Decizie nr. V din 20 februarie 2006

Dosar nr. 32/2005

Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal în cazul actelor de violență săvârșite în aceeași împrejurare, cu intenția de a ucide, asupra a două persoane, dintre care una a decedat.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 81 de judecători din totalul de 106 judecători în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că actele de violență cu intenția directă sau indirectă de a ucide, săvârșite în aceeași împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracțiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra unei singure persoane, cât și tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal în cazul actelor de violență săvârșite în aceeași împrejurare, cu intenția directă sau indirectă de a ucide, asupra a două persoane, dintre care una a decedat.

Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că actele de violență comise în aceeași împrejurare, cu intenția directă sau indirectă de a ucide, asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie o singură infracțiune, de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal.

În motivarea acestei opinii s-a relevat că finalitatea avută în vedere prin art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal este îndeplinită și în cazul în care a decedat numai una dintre cele două persoane vizate prin actele de violență comise în scopul de a ucide, considerându-se că este suficient ca autorul să fi acționat cu intenția de a ucide două sau mai multe persoane, iar rezultatul acțiunii să constea în producerea decesului a cel puțin unei persoane.

Alte instanțe, dimpotrivă, au decis că actele de violență săvârșite în aceeași împrejurare, cu intenția de a ucide, asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracțiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra unei singure persoane, cât și tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs.

Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.

Într-adevăr, prin art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal se prevede că omorul săvârșit "asupra a două sau mai multor persoane" constituie infracțiune de omor deosebit de grav.

Din această prevedere a legii rezultă că, pentru existența infracțiunii de omor deosebit de grav în forma menționată, este necesar ca acțiunea, comisă cu intenția de a ucide, să fie îndreptată împotriva a două sau mai multe persoane și să aibă ca rezultat decesul a cel puțin două dintre ele.

În ipoteza în care acțiunea îndreptată împotriva mai multor persoane, cu intenția directă sau indirectă de a ucide, are ca rezultat moartea unei singure victime, nu se poate reține existența agravantei determinate de pluralitatea de victime la care se referă art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal.

A considera altfel ar însemna să fie depășită voința legiuitorului, exprimată explicit în cadrul reglementării date prin acest text de lege, potrivit căreia actele de violență îndreptate în aceeași împrejurare împotriva unei pluralități de victime sunt susceptibile de a fi considerate săvârșite în condițiile unei atari agravante numai dacă au avut ca rezultat producerea morții a cel puțin două persoane.

Așa fiind, în cazul în care a decedat numai una dintre cele două persoane asupra cărora s-au exercitat actele de violență cu scopul de a ucide, fapta nu va putea fi încadrată în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal, ci într-o singură infracțiune consumată de omor, prevăzută în art. 174, respectiv de omor calificat, prevăzută în art. 175, ori de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin. 1, cu excepția lit. b), din Codul penal, precum și în tentativă la una dintre aceste infracțiuni, deoarece într-un asemenea caz unitatea infracțională legală nu poate subzista.

Prin urmare, câtă vreme actele de violență comise în aceeași împrejurare, în scopul de a ucide, nu au produs decesul ambelor victime, fapta nu poate fi încadrată în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal, după cum o astfel de faptă nu ar putea fi încadrată în tentativă la această infracțiune decât în cazul când nu s-a produs decesul nici uneia dintre cele două victime vizate de agresor.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că actele de violență săvârșite în aceeași împrejurare, cu intenția de a ucide, asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracțiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra unei singure persoane, cât și tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs, în astfel de situații nefiind aplicabilă agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Stabilesc că actele de violență cu intenția de a ucide, săvârșite în aceeași împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracțiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra unei singure persoane, cât și tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs.

Agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu este aplicabilă în cazul faptelor menționate.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2006.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent șef,

Victoria Maftei