigura, în conformitate cu prevederile art. 2^1 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, că aceste SCM nu cresc în mod considerabil în sedimentele şi/sau în biota relevante/relevantă; pentru aceasta, autoritatea competentă stabileşte frecvenţa monitorizării sedimentelor şi/sau a biotei, astfel încât să se poată asigura şi furniza suficiente date pentru o analiză fiabilă a tendinţelor pe termen lung. Monitorizarea se efectuează anual pentru substanţele prevăzute la alin. (7), exceptând cazurile în care cunoştinţele tehnice, bazele de date existente şi raţionamentul experţilor justifică o altă frecvenţă de monitorizare, care nu poate fi mai mare de 3 ani.

(9)SCM prevăzute la alin. (1) se aplică corpurilor de ape de suprafaţă afectate de evacuări de ape uzate din surse punctiforme, în mod combinat cu valorile-limită de emisie prevăzute în tabelul 1 din anexa nr. 2 la program, în cazul poluanţilor specifici foarte toxici (lista I). Este interzisă evacuarea în reţele de canalizare a apelor uzate ce conţin poluanţi specifici foarte toxici din lista I, cu excepţia cadmiului, a cărui valoare-limită de emisie respectă valorile prevăzute în tabelul 1 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste prevederi se includ în toate avizele sau autorizaţiile de gospodărire a apelor care prevăd evacuare de ape uzate cu conţinut de substanţe prioritare şi poluanţi toxici.

13.La articolul 3^1 din anexă, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 3^1. – (1) Autoritatea responsabilă informează periodic Comisia Europeană asupra stadiului implementării prevederilor prezentului program, în conformitate cu obligaţiile de raportare potrivit dispoziţiilor şi obiectivelor prevăzute la art. 44^1 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sub forma unui raport care se realizează pe baza unui chestionar transmis de către Comisia Europeană în termen de 6 luni înainte de finalizarea perioadei pentru care se face raportarea; transmiterea raportului se face în termen de maximum 9 luni de la finalizarea perioadei pentru care se face raportarea, cu excepţia cazului în care Comisia Europeană nu solicită alt termen.

14.Articolul 4 din anexă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 4. – (1) Orice evacuare directă sau indirectă în apele prevăzute la art. 1 alin. (1), care ar putea conţine una sau mai multe dintre substanţele prevăzute la art. 1 alin. (1), trebuie să fie autorizată şi se stabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor, emisă potrivit dispoziţiilor legale.

(2)Autorizarea conţine toate datele referitoare la:

a)valorile-limită de emisie pentru poluanţii specifici foarte periculoşi (lista I), prevăzuţi în art. 1 alin. (1), specifice sectorului de activitate şi tipului de produs prevăzute în anexa nr. 5 la program, exprimate atât ca şi concentraţie maximă admisibilă a substanţei în emisie împărţită la factorul de diluţie, dacă există diluţie, cât şi ca valoare a cantităţii maxime admisibile a substanţei în evacuare pentru o perioadă de timp stabilită sau pe unitatea de capacitate instalată de produs;

b)valorile-limită de emisie medii zilnice, care sunt de maximum 4 ori mai mari decât valorile-limită de emisie medii lunare corespunzătoare prevăzute la lit. a); valorile-limită de emisie se aplică în mod normal în punctul în care apele uzate care conţin substanţele prevăzute în anexa nr. 1 părăsesc instalaţia industrială sau în punctul în care apele uzate părăsesc staţia de tratare, dacă aceste ape uzate se tratează în afara instalaţiei industriale, într-o instalaţie destinată eliminării acestor substanţe;

c)valori-limită de emisie mai stricte decât cele stabilite în tabelul 1 din anexa nr. 2, dacă resursele de apă receptoare prezintă sau ar putea prezenta un risc semnificativ de poluare. La stabilirea acestei valori se iau în considerare şi concentraţiile substanţei în sedimente şi/sau biota relevante/relevantă, precum şi valorile de toxicitate, persistenţă şi bioacumulare drept cerinţe minime pentru respectarea standardelor de calitate;

d)perioada de timp pentru care se acordă autorizarea, care este de până la maximum 4 ani. Autorizaţia de gospodărire a apelor se reexaminează cel puţin la fiecare 4 ani sau în cazul modificării valorilor-limită maxime de emisie;

e)standardele de calitate ale resursei de apă receptoare, în cazul în care această apă are o anumită utilizare care impune anumite standarde de calitate sau în cazul în care aceste standarde de calitate sunt considerate suficiente pentru eliminarea ori reducerea poluării cu substanţele prevăzute la art. 1 alin. (1);

f)abordarea combinată a programului de monitorizare, dacă este cazul.

(3)Autorizaţiile cuprind şi procedurile de control adecvate fiecărei activităţi autorizate, care includ:

a)prelevarea zilnică a unei probe de apă uzată evacuată, reprezentativă pentru o perioadă de 24 de ore, analiza probei compozite rezultate şi măsurarea concentraţiei substanţei din probă;

b)măsurarea debitului total de apă uzată evacuată pe perioada respectivă, la care acurateţea necesară pentru măsurarea debitului este de minimum ± 20%.

(4)Fără a aduce atingere obligaţiilor care rezultă din alin. (2) şi (3), autorizaţiile pentru instalaţiile noi se acordă numai în cazul în care aceste autorizaţii conţin referinţe care corespund celor mai bune mijloace tehnice disponibile pentru prevenirea evacuărilor substanţelor prevăzute în tabelul 1 din anexa nr. 2 la program; în cazurile în care, din motive tehnice, măsurile preconizate nu sunt conforme cu cele mai bune mijloace tehnice disponibile, oricare ar fi metoda pe care o adoptă, autoritatea responsabilă furnizează Comisiei Europene, înainte de acordarea oricărei autorizaţii, o justificare a acestor motive.

(5)Orice evacuare de ape uzate care conţine poluanţi specifici foarte periculoşi (lista I) în reţele de canalizare are valori limită de emisie «0».

15.Articolul 5 din anexă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 5. – (1) Pe baza informaţiilor obţinute potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 35 şi 43 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi în temeiul Regulamentului (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru European al emisiilor şi transferului de poluanţi şi de modificare a directivelor 91/689/CEE şi 96/61/CE ale Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 33/1 din 4 februarie 2006, precum şi al altor date disponibile obţinute ca urmare a aplicării prevederilor din avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor şi avizele şi autorizaţiile de mediu, autoritatea responsabilă iniţiază şi coordonează stabilirea unui inventar al emisiilor, evacuărilor şi pierderilor pentru toate substanţele prioritare şi poluanţi specifici prevăzute în anexa nr. 1 la program, pentru fiecare district de bazin hidrografic sau parte a unui district de bazin hidrografic. Inventarul se realizează de către autoritatea competentă pe baza liniilor directoare prevăzute în anexa nr. 6 la program. Pentru fiecare substanţă din inventar se realizează şi se ataşează fişa de date, al cărei conţinut este prevăzut în anexa nr. 7 la program, şi se specifică tipul de efect toxic specific, conform prevederilor anexei nr. 8 la program. Relevanţa pentru fiecare poluant specific se stabileşte pe baza studiilor de specialitate, elaborate conform liniilor directoare prevăzute în anexa nr. 9 la program şi datelor de monitorizare a acestor substanţe în resursele de apă.

(2)Inventarul prevăzut la alin. (1) include şi hărţi ale emisiilor, evacuărilor şi pierderilor pentru toate substanţele prioritare şi poluanţii specifici caracteristici la nivel bazinal, concentraţia acestor substanţe din sedimente şi biota, după caz.

(3)Inventarul prevăzut la alin. (1) cuprinde şi inventarul altor substanţe poluante relevante la nivel naţional sau la nivel de district de bazin hidrografic sau parte a districtului de bazin hidrografic respectiv, elaborat pe baza informaţiilor adecvate obţinute. Schema logică de identificare a acestor substanţe poluante relevante naţionale sau la nivel de bazin hidrografic este prevăzută în anexa nr. 10 la program.

(4)Perioada de referinţă pentru estimarea concentraţiilor de substanţe prioritare şi poluanţi specifici, înregistrate în inventarul prevăzut la alin. (1), este fixată la un an; oricare dintre anii din perioada cuprinsă între 2008 şi 2010 poate fi luat în considerare pentru primul inventar. Pentru substanţele prioritare care se regăsesc în Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, datele luate în considerare se calculează ca fiind media anilor 2008-2010. (5) Autoritatea responsabilă comunică Comisiei Europene, potrivit dispoziţiilor şi obiectivelor prevăzute la art. 44^1 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, inventarele întocmite şi menţionează perioadele de referinţă luate în considerare.

(6)Autoritatea responsabilă iniţiază actualizarea inventarelor în cadrul revizuirilor schemelor directoare, efectuate potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 43 alin. (1^5) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(7)Perioada de referinţă pentru determinarea valorilor înregistrate în inventarele actualizate o constituie anul precedent celui în care revizuirea schemelor directoare se încheie. Pentru substanţele prioritare care se regăsesc în Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, datele introduse se calculează ca fiind media celor 3 ani anteriori încheierii analizei.

(8)Autoritatea competentă include şi publică inventarele actualizate în planurile actualizate de management al bazinelor hidrografice, organizate potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

16.Articolul 7 din anexă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 7. – (1) Autoritatea responsabilă nu îşi încalcă obligaţiile stabilite prin depăşirea limitei impuse de un SCM, în cazul în care poate demonstra că:

a)depăşirea a fost cauzată de o sursă de poluare din afara jurisdicţiei naţionale; pentru aceasta va furniza rezultatele monitorizării tuturor surselor de poluare relevante din interiorul jurisdicţiei naţionale, precum şi rezultatele monitorizării corpului de apă afectat de sursele de poluare din afara jurisdicţiei naţionale;

b)din cauza unei astfel de poluări transfrontaliere nu a putut lua măsuri eficiente pentru a se conforma cu SCM-urile relevante; şi, c) a aplicat mecanismele de coordonare potrivit dispoziţiilor şi obiectivelor prevăzute la art. 6 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, a recurs la prevederile prevăzute la art. 2^3-2^5 din aceeaşi lege pentru corpurile de ape de suprafaţă afectate de poluarea transfrontalieră.

(2)Autoritatea responsabilă utilizează mecanismul potrivit dispoziţiilor şi obiectivelor prevăzute la art. 44^3 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a furniza Comisiei Europene informaţiile necesare referitoare la situaţiile prevăzute la alin. (1), precum şi un rezumat al măsurilor adoptate în legătură cu poluarea transfrontalieră, în cadrul planului de management al bazinului hidrografic în cauză, în conformitate cu obligaţiile de raportare potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 44^1 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)În vederea îndeplinirii prevederilor alin. (1) lit. a), sursele de poluare din interiorul jurisdicţiei naţionale sunt obligate să respecte prevederile art. 3 alin. (9), să realizeze auditul evacuărilor, să monitorizeze evacuările proprii de apă uzată, să ţină un registru al rezultatelor acestei monitorizări, să raporteze autorităţii competente informaţiile referitoare la apele uzate evacuate, la eficienţa tehnologiilor de epurare utilizate şi la materiile sau substanţele provenite din procesele tehnologice, posibil a fi prezente în evacuări, să accepte monitorizarea de verificare şi controlul din partea autorităţii competente.

17.Articolul 8 din anexă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 8. – (1) Autoritatea competentă desemnează zonele de amestec adiacente punctelor de evacuare, în care concentraţiile uneia sau mai multor substanţe enumerate în tabelul 3 - partea A din anexa nr. 2 la program pot depăşi, în cadrul acestor zone de amestec, SCM din prezentul program, cu condiţia ca aceste zone să nu afecteze conformitatea restului corpului de apă de suprafaţă cu aceste SCM.

(2)Autoritatea competentă care desemnează zonele de amestec include în planurile de management ale bazinelor hidrografice, întocmite potrivit prevederilor prevăzute la art. 6 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, o descriere a:

a)abordărilor şi metodologiilor aplicate pentru a identifica şi desemna aceste zone; şi b) măsurilor adoptate în vederea reducerii întinderii zonelor de amestec, care iau în considerare, printre altele:

1.dispoziţiile pct. C lit. k) din anexa nr. 3 la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

2.prevederile din avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor, revizuite potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările ulterioare;

3.prevederile actelor normative specifice privind emiterea avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

4.criteriile stabilite potrivit dispoziţiilor pct. C lit. g) din anexa nr. 3 la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Ghidul tehnic care stă la baza revizuirii şi emiterii avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor pentru substanţele prevăzute în anexa nr. 1 la program se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.

(4)La desemnarea zonelor de amestec, autoritatea competentă se asigură că suprafaţa oricărei astfel de zone este:

a)restricţionată la proximitatea punctului de evacuare;

b)proporţională în raport cu concentraţiile de substanţe la punctul de evacuare.

(5)Condiţiile referitoare la emisiile de substanţe prioritare şi poluanţii specifici din avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor, elaborate potrivit dispoziţiilor şi obiectivelor prevăzute la alin. (2)-(3) şi potrivit prevederilor pct. C lit. g) din anexa nr. 3 la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi a oricărui alt act normativ relevant în vigoare, sunt în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile şi respectă dispoziţiile art. 2^8 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; în caz contrar, avizele şi autorizaţiile menţionate se revizuiesc în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, pentru conformarea cu aceste prevederi.

18.Articolul 9 din anexă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 9. – (1) Procedura şi competenţele de eliberare a avizelor, respectiv a autorizaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (9) şi art. 6 se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.

(2)Autorizaţiile de gospodărire a apelor prevăzute la art. 3 alin. (9) şi art. 6 se acordă pe o perioadă limitată la maximum 4 ani şi pot fi reînnoite, modificate sau revocate în funcţie de rezultatele activităţilor de monitorizare a resurselor de apă de suprafaţă care stabilesc conformarea acestor ape cu SCM.

19.Articolul 10 din anexă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 10. – (1) În corpurile de apă de suprafaţă monitorizate pentru stabilirea conformării cu SCM, pentru substanţele prevăzute la art. 1 alin. (1), programul de monitorizare se extinde la sedimente şi biota, după caz.

(2)În secţiunile monitorizate în care SCM a fost depăşit, autoritatea competentă monitorizează periodic şi evacuările de ape uzate pentru a verifica respectarea condiţiilor impuse de prevederile art. 3 alin. (9), de autorizaţia de gospodărire a apelor şi de prezentul program.

(3)Monitorizarea evacuărilor se realizează prin analize şi măsurări, reprezentantul sursei de poluare asigurând toate condiţiile prelevării corespunzătoare a probelor de apă uzată evacuată şi analizarea acestora în laboratoare acreditate.

(4)În cazul evacuărilor susceptibile a conţine substanţele prevăzute la art. 1 alin. (1), prelevarea şi sigilarea probelor se efectuează în prezenţa reprezentantului sursei de poluare. În cazul confirmării prezenţei acestor substanţe, costul analizelor este suportat de acesta ca beneficiar al autorizaţiei de gospodărire a apelor.

(5)Metodele de analiză şi măsurare aplicabile în vederea monitorizării apelor uzate evacuate sunt metode stabilite în standarde europene şi internaţionale adoptate la nivel naţional, alese pe baza performanţelor de acurateţe şi precizie, care nu pot fi mai mari de ± 50% faţă de concentraţia care reprezintă de două ori valoarea limitei de detecţie a metodei alese. Limita de detecţie minimă este:

a)în cazul apelor uzate evacuate, o zecime din concentraţia cerută la punctul de evacuare;

b)în cazul apelor de suprafaţă care se supun standardelor de calitate:

1.pentru apele de suprafaţă interioare, o zecime din concentraţia ce reprezintă standardul de calitate;

2.pentru apele costiere şi apele marine teritoriale, o cincime din concentraţia indicată în standardul de calitate pentru sedimente şi biota, respectiv: 1/mg/kg probă uscată în cazul sedimentelor şi 1/mg/kg probă umedă în cazul biotei.

(6)Toate metodele de analiză, inclusiv metodele de laborator, de teren şi în flux continuu, utilizate pentru necesităţile programelor de monitorizare chimică efectuate în temeiul Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prezentei hotărâri, sunt validate şi documentate în conformitate cu standardul SR EN ISO/CEI 17025 sau cu alte standarde echivalente, acceptate la nivel internaţional.

(7)O listă cu metode de analiză recomandate pentru substanţele prevăzute în anexa nr. 1 la program este prevăzută în anexa nr. 11 la program. Pot fi utilizate orice alte metode de analiză recunoscute pe plan naţional sau internaţional, dacă acestea respectă cel puţin prevederile alin. (6).

(8)Laboratoarele sau părţile contractate de laboratoare care efectuează analizele de substanţe prevăzute în anexa nr. 1 la program aplică practicile sistemului de management al calităţii, în conformitate cu prevederile SR EN ISO/CEI 17025 sau alte standarde echivalente acceptate la nivel internaţional.

(9)Laboratoarele sau părţile contractate de laboratoare îşi demonstrează competenţele analizând indicatorii fizico-chimici sau substanţele prioritare şi poluanţii specifici prin:

a)participarea, cel puţin anual, la programe de testare a competenţei; aceste programe acoperă metodele de analiză prevăzute la alin. (6)-(7) pentru oricare dintre substanţele prevăzute la art. 1 pentru care efectuează analize, la nivele de concentraţii reprezentative, comparabile cu standardele de calitate prevăzute în anexa nr. 2 la program, potrivit prevederilor Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

b)analiza materialelor de referinţă disponibile reprezentative pentru probele recoltate. Aceste materiale vor conţine cantităţi ale substanţelor analizate la nivele de concentraţii adecvate faţă de standardele de calitate a mediului aplicabile, prevăzute la lit. a) şi în anexa nr. 2 la program, şi care să respecte prevederile art. 10^2 alin. (1).

(10)Programele de testare a competenţei prevăzute la lit. a) sunt organizate de organisme acreditate ori recunoscute internaţional sau naţional, care îndeplinesc cerinţele SR EN ISO/CEI 17043:2010 Evaluarea conformităţii. Cerinţe Generale pentru încercările de competenţă sau ale altor standarde echivalente, acceptate la nivel internaţional. Rezultatele participării la aceste programe se evaluează pe baza sistemelor de notare stabilite de SR EN ISO/CEI 17043:2010, ISO-13528, sau de alte standarde echivalente, acceptate la nivel internaţional.

(11)Laboratoarele sau părţile contractate de laboratoare, care efectuează analizele de substanţe prevăzute în anexa nr. 1 la program, cunosc şi aplică toate prevederile standardelor menţionate la alin. (6), (8) şi (9).

(12)Monitorizarea şi notificarea substanţelor prevăzute în anexa nr. 1 la program, inclusiv a primei monitorizări şi notificări efectuate până la data de 22 decembrie 2012 de către autoritatea competentă, potrivit prevederilor art. 35, 43 şi art. 44^1 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

20.La articolul 10^1 din anexă, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3)În privinţa aplicării standardelor de calitate pentru biota, autoritatea competentă selectează speciile de peşti din apele de suprafaţă dulci care trebuie luate în considerare ca indicatori pentru analiză; pentru apele sărate, speciile selectate, dintre cele care trăiesc în ape litorale, pot cuprinde codul, merlanul, plătica, macroul, eglefinul şi cambula şi sunt capturate local sau se selectează pentru analiză alte elemente de biota decât peştele; o listă de elemente de biota alternative este prevăzută în anexa nr. 3 la program.

21.După articolul 10^1 din anexă se introduce un nou articol, articolul 10^2, cu următorul cuprins:

Art. 10^2. – (1) Metodele de laborator, de teren şi în flux continuu, utilizate pentru necesităţile programelor de monitorizare chimică, prevăzute la art. 10, îndeplinesc următoarele cerinţe cumulative:

a)criteriile minime de performanţă pentru toate metodele de analiză aplicate se bazează pe o incertitudine de măsurare de maximum 50% (k = 2), estimată la nivelul standardelor de calitate a mediului aplicabile;

b)limita de cuantificare pentru toate metodele de analiză aplicate este de maximum 30% din valoarea standardelor de calitate a mediului aplicabile.

(2)În lipsa unei metode de analiză care să îndeplinească criteriile minime de performanţă prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă se asigură că monitorizarea este efectuată utilizând cele mai bune tehnici disponibile, care nu presupun costuri excesive.

(3)În cazul în care valorile indicatorilor fizico-chimici sau substanţelor prioritare şi poluanţilor specifici analizate dintr-o probă dată sunt inferioare limitei de cuantificare, rezultatele măsurărilor utilizate pentru calcularea valorilor medii sunt stabilite ca jumătatea valorii limitei de cuantificare respective.

(4)În cazul în care valoarea medie calculată a rezultatelor măsurărilor prevăzute la alin. (1) este inferioară limitelor de cuantificare, valoarea este considerată «inferioară limitei de cuantificare (< LOQ)».

(5)Prevederile alin. (1) nu se aplică poziţiilor care corespund sumelor totale ale unui grup dat de indicatori fizico-chimici sau substanţe prioritare şi poluanţii specifici şi care includ metaboliţii şi produşii de degradare şi de reacţie corespunzători ai acestora. În aceste cazuri, rezultatele inferioare limitei de cuantificare a substanţelor individuale sunt egale cu «0».

22.La articolul 11 din anexă, alineatele (1), (2) şi (6) se abrogă.

23.La articolul 11 din anexă, alineatele (5), (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(5)Programele specifice de eliminare a poluării pentru evacuările de mercur provenite din surse multiple, care nu sunt instalaţii industriale şi pentru care valorile-limită de emisie prevăzute în tabelul 1 din anexa nr. 2 la program nu se pot aplica, trebuie să stabilească măsurile şi tehnicile cele mai adecvate pentru a asigura substituirea, reţinerea şi reciclarea mercurului; eliminarea deşeurilor de mercur se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind deşeurile toxice şi periculoase.

.......................................................................

(7)Programele de reducere a poluării cuprind:

a)prevederi de înlocuire a solvenţilor cloruraţi utilizaţi în tratarea suprafeţelor în industria chimică;

b)proceduri corespunzătoare de monitorizare a apelor uzate, prin care autoritatea competentă urmăreşte respectarea valorilor-limită de emisie la evacuare;

c)situaţia curentă a evaluării riscului şi impactului asupra resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi a mediului acvatic pentru poluanţii specifici din listele I şi II şi pentru substanţele prioritare, conform unei metodologii specifice, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea Metodologiei de evaluare a riscului substanţelor periculoase din listele I şi II şi a substanţelor prioritare/prioritar periculoase în mediul acvatic prin modelare matematică şi a Metodologiei de evaluare a impactului substanţelor periculoase din listele I şi II şi a substanţelor prioritare/prioritar periculoase asupra mediului acvatic prin teste ecotoxicologice - alge verzi, Dafnia, peşti.

(8)În scopul stabilirii valorilor-limită de emisie aplicabile apelor uzate caracterizate de una sau mai multe dintre substanţele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi anexa nr. 1 la program, în funcţie de SCM prevăzute în anexa nr. 2 la program, se iau în considerare următoarele elemente:

a)caracteristicile de toxicitate, persistenţă şi capacitatea de bioacumulare sau biodegradare ale substanţelor analizate conţinute de fişa de date prevăzută în anexa nr. 7 la program;

b)tipul de activitate sau produsul realizat;

c)dezvoltarea recentă a celor mai bune tehnici disponibile corespunzătoare domeniului, impuse de cerinţele de mediu;

d)condiţiile stării de mediu din zonele respective;

e)cantitatea maximă de substanţă permisă a fi evacuată în resursele de apă de suprafaţă, exprimată ca unitate de masă a poluantului pe unitatea elementului specific al activităţii poluatoare (kg/zi sau kg/an de poluant);

f)schema logică pentru stabilirea poluării apelor prevăzute în anexa nr. 12 la program, în cazul substanţelor foarte toxice, persistente şi bioacumulative.

24.Articolul 13 din anexă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 13. – Anexele nr. 1-12 fac parte integrantă din prezentul program.

25.Anexa A la program se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.

26.Anexa B la program se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.

27.Anexa C la program se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 5 la prezenta hotărâre.

28.Anexa D la program se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 12 la prezenta hotărâre.

29.Anexa E la program se abrogă.

30.Anexa F la program se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 9 la prezenta hotărâre.

31.După anexa nr. 2 se introduc două noi anexe, anexele nr. 3 şi 4.

32.După anexa nr. 5 se introduc trei noi anexe, anexele nr. 6-8.

33.După anexa nr. 9 se introduc două noi anexe, anexele nr. 10 şi 11.

34.Anexele A, B, C, D şi F se renumerotează şi devin anexele nr. 1, 2, 5, 12 şi, respectiv, 9.

Articolul II

Anexele nr. 1-12 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul III

Ordinele conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor prevăzute la art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice, cu modificările şi completările ulterioare, se emit în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Articolul IV

(1)Prezenta hotărâre intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor pct. 5, 19 şi 21 ale art. I, care intră în vigoare la data de 21 august 2011. (2) Autoritatea responsabilă transmite Comisiei Europene textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le emite în domeniul reglementat de prezenta hotărâre.

Articolul V

La data de 22 decembrie 2012, art. 6 alin. (11), art. 9 alin (2), anexa nr. 2 - tabel 1 şi anexa nr. 5 la Programul de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Articolul VI

Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 20 mai 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi pădurilor,

Laszlo Borbely

Ministrul economiei,

comerţului şi mediului de afaceri,

Ion Ariton

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Ialomiţianu

Bucureşti, 13 octombrie 2010.

Nr. 1.038.

Anexa 1

(Anexa A la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005)

LISTA

de substanţe prioritare şi poluanţi specifici

Tabel 1 - Lista substanţelor prioritare

*1) Nr. CAS - numar atribuit de "Chemical Abstract Service".

*2) Nr. EC - Inventarul european al substanţelor chimice existente (EINECS) sau Lista europeană a substanţelor chimice notificate (ELINCS).

*3) Atunci când un grup de substanţe a fost selectat, se menţionează un reprezentant tipic al acestui grup, cu titlul de parametru indicativ (între paranteze şi fără număr). Pentru aceste grupuri de substanţe, parametrul indicativ trebuie definit prin metoda analitică.

*4) Aceste grupe de substanţe includ, în general, un număr mare de compuşi individuali. Pentru moment, nu pot fi oferiţi parametri indicativi adecvaţi.

*5) Numai difenileter, derivat pentabromurat (nr. CAS 32534-81-9).

*6) Fluorantenul figurează pe listă ca indicator al altor hidrocarburi aromatice policiclice mai periculoase.

Tabel 2 - Familii şi grupe de substanţe de poluanţi specifici

1.1.Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma astfel de compuşi în mediul acvatic

1.2.Compuşi organofosforici

1.3.Compuşi organostanici

1.4.Substanţe cu proprietăţi carcinogene, mutagene sau teratogene

1.5.Uleiuri minerale persistente şi hidrocarburi petroliere*1)

*1) Pentru ape subterane se vor considera "uleiuri minerale şi hidrocarburi".

1.6.Cianuri*2), substanţe sintetice persistente care pot pluti, rămâne în suspensie, se pot scufunda sau pot interfera cu orice utilizare a apei

*2) Pentru ape de suprafaţă se va considera în lista II.

1.7.Metale şi compuşii lor

1.8.Biocide şi produse de protecţie a plantelor

1.9.Substanţe care au un efect dăunător asupra gustului şi/sau mirosului apelor subterane sau a produselor mediului acvatic destinate consumului uman (asupra proprietăţilor organoleptice) sau care pot duce la formarea acestui gen de substanţe, făcându-le nepotrivite consumului uman

1.10.Compuşi organici toxici sau persistenţi de siliciu şi substanţe care pot duce la formarea acestui gen de substanţe în apă, cu excepţia celor care, din punct de vedere biologic, nu sunt dăunătoare sau care în apă sunt transformate rapid în substanţe lipsite de pericol

1.11.Compuşi anorganici de fosfor şi fosfor elementar

1.12.Fluoruri, uleiuri minerale şi hidrocarburi petroliere nepersistente*3)

*3) Se vor considera numai pentru apele de suprafaţă.

1.13.Substanţe care pot contribui la fenomenul de eutrofizare (în special azotaţii şi fosfaţii)

1.14.Materii în suspensie

1.15.Substanţe care pot avea o influenţă nefavorabilă asupra balanţei oxigenului şi care pot fi determinate folosind indicatori cum ar fi consumul chimic de oxigen (CCO) şi consumul biochimic de oxigen (CBO5)

Lista indicatoare de substanţe care corespund familiilor şi grupelor de substanţe menţionate în tabelul 2 cuprinde:

Tabel 3 - Lista de substanţe susceptibile de a deveni substanţe prioritare sau substanţe prioritar periculoase

Anexa 2

(Anexa B la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005)

VALORI-LIMITĂ

de emisie în ape de suprafaţă şi standarde de calitate de mediu (SCM)

Tabel 1 - Valori-limită de emisie în ape de suprafaţă pentru poluanţi specifici foarte toxici, persistenţi şi bioacumulativi (lista I)

*1) La < 10 kg/an substanţă periculoasă evacuată se aplică proceduri simplificate de monitorizare şi control; în cazul substanţelor volatile şi semivolatile limita este de < 1 kg/an.

*2) Pentru evacuări ce provin de la degresarea metalelor, valoarea este de 0,1 mg/l.

*3) Se referă la evacuările directe.

*4) Pentru evacuări ce provin de la degresarea metalelor, valoarea este de 0,1 mg/l.

*p) Substanţe prioritare pentru care se consideră restricţiile valorilor-limită de emisie aplicabile substanţelor din lista I.

Tabel 2 - Standarde de calitate de mediu (SCM) pentru poluanţi specifici toxici, persistenţi şi bioacumulativi (lista II)

*1) Nr. CAS - numar atribuit de "Chemical Abstract Service".

*2) Acest parametru reprezintă standardul de calitate a mediului exprimat ca valoare medie anuală (MA-SCM); cu excepţia unor dispoziţii contrare, acesta se aplică sumei concentraţiei totale a tuturor izomerilor.

*3) Apele interioare de suprafaţă cuprind râurile şi lacurile, precum şi corpurile de apă conexe, artificiale sau puternic modificate.

*4) Acest parametru reprezintă standardul de calitate a mediului exprimat sub formă de concentraţie maximă admisibilă (SCM-CMA). În cazul în care SCM-CMA sunt indicate ca fiind "neaplicabile", valorile SCM-MA sunt considerate a asigura protecţia şi împotriva nivelurilor maxime de poluare pe termen scurt în cazul evacuărilor continue, deoarece acestea sunt net inferioare valorilor definite pe baza toxicităţii acute.

*5) Pentru grupul de substanţe prioritare "difenileteri bromuraţi" (poziţia nr. 5), menţionat în Decizia 2.455/2001/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2001 de stabilire a unei liste de substanţe prioritare în domeniul apei şi de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2001 de stabilire a unei liste prioritare în domeniul apei şi de modificare a Directivei 2000/60/CE , s-a stabilit un SCM doar pentru izomerii de poziţie cu numerele 28, 47, 99, 100, 153 şi 154.

*6) Pentru cadmiu şi compuşii acestuia (poziţia nr. 6), valorile pentru SCM variază în funcţie de duritatea apei, exprimată în mg/l carbonat de calciu, astfel cum a fost definită în funcţie de următoarele 5 clase:

–clasa 1: < 40 mg CaCO(3)/l;

–clasa 2: 40 până la < 50 mg CaCO(3)/l;

–clasa 3: 50 până la < 100 mg CaCO(3)/l;

–clasa 4: 100 până la < 200 mg CaCO(3)/l

–clasa 5: ≥200 mg CaCO(3)/l.

*7) Această substanţă nu este substanţă prioritară, ci unul dintre ceilalţi poluanţi specifici foarte toxici (lista I) .

*8) DDT total cuprinde suma izomerilor:

–1,1,1-tricloro-2,2 bis(p-clorfenil)etan (nr. CAS 50-29-3); nr. EC 200-024-3);

–1,1,1-tricloro-2(o-clorfenil)-2-(p-clorfenil)etan (nr. CAS 789-02-6); nr. EC 212-332-5);

–1,1-dicloro-2,2 bis(p-clorfenil) etilen (număr CAS 72-55-9; număr EC 200-784-6);

–1,1-diclor-2,2 bis (p-clorfenil) etan (număr CAS 7254-8; număr EC200-783-0).

*9) În cazul în care se alege să nu se aplice SCM pentru biota, se stabilesc SCM mai stricte pentru apă decât cele prevăzute mai sus, în vederea obţinerii unui nivel de protecţie similar cu SCM pentru biota prevăzute în art. 3 alin. (3) din program. Autoritatea responsabilă informează Comisia Europeană cu privire la motivele şi bazele pentru care au ales această abordare, SCM alternative pe care le-au fixat, inclusiv datele şi metodologia pe baza cărora au fost obţinute SCM alternative, precum şi categoriile de ape de suprafaţă pentru care se aplică.

*10) Pentru grupul de substanţe prioritare hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) (poziţia nr. 30), trebuie respectat fiecare SCM în parte, şi anume:

–SCM pentru benzo(a)piren;

–SCM stabilit pentru suma dintre benzo(b)fluoranten şi benzo(k)fluoranten;

–SCM stabilit pentru suma dintre benzo(g,h,i)perilen şi indeno(1,2,3-cd)piren.

Partea B - APLICAREA SCM PREVĂZUTE ÎN PARTEA A

1.Pentru orice corp de apă de suprafaţă, aplicarea MA-SCM, prevăzute în coloanele 4 şi 5 înseamnă că, pentru fiecare punct de supraveghere reprezentativ al respectivului corp de apă, media aritmetică a concentraţiilor măsurate în diferite perioade ale anului nu depăşeşte valoarea standard. Calculul mediei aritmetice, metoda analitică folosită şi metoda de aplicare a unui SCM, în cazul în care nicio metodă analitică adecvată nu îndeplineşte criteriile minime de performanţă, trebuie să fie conforme cu prevederile art. 10^2 din program privind adoptarea specificaţiilor tehnice pentru monitorizarea din punct de vedere chimic şi pentru calitatea rezultatelor analitice, inclusiv modul de aplicare al unui SCM în cazul în care nu există o metodă analitică adecvată, care să corespundă criteriilor minime de performanţă în conformitate cu Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

2.Pentru orice corp de apă de suprafaţă, aplicarea CMA-SCM prevăzute în coloanele 6 şi 7 înseamnă că, la oricare punct de supraveghere reprezentativ al respectivului corp de apă, concentraţia măsurată nu depăşeşte valoarea standard prevăzută. Cu toate acestea, în conformitate cu anexa 1^1 secţiunea 1.3.4 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, se pot introduce metode statistice, precum calculul exprimat în percentile, pentru a asigura un nivel acceptabil de încredere şi precizie în stabilirea conformităţii cu CMA-SCM. În cazul în care se procedează astfel, metodele statistice respective trebuie să fie în conformitate cu normele detaliate adoptate de Comisia Europeană.

3.În cazul metalelor cadmiu, plumb, mercur şi nichel, SCM se referă la concentraţia de substanţe dizolvate, şi anume la faza dizolvată a unui eşantion de apă obţinut prin filtrarea cu ajutorul unui filtru de 0,45 f2æm sau prin orice altă tratare anterioară echivalentă acestui tip de filtrare. În afara celor 4 metale prevăzute în prezentul paragraf, celelalte SCM stabilite în partea A, sunt exprimate în concentraţii totale în întregul eşantion de apă. În evaluarea rezultatelor monitorizării în raport cu SCM, trebuie să se ţină cont de:

a)concentraţiile de fond naturale pentru metale şi compuşii acestora, în cazul în care acestea nu permit încadrarea în valoarea SCM; şi b) duritatea, pH-ul sau alţi indicatori de calitate a apei relevanţi în procesele care influenţează biodisponibilitatea metalelor.Anexa 3

CRITERII

privind biota din ape de suprafaţă incluse în programul de monitorizare

a)Apă de suprafaţă dulce:

● peşte (cele mai frecvente: salmonide, boiştean, biban, soare, somn)

● grupe de încrengătură Chordata (peşti, amfibii);

● crustacee (cladocera, copepode, ostracode, isopode, amfipode, raci);

● insecte (coleoptere, ordonate, plecoptere, trichoptere, diptere);

● grup de încrengătură altele decât Artropode sau Chordata (rotifere, anelide, moluşte);

● un grup din orice ordin al insectelor sau încrengătura care nu a fost deja menţionată;

● alge;

● plante superioare (macrofite acvatice).

b)Apă de suprafaţă marină - în afară de studiile pe organisme marine de acelaşi tip cu cele de apă dulce, mai pot fi efectuate teste pe grupe taxonomice marine suplimentare, după cum urmează:

● macrofite - iarbă de mare (Zostera);

● moluşte (Mytilus edulis, Mytilus galloprovincialis);

● rotifere (Brachyonus plicatilis);

● hidroizi (Cordylophora caspia, Eirene viridula);

● anelide (Neanthes arenaceodentata);

● echinoderme (arici de mare - Arbacia punctulata, Strongylocentrotus purpuratus, Strongylocentrotus droebachiensis, Echinocardium cordatum, Paracentrotus lividus, Psammechinus miliaris);

● asteroide (Asterias rubens);

● macro-alge (specii de Enteromorpha, Fucus, Champia);

● crustacee (inclusiv crabi) - care se găsesc atât în apă dulce, cât şi în apă marină.

c)Clasificarea tipurilor de apă de suprafaţă după salinitate

d)Calculul SCM pentru apă din valoarea SCM pentru biota

1.SCM este echivalent cu acea concentraţie calculată (prognozată) de substanţă în apă care nu produce efect negativ (PNEC); în situaţia în care s-a optat pentru monitorizarea biotei şi s-au obţinut date experimentale se poate calcula SCM pentru apă,

altul decât pentru substanţele pentru care sunt stabilite SCM în anexa nr. 2 la program;

2.când un SCM pentru biota trebuie să fie convertit în SCM pentru apă, sunt necesare date experimentale ale factorului de bioconcentrare (BCF) şi ale factorului de bioamplificare (BMF) pentru a fi folosite în formula: SCM(apă) = SCM(biota)/BAF

3.termenul de "factor de bioacumulare (BAF)" se referă la mecanismele de transfer ale poluanţilor hidrofobi prin bioconcentrare din mediu (BCF) şi bioamplificare din hrană (BMF). În mod normal, numărul de BMF depinde de nivelul trofic sau poziţia or

ganismului în lanţul trofic de tip apă - BCF - peşte/moluşte - BMF(1) - prădător consumator de peşte (consumator de nivel I). Pentru organismele de prădători marini de vârf (consumator de nivel superior) se aplică un BMF suplimentar, de tipul:

SCM[apă dulce(f2æg/l)] = SCM[biota(æg/kg)/BCF (l/kg)] x BMF(1)

SCM[apă marină(f2æg/l)] = SCM[biota(æg/kg)/BCF (l/kg)] x BMF(1) x BMF(2)

Valoarea BAF folosită trebuie să reflecte nivelul trofic implicat în monitorizare. BMF trebuie să se bazeze pe date măsurate, obţinute din studiile de amplificare trofică, exprimate în fracţia de organism în care se acumulează substanţa, lipidele.

Model: Lindan

PNEC(apă) 20 ng.│^-1(SCM pentru apă)

PNEC(oral) 33 f2æg.kg^-1

BCF 1300 (selectat din datele SCM din intervalul 220-2200)

BMF BMF = 1

SCM(apă) = SCM(biota)/BCF x BMF

PNEC(apă) obţinut din calcul:

PNEC[apă (calculat cu BCF selectat)] 25 ng.│^-1

PNEC[apă (calculat cu BCF minim)] 150 ng.│^-1

PNEC[apă (calculat cu BCF maxim)] 15 ng.│^-1

Anexa 4

CRITERII

pentru alegerea matricei optime pentru monitorizarea substanţelor prioritare

P = matrice preferată faţă de matricea "apă"

O = matrice opţională afară de matricea "apă"

*a) Include bis(pentabromofenil)eter, octabromo-derivat şi pentabromo-derivat.

*b) Gama-HCH (Lindan).

*c) Include benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(g,h,i)perilen, benzo(k)fluoroanten, indeno (1,2,3-cd)-piren.

*d) Preferabil în moluşte.

*e) Mediu marin.

*f) Propuse pentru monitorizarea tendinţelor, în sediment şi biota.

Anexa 5

(Anexa C la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005)

L I S TA

sectoarelor/proceselor industriale evacuatoare

de poluanţi specifici foarte toxici (lista I)

1.Mercur

1.1.Industria electrolizei cloralcalilor (saramură reciclată)

1.2.Industria electrolizei cloralcalilor (saramură evacuată)

1.3.Industria chimică în care se utilizează catalizatori pe bază de mercur în producţia clorurii de vinil

1.4.Industria chimică în care se utilizează catalizatori pe bază de mercur în procesele industriei chimice

1.5.Fabricarea catalizatorilor pe bază de mercur utilizaţi în producţia clorurii de vinil

1.6.Alte procese care implică fabricarea compuşilor organici şi anorganici pe bază de mercur

1.7.Fabricarea bateriilor primare

1.8.Industria metalelor neferoase (instalaţii de recuperare a mercurului, precum şi extracţia şi rafinarea metalelor neferoase)

1.9.Instalaţii pentru tratarea deşeurilor toxice care conţin mercur

1.10.Fabricarea hârtiei

1.11.Producţia de oţel

1.12.Centrale electrice pe bază de cărbune

2.Cadmiu

2.1.Extracţia de zinc, rafinarea plumbului şi a zincului, industria cadmiului şi a metalelor neferoase

2.2.Fabricarea compuşilor cu cadmiu

2.3.Fabricarea coloranţilor

2.4.Fabricarea stabilizatorilor

2.5.Fabricarea bateriilor primare şi secundare

2.6.Galvanizare

2.7.Fabricarea acidului fosforic şi/sau a fertilizatorului fosfatic din rocă fosfatică

3.Hexaclorciclohexan (HCH)

3.1.Instalaţii pentru producerea de HCH

3.2.Instalaţii pentru extracţia lindanului

3.3.Instalaţii în care au loc producerea de HCH şi extracţia de lindan

3.4.Instalaţii de condiţionare lindan (producătoare de agenţi de protecţie pentru plante, lemn, cabluri)

4.Tetraclorură de carbon (Directiva 86/280/CEE )

4.1.Producţia de tetraclorură de carbon prin perclorinare (procese care implică spălarea)

4.2.Procese ca cele mai sus menţionate, dar care nu implică spălarea

4.3.Producţia de clorometani prin clorinarea metanului (inclusiv generarea de clor electrolitic la presiune înaltă şi de metanol)

4.4.Producţia de clorofluorocarburi

4.5.Instalaţii care folosesc tetraclorura de carbon ca solvent

5.DDT (Directiva 86/280/CEE )

5.1.Producţia de DDT, inclusiv condiţionarea DDT-urilor la locul fabricării

5.2.Instalaţii de condiţionare a DDT-urilor

5.3.Producţia de dicofol

6.Pentaclorofenol (PCP) (Directiva 86/280/CEE )

6.1.Producţia de PCP - Na prin hidroliza hexaclorbenzenului

6.2.Producţia de pentaclorofenat de sodiu prin saponificare

6.3.Producţia de pentaclorofenol prin clorinare

7.-10. Aldrin, dieldrin, endrin, isodrin (Directiva 88/347/CEE )

7.-10.1. Producţia de aldrin/dieldrin/endrin, inclusiv condiţionarea acestor substanţe la locul fabricării

7.-10.2. Instalaţii de condiţionare a aldrin/dieldrin/endrin

11.Hexaclorbenzen (HCB) (Directiva 88/347/CEE )

11.1.Producţia şi prelucrarea hexaclorbenzenului

11.2.Producţia de percloretilenă (PER) şi de tetraclorură de carbon [CCI(4)] prin perclorinare

11.3.Producţia de tricloretilenă şi/sau percloretilenă prin orice alt proces

11.4.Instalaţii de producere a quintozenului şi a tecnazenului

11.5.Instalaţii de producere a clorului prin electroliza cloralcalilor cu electrozi de grafit

11.6.Instalaţii de prelucrare a cauciucului industrial

11.7.Instalaţii de fabricare a produselor pirotehnice

11.8.Instalaţii de producere a clorurii de vinil

12.Hexaclorbutadienă (HCBD) (Directiva 88/347/CEE )

12.1.Producţia de percloretilenă (PER) şi de tetraclorură de carbon [CCI(4)] prin perclorinare

12.2.Producţia de tricloretilenă şi/sau percloretilenă prin orice alt proces

12.3.Instalaţii industriale care utilizează HCBD în scopuri tehnice

13.Cloroform [CHCl(3)] (Directiva 88/347/CEE )

13.1.Producţia de clorometani din metanol sau din combinaţia metanolului cu metanul (hidroclorinarea metanolului subsecventă clorinării clorurii de metil)

13.2.Producţia de clorometani prin clorinarea metanului

13.3.Producţia de clorofluorocarbon

13.4.Producţia de clorură de monomervinil prin utilizarea pirolizei dicloretanului

13.5.Producţia de pastă de celuloză

13.6 Instalaţii care utilizează CHCl(3) ca solvent

13.7.Instalaţii în care apele de răcire sau alţi efluenţi sunt clorinaţi

14.1,2-dicloretan (EDC) (Directiva 90/415/CEE )

14.1.Producţia de 1,2-dicloretan (fără prelucrarea sau utilizarea la locul fabricării)

14.2.Producţia de 1,2-dicloretan şi prelucrarea sau utilizarea la locul fabricării, cu excepţia utilizării definite la 14.5

14.3.Prelucrarea 1,2-dicloretanului în alte substanţe decât clorura de vinil, cum ar fi etilen -diamina, etilen - poliamina, 1,1,1-tricloretan, tricloretilena şi percloretilena

14.4.Utilizarea EDC pentru degresarea metalelor (în afara domeniului acoperit de 14.2)

14.5.Utilizarea EDC în producerea de schimbători de ioni

15.Tricloretilenă (TRI) (Directiva 90/415/CEE )

15.1.Producţia de tricloretilenă (TRI) şi percloretilenă (PER)

15.2.Utilizarea tricloretilenei pentru degresarea metalelor

16.Percloretilenă (PER) (Directiva 90/415/CEE )

16.1.Producţia de tricloretilenă (TRI) şi percloretilenă (PER) (procese TRI-PER)

16.2.Producţia de tetraclorură de carbon şi de percloretilenă (procese TETRA-PER)

16.3.Utilizarea percloretilenei pentru degresarea de metale

16.4.Producţia de clorofluorocarbon

17.Triclorbenzen (TCB) (Directiva 90/415/CEE )

17.1.Producţia de TCB prin dehidroclorinarea hexaclorciclohexanului şi/sau prelucrarea triclorbenzenului

17.2.Producţia şi/sau prelucrarea clorbenzenilor prin clorinarea benzenului

Anexa 6

LINII DIRECTOARE

de elaborare a inventarului de emisii, descărcări

şi pierderi de substanţe prioritare şi poluanţi specifici

Inventarul de emisii, descărcări şi pierderi de substanţe prioritare şi poluanţi specifici este considerat o bază de date care organizează, după surse, cantitatea de substanţe emisă. Aceste substanţe urmează diverse căi şi în final sunt evacuate sau pierdute în mediul acvatic. Transferul substanţelor poate avea loc, de asemenea, către alte compartimente de mediu - sol, aer. Pentru a permite comparaţia, respectivele cantităţi trebuie să fie raportate la o perioadă de timp dată, preferabil o perioadă de un an. Acest tip de inventar trebuie realizat pe bazin hidrografic sau parte naţională de bazin hidrografic.

Elementele principale ale acestui inventar sunt:

1.Conţinutul inventarului; acest inventar trebuie să cuprindă:

● Sursele: toate sursele semnificative;

● Căi: toate căile semnificative de emisie, descărcare şi pierdere;

● Substanţe: cele 33 de substanţe prioritare şi alţi 8 poluanţi;

● Perioada de timp: anual; pentru pesticidele (10 substanţe) care se regăsesc şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră media anuală a 3 ani consecutivi;

● Scara geografică: fiecare bazin hidrografic sau parte naţională sau internaţională de bazin hidrografic.

2.Scopul inventarului; stabilirea unui inventar al emisiilor complete este o etapă importantă în procesul de gestionare a stării chimice a apelor şi este un instrument structural care este utilizat pentru:

● stabilirea părţii semnificative de sursă de poluare a apei;

● identificarea datelor lipsă;

● stabilirea tendinţelor de emisie în timp şi pe fiecare substanţă;

● definirea distanţei până la ţintă şi puncte posibile de intrare în acţiune;

● acţiuni de reglementare la ţintă;

● diseminarea informaţiilor despre poluare către public.

3.Reprezentarea surselor punctiforme. Sursele punctiforme sunt surse care pot fi localizate geografic şi care pot fi reprezentate pe o hartă ca puncte de emisie, ierarhizate în funcţie de cantitatea de emisii (hartă în GIS).

4.Reprezentarea surselor difuze - o sursă de una sau mai multe substanţe care nu au o emisie cuantificabilă de substanţe şi nu pot fi localizate geografic pe o hartă ca punct, dar pot fi localizate ca arie. Prin extindere, se pot include într-o astfel de arie toate sursele difuze de mici dimensiuni împrăştiate pe o suprafaţă definită, în caz că aceste surse mici nu sunt considerate semnificative pentru a fi localizate distinct.

5.Tipuri de surse de poluare care trebuie luate în considerare la elaborarea inventarului

A. Surse difuze

A.1. Depuneri din atmosferă - se consideră numai depunerile directe pe suprafaţa apei.

A.2. Drenare indirectă a apelor subterane - filtrată, degradată; apa subterană colectează o parte din emisii prin intermediul solului din surse agricole, trafic/infrastructură şi depuneri şi va evacua un amestec din aceste surse cu o întârziere de câţiva ani; în caz de poluare accidentală din trafic sau poluare istorică, traseul lichidelor scurse către apa subterană poate fi deosebit de relevant pe scara locală/zonală.

A.3. Agricultura - poluează apa de suprafaţă prin eroziunea solului, scurgeri, evacuări directe de drenaj.

A.4. Trafic şi infrastructura extraurbană; aceste emisii se referă la vapoare, trenuri, automobile, avioane şi structura lor aferentă din zonele externe zonelor urbane, fără conexiune la sisteme de colectare sau canalizare.

A.5. Scurgeri accidentale - aceste emisii pot ajunge direct în apele de suprafaţă, prin spălare sau prin sol.

A.6. Pierderi din materiale diverse - materiale care nu sunt încă incluse ca infrastructură urbană - sedimente, sedimente dragate, aluviuni acumulate, deşeuri de petrol, maluri erodate ale şoselelor. Aceste materiale ajung în ape de suprafaţă direct sau indirect prin sol.

B. Surse punctiforme - conexiunile apelor uzate la orice sistem de colectare şi/sau tratare/epurare

B.1. Acoperişuri şi zone pavate

B.2. Ape menajere

B.3. Industrie

B.3.1. Întreprinderi mici şi mijlocii

B.3.2. Industria mare (care raportează în PRTR)

B.4. Depozite de deşeuri/depozite ecologice

B.5. Terenuri contaminate istoric

B.6. Surse naturale

6.Căi de poluare a apelor de suprafaţă - aceste căi de poluare trebuie menţionate sau descrise în inventarul surselor de poluare.

A. Din surse difuze

A.1. Depuneri atmosferice

A.2. Drenajul indirect al resurselor de ape subterane

A.3. Agricultura

● evacuări directe în timpul sau după aplicarea (în ore) din surse agricole prin drift şi scurgeri (dar nu prin terenuri sau soluri);

● de pe terenuri, prin eroziune; pierderi ocazionale de după ploi puternice după aplicarea de produse fitosanitare (ore-zile-săptămâni);

● din agricultură prin percolare şi drenaj superficial prin sol după aplicare (zile-săptămâni);

A.4. Infrastructura de trafic şi extraurbană

● pierderi directe prin scurgeri, prelingeri şi drift;

● pierderi indirecte prin spălare de pe suprafeţe pavate, coroziune, scurgeri de mici dimensiuni; aceste emisii ajung în principal în sol şi doar o mică parte intră în apa de suprafaţă fără a trece prin sol;

● scurgeri indirecte şi drenajul solului pe laturile drumurilor; substanţele sunt filtrate, reţinute şi degradate de materialele din componenţa şoselei; emisiile indirecte din trafic sunt în principal asociate cu particule şi nu ajung în apa subterană.

A.5. Scurgeri accidentale

A.6. Pierderi din materiale

B. Căi de poluare a apelor de suprafaţă din surse punctiforme

B.1. Acoperişuri şi zone pavate

● direct sau prin canalizarea separată de apă pluvială, neepurată;

● prin sisteme separate cu epurare simplă;

● prin rezervoare de reţinere şi decantare şi eliberare de sediment în canalizarea conectată cu staţia de epurare;

● prin canalizarea municipală combinată cu ape menajere.

B.2. Ape menajere

● evacuări directe neconectate la canalizarea municipală sau parţial conectată printr-un anumit tip de epurare;

● canalizate, dar neepurate în staţia de epurare;

● canalizate, dar cu emisii ocazionale prin by-pass al excedentului de apă pluvială;

● canalizate şi epurate în staţia de epurare.

B.3. Industria

● evacuări directe în apa de suprafaţă fără epurare;

● evacuări cu epurare industrială în apa de suprafaţă;

● evacuări de apă industriala tratată în canalizarea municipală;

● evacuări fără epurare către canalizarea localităţilor, în mod asemănător cu apele menajere.

B.4. Depozite de deşeuri/depozite ecologice

● fără epurare;

● cu epurare în staţia de tratare.

B.5. Terenuri contaminate istoric

● fără epurare;

● cu epurare în staţia de epurare;

● eliminare directă prin sol.

B.6. Surse naturale

Anexa 7

CONŢINUTUL

fişei de date pentru substanţe prioritare şi poluanţi specifici

Fişa de date necesare pentru stabilirea de SCM pentru toate compartimentele de mediu conţine următoarele:

1.Introducere

● denumirea IUPAC

● formula structurală

● număr CAS

● număr EINECS

● formula chimică

2.Proprietăţi fizice şi chimice - trebuie să fie stabilite pentru fiecare substanţă pentru care se aplică SCM şi se furnizează date despre comportarea substanţei în mediu:

● greutate moleculară: M(w)(g.mol^-1);

● punct de topire: T(m)(°C);

● punct de fierbere: T(b)(°C);

● presiune de vapori: P(v)(Pa); se poate estima din T(m) şi T(b);

● constanta legii lui Law: H(Pa.mc.mol^-1);

● solubilitatea în apă: S(w)(mg.L^-1), se poate estima din T(m) cu ajutorul log K(ow);

● constanta de disociere: pK(a)(-);

● coeficient de partiţie n-octanol/apă: log K(ow)(-);

● coeficient de sorbţie sediment/apă: log K(oc);

● coeficient de partiţie sediment/apă: log K(p)(L.kg^-1);

–pentru substanţele organice se recomandă coeficientul de partiţie ponderat cu conţinutul de carbon organic din sediment: K(oc)(L.kg^-1);

–pentru metale se recomandă coeficientul de partiţie [K(p)] ponderat cu conţinutul de materii în suspensie.

3.Scenarii de expunere posibilă

4.Comportare în apă

4.1.comportare abiotică;

4.2.biodegradare;

4.3.coeficienţi de partiţie (Log Kow, Log Koc);

4.4.disociere;

4.5.bioconcentrare, bioacumulare

5.Efecte

5.1.toxicitate pentru organisme de apă dulce

5.1.1.în laborator

5.1.2.pe teren

5.2.toxicitate pentru organisme de apă marină

5.2.1.în laborator

5.2.2.pe teren

5.3.toxicitate pentru organisme din sediment

5.4.studii de hrană a vieţii sălbatice

5.5.toxicitate pentru mamifere

5.5.1.standarde de apă potabilă

5.6.mod de acţiune

6.Calcularea de SCM

6.1.apă dulce

6.1.1.pe termen lung

6.1.2.pe termen scurt

6.2.apă marină

6.2.1.pe termen lung

6.2.2.pe termen scurt

6.3.sediment

6.4.intoxicare secundară

6.5.sănătate umană

6.5.1.apă potabilă

6.5.2.hrană

7.SCM propus

8.Supoziţii de bază şi incertitudini în SCM propus

9.Recomandări pentru reducerea incertitudinilor

10.Aspecte de implementare ale SCM

Anexa 8

EFECTE TOXICE

pe termen lung ale substanţelor prioritare

Efectele toxice pe termen lung sunt considerate efecte asupra reproducerii, fertilităţii şi dezvoltării, care pot avea impact asupra populaţiei de organisme, după cum urmează:

● efect cunoscut sau posibil cancerigen - categoriile I-III, fraza de risc - R45 sau R40;

● efect cunoscut sau posibil de modificări genetice ereditare - categoriile I-III, fraza de risc - R46 sau R40;

● efect cunoscut sau posibil de a afecta fertilitatea - categoriile I-III, fraza de risc - R60, R61, R62, R63, R64;

● risc posibil de efecte ireversibile - R68;

● potenţial de bioacumulare la nivelul prădătorilor de vârf şi pericol de afectare puternică a sănătăţii prin expunere prelungită sau în caz de înghiţire - R22/R25/R28.

R22 = nociv în caz de înghiţire;

R25 = toxic în caz de înghiţire;

R28 = foarte toxic în caz de înghiţire;

R40 = posibil efect cancerigen - dovezi insuficiente;

R45 = poate cauza cancer;

R46 = poate provoca modificări genetice ereditare;

R48 = pericol de efecte grave asupra sănătăţii în caz de expunere prelungită;

R60 = poate afecta fertilitatea;

R61 = poate provoca efecte adverse asupra copilului în timpul sarcinii;

R62 = risc posibil de afectare a fertilităţii;

R63 = risc posibil de a dăuna copilului în timpul sarcinii;

R64 = risc posibil pentru sugarii hrăniţi cu lapte matern;

R68 = risc posibil de efecte reversibile.

Anexa 9

(Anexa F la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005)

LINII DIRECTOARE

pentru stabilirea relevanţei poluanţilor specifici

pentru care se stabilesc programe de reducere a poluării apelor

1.Stabilirea listelor de substanţe:

–poluanţi specifici la nivel de bazin hidrografic sau la nivel naţional.

Selectarea acestor poluanţi specifici: este o problemă dificilă, mai ales în lipsa unor date de monitorizare. Cele mai accesibile metode de selectare a poluanţilor specifici relevanţi sunt abordarea "de sus în jos" şi abordarea "de jos în sus". Etape necesare pentru selectarea poluanţilor specifici sunt cuprinse în două tipuri de abordări:

1.1.Abordarea "de sus în jos"

Această abordare se adresează presiunilor şi impacturilor, stabileşte poluanţii specifici care pot fi potenţial evacuaţi în bazinul hidrografic sau în mediul acvatic, prin analizarea emisiilor punctiforme şi difuze, stabileşte relevanţa acestor poluanţi prin estimarea semnificaţiei emisiilor, prin corelarea concentraţiilor monitorizate cu SCM şi prin evaluarea posibilităţii de creştere a concentraţiei în timp.

Abordarea "de sus în jos" conţine:

–identificarea listei de substanţe de interes "universul chimicalelor" (anexa nr. 6 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare);

–corelarea listei de mai sus cu inventarul la nivel de bazin hidrografic pe baza datelor disponibile despre producţia şi utilizarea respectivelor substanţe - aceste date trebuie să ofere posibilitatea de a elimina acele substanţe care nu sunt utilizate sau produse la nivel naţional sau în bazinul hidrografic respectiv ori a căror evacuare este nesemnificativă (etapă de screening a datelor colectate);

–datele care trebuie să fie colectate pentru a evalua expunerea la poluanţi (concentraţia de expunere prognozată - PEC) şi efectele (concentraţia care nu produce efecte în mediu - PNEC) care trebuie să fie comparate pentru a identifica acele substanţe care prezintă relevanţă în bazinul hidrografic sau la nivel naţional. Apoi selectarea substanţelor poate fi confirmată de un exerciţiu de monitorizare de investigaţie ţintit pentru acele substanţe pentru care nu există date de monitorizare de supraveghere sau există date insuficiente; pentru aceste substanţe se aplică o analiză de tendinţă (pentru evidenţierea concentraţiilor crescătoare) sau pentru a evidenţia posibile efecte aditive. Rezultatul este o listă de poluanţi specifici pentru care se stabilesc apoi programe de reducere a poluării.

Schematic, etapele sunt:

1.punct de pornire - stabilirea "universului poluanţilor";

2.screening de date:

a)colectarea datelor despre poluanţi şi compararea cu date despre producţie şi utilizare;

b)identificarea poluanţilor care pot fi evacuaţi în corpurile de apă;

3.test de relevanţă:

a)estimarea concentraţiilor posibile în corpurile de apă;

b)compararea concentraţiilor de expunere estimate cu efectele identificate;

4.calculul gradului de siguranţă: se evaluează dacă încrederea în evaluare este corectă;

5.rezultat final - lista de poluanţi specifici relevanţi la nivel naţional pentru care sunt necesare măsuri adecvate de reducere a poluării în vederea conformării cu SCM prevăzute în anexa nr. 2 la program, tabelul 2

1.2.Abordarea "de jos în sus"

Această abordare se adresează impacturilor şi începe prin a identifica motivele pentru care starea ecologică bună a mediului acvatic nu este atinsă sau se deteriorează, chiar şi atunci când toate substanţele identificate în abordarea "de sus în jos" se înscriu în SCM stabilite.

Identificarea cauzei pentru care starea ecologică bună nu este atinsă trebuie să se bazeze pe etapele:

–evaluarea impacturilor (morfologice, hidrologice, de continuitate a râului);

–considerarea condiţiilor de referinţă adecvate;

–poluarea chimică.

Dacă poluarea chimică este cauza neatingerii stării bune, este necesară o evaluare pentru a stabili dacă această poluare este cauzată de poluanţi cunoscuţi, prin compararea datelor de monitorizare de supraveghere disponibile cu SCM.

Dacă poluarea chimică este cauzată de poluanţi neidentificaţi, aceştia trebuie identificaţi prin evaluarea activităţilor din bazinul hidrografic şi prin monitorizare de investigaţie adecvată. Relevanţa substanţei se stabileşte prin abordarea "de sus în jos", prin compararea datelor de monitorizare (PEC) cu SCM sau cu PNEC. Această abordare este mai eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru râurile mici decât monitorizarea de supraveghere.

Cele două abordări sunt complementare şi se unesc în "abordarea combinată".

Schematic, etapele sunt:

1.punct de start - identificarea "corpului de apă" care nu atinge sau este la risc să nu atingă obiectivul de stare bună;

2.screening:

a)eliminarea poluanţilor specifici care pot fi cauza neatingerii stării bune a apei, prin compararea datelor din monitorizarea de supraveghere cu SCM;

b)eliminarea cauzelor hidro-morfologice de neatingere a stării bune.

Dacă problema persistă, se aplică etapă 3;

3.evaluarea expunerii;

a)revizuirea substanţelor chimice potenţial a fi evacuate în bazinul hidrografic;

b)derularea monitorizării de investigaţie pentru poluanţii de interes potenţial;

4.test de relevanţă - compararea datelor obţinute la pct. 3 cu SCM sau cu "concentraţiile care nu produc efecte în mediu (PNEC)" obţinute din proprietăţile intrinseci ale substanţelor;

5.rezultat final - lista poluanţilor specifici relevanţi care necesită măsuri de reducere;

6.calculul gradului de siguranţă - se evaluează dacă încrederea în evaluarea globală este corectă.

Anexa 10

SCHEMA LOGICĂ

de identificare a altor poluanţi relevanţi la nivel bazinal

!ImagineAnexa 11

METODE DE ANALIZĂ STANDARDIZATE

● SR EN 1484:2001 "Analiza apei. Linii directoare pentru determinarea carbonului organic total (TOC) şi a carbonului organic dizolvat (DOC)"

● SR EN ISO 18856:2006 "Calitatea apei: Determinarea anumitor ftalaţi prin cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă"

● SR EN ISO 17353:2006 "Calitatea apei: Determinarea unor compuşi organostanici. Metoda prin cromatografie în fază gazoasă"

● SR EN ISO 10304-1:2003 "Calitatea apei. Determinarea ionilor dizolvaţi de fluorură, clorură, azotit, ortofosfat, bromură, azotat şi sulfat, prin cromatografia ionilor în fază lichidă. Partea 2: Determinarea ionilor de bromură, clorură, azotat, azotit, ortofosfat şi sulfat din ape uzate"

● SR EN ISO 10304-1:2009 "Calitatea apei. Determinarea anionilor dizolvaţi prin cromatografia ionilor în fază lichidă. Partea 1: Determinarea ionilor bromură, clorură, azotat, azotit, fosfat şi sulfat"

● SR EN ISO 10304-4:2003 "Calitatea apei. Determinarea anionilor dizolvaţi prin cromatografia ionilor în fază lichidă. Partea 4: Determinarea ionilor clorat, clorură şi clorit din ape cu contaminare redusă"

● SR EN ISO 15680:2004 "Calitatea apei. Determinarea prin cromatografie în fază gazoasă a unui număr de hidrocarburi aromatice monociclice, naftalină şi diverşi compuşi cloruraţi prin purjare şi captare şi desorbţie termică"

● SR EN ISO 17495:2003 "Calitatea apei. Determinarea nitrofenolilor selecţionaţi. Metoda prin extracţie în fază solidă şi detecţie prin cromatografie în fază gazoasă şi spectrometrie de masă"

● SR EN ISO 17993:2004 "Calitatea apei. Determinarea a 15 hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) în apă prin HPLC cu detecţie prin fluorescenţă după extracţie lichid-lichid"

● SR EN ISO 10301:2003 "Calitatea apei: Determinarea conţinutului de hidrocarburi halogenate foarte volatile. Metode prin cromatografie în faza gazoasă"

● SR EN ISO 11369:2004 "Calitatea apei: Determinarea unor agenţi de tratare a plantelor. Metoda prin cromatografie în fază lichidă de înaltă performanţă cu detecţie UV, după extracţie solid-lichid"

● SR EN ISO 11969:2003 "Calitatea apei: Determinarea conţinutului de arsen. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică (tehnica hidrurii)"

● SR EN ISO 18412:2007 "Calitatea apei: Determinarea cromului (VI) - Metoda fotometrică pentru ape slab contaminate"

● SR EN ISO 18857-1:2007 "Calitatea apei: Determinarea alchilfenolilor selecţionaţi - Partea 1: Metodă pentru probe nefiltrate, cu utilizarea extracţiei lichid-lichid şi a cromatografiei în fază gazoasă cu detecţie selectivă de masă"

● SR EN ISO 16712:2007 "Calitatea apei. Determinarea toxicităţii acute a sedimentelor marine sau a sedimentelor de estuar asupra amfipodelor"

● SR EN ISO 5667-3:2004 "Calitatea apei: Prelevare Partea 3: Ghid pentru conservarea şi manevrarea probelor de apă"

● SR EN ISO 10304-1-2009 "Calitatea apei. Determinarea anionilor dizolvaţi prin cromatografia ionilor în fază lichidă. Partea 1. Determinarea ionilor bromură, clorură, fluorură, azotat, azotit, fosfat şi sulfat"

● SR EN ISO 10304-3:2003 "Calitatea apei. Determinarea anionilor dizolvaţi prin cromatografia ionilor în fază lichidă. Partea 3: Determinarea ionilor cromat, iodură, sulfit, tiocianat şi tiosulfat"

● SR EN ISO 22478:2006 Calitatea apei: Determinarea anumitor explozivi şi compuşi asemănători. Metoda care utilizează cromatografia în fază lichidă de înaltă performanţă (HPLC) cu detecţie UV"

● SR EN ISO 11885:2009 "Calitatea apei. Determinarea elementelor selectate prin spectroscopie de emisie optică cu plasmă cuplată inductiv (ICP-OES)"

Anexa 12

(Anexa D la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005)

SCHEMA LOGICĂ

pentru stabilirea poluării apelor cu

poluanţi specifici foarte toxici (Lista I)

!Imagine