Decizie nr. 509 din 29 mai 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amo Press" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 12.512/2006 al Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.512/2006, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amo Press" - S.R.L. din Iaşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11), ale art. 20 alin. (1), ale art. 45, ale art. 53 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a). De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind prezumţia de nevinovăţie. Se arată, în acest sens, că prevederile de lege criticate contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece "nivelul amenzilor reprezintă o piedică ce îngrădeşte libertatea comerţului", ducând "la blocarea activităţii economice a unui agent economic".

Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate vizând, în realitate, stricta aplicare a legii, iar nu aspecte de neconstituţionalitate.

Mai menţionează că, prin Decizia nr. 355/2006, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea contravenţiei de la art. 10 lit. b) şi a sancţiunii corespunzătoare prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Cu acelaşi prilej s-a reţinut că măsurile sancţionatorii dispuse prin actul normativ criticat vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 sunt constituţionale. În acest sens, arată că susţinerile potrivit cărora textele de lege contravin art. 23 alin. (11) din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece prezumţia de nevinovăţie este proprie doar procesului penal.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din ordonanţă faţă de art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, se arată că acestea nu numai că nu le încalcă, ci, contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, dau expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Apreciază totodată că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având următorul conţinut:

–Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative.";

–Art. 11 alin. (1) lit. b): "Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel: [...] b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie, ale art. 45 privind libertatea comerţului, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale vizează, în esenţă, maniera în care agentul constatator a respectat, în speţă, procedura legală de aplicare a amenzii contravenţionale, precum şi modalitatea de stabilire în concret a acesteia. Ca atare, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei se referă, în realitate, la aspecte legate de aplicarea textelor de lege criticate de către organele abilitate şi nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, care să reflecte relaţia de contrarietate între textele de lege atacate şi normele constituţionale şi convenţionale invocate. Ele reprezintă, mai degrabă, motive specifice unei plângeri contravenţionale formulate în faţa instanţei de judecată, astfel că nu pot fi reţinute de către instanţa de contencios constituţional.

De altfel, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, reţinând, faţă de criticile referitoare la nivelul amenzii, "că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care [...] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".

În plus, autorul excepţiei susţine încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie şi a art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate, reglementând unele contravenţii în domeniul obligaţiilor pe care operatorii economici le au în desfăşurarea activităţii lor, precum şi amenzile corespunzătoare, nu aduc atingere principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie. În temeiul art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, actele de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pot fi atacate în justiţie, potrivit legislaţiei privind regimul juridic al contravenţiilor, contestaţia fiind soluţionată în cadrul unui litigiu, cu citarea părţilor, acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil într-o societate democratică.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţiilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amo Press" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 12.512/2006 al Tribunalului Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu