Decizie nr. 517 din 8 mai 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele administrative, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Transport Public Iaşi în Dosarul nr. 3.986/99/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea Consiliul Local al Municipiului Iaşi a transmis la dosarul cauzei o notă scrisă prin care sesizează faptul că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este motivată şi solicită atât motivarea acesteia, cât şi comunicarea argumentelor formulate în susţinerea excepţiei.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta nu este motivată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.986/99/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c), art 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi referitoare la contractele administrative.

Excepţia a fost ridicată de Regia Autonomă de Transport Public Iaşi într-o cauză comercială privind soluţionarea unui recurs.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu indică textele din Legea fundamentală pretins a fi încălcate, precizând că va dezvolta şi motiva excepţia de neconstituţionalitate "în faţa instanţei de recurs şi în procedura specială, în faţa Curţii Constituţionale". În esenţă, acesta îşi formulează critica de neconstituţionalitate alături de motivele de recurs, care privesc aspectele legate de competenţa materială de judecată, pentru care Curtea de Apel Iaşi a admis apelul în cauză şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege examinate nu contravin prevederilor din Constituţie vizate a fi încălcate.

Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii, apreciază că prevederile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Acestea definesc noţiunea de "act administrativ", instituie regula potrivit căreia principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public ori stabilesc competenţa şi soluţiile instanţei de contencios administrativ, ceea ce nu este de natură să aducă atingere principiului egalităţii, accesului liber la justiţie, dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică sau prevederilor constituţionale ale art. 126 şi 129 privind instanţele de judecată, respectiv dreptul la folosirea căilor de atac.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi referitoare la contractele administrative. Actul normativ criticat a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004 şi a fost modificat şi completat prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, precum şi prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Textele de lege atacate, individualizate de autorul excepţiei, au următoarea redactare:

–Art. 2 alin. (1) lit. c) - Semnificaţia unor termeni: "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrative.";

–Art. 8 alin. (2) şi (3) - Obiectul acţiunii judiciare: "(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

(3)La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.";

–Art. 10 - Instanţa competentă: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(2)Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3)Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.";

–Art. 18 alin. (4) - Soluţiile pe care le poate da instanţa: "(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate:

a)dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;

b)obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;

c)impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;

d)suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;

e)obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale."

Autorul excepţiei nu individualizează niciun text din Constituţie ca fiind încălcat, arătând doar că dispoziţiile de lege criticate "contravin în mod vădit mai multor prevederi cu caracter de principiu ale Legii fundamentale". Astfel cum se menţionează în încheierea de sesizare, autorul a susţinut în fapt încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 alin. (1) care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece, contrar dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate", excepţia de neconstituţionalitate este nemotivată. Faptul că autorul acesteia îşi rezervă dreptul de a completa motivarea pe parcursul soluţionării recursului sau a excepţiei nu îndepărtează aplicabilitatea textului de lege menţionat. Aceasta, deoarece cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată.

Curtea observă în acelaşi timp că încheierea de sesizare cuprinde prevederile constituţionale pretins a fi încălcate, extrase din susţinerile orale ale autorului şi din situaţia de fapt specifică speţei. Chiar şi aşa, acceptând că menţiunile din încheierea de sesizare completează susţinerile autorului, acestea nu se convertesc într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Aceasta, deoarece simpla indicare a unor texte din Constituţie, fără explicitarea pretinsei relaţii de contrarietate a textelor criticate faţă de acestea, nu poate avea valoarea unei motivări a excepţiei. În temeiul aceluiaşi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, invocat mai sus, o astfel de excepţie este inadmisibilă.

În sfârşit, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei au în realitate natura unor considerente de fapt, relevante pentru soluţionarea recursului aflat pe rolul instanţei, şi nu a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, şi urmăresc modalitatea în care instanţa de apel a interpretat şi aplicat prevederile de lege criticate. Or, competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi confundată cu cea a unei instanţe de recurs, astfel că asemenea susţineri nu pot fi primite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele administrative, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Transport Public Iaşi în Dosarul nr. 3.986/99/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi