Decizie nr. XIV din 22 mai 2006

Dosar nr. 3/2006

Sub preşedinţia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la stabilirea caracterului de "consecinţe deosebit de grave" la care se referă art. 146 din Codul penal, în cazul infracţiunii continuate.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind prezenţi 73 de judecători din totalul de 105 în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 456/2001, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la determinarea caracterului de "consecinţe deosebit de grave" în cazul infracţiunii continuate.

Astfel, unele instanţe au considerat că, în cazul infracţiunii patrimoniale continuate, cuantumul prejudiciilor produse prin actele intrând în compunerea aceleiaşi infracţiuni continuate nu pot fi totalizate decât în măsura în care privesc patrimoniul aceleiaşi persoane fizice sau juridice, iar nu şi atunci când se referă la persoane vătămate diferite.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că pagubele materiale produse prin acte săvârşite la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, chiar dacă sunt îndreptate împotriva patrimoniilor mai multor persoane, trebuie totalizate într-un prejudiciu unic, însumat, în măsura în care actele respective intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni continuate, având ca urmare reţinerea caracterului deosebit de grav al consecinţelor faptei în cazul întrunirii cerinţelor prevăzute în art. 146 din Codul penal.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Potrivit art. 41 alin. 2 din Codul penal, infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care reprezintă, fiecare, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Din economia textului sus-menţionat rezultă că, în structura conţinutului constitutiv al infracţiunii continuate, se identifică elementele laturii obiective şi subiective ale oricărei infracţiuni, dar şi acele particularităţi specifice care definesc şi caracterizează infracţiunea ca formă a unităţii legale de infracţiune.

Recursul în interesul legii se referă punctual la urmarea imediată ca element al laturii obiective a infracţiunii continuate, şi anume la situaţii în care urmarea imediată a acţiunilor sau inacţiunilor săvârşite de aceeaşi persoană, în realizarea aceleiaşi unice rezoluţii infracţionale, se concretizează într-un rezultat constând într-un prejudiciu produs prin totalitatea acţiunilor şi inacţiunilor ce alcătuiesc conţinutul laturii obiective a infracţiunii continuate.

Într-o asemenea situaţie, ca aceea invocată în recursul în interesul legii, dacă prin acţiunile sau inacţiunile autorului, săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prejudiciul total depăşeşte suma de 2 miliarde lei, ne găsim în prezenţa unei infracţiuni continuate cu consecinţe deosebit de grave.

Astfel fiind, în cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină întotdeauna prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Aşadar, în cazul infracţiunii continuate, agravanta "consecinţe deosebit de grave", în sensul prevederilor art. 146 din Codul penal, va fi reţinută independent de numărul părţilor vătămate prin săvârşirea unei atari infracţiuni, impunându-se ca toate pagubele materiale produse să fie însumate, aşa cum obligă interpretarea corectă a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul penal.

Pentru identitate de raţiune, încadrarea juridică într-o infracţiune continuată unică se impune şi atunci când fapta priveşte patrimoniul unor persoane având proprietate comună, asupra bunurilor, determinată pe cote-părţi, precum şi în cazul în care bunurile vizate sunt proprietate comună, în devălmăşie, fără a fi cunoscute cotele-părţi ce revin codevălmaşilor.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile ce realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, stabilesc:

În cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2006.

PREŞEDINTELE

ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei