Decizie nr. 455 din 16 septembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. "Enel Energie Muntenia" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.538/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 390D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 407D/2014 şi nr. 408D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în subsidiar, art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. "Enel Energie" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 27.186/212/2013 şi nr. 32.253/212/2013 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

4.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

5.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

6.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

7.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 407D/2014 şi nr. 408D/2014 la Dosarul nr. 390D/2014, care este primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9.Prin Încheierea din 31 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 24.538/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. "Enel Energie Muntenia" - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect pretenţii, respectiv o ordonanţă de plată.

10.Prin încheierile din 19 martie 2014, pronunţate în dosarele nr. 27.186/212/2013 şi nr. 32.253/212/2013, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în subsidiar, art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. "Enel Energie" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect pretenţii, respectiv obligarea la plata unor sume reprezentând contravaloarea energiei electrice, a penalităţilor de întârziere, precum şi a taxei de deconectare şi demontare contor.

11.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că prevederile criticate sunt contrare drepturilor şi intereselor ambelor părţi din proces, întrucât, pe de o parte, reclamantul care promovează acţiunea pentru recuperarea creanţei nu are certitudinea recuperării acesteia şi a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariul curatorului, iar, pe de altă parte, pârâtul debitor este obligat, în situaţia în care cade în pretenţii, să plătească pentru realizarea unor apărări pentru care nu şi-a dat consimţământul şi care pot fi contrare intereselor acestuia.

12.Astfel, arată că prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă, cu excepţia alin. (3), garantează, fără discriminare, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, atât al debitorului, cât şi al creditorului, într-un termen rezonabil. Sub pretextul respectării de către stat a obligaţiei de a asigura cetăţenilor dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, prin prevederile criticate, legiuitorul a înţeles să transfere responsabilitatea statului în sarcina reclamantului creditor. De asemenea, sub pretextul dreptului la un proces echitabil şi al interzicerii abuzului de drept, se încalcă accesul liber la justiţie şi este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi ale părţilor în litigiu.

13.Legiuitorul, prin introducerea în Codul de procedură civilă şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a prevederilor atacate, intervine în favoarea uneia dintre părţi - debitorul obligaţiei contractuale, obstrucţionând accesul la justiţie al celeilalte părţi - creditorul - şi restrângând acestuia exercitarea drepturilor rezultând dintr-un raport juridic. Partea care a promovat acţiunea - creditorul/reclamantul - şi are interes în continuarea procesului trebuie să plătească pentru apărarea părţii adverse - debitorul/pârâtul care, deşi legal citat prin publicitate, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat apărări, nici nu a dovedit că are dreptul să beneficieze de un curator numit de instanţă şi, pe lângă faptul că i-a produs creditorului un prejudiciu, beneficiază de apărările unui avocat plătit din chiar fondurile creditorului.

14.Statul transferă responsabilitatea asigurării fondurilor pentru plata curatorului special, asupra părţilor în litigiu, plată care, odată efectuată, nu mai poate fi recuperată de partea care cade în pretenţii, fie că este vorba de reclamantă, fie de pârâtă. Or, legiuitorul nu a avut în vedere drepturile şi interesele creditorului, care, deşi are interes în continuarea procesului, nu dispune de fonduri să plătească onorariul pentru curator.

15.De asemenea susţin că sunt lezate drepturile şi interesele debitorului, care, în situaţia în care este solvabil, va trebui sa plătească pentru apărări pe care le putea face singur sau putea negocia cu apărătorul ales cuantumul onorariului. În plus, este obligat şi la plata cheltuielilor cu executarea silită, cheltuieli care, în unele cazuri, depăşesc valoarea debitului şi pe care le putea evita, dacă nu există prevederea legală atacată.

16.Numirea unui apărător pentru debitorul legal citat prin publicitate este nelegală şi abuzivă prin punerea în sarcina creditorului a plăţii curatorului, de vreme ce acesta a învederat şi a dovedit că a făcut toate demersurile necesare aflării noului sediu/domiciliu al debitorului, respectiv a înaintat adresă în acest sens către autorităţile statului cu atribuţii de furnizare de date ale persoanelor fizice/persoane juridice, dar nu a putut afla adresa actuală a debitorului. Pentru îndeplinirea procedurii de citare cu debitorul se apreciază ca fiind suficientă punerea în sarcina creditorului a cheltuielilor pentru citarea prin publicitate în Monitorul Oficial sau într-un ziar central de largă răspândire.

17.În situaţia în care partea interesată citează cealaltă parte prin publicitate, cu rea-credinţă, îşi asumă riscul exercitării acţiunii sale, respectiv îşi asumă riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, amenzi şi alte sancţiuni prevăzute de lege. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia din 10 aprilie 2003, pronunţată în Cauza Nunes Dias împotriva Portugaliei.

18.În continuare se consideră că, în realitate, curatorii speciali numiţi de instanţă sunt aceia cărora le profită dispoziţiile textelor atacate. Aceştia sunt cei care îşi încasează onorariul pentru activitatea desfăşurată, fie din fondurile părţilor în litigiu, care au fost ţinute de dispoziţii neconstituţionale să plătească uneori mult prea mult, fie din fondul bugetului statului. Se apreciază, astfel, că numirea curatorului special în speţele prezentate şi similare favorizează o anumită categorie profesională, aceea a avocaţilor baroului.

19.În ceea ce priveşte dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, se apreciază că şi acesta este încălcat prin tergiversarea procesului de către curatorul special al cărui interes principal este justificarea unui onorariu mai mare. Această tergiversare este în defavoarea creditorului în situaţia obţinerii unui titlu executoriu, întrucât în timpul procesului şi până la punerea în executare silită poate interveni starea de insolvabilitate şi radierea de la Registrul Comerţului a debitorului persoană juridică, iar în cazul persoanelor fizice poate interveni decesul. Toate aceste consecinţe se răsfrâng asupra patrimoniului creditorului, care este sancţionat pentru că a fost de bună-credinţă în raportul juridic dedus judecăţii.

20.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că prevederile criticate respectă dispoziţiile constituţionale invocate de creditoare. În acest sens arată că prevederile art. 95 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, iar, preşedintele instanţei va dispune citarea prin publicitate, s-au aplicat deopotrivă şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţie. Formele concrete în care citarea prin publicitate se obiectiva erau: citarea pârâtului la uşa instanţei, iar în cazul în care instanţa aprecia necesar, publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar de largă răspândire. Noua reglementare, respectiv art. 167 din noul Cod de procedură civilă, a adus elemente de noutate, pe lângă cele menţionate anterior, şi următoarele modalităţi cumulative şi obligatorii de citare: citarea pe portalul instanţei de judecată competente, citarea la ultimul domiciliu cunoscut şi numirea unui curator dintre avocaţii baroului.

21.Menţionează că practica actuală a instanţelor de judecată tinde să contureze două opinii în privinţa citării prin publicitate a persoanei juridice, prima care este majoritară, respectiv faptul că citarea prin publicitate se aplică exclusiv persoanei fizice, iar nu şi celei juridice, întrucât, în lipsa menţiunilor prevăzute la art. 229 din Codul civil, stabilirea sau schimbarea denumirii şi a sediului nu va putea fi opusă altor persoane, prevederi care vizează exclusiv inopozabilitatea schimbării sediului persoanei juridice în lipsa menţionării în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege. O altă opinie este în sensul aplicării prevederilor legale criticate şi persoanelor juridice.

22.Cu privire la constituţionalitatea prevederilor criticate în speţa de faţă, instanţa reţine, în primul rând, că, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiţie poate face obiectul unor limitări, care sunt implicit permise, deoarece acest drept necesită, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statelor, care poate să varieze în timp şi spaţiu, în funcţie de nevoile şi resursele de care dispune comunitatea. Opţiunea legiuitorului pentru o protecţie sporită a dreptului la apărare ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil nu contravine liberului acces la justiţie, întrucât aspecte precum lipsa unor fonduri sau eventualitatea nerecuperării cheltuielilor judiciare sunt inerente demarării demersului judiciar, fiind comune într-o anumită măsură procesului civil şi procesului penal. Astfel, îndatorirea legiuitorului de a reglementa modalitatea concretă de apărare a drepturilor fundamentele nu presupune ca în sarcina statului să existe obligaţia de efectuare în concret şi în fiecare cauză a tuturor demersurilor procesuale necesare în vederea garantării dreptului la apărare, cu exonerarea de orice obligaţie a participanţilor la proces.

23.Judecătoria Constanţa - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei, potrivit art. 167 din noul Cod de procedură civilă, de a numi un curator în vederea reprezentării intereselor pârâtului, în situaţia în care domiciliul acestuia nu este cunoscut, acesta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică, cu respectarea dreptului constituţional la apărare. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.

24.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

25.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

26.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

27.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

–Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă: "(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încredinţarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.";

–Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă: "Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.";

–Art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "(1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2)Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

(3)Sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul."

28.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

29.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

30.Prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 22 iulie 2014, şi Decizia nr. 377 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 23 septembrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

31.Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni şi înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.

32.Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituţia curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), "În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant." În virtutea art. 58 alin. (3), "Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal."

33.Este evident că această instituţie, astfel cum este legiferată în Codul de procedură civilă, este menită să dea eficienţă art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, această instituţie vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

34.Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

35.Într-o astfel de situaţie, instanţa va putea încuviinţa, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea pârâtului prin publicitate, rămânând, aşadar, la aprecierea instanţei dacă recurge la această posibilitate. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) "Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului"]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat.

36.Însă, în acest context, trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 a societăţilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum şi alte acte normative care reglementează obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului.

37.În cauzele deduse judecăţii, dacă instanţa a încuviinţat, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea uneia dintre părţi prin publicitate este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă], întrucât, în această ipoteză, prevederile legale fiind imperative nu lasă posibilitatea de apreciere a instanţei în ceea ce priveşte numirea curatorului.

38.Totodată, potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili, însă, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Având în vedere cele expuse, prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi art. 24 din Legea fundamentală, fiind o transpunere a dispoziţiilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare şi nu o piedică împotriva accesului la justiţie, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor referitoare la instituţia curatelei speciale.

39.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

40.Pentru argumentele expuse nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţia României, precum şi ale art. 6 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, Curtea constată că, nereţinându-se restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevederile constituţionale ale art. 53 nu au incidenţă în cauză.

41.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de S.C. "Enel Energie Muntenia" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.538/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi de S.C. "Enel Energie" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 27.186/212/2013 şi nr. 32.253/212/2013 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu