Decizie nr. 99 din 7 februarie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Floria şi Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva în Dosarul nr. 2.126/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, care formează obiectul Dosarului nr. 1.618D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.619D-1.627D/2011 şi nr. 111D-127D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Mircea Ioan Brădean, Petru Carp, Robert Sicomaş, Milian Ursică, Ion Bucălae, Anuchiţa Prodea, Virgil Sanda, Grigore Văduva, Tiberiu Şanta, Ioan Siserman, Lucian Baciu, Viorel Barbu, Dan Dănilă, Otto Martin Solontoi, Ioan Voinescu, Gheorghe Puiu Budău, Nicolae Flueraş, Petre Ruptureanu, Marius Petru Sabău, Ilie Popa, Ioan Dragoş, Petru Ioan Bâldea, Dorel Jula, Stela Maria Muntean, Nicu Miluţă şi Lucian Alexandru Mîrza în dosarele nr. 2.116/97/2011, nr. 2.123/97/2011, nr. 2.146/97/2011, nr. 2.150/97/2011, nr. 2.204/97/2011, nr. 2.220/97/2011, nr. 2.224/97/2011, nr. 2.229/97/2011, nr. 2.635/97/2011, nr. 1.811/97/2011, nr. 2.063/97/2011, nr. 2.064/97/2011, nr. 2.067/97/2011, nr. 2.083/97/2011, nr. 2.152/97/2011, nr. 2.487/97/2011, nr. 2.071/97/2011, nr. 2.080/97/2011, nr. 2.085/97/2011, nr. 2.141/97/2011, nr. 2.208/97/2011, nr. 2.485/97/2011, nr. 2.490/97/2011, nr. 2.492/97/2011, nr. 2.493/97/2011 şi nr. 2.591/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.619D-1.627D/2011 şi nr. 111D-127D/2012 la Dosarul nr. 1.618D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.619D-1.627D/2011 şi nr. 111D-127D/2012 la Dosarul nr. 1.618D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la practica în acest domeniu a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin deciziile civile nr. 2.051/2011, nr. 2.053/2011, nr. 2.054/2011 şi nr. 2.056/2011 din 21 noiembrie 2011, deciziile civile nr. 2.108/2011, nr. 2.111/2011 şi nr. 2.114/2011 din 28 noiembrie 2011, Decizia civilă nr. 2.134/2011 din 5 decembrie 2011, deciziile civile nr. 2.225/2011 şi nr. 2.228/2011 din 12 decembrie 2011, precum şi prin încheierile din 15 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2.126/97/2011, nr. 2.116/97/2011, nr. 2.123/97/2011, nr. 2.146/97/2011, nr. 2.150/97/2011, nr. 2.204/97/2011, nr. 2.220/97/2011, nr. 2.224/97/2011, nr. 2.229/97/2011, nr. 2.635/97/2011, nr. 1.811/97/2011, nr. 2.063/97/2011, nr. 2.064/97/2011, nr. 2.067/97/2011, nr. 2.083/97/2011, nr. 2.152/97/2011, nr. 2.487/97/2011, nr. 2.071/97/2011, nr. 2.080/97/2011, nr. 2.085/97/2011, nr. 2.141/97/2011, nr. 2.208/97/2011, nr. 2.485/97/2011, nr. 2.490/97/2011, nr. 2.492/97/2011, nr. 2.493/97/2011 şi nr. 2.591/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Mircea Floria, Mircea Ioan Brădean, Petru Carp, Robert Sicomaş, Milian Ursică, Ion Bucălae, Anuchiţa Prodea, Virgil Sanda, Grigore Văduva, Tiberiu Şanta, Ioan Siserman, Lucian Baciu, Viorel Barbu, Dan Dănilă, Otto Martin Solontoi, Ioan Voinescu, Gheorghe Puiu Budău, Nicolae Flueraş, Petre Ruptureanu, Marius Petru Sabău, Ilie Popa, Ioan Dragoş, Petru Ioan Bâldea, Dorel Jula, Stela Maria Muntean, Nicu Miluţă şi Lucian Alexandru Mîrza în cauze având ca obiect anularea deciziilor de pensionare prin care părţilor le-au fost recalculate pensiile conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiată şi încălcând prevederile constituţionale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanţelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Pentru aceste motive, autorul susţine că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor posibilitatea încălcării principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată că acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, instanţa arată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenţei nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Totodată, instanţa subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celerităţii judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluţionării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, se susţine că hotărârile de declinare a competenţei sunt irevocabile atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâţi, textele criticate instituind regimuri juridice diferite doar pentru categorii de persoane aflate în situaţii diferite. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, se arată că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar stabilirea normelor de procedură este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale derogatorii de la cele generale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."

Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011, şi prin deciziile nr. 65 şi nr. 67 din 31 ianuarie 2012, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii. Cu aceste prilejuri Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

De altfel, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Curtea a mai reţinut că în faţa instanţei considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenţei se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 159 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfăţişare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepţii de necompetenţă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea litigiului de către instanţa astfel învestită partea interesată, aşa cum s-a arătat mai sus, poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Mircea Floria, Mircea Ioan Brădean, Petru Carp, Robert Sicomaş, Milian Ursică, Ion Bucălae, Anuchiţa Prodea, Virgil Sanda, Grigore Văduva, Tiberiu Şanta, Ioan Siserman, Lucian Baciu, Viorel Barbu, Dan Dănilă, Otto Martin Solontoi, Ioan Voinescu, Gheorghe Puiu Budău, Nicolae Flueraş, Petre Ruptureanu, Marius Petru Sabău, Ilie Popa, Ioan Dragoş, Petru Ioan Bâldea, Dorel Jula, Stela Maria Muntean, Nicu Miluţă şi Lucian Alexandru Mîrza în dosarele nr. 2.126/97/2011, nr. 2.116/97/2011, nr. 2.123/97/2011, nr. 2.146/97/2011, nr. 2.150/97/2011, nr. 2.204/97/2011, nr. 2.220/97/2011, nr. 2.224/97/2011, nr. 2.229/97/2011, nr. 2.635/97/2011, nr. 1.811/97/2011, nr. 2.063/97/2011, nr. 2.064/97/2011, nr. 2.067/97/2011, nr. 2.083/97/2011, nr. 2.152/97/2011, nr. 2.487/97/2011, nr. 2.071/97/2011, nr. 2.080/97/2011, nr. 2.085/97/2011, nr. 2.141/97/2011, nr. 2.208/97/2011, nr. 2.485/97/2011, nr. 2.490/97/2011, nr. 2.492/97/2011, nr. 2.493/97/2011 şi nr. 2.591/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop