Convenţia internationala din 1979

Notă *) Traducere.

Părţile la convenţie,

remarcand importanţa deosebită atribuită în diverse convenţii acordării asistenţei persoanelor aflate în pericol pe mare şi stabilirii de către fiecare stat cu ieşire la mare a măsurilor adecvate şi eficiente pentru supravegherea coastei şi serviciile de căutare şi salvare,

luând în considerare Recomandarea 40, adoptată de Conferinţa internationala pentru siguranţa vieţii pe mare, 1960, care recunoaşte necesitatea coordonării activităţilor unor organizaţii interguvernamentale referitoare la siguranţa pe mare şi deasupra acesteia,

dorind sa dezvolte şi sa promoveze aceste activităţi prin stabilirea unui plan internaţional de căutare şi salvare pe mare, corespunzător necesităţilor traficului maritim, pentru salvarea persoanelor aflate în pericol pe mare,

dorind sa promoveze cooperarea dintre organizaţiile de căutare şi salvare din întreaga lume şi dintre cele participante la operaţiunile de căutare şi salvare pe mare,

au convenit următoarele:

Articolul 1Obligaţii generale impuse prin convenţie

Părţile se obliga sa adopte toate măsurile legislative sau alte măsuri adecvate pentru a aplica efectiv convenţia şi anexa la aceasta, care formează parte integrantă a convenţiei. Orice referire la convenţie constituie în acelaşi timp o referire la anexa acesteia, cu excepţia cazului în care este în mod expres prevăzut altfel.

Articolul 2Alte tratate şi interpretări

(1)Nici o prevedere a convenţiei nu va prejudicia codificarea şi dezvoltarea dreptului marii în cadrul Conferintei Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra Dreptului Marii, convocată în virtutea Rezoluţiei 2.750 (XXV) a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, nici pretenţiile sau interpretarile legale, prezente sau viitoare, ale oricărui stat referitoare la dreptul marii şi la natura şi întinderea jurisdicţiei statului de coasta sau statului de pavilion.

(2)Nici o prevedere a convenţiei nu va fi interpretată ca prejudiciind obligaţiile şi drepturile navelor prevăzute în alte instrumente internaţionale.

Articolul 3Amendamente

(1)Convenţia poate fi amendata prin oricare din procedurile specificate în paragrafele (2) şi (3) de mai jos.

(2)Amendarea după examinarea în cadrul Organizaţiei Consultative Interguvernamentale Maritime, denumita în continuare organizaţia:

a)Orice amendament propus de o parte şi transmis secretarului general al organizaţiei, denumit în continuare secretarul general, sau orice amendament considerat ca fiind necesar de către secretarul general ca rezultat al unui amendament adus prevederii corespunzătoare din anexa nr. 12 la Convenţia Aviaţiei Civile Internaţionale va fi adus la cunoştinţa tuturor membrilor organizaţiei şi tuturor părţilor cu cel puţin 6 luni înainte de a fi analizat în cadrul Comitetului de siguranţă maritima al organizaţiei.

b)Părţile, fie ca sunt sau nu membre ale organizaţiei, vor avea dreptul sa participe la întrunirile Comitetului de siguranţă maritima pentru dezbaterea şi adoptarea de amendamente.

c)Amendamentele vor fi adoptate cu o majoritate de două treimi dintre părţile prezente şi votante în cadrul Comitetului de siguranţă maritima, cu condiţia ca cel puţin o treime dintre părţi să fie prezenta în momentul adoptării amendamentului.

d)Amendamentele adoptate în conformitate cu subparagraful c) vor fi comunicate de către secretarul general tuturor părţilor pentru acceptare.

e)Un amendament la un articol sau la paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 ale anexei este considerat acceptat la data la care secretarul general a primit instrumentele de acceptare de la două treimi dintre părţi.

f)Un amendament adus prevederilor anexei, altele decât cele ale paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3, va fi considerat acceptat la sfârşitul unei perioade de un an de la data la care acesta a fost comunicat părţilor pentru acceptare. Totuşi, dacă în această perioadă de un an, mai mult de o treime dintre părţi notifica secretarului general ca are obiecţii la amendament, acesta va fi considerat neacceptat.

g)Un amendament la un articol sau la paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 ale anexei va intră în vigoare:

(i)la şase luni de la data la care este considerat a fi fost acceptat, pentru acele părţi care l-au acceptat;

(îi) la data intrării în vigoare a amendamentului, pentru acele părţi care l-au acceptat, după ce condiţia menţionată la subparagraful e) a fost îndeplinită şi înainte de intrarea în vigoare a amendamentului;

(iii)la 30 de zile după depunerea unui instrument de acceptare, pentru acele părţi care l-au acceptat după data la care amendamentul a intrat în vigoare.

h)Un amendament la prevederile anexei, altele decât cele ale paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3, va intră în vigoare pentru toate părţile, cu excepţia celor care au adus obiecţii la amendament în condiţiile subparagrafului f) şi care nu şi-au retras aceste obiecţii după 6 luni de la data la care este considerat a fi fost acceptat. Totuşi, înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare, oricare dintre părţi poate notifica secretarului general ca se considera exceptată de la aplicarea efectivă a acestui amendament pentru o perioadă nu mai mare de un an de la intrarea în vigoare a acestuia sau pentru o perioadă mai lungă, dacă se hotărăşte astfel de o majoritate de două treimi dintre părţile prezente şi votante în cadrul Comitetului siguranţei maritime în momentul adoptării amendamentului.

(3)Amendamentul adus de o conferinţa:

a)La cererea unei părţi, susţinută de cel puţin o treime dintre părţi, organizaţia va convoca o conferinţa a părţilor pentru discutarea amendamentelor la convenţie. Amendamentele propuse vor fi aduse la cunoştinţa tuturor părţilor de către secretarul general cu cel puţin 6 luni înainte de discutarea lor în cadrul conferintei.

b)Amendamentele vor fi adoptate în cadrul unei astfel de conferinţe de o majoritate de două treimi dintre părţile prezente şi votante, cu condiţia ca cel puţin o treime din numărul părţilor să fie prezenta în momentul adoptării amendamentului. Amendamentele astfel adoptate vor fi comunicate pentru acceptare tuturor părţilor de către secretarul general.

c)Cu excepţia cazului în care conferinţa hotărăşte altfel, amendamentul va fi considerat acceptat şi va intră în vigoare în conformitate cu procedurile specificate în subparagrafele (2) e), (2) f), (2) g) şi, respectiv, (2) h), cu condiţia ca referirea din subparagraful (2) h) cu privire la Comitetul de siguranţă maritima, largit în concordanta cu prevederile subparagrafului (2) b), să fie considerată referire la conferinţa.

(4)Orice declaraţie de acceptare a unui amendament sau de obiectie la un amendament sau orice notificare comunicată în condiţiile paragrafului (2) h) va fi supusă spre analiza, în scris, secretarului general, care va informa toate părţile asupra oricărei astfel de comunicări şi asupra datei primirii acesteia.

(5)Secretarul general va informa statele asupra oricăror amendamente care intră în vigoare şi asupra datei la care fiecare astfel de amendament intră în vigoare.

Articolul 4Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea

(1)Convenţia va rămâne deschisă spre semnare la sediul organizaţiei, începând cu 1 noiembrie 1979 până la 31 octombrie 1980, şi apoi va rămâne deschisă pentru aderare. Statele pot deveni părţi la convenţie prin:

a)semnarea fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau b) semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau c) aderare.

(2)Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.

(3)Secretarul general va informa statele asupra oricărei semnari sau asupra depunerii oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, precum şi asupra datei depunerii acestuia.

Articolul 5Intrarea în vigoare

(1)Convenţia va intră în vigoare după 12 luni de la data la care 15 state au devenit părţi la aceasta, în conformitate cu art. IV.

(2)Pentru statele care ratifica, accepta, aproba sau adera la convenţie, în conformitate cu art. IV, după ce condiţia prevăzută în paragraful (1) a fost îndeplinită şi înainte de intrarea în vigoare a convenţiei, data intrării în vigoare va fi aceea a intrării în vigoare a convenţiei.

(3)Pentru statele care ratifica, accepta, aproba sau adera la convenţie după data la care convenţia intră în vigoare, aceasta va intră în vigoare la 30 de zile după depunerea unui instrument, în conformitate cu art. IV.

(4)Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după data intrării în vigoare a unei amendament la convenţie, în conformitate cu art. III, se va aplica convenţiei astfel amendate şi convenţia astfel amendata va intră în vigoare, pentru statul care depune un astfel de instrument, la 30 de zile de la data depunerii acestuia.

(5)Secretarul general va informa statele asupra datei intrării în vigoare a convenţiei.

Articolul 6Denunţarea

(1)Convenţia poate fi denunţată de oricare dintre părţi, în orice moment după expirarea a 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare pentru acea parte.

(2)Denunţarea se va efectua prin depunerea la secretarul general a unui instrument de denunţare. Secretarul general va notifica statele asupra oricărui instrument de denunţare primit, asupra datei la care acesta a fost primit, precum şi asupra datei la care o astfel de denunţare devine efectivă.

(3)O denunţare va deveni efectivă după un an de la data la care secretarul general a primit notificarea acesteia sau la expirarea unei perioade mai lungi, specificată în instrumentul de denunţare.

Articolul 7Depozitare şi înregistrare

(1)Convenţia va fi depozitata la secretarul general, care va trimite statelor copii legalizate ale acesteia.

(2)Imediat ce convenţia intră în vigoare, secretarul general va transmite textul acesteia secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare, în conformitate cu art. 102 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 8Limbi de redactare

Convenţia este redactată într-un singur exemplar în limbile chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, fiecare text fiind egal autentic. Traducerile oficiale în limbile arabă, germană şi italiana vor fi pregătire şi depuse cu semnatura originala.

Încheiată la Hamburg la 27 aprilie 1979.

Drept pentru care subsemnaţii*), fiind împuterniciţi în mod corespunzător de către guvernele lor respective în acest scop, au semnat convenţia.

Notă *) Lista semnaturilor nu este reprodusa.Anexa 1

Capitolul 1Termeni şi definiţii

1.1.Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexa pentru a indica o prevedere a carei aplicare uniforma de către toate părţile este necesară în interesul siguranţei vieţii pe mare.

1.2.Verbele la modul condiţional sunt folosite în anexa pentru a indica o prevedere a carei aplicare uniforma de către toate părţile este recomandată în interesul siguranţei vieţii pe mare.

1.3.Expresiile de mai jos sunt folosite în anexa cu următoarele sensuri:

1.regiune de căutare şi salvare - zona cu dimensiuni definite, în limitele căreia sunt furnizate servicii de căutare şi salvare;

2.centru de coordonare a operaţiunilor de salvare - unitate însărcinată să asigure organizarea eficienta a serviciilor de căutare şi salvare şi sa coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare într-o regiune de căutare şi salvare;

3.filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare - unitate subordonata centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, complementara acestuia, într-o zona determinata a unei regiuni de căutare şi salvare;

4.unitate de supraveghere de coasta - unitate terestra, fixa sau mobila, desemnată sa supravegheze siguranţa navelor în zonele de coasta;

5.unitate de salvare - unitate alcătuită din personal calificat şi prevăzută cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgenta a operaţiunilor de căutare şi salvare;

6.comandant la faţa locului - comandantul unei unităţi de salvare, desemnat sa coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare într-o zona de căutare determinata;

7.coordonatorul cautarii de suprafaţa - nava, alta decât o unitate de salvare, desemnată sa coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare de la suprafaţa într-o zona de căutare determinata;

8.faza de urgenta - termen generic însemnând, după caz, faza de incertitudine, faza de alerta sau faza de pericol;

9.faza de incertitudine - situaţie în care exista incertitudine în ceea ce priveşte siguranţa unei nave şi a persoanelor de la bord;

10.faza de alerta - situaţie în care exista temeri în ceea ce priveşte siguranţa unei nave şi a persoanelor de la bord;

11.faza de pericol - situaţie în care este aproape sigur ca o nava sau o persoană de la bord este ameninţată de un pericol grav şi iminent şi ca necesita asistenţa imediata;

12.efectuarea unei amerizari forţate - cazul în care o aeronava executa o aterizare forţată pe apa.

Capitolul 2Organizare

2.1.Măsuri pentru asigurarea şi coordonarea serviciilor de căutare şi salvare

2.1.1.Părţile se vor asigura ca, de-a lungul coastelor lor, sunt luate măsurile necesare pentru asigurarea serviciilor de căutare şi salvare adecvate pentru persoanele aflate în pericol pe mare.

2.1.2.Părţile vor transmite secretarului general informaţii asupra modului în care îşi organizează căutarea şi salvarea şi asupra modificărilor ulterioare importante aduse acestora, inclusiv în ceea ce priveşte:

1.serviciile naţionale maritime de căutare şi salvare;

2.amplasarea centrelor înfiinţate pentru coordonarea operaţiunilor de salvare, numerele de telefon şi telex şi zonele lor de responsabilitate; şi

3.unităţile principale de salvare aflate la dispoziţia acestora.

2.1.3.Secretarul general va transmite, într-un mod adecvat, tuturor părţilor informaţiile la care face referire paragraful 2.1.2.

2.1.4.Fiecare regiune de căutare şi salvare va fi stabilită prin înţelegere între părţile interesate. Secretarul general va fi notificat asupra unor astfel de înţelegeri.

2.1.5.În cazul în care părţile interesate nu reuşesc sa ajungă la o înţelegere în ceea ce priveşte dimensiunile exacte ale regiunii de căutare şi salvare, acele părţi vor depune toate eforturile pentru a ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte adoptarea de măsuri corespunzătoare care să permită coordonarea generală echivalenta a serviciilor de căutare şi salvare în zona. Secretarul general va fi notificat asupra unor astfel de înţelegeri.

2.1.6.Secretarul general va notifica toate părţile semnatare asupra înţelegerilor sau măsurilor la care s-a făcut referire în paragrafele 2.1.4. şi 2.1.5.

2.1.7.Delimitarea regiunilor de căutare şi salvare nu este legată de cea a frontierelor între state şi nu prejudiciază în nici un fel aceste frontiere.

2.1.8.Părţile ar trebui sa ia măsuri pentru ca serviciile lor de căutare şi salvare să poată interveni prompt în cazul receptionarii apelurilor de pericol.

2.1.9.La primirea informaţiilor privind faptul ca o persoană se afla în pericol pe mare într-o zona în care o parte asigura în întregime coordonarea serviciilor de căutare şi salvare, autorităţile responsabile ale acelei părţi vor lua de urgenta măsurile necesare pentru a asigura asistenţa disponibilă cea mai corespunzătoare.

2.1.10.Părţile se vor asigura ca va fi acordată asistenţa oricărei persoane în pericol pe mare. Acestea vor proceda astfel, fără a tine cont de naţionalitatea sau statutul persoanei sau de circumstanţele în care persoana este gasita.

2.2.Coordonarea mijloacelor de căutare şi salvare

2.2.1.Părţile vor lua măsuri pentru coordonarea mijloacelor necesare asigurării serviciilor de căutare şi salvare în jurul coastelor lor.

2.2.2.Părţile vor stabili un organism naţional pentru coordonarea generală a serviciilor de căutare şi salvare.

2.3.Înfiinţarea centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare şi a filialelor acestora

2.3.1.Pentru a îndeplini cerinţele paragrafelor 2.2.1. şi 2.2.2., părţile vor înfiinţa centre de coordonare a operaţiunilor de salvare pentru serviciile lor de căutare şi salvare şi filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, după cum vor considera necesar.

2.3.2.Autorităţile competente ale fiecărei părţi vor determina zona de care va răspunde fiecare filiala a centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare.

2.3.3.Fiecare centru de coordonare a serviciilor de salvare şi fiecare filiala a centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, înfiinţate în conformitate cu prevederile paragrafului 2.3.1., vor dispune de mijloace adecvate de receptionare a semnalelor de pericol prin staţii radio sau alte modalităţi. Fiecare centru şi fiecare filiala vor deţine, de asemenea, mijloace adecvate pentru comunicare cu unităţile de salvare şi cu centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare sau cu filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, din zonele adiacente.

2.4.Desemnarea unităţilor de salvare

2.4.1.Părţile vor desemna fie:

1.ca unităţi de salvare, servicii de stat sau alte servicii publice sau private corespunzătoare, situate şi echipate adecvat, sau subunitati ale acestora; fie

2.ca elemente de organizare a operaţiunilor de căutare şi salvare, servicii de stat sau alte servicii publice sau private corespunzătoare sau subunitati ale acestora, care nu pot fi desemnate ca unităţi de salvare, dar care sunt în măsura sa participe la operaţiunile de căutare şi salvare; părţile vor stabili funcţiile acestor elemente.

2.5.Mijloace şi echipamente ale unităţilor de salvare

2.5.1.Fiecare unitate de salvare va fi dotată cu mijloacele şi echipamentele necesare îndeplinirii sarcinilor sale.

2.5.2.Fiecare unitate de salvare ar trebui sa dispună de mijloace de comunicare rapide şi sigure cu celelalte unităţi sau elemente angajate în aceeaşi operaţiune.

2.5.3.Containerele sau cutiile care conţin echipamentele de supravietuire care sunt lăsate la apa supravietuitorilor ar trebui să aibă conţinutul indicat prin codul de culori, în conformitate cu paragraful 2.5.4., precum şi prin indicaţii inscriptionate şi prin simboluri explicite, în măsura în care aceste simboluri exista.

2.5.4.Culoarea de identificare a continuturilor containerelor şi a pachetelor conţinând echipamente de supravietuire care pot fi lăsate la apa ar trebui să aibă forma unor benzi colorate, în conformitate cu următorul cod:

1.roşu - provizii medicale şi echipament de prim ajutor;

2.albastru - alimente şi apa;

3.galben - paturi şi îmbrăcăminte protectoare; şi

4.negru - diferite echipamente auxiliare, cum ar fi: cuptoare, topoare, busole şi ustensile de gătit.

2.5.5.Când articole cu o natura diversa sunt lăsate la apa în acelaşi container sau pachet, codul de culori ar trebui să fie folosit în combinaţie.

2.5.6.Instrucţiunile de folosire a echipamentelor de supravietuire ar trebui să se afle în fiecare container sau pachet care poate fi lăsat la apa. Aceste instrucţiuni ar trebui să fie tipărite în limba engleza şi în cel puţin alte doua limbi.

Capitolul 3Cooperarea

3.1.Cooperarea dintre state

3.1.1.Părţile îşi vor coordona organizaţiile lor de căutare şi salvare şi ar trebui, oricând este necesar, să-şi coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare cu cele ale statelor vecine.

3.1.2.Cu excepţia cazului în care se convine altfel între statele interesate, o parte ar trebui sa autorizeze imediat, cu respectarea legilor, regulilor şi reglementărilor naţionale aplicabile, intrarea în sau survolarea marii sale teritoriale sau a teritoriului sau a unităţilor de salvare aparţinând celorlalte părţi numai în scopul cautarii locului evenimentelor maritime şi al salvării supravietuitorilor unor astfel de evenimente. În astfel de cazuri, operaţiunile de căutare şi salvare vor fi coordonate, pe cat posibil, de către centrele adecvate de coordonare a operaţiunilor de salvare ale părţii care a autorizat intrarea sau de către oricare alta autoritate care a fost desemnată de către acea parte.

3.1.3.Cu excepţia cazului în care se convine altfel între statele interesate, autorităţile unei părţi, care doresc ca unităţile lor de salvare să între în sau sa survoleze marea teritorială sau teritoriul unei alte părţi numai în scopul cautarii locului evenimentelor maritime şi al salvării supravietuitorilor unor astfel de evenimente, vor transmite o cerere centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare al acelei alte părţi sau acelei alte autorităţi care a fost desemnată de către acea parte, dând detalii complete asupra misiunii pe care o au în vedere şi asupra necesităţii acesteia.

3.1.4.Autorităţile competente ale părţilor:

1.vor confirma imediat primirea unei astfel de cereri; şi

2.vor indica cat de repede posibil condiţiile, dacă exista, în conformitate cu care misiunea avută în vedere poate fi întreprinsă.

3.1.5.Părţile ar trebui sa încheie înţelegeri cu statele vecine pentru stabilirea condiţiilor de admitere reciprocă a unităţilor de salvare ale fiecărei părţi în limitele sau deasupra marii sale teritoriale sau a teritoriului sau respectiv. De asemenea, ar trebui ca aceste înţelegeri sa prevadă posibilităţi de intrare rapida pentru astfel de unităţi, cu minimum posibil de formalităţi.

3.1.6.Fiecare parte ar trebui să-şi autorizeze centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare:

1.să solicite celorlalte centre de coordonare a operaţiunilor de salvare asistenţa care le-ar putea fi necesară, inclusiv nave, aeronave, personal sau echipamente;

2.sa acorde autorizaţia necesară pentru intrarea unor astfel de nave, aeronave, personal sau echipamente în apele teritoriale sau pe teritoriul sau ori să le survoleze; şi

3.sa întreprindă demersurile necesare pe lângă autorităţile vamale de emigrare sau alte autorităţi competente, în scopul grabirii unei astfel de intrari.

3.1.7.Fiecare parte ar trebui să îşi autorizeze centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare să asigure, la cerere, asistenţa altor centre de coordonare a operaţiunilor de salvare, inclusiv asistenţa sub forma de nave, aeronave, personal sau echipamente.

3.1.8.Părţile ar trebui sa încheie înţelegeri privind căutarea şi salvarea, cu statele vecine, în ceea ce priveşte folosirea în comun a mijloacelor, stabilirea unor proceduri comune, realizarea în comun a pregătirii personalului şi a exerciţiilor, verificări regulate ale canalelor de comunicaţie între state, vizite ale personalului din centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare pentru strângerea legăturilor şi schimbul de informaţii privind căutarea şi salvarea.

3.2.Coordonarea cu serviciile aeronautice

3.2.1.Părţile vor asigura cea mai strâns posibila coordonare între serviciile maritime şi cele aeriene, astfel încât să se asigure servicii de căutare şi salvare cat mai eficiente în şi dincolo de regiunile lor de căutare şi salvare.

3.2.2.Fiecare parte ar trebui sa înfiinţeze, atunci când este posibil, centre mixte de coordonare a operaţiunilor de salvare şi filiale mixte ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, care să servească atât scopurilor maritime, cat şi celor aeronautice.

3.2.3.În cazul în care sunt înfiinţate centre de coordonare a operaţiunilor de salvare şi filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare maritime şi aeronautice distincte, în scopul deservirii aceleiaşi zone, partea interesată va asigura coordonarea cea mai strâns posibila între centre sau filiale.

3.2.4.Părţile vor asigura, în măsura posibilului, folosirea unor proceduri comune de către unităţile de salvare înfiinţate în scopuri maritime şi cele înfiinţate în scopuri aeronautice.

Capitolul 4Măsuri pregătitoare

4.1.Informaţii necesare

4.1.1.Fiecare centru şi fiecare filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare vor dispune de informaţii relevante actualizate pentru desfăşurarea operaţiunilor de căutare şi salvare în zona de operare a acestora, inclusiv de informaţii referitoare la:

1.unităţile de salvare şi unităţile de supraveghere a coastei;

2.alte resurse publice şi private, inclusiv facilităţile de transport şi aprovizionare cu combustibil care ar putea fi utile în operaţiunile de căutare şi salvare;

3.mijloacele de comunicaţie care pot fi folosite în operaţiunile de căutare şi salvare;

4.numele, adresele telegrafice şi de telex şi numerele de telefon şi de telex ale agentiilor de nava, ale autorităţilor consulare, ale organizaţiilor internaţionale şi ale altor organisme care ar putea furniza informaţii esenţiale referitoare la nave;

5.amplasarile, indicativele de apel sau identitatile serviciului maritim mobil, orele de ascultare şi frecventele tuturor statiilor radio care ar putea fi folosite în operaţiunile de căutare şi salvare;

6.amplasarile, indicativele de apel sau identitatile serviciului maritim mobil, orele de ascultare şi frecventele tuturor statiilor radio de coasta care transmit prognoze meteorologice şi avertismente pentru regiunile de căutare şi salvare;

7.amplasarile şi orele de ascultare ale serviciilor care asigura ascultarea radio şi frecventele de ascultare;

8.obiectele care pot fi confundate cu epave nelocalizate sau nesemnalate; şi

9.locurile de stocare a echipamentelor de supravietuire care pot fi lăsate la apa în caz de urgenta.

4.1.2.Fiecare centru şi fiecare filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de căutare şi salvare ar trebui să aibă acces imediat la informaţii cu privire la poziţia, cursul, viteza şi indicativul de apel sau la identitatea statiilor navelor situate în zona lor de operare, care pot oferi asistenţa navelor sau persoanelor aflate în pericol pe mare. Aceste informaţii pot fi păstrate de centrul de coordonare a operaţiunilor de salvare sau pot fi puse la dispoziţie cu usurinta, când este necesar.

4.1.3.Fiecare centru de coordonare a operaţiunilor de salvare şi fiecare filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare trebuie să dispună de o harta la scara mare a regiunii sale, pe care vor fi afişate şi evidentiate informaţii utile pentru operaţiunile de căutare şi salvare.

4.2.Planuri sau instrucţiuni operationale

4.2.1.Fiecare centru şi filiala a centrului de coordonare vor elabora sau vor avea la dispoziţie planuri sau instrucţiuni detaliate pentru conducerea operaţiunilor de căutare şi salvare în zona lor de operare.

4.2.2.Planurile sau instrucţiunile vor preciza măsurile luate pentru asigurarea, cat de mult posibil, a întreţinerii şi aprovizionarii cu combustibil a navelor, a aeronavelor şi a vehiculelor utilizate în operaţiunile de căutare şi salvare, inclusiv a celor puse la dispoziţie de alte state.

4.2.3.Planurile sau instrucţiunile ar trebui sa conţină detalii privind acţiunile care trebuie întreprinse de către cei angajaţi în desfăşurarea operaţiunilor de căutare şi salvare în zona de operare, mai ales despre:

1.modul în care trebuie desfăşurate operaţiunile de căutare şi salvare;

2.folosirea sistemelor şi facilităţilor de comunicaţii disponibile;

3.acţiunile care trebuie întreprinse în comun cu alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz;

4.metodele care permit alertarea navelor pe mare sau a aeronavelor în zbor;

5.funcţiile şi puterile personalului desemnat pentru operaţiunile de căutare şi salvare;

6.posibila relansare a echipamentelor, care poate fi cerută de condiţiile meteorologice sau de alte condiţii;

7.metodele de obţinere a informaţiilor esenţiale relevante pentru operaţiunile de căutare şi salvare, cum ar fi: avizele către navigatori, buletinele şi prognozele meteo şi starea marii;

8.metodele de obţinere a asistenţei necesare de la alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, mai ales nave, aeronave, personal şi echipamente;

9.metodele care urmăresc facilitarea operaţiunilor de intalnire între navele de salvare sau alte nave şi navele aflate în pericol; şi

10.metodele care urmăresc facilitarea operaţiunilor de intalnire între aeronavele în pericol, constranse să efectueze o amerizare forţată, şi navele de la suprafaţa.

4.3.Disponibilitatea unităţilor de salvare

4.3.1.Fiecare unitate de salvare desemnată va fi menţinută într-o stare de disponibilitate adecvată funcţiunilor sale şi ar trebui sa ţină la curent asupra stării sale de disponibilitate centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare căreia îi corespunde.

Capitolul 5Proceduri de operare

5.1.Informaţii referitoare la cazurile de urgenta

5.1.1.Părţile se vor asigura ca ascultarile radio permanente, considerate posibile şi necesare, sunt menţinute pe frecventele internaţionale de pericol. O statie radio de coasta care receptioneaza orice apel sau mesaj de pericol:

1.va informa imediat centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare corespunzător;

2.va retransmite acest apel sau mesaj, în măsura în care aceasta este necesară, pentru a informa navele pe una sau mai multe frecvente internaţionale de pericol sau pe orice alta frecventa corespunzătoare;

3.va preceda aceasta retransmisie cu semnalul de alarma automat corespunzător, dacă aceasta nu s-a realizat deja; şi

4.va lua orice alta măsura ulterioară care ar putea fi hotărâtă de autoritatea competentă.

5.1.2.Orice autoritate sau componenta a serviciilor de căutare şi salvare, care are motive sa creadă ca o nava se afla în situaţie de urgenta, ar trebui, cat de curând posibil, sa comunice centrului sau filialei centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare competente toate informaţiile disponibile.

5.1.3.Centrele şi filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare trebuie, imediat ce au primit informaţiile cu privire la o nava aflată în situaţie de urgenta, sa evalueze aceste informaţii şi sa determine faza de urgenta în conformitate cu paragraful 5.2., precum şi amploarea operaţiunilor necesare.

5.2.Faza de urgenta

5.2.1.În scopuri operationale, se disting următoarele faze de urgenta:

1.faza de incertitudine:

1.1.când se semnaleaza ca o nava nu a sosit la destinaţie; sau

1.2.când nava nu şi-a semnalat, asa cum fusese prevăzut, poziţia sau starea de siguranţă;

2.faza de alerta:

2.1.când, după o faza de incertitudine, încercările de a stabili o legătură cu nava a eşuat sau când cercetările efectuate pe lângă alte surse corespunzătoare au rămas fără rezultat; sau

2.2.când informaţiile primite indica faptul ca funcţionarea navei este compromisa, fără ca aceasta să facă nava sa ajungă în situaţie de pericol;

3.faza de pericol:

3.1.când informaţiile primite indica în mod clar ca o nava sau o persoană este în pericol grav şi iminent şi are nevoie de asistenţa imediata; sau

3.2.când, după faza de alerta, orice noua încercare de a stabili o legătură cu nava şi orice cercetare mai extinsă au rămas fără rezultat, se ajunge la concluzia ca nava este fără indoiala în pericol; sau

3.3.când informaţiile primite indica faptul ca funcţionarea navei este compromisa într-o asemenea măsura încât situaţia de pericol este posibila.

5.3.Proceduri aplicabile de către centrele şi filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare în timpul fazelor de urgenta

5.3.1.După declararea fazei de incertitudine, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va iniţia investigaţii pentru a determina starea de siguranţă a navei sau va declara faza de alerta.

5.3.2.După declararea fazei de alerta, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va extinde ancheta întreprinsă pentru regasirea navei dispărute, va alerta serviciile de căutare şi salvare competente şi va declansa procedura indicată la paragraful 5.3.3., după cum este necesar şi în funcţie de circumstanţele proprii fiecărui caz.

5.3.3.După declararea fazei de pericol, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz:

1.va iniţia acţiunile prevăzute la paragraful 4.2.;

2.când este cazul, va estima, în funcţie de necesitaţi, marja de incertitudine cu privire la poziţia navei şi va determina suprafaţa zonei de căutare;

3.va informa, dacă este posibil, proprietarul navei sau agentul acestuia şi îl va tine la curent cu evoluţia situaţiei;

4.va informa alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, care ar putea fi solicitate sa ia parte la operaţiuni sau pe care aceste operaţiuni le-ar putea interesa;

5.va solicita de îndată orice ajutor care ar putea fi furnizat de aeronave, nave sau alte servicii care nu sunt incluse propriu-zis în organizarea operaţiunilor de căutare şi salvare, ţinând seama de faptul ca în majoritatea situaţiilor de pericol pe suprafaţa oceanelor, navele din vecinătate joaca un rol important în desfăşurarea operaţiunilor de căutare şi salvare;

6.va stabili un plan general de executare a operaţiunilor în baza informaţiilor disponibile şi îl va comunică spre informare autorităţilor desemnate în conformitate cu paragrafele 5.7. şi 5.8.;

7.va modifica, în cazul în care circumstanţele o cer, dispoziţiile prevăzute în paragraful 5.3.3. pct. 6;

8.va informa autorităţile consulare sau diplomatice interesate sau, dacă evenimentul priveşte un refugiat sau un expatriat, biroul organizaţiei internaţionale competente;

9.va informa, dacă este necesar, autorităţile însărcinate sa ancheteze accidentul; şi

10.va informa orice aeronava, nava sau alte servicii menţionate în paragraful 5.3.3. pct. 5, în acord cu autorităţile desemnate conform dispoziţiilor paragrafului 5.7 sau 5.8, după caz, când asistenţa acestora nu mai este necesară.

5.3.4.Declanşarea operaţiunilor de căutare şi salvare în cazul unei nave a carei poziţie nu este cunoscută

5.3.4.1.În cazul declanşării unei faze de urgenta privind o nava a carei poziţie nu este cunoscută, următoarele măsuri sunt aplicabile:

1.când un centru sau o filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare este informată asupra unei faze de urgenta şi nu are cunoştinţa ca alte centre iau măsurile adecvate, îşi va lua sarcina de a declansa acţiunile necesare şi de a se consulta cu centrele invecinate în scopul desemnării unui centru care să îşi asume responsabilitatea imediata a operaţiunilor;

2.cu excepţia cazului în care se hotărăşte altfel printr-o înţelegere între centrele interesate, centrul care urmează a fi desemnat va fi centrul responsabil pentru zona în care se afla nava în momentul ultimei raportări a poziţiei; şi

3.după declararea fazei de pericol, centrul care coordonează operaţiunile de căutare şi salvare va informa, dacă este necesar, celelalte centre interesate asupra tuturor circumstanţelor cazului de urgenta şi asupra evoluţiei situaţiei.

5.3.5.Informarea navelor care fac obiectul fazei de urgenta

5.3.5.1.Atunci când este posibil, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, responsabilă de operaţiunile de căutare şi salvare, va avea sarcina sa transmită navei care face obiectul fazei de urgenta informaţiile asupra operaţiunilor de căutare şi salvare pe care acest centru le-a declansat.

5.4.Coordonarea operaţiunilor în cazul în care sunt implicate doua sau mai multe părţi

5.4.1.Când conducerea operaţiunilor în întreaga regiune de căutare şi salvare intră în responsabilitatea mai multor părţi, fiecare parte va lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu planurile sau instrucţiunile operationale prevăzute în paragraful 4.2, atunci când este solicitată de centrul regional de coordonare a operaţiunilor de salvare.

5.5.Încetarea şi suspendarea operaţiunilor de căutare şi salvare

5.5.1.Faza de incertitudine şi faza de alerta

5.5.1.1.Când, în cursul unei faze de incertitudine sau a unei faze de alerta, un centru sau o filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, este informată ca situaţia de urgenta a încetat, aceasta va informa la rândul sau autorităţile, unităţile sau serviciile care au fost alertate sau informate.

5.5.2.Faza de pericol

5.5.2.1.Când, în cursul unei faze de pericol, un centru sau o filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, este informată de către nava în pericol sau de către alte surse corespunzătoare ca starea de urgenţă a încetat, aceasta va lua măsurile necesare pentru încetarea operaţiunilor de căutare şi salvare şi pentru informarea autorităţilor, unităţilor sau serviciilor care au fost alertate sau informate.

5.5.2.2.Dacă, în cursul unei faze de pericol, s-a stabilit ca operaţiunile de căutare ar trebui întrerupte, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va suspenda operaţiunile de căutare şi salvare şi va informa despre aceasta autorităţile, unităţile sau serviciile care au fost alertate sau informate. Se va ţine seama de informaţiile primite ulterior pentru a se determina dacă este cazul sau nu ca operaţiunile de căutare şi salvare să fie reluate.

5.5.2.3.Dacă, în cursul unei faze de pericol, s-a constatat ca orice continuare a cautarilor ar fi inutila, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va inceta operaţiunile de căutare şi salvare şi va informa despre aceasta autorităţile, unităţile sau serviciile care fuseseră alertate sau informate.

5.6.Coordonarea la faţa locului a activităţilor de căutare şi salvare

5.6.1.Activităţile unităţilor participante la operaţiunile de căutare şi salvare, fie ele unităţi de salvare sau alte unităţi care acorda asistenţa, vor fi coordonate astfel încât să se obţină rezultatele cele mai eficiente.

5.7.Desemnarea comandantului la faţa locului şi definirea responsabilităţilor acestuia

5.7.1.Când unităţile de salvare sunt pe punctul de a se implica în operaţiuni de căutare şi salvare, una dintre acestea trebuie să fie desemnată ca unitate de comanda la faţa locului, cat mai curând posibil, şi, de preferinta, înainte de sosirea în zona de căutare determinata.

5.7.2.Centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare corespunzătoare ar trebui sa desemneze un comandant la faţa locului. Dacă acest lucru nu este posibil, unităţile implicate ar trebui sa desemneze, de comun acord, un comandant.

5.7.3.Până când va fi desemnat un comandant la faţa locului, prima unitate de salvare care soseste la locul de desfăşurare a operaţiunilor ar trebui să-şi asume automat funcţiile şi responsabilităţile de comandant la faţa locului.

5.7.4.Comandantul la faţa locului va fi însărcinat cu următoarele funcţii, dacă acestea nu au fost îndeplinite de centrul sau filiala responsabilă:

1.determinarea poziţiei probabile a obiectului cautarilor, a marjei de eroare probabile în poziţia acestuia şi a zonei de căutare;

2.adoptarea de măsuri, din motive de siguranţă, pentru amplasarea unităţilor participante la cautari;

3.atribuirea sectoarelor de căutare corespunzătoare unităţilor participante la operaţiunile de căutare şi alocarea zonelor de căutare unităţilor sau grupurilor de unităţi;

4.desemnarea unităţilor însărcinate cu salvarea după descoperirea obiectului cautarilor; şi

5.coordonarea la faţa locului a comunicaţiilor de căutare şi salvare.

5.7.5.Comandantul la faţa locului va fi însărcinat, de asemenea, cu următoarele funcţii:

1.sa transmită rapoarte periodice centrului sau filialei centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, care coordonează operaţiunile; şi

2.să raporteze centrului sau filialei centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, care coordonează operaţiunile, numărul şi numele supravietuitorilor; sa comunice acestui centru numele şi destinatiile unităţilor care au la bord supravietuitori, raportand repartizarea acestor supravietuitori pe unităţi, şi să solicite asistenţa suplimentară centrului, în caz de nevoie, de exemplu, pentru evacuarea medicală a supravietuitorilor care prezintă rani grave.

5.8.Desemnarea coordonatorului cautarilor de suprafaţa şi definirea responsabilităţilor acestuia

5.8.1.Dacă nici o unitate de salvare (şi, mai ales, nici o nava militară) nu este disponibilă pentru a-şi asuma funcţiile de comandant la faţa locului şi dacă un anumit număr de nave comerciale sau alt fel de nave participa la operaţiuni, una dintre acestea ar trebui să fie desemnată, de comun acord, drept coordonator al cautarilor de suprafaţa.

5.8.2.Coordonatorul cautarilor de suprafaţa ar trebui să fie desemnat cat mai curând posibil şi, de preferinta, înainte de sosirea în zona de căutare determinata.

5.8.3.Coordonatorul cautarilor de suprafaţa ar trebui sa răspundă de numărul maxim de funcţii enumerate la paragrafele 5.7.4 şi 5.7.5, pe care nava este capabilă să le execute.

5.9.Declanşarea operaţiunilor

5.9.1.Orice unitate care primeşte informaţii asupra unui caz de pericol va întreprinde imediat acţiuni, în măsura posibilităţilor sale, pentru a acorda asistenţa, sau va alerta alte unităţi care ar putea acorda asistenţa şi va informa centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare în a carei zona s-a produs cazul de pericol.

5.10.Zone de căutare

5.10.1.Zonele de căutare, determinate în conformitate cu prevederile alin. 5.3.3.2., 5.7.4.1. sau ale paragrafului 5.8.3, pot fi modificate în funcţie de necesitaţi de către comandantul la faţa locului sau de către coordonatorul cautarilor de la suprafaţa, care ar trebui sa informeze centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare asupra măsurilor pe care le ia şi asupra motivelor care au determinat luarea acestor măsuri.

5.11.Diagrame de căutare

5.11.1.Diagramele de căutare, stabilite în conformitate cu alin. 5.3.3.6 sau 5.7.4.3 ori cu paragraful 5.8.3, pot fi înlocuite cu alte diagrame, dacă aceasta este considerată a fi necesară de către comandantul la faţa locului sau de către coordonatorul cautarilor de suprafaţa. Acesta ar trebui sa informeze centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare asupra deciziei sale şi asupra motivelor care au condus la aceasta decizie.

5.12.Reusita operaţiunilor de căutare

5.12.1.Dacă operaţiunile de căutare au avut succes, comandantul la faţa locului sau coordonatorul cautarilor de suprafaţa ar trebui sa ordone unităţilor cel mai bine echipate sa înceapă operaţiunea de salvare sau să ofere orice alta asistenţa necesară.

5.12.2.Unităţile însărcinate cu salvarea ar trebui sa informeze, dacă este nevoie, comandantul la faţa locului sau coordonatorul cautarilor de suprafaţa asupra numărului şi numelor supravietuitorilor care se găsesc la bord, precizând, totodată, dacă toate persoanele au putut fi recuperate şi dacă este necesară asistenţa suplimentară, cum ar fi, de exemplu, evacuarea medicală, precum şi asupra destinaţiei unităţilor.

5.12.3.Când operaţiunea de căutare s-a încheiat cu succes, comandantul la faţa locului sau coordonatorul cautarilor de suprafaţa ar trebui sa informeze imediat centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare despre aceasta.

5.13.Esecul operaţiunilor de căutare

5.13.1.Operaţiunile de căutare nu ar trebui să se încheie decât atunci când nu mai exista nici o speranta rezonabila de recuperare a supravietuitorilor.

5.13.2.Decizia de a pune capăt cautarilor ar trebui sa apartina în mod normal centrului sau filialei centrului de coordonare a operaţiunilor de căutare şi salvare care coordonează operaţiunile.

5.13.3.În regiunile oceanice indepartate care nu aparţin de un centru de coordonare a operaţiunilor de salvare sau în care centrul responsabil nu este în măsura sa coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare, comandantul la faţa locului sau coordonatorul cautarilor de suprafaţa îşi poate asuma responsabilitatea de încetare a operaţiunilor de căutare.

Capitolul 6Sisteme de raportare ale navelor

6.1.Notiuni generale

6.1.1.Părţile ar trebui sa stabilească un sistem de raportare al navelor care să se aplice în orice regiune de căutare şi salvare de care acestea răspund, dacă acestea îl considera necesar şi fezabil pentru a facilita operaţiunile de căutare şi salvare.

6.1.2.Părţile care au în vedere stabilirea unui sistem de raportare al navelor ar trebui sa ţină seama de recomandările pertinente ale organizaţiei.

6.1.3.Sistemul de raportare al navelor ar trebui sa furnizeze informaţii actualizate asupra miscarilor navelor, pentru ca în caz de pericol să se poată:

1.reduce intervalul între momentul în care se pierde legătură cu nava şi cel al începerii operaţiunilor de căutare şi salvare, în cazurile în care nu a fost receptionat nici un semnal de pericol;

2.identifica rapid navele a căror asistenţa ar putea fi solicitată;

3.delimita o zona de căutare cu o suprafaţa limitată, în cazul în care poziţia unei nave în pericol este necunoscută şi nesigura; şi

4.acorda mai uşor asistenţa sau sfaturi medicale urgente navelor care nu au medic la bord.

6.2.Caracteristici operationale

6.2.1.Pentru realizarea obiectivelor enunţate la paragraful 6.1.3, sistemul de raportare al navelor ar trebui sa satisfacă următoarele caracteristici operationale:

1.furnizarea informaţiilor, mai ales a programului de mars şi a raportarii poziţiei, care ar putea permite anticiparea poziţiilor viitoare ale navelor participante;

2.menţinerea unui curs prestabilit de navigaţie;

3.primirea la intervale corespunzătoare a rapoartelor de la navele participante;

4.simplitate în conceptie şi exploatare; şi

5.utilizarea pentru rapoarte a unui format şi a unor proceduri standardizate agreate pe plan internaţional.

6.3.Tipuri de rapoarte

6.3.1.Sistemul de raportare al navelor ar trebui sa conţină următoarele rapoarte:

1.Programul de mars - care să conţină numele, indicativul de apel sau identitatea statiei navei, data şi ora plecării (GMT), detalii privind punctul de plecare a navei, următorul port de escala, intentiile în ceea ce priveşte ruta şi viteza, data şi ora (GMT) prevăzute pentru sosire. Modificările importante ar trebui să fie semnalate în cel mai scurt timp posibil.

2.Raportarea poziţiei - care să conţină numele, indicativul de apel sau identitatea statiei navei, data şi ora (GMT), poziţia, cursul şi viteza.

3.Raportul final - care să conţină numele, indicativul de apel sau identitatea statiei navei, data şi ora (GMT) sosirii navei la destinaţie sau plecării acesteia din zona acoperită de sistem.

6.4.Utilizarea sistemelor

6.4.1.Părţile ar trebui sa încurajeze toate navele să-şi raporteze poziţia atunci când traverseaza zone în care au fost încheiate înţelegeri în ceea ce priveşte colectarea de informaţii asupra poziţiilor navelor în scopuri de căutare şi salvare.

6.4.2.Părţile care colectează informaţii asupra poziţiei navelor ar trebui, în măsura posibilului, să le comunice, la cerere, celorlalte state, în scopuri de căutare şi salvare.