Decizie nr. 89 din 7 februarie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Compania Naţională "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.243/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Concurenţei, Loredana Criveanu, inspector de concurenţă, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părţii prezente consideră că susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia Consiliul Concurenţei exercită anumite atribuţii care atrag calificarea sa drept autoritate jurisdicţională, nu este întemeiată. Astfel, arată că, deşi prin lege s-a instituit o procedură specială care are la bază respectarea dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii, nu înseamnă că ne aflăm în prezenţa unei proceduri jurisdicţionale. În acest sens arată că Legea concurenţei nr. 21/1996 prevede că deciziile emise de autoritatea de concurenţă se atacă direct la Curtea de Apel Bucureşti, fără a prevedea, alternativ, şi o procedură jurisdicţională de contestare a acestora. În continuare, apreciază că nu există nici o ingerinţă a statului care să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie, Consiliul Concurenţei fiind o autoritate administrativă autonomă, nesubordonată guvernamental. De asemenea, arată că Legea concurenţei nr. 21/1996 nu îngrădeşte dreptul la liberă asociere a cetăţenilor şi libertatea comerţului, ci, dimpotrivă creează cadrul legal pentru ocrotirea interesului public şi celui al consumatorilor faţă de un eventual comportament anticoncurenţial al agenţilor economici. În final, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată şi depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că actul normativ criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.243/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii concurenţei nr. 21/1996.

Excepţia a fost ridicată de Compania Naţională "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea în parte a Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 95 din 26 mai 2005.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţie, prevederile constituţionale ale art. 21, ale art. 53 coroborate cu cele ale art. 40 şi 45, precum şi cele ale art. 126 şi 135. Astfel, consideră că prin Legea concurenţei nr. 21/1996 se reglementează o activitate jurisdicţională obligatorie pentru Consiliul Concurenţei, care se suprapune în mod neconstituţional puterii judecătoreşti. Totodată, apreciază că prin atribuirea în sarcina Consiliului Concurenţei a prerogativei de a decide asupra caracterului unor practici ale comercianţilor se încalcă "principiul constituţional al liberei asocieri, al liberei iniţiative, al comerţului şi al exercitării drepturilor fundamentale" care, potrivit art. 53 din Constituţie, nu pot fi restrânse decât în cazuri excepţionale. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile Legii nr. 21/1996 încalcă şi textul constituţional care consacră obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, prin "imixtiunea Consiliului Concurenţei în activitatea comercianţilor, în discuţiile dintre părţi şi în modalitatea de realizare a scopului comercial".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996 sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin sub nici un aspect prevederilor constituţionale invocate, deoarece activitatea jurisdicţională a Consiliului Concurenţei nu poate fi considerată ca "o suprapunere" cu puterea judecătorească, aşa cum este aceasta reglementată prin prevederile art. 126 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, întrucât prin înfiinţarea Consiliului Concurenţei nu se aduce atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

Consideră că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, nu conţin norme contrare libertăţii economice şi posibilităţii oricărei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ şi nici nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005.

Din examinarea motivelor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia şi a opiniei instanţei de judecată, Curtea constată că, în realitate, constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate numai dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), art. 16, 26, 33, 34 şi 36 din Legea concurenţei nr. 21/1996.

În aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa numai asupra constituţionalităţii acestor texte de lege, care au următorul conţinut:

–Art. 5 alin. (1) lit. a): "(1) Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:

a)fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale;";

–Art. 16: "(1) Se înfiinţează Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului Concurenţei este în municipiul Bucureşti.

(2)Structura organizatorică şi de personal a Consiliului Concurenţei, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.";

–Art. 26: "Consiliul Concurenţei are următoarele atribuţii:

a)efectuează, la iniţiativa sa sau în urma unei plângeri, sesizări sau notificări, investigaţiile privind aplicarea art. 5, 6, 12 şi 15;

b)ia deciziile prevăzute de prezenta lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 5, 6, 9, 12 şi 15, constatate în urma investigaţiilor efectuate de către inspectorii de concurenţă, în baza prevederilor legii şi abilitării cu puteri de inspecţie prin ordin al preşedintelui; o copie a acestui ordin va fi înmânată de inspectorii de concurenţă abilitaţi agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici supuşi investigaţiei;

c)certifică, la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici şi, atunci când consideră necesar, în urma declanşării unei investigaţii, pe baza dovezilor prezentate, că nu există temei pentru intervenţia sa în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;

d)ia decizii de acordare a dispenselor în cazurile de exceptări individuale de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate, care se încadrează în prevederile art. 5 alin. (2), precum şi decizii în cazurile de concentrări economice;

e)ia decizii de retragere a beneficiului exceptării de la prevederile art. 5 alin (1), stabilit prin regulament al Consiliului Concurenţei pentru unele categorii de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate, atunci când constată că acestea nu mai îndeplinesc prevederile art. 5 alin. (2);

f)asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii;

g)efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei;

h)sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri, asemenea celor prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3), şi propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor constatate;

i)sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente;

j)urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al prezentei legi;

k)sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea prezentei legi;

l)emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurenţial şi propune modificarea acelora care au un asemenea efect;

m)face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei;

n)propune Guvernului sau organelor administraţiei publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei;

o)realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează Guvernului, publicului şi organizaţiilor internaţionale specializate informaţii privind această activitate;

p)reprezintă România şi promovează schimbul de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil şi cooperează cu autorităţile de concurenţă străine şi comunitare;

r)stabileşte şi aprobă misiunea, strategia generală şi programele de activitate ale autorităţii de concurenţă;

s)ia orice alte decizii în îndeplinirea atribuţiilor ce decurg din prezenta lege.";

–Art. 33: "(1) Descoperirea şi investigarea încălcărilor prevederilor prezentei legi incumbă Consiliului Concurenţei care acţionează prin inspectorii de concurenţă.

(2)În cazul infracţiunii prevăzute la art. 60 alin. (1) din prezenta lege, personalul desemnat în condiţiile alin. (1) va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedură penală.";

–Art. 34: "Consiliul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, potrivit atribuţiilor sale, în condiţiile art. 40:

a)din oficiu;

b)la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real şi direct prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 12 şi 15;

c)la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici interesaţi, conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 13 alin. (2);

d)la cererea oricăreia dintre autorităţile, instituţiile, organizaţiile sau a oricăruia dintre organele menţionate la art. 29 lit. a)-f).";

–Art. 36: "(1) Pentru investigarea încălcării prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurenţă sunt abilitaţi cu puteri de inspecţie, cu excepţia debutanţilor, şi au următoarele puteri de inspecţie:

a)să între în spaţiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici le deţin legal;

b)să examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea agenţilor economici sau asociaţiilor de agenţi economici, indiferent de locul în care sunt depozitate;

c)să ia declaraţii reprezentanţilor şi angajaţilor agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici referitoare la fapte sau documente considerate relevante;

d)să ridice sau să obţină în orice formă copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau din alte evidenţe legate de activitatea agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici;

e)să sigileze orice amplasament destinat activităţilor agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici şi orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici, pe durata şi în măsura necesară inspecţiei.

(2)Inspectorii de concurenţă cu puteri de inspecţie, prevăzuţi la alin. (1), vor proceda la actele prevăzute la alin. (1) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare şi inventariere.

(3)Inspectorii de concurenţă cu puteri de inspecţie pot face inspecţii inopinate şi pot solicita orice fel de informaţii sau justificări legate de îndeplinirea misiunii, atât la faţa locului, cât şi la convocare la sediul Consiliului Concurenţei.

(4)Exercitarea puterilor de inspecţie se face în conformitate cu regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi procedura Consiliului Concurenţei."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, coroborate cu art. 40 privind dreptul de asociere şi art. 45 privind libertatea economică, precum şi cele ale art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti şi art. 135 privind economia.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nici una dintre reglementările criticate nu îndreptăţesc susţinerea autorului excepţiei în sensul că, potrivit acestora, Consiliul Concurenţei ar avea atât atribuţii administrative, cât şi jurisdicţionale.

Consiliul Concurenţei a fost înfiinţat ca autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, şi nu "ca un organ aparţinând puterii executive, în raporturi de subordonare guvernamentală", aşa cum susţine autorul excepţiei. Măsurile dispuse de Consiliu şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate sunt de natură administrativă, şi nu jurisdicţională. Procedura prin care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege, în principal de a constata şi sancţiona practicile anticoncurenţiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicţionale, fără a se identifica însă cu acestea.

Astfel, împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigaţiei pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigaţie este examinat în plen, nu impune caracterizarea activităţii Consiliului ca o activitate jurisdicţională, căci prin aceasta Consiliul nu soluţionează un litigiu privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuţii de esenţa activităţii jurisdicţionale - şi nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competenţa instanţelor judiciare, ci efectuează operaţii tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi adoptării oricărui act administrativ.

Curtea constată că nu se poate reţine nici critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe judecătoreşti, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti.

Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, atât Consiliul Concurenţei, cât şi agenţii economici supuşi măsurilor dispuse de instanţă pot introduce recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte susţinerea privind înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 53 coroborate cu art. 40 şi 45, Curtea constată că într-o economie de piaţă, guvernată de regulile concurenţei, ale liberului acces la activitatea economică şi ale liberei iniţiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, "Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Or, libertatea comerţului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenţii economici trebuie să se conformeze şi, în consecinţă, legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.

Ca atare, prin instituirea sancţiunii nulităţii actelor referitoare la o practică anticoncurenţială, interzisă de Legea nr. 21/1996, nu se aduce vreo atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, dimpotrivă, se descurajează comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economică şi financiară şi se asigură mediul necesar desfăşurării acestora. De asemenea, Curtea reţine că instituirea prin lege a unor restricţii nu constituie o încălcare a art. 53 din Constituţie, ci, dimpotrivă, dă expresie concretă obligaţiei statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, conform art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), art. 16, 26, 33, 34 şi 36 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Compania Naţională "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.243/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora