Decizie nr. 39 din 21 ianuarie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2013 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi art. 37 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Dumitru Oprea în Dosarul nr. 381/45/2009* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 301D/2013.

Dezbaterile au avut loc la termenul din 17 decembrie 2013, fiind prezenţi apărătorul autorului excepţiei, avocat Maria Ramayana Nesvadba, cu delegaţie la dosar, şi reprezentantul Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi art. 56 alin. (2) teza a doua din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 16 ianuarie 2014.

La data de 16 ianuarie 2014 Curtea a constatat imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi, având în vedere art. 57 din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 21 ianuarie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 şi art. 37 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Excepţia a fost ridicată de Dumitru Oprea într-o cauză având ca obiect sesizarea instanţei de judecată prin Actul de constatare nr. A/46/II/2008 din 26 mai 2009, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, în vederea confiscării unei sume de bani.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 176/2010 aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, instituind un regim discriminatoriu pentru cetăţenii ale căror cauze se aflau în curs de judecată (privind exclusiv măsura confiscării) şi care nu au avut acces la "procedura de contestare a actului de constatare emis de Agenţia Naţională de Integritate, dispus cu exclusivitate doar asupra măsurii confiscării, necorelată vreunei sancţiuni contravenţionale sau penale". Se aduce atingere şi dreptului la un proces echitabil, deoarece procesul se judecă în temeiul unor norme abrogate ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010. Sunt, de asemenea, încălcate şi principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiile art. 116 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece prevederile Legii nr. 176/2010 fac referire la proceduri care aveau ca efect reunirea în activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate şi a funcţiei de anchetă şi a atribuţiilor jurisdicţionale de emitere a unei soluţii, ierarhizându-se probatoriile în beneficiul Agenţiei Naţionale de Integritate şi încălcându-se dreptul la un proces echitabil. Efectul textului de lege criticat este "reactivarea şi validarea" procedurilor desfăşurate în temeiul Legii nr. 144/2007, deoarece inspectorii de integritate pot solicita instituţiilor şi autorităţilor publice date, informaţii şi documente pe baza cărora soluţionează dosarele, pot dispune efectuarea de expertize în condiţii asemănătoare modalităţii în care este administrată această probă în procedura penală, cu posibilitatea persoanei cercetate de a fi asistată de apărător, iar în cazul în care se efectuează o expertiză, de a-şi alege un consilier. Actul de constatare reprezintă în acest context un adevărat rechizitoriu, ceea ce contravine art. 1 alin. (4) din Constituţie, text ce exclude posibilitatea înfiinţării unor organisme hibride, care să îndeplinească simultan sarcini administrative şi jurisdicţionale şi care să se situeze sub control parlamentar.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru considerentele care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 şi nr. 789 din 27 septembrie 2012.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodată, referitor la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora textul legal criticat ar institui un regim discriminatoriu pentru cetăţenii ale căror cauze se află în curs de judecată privind măsura confiscării şi care nu au avut acces la procedura de contestare a actului de constatare emis de Agenţia Naţională de Integritate, precizează că nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin succesiunea în timp a unor acte normative, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor interese.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 şi art. 37 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care au următorul conţinut:

–Art. 34: "(1) Verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.

(2)Actele şi lucrările efectuate în cadrul Agenţiei, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile.

(3)Probele administrate şi actele procesuale efectuate la instanţe şi organe de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se menţin.

(4)Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese depuse până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile şi vor putea fi valorificate de către Agenţie în cadrul procedurilor sale pentru exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de lege.";

–Art. 37: "În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, persoanele care au obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese vor completa şi vor depune noi declaraţii, potrivit anexelor nr. 1 şi 2."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile art. 34 din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi alin. (4) referitor la jurisdicţiile speciale administrative, precum şi celor ale art. 116 alin. (2) referitoare la organe de specialitate ce se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1.Cauza în care a fost ridicată excepţia are ca obiect sesizarea instanţei de judecată prin Actul de constatare nr. A/46/II/2008 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate la data de 26 mai 2009, în temeiul prevederilor Legii nr. 144/2007, în vederea confiscării unei sume de bani aparţinând autorului excepţiei.

Or, prevederile art. 37 din Legea nr. 176/2010 reglementează cu privire la obligaţia depunerii noilor declaraţii de avere şi de interese, completate potrivit anexelor nr. 1 şi 2 ale actului normativ menţionat, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestuia, de către persoanele care au obligaţia respectivă.

Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 37 din Legea nr. 176/2010 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

2.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că textul de lege criticat a mai fost supus controlului acesteia, excepţia fiind respinsă ca neîntemeiată, prin deciziile nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 şi nr. 789 din 27 septembrie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012 şi nr. 810 din 3 decembrie 2012, reţinând, în esenţă, următoarele:

Curtea a constatat că normele cu caracter tranzitoriu cuprinse în art. 34 din Legea nr. 176/2010 clarifică situaţia verificărilor aflate în curs de desfăşurare la Agenţie, a actelor şi lucrărilor efectuate în cadrul Agenţiei, a probelor administrate şi actelor procesuale efectuate la instanţe şi organe de urmărire penală, precum şi a declaraţiilor de avere şi de interese depuse, fără a putea fi considerate contrare, sub niciun aspect, principiului neretroactivităţii legii.

Aceasta deoarece art. 34 din Legea nr. 176/2010 se aplică începând cu data de 5 septembrie 2010, respectiv data la care a intrat în vigoare Legea nr. 176/2010.

Curtea a mai reţinut că art. 34 din Legea nr. 176/2010 reglementează - pe cale legală - efectele Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, referitoare la actele efectuate în cadrul Agenţiei, rămase definitive până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, acte care rămân valabile, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) teza finală din Constituţie, "De la data publicării, deciziile [...] au putere numai pentru viitor."

Curtea a mai reţinut că a accepta susţinerea autorilor excepţiei în sensul că toate cercetările cu privire la averile, conflictele de interese şi stările de incompatibilitate, efectuate în temeiul prevederilor Legii nr. 144/2007, prevederi a căror neconstituţionalitate a fost constatată, au devenit, la rândul lor, neconstituţionale, înseamnă a conferi efecte retroactive Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, ceea ce, în raport cu art. 147 alin. (4) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, este de neconceput.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate, Curtea observă că nu poate fi primită nici critica referitoare la discriminarea cetăţenilor ale căror cauze se aflau în curs de judecată la momentul adoptării Legii nr. 176/2010, care nu ar beneficia de prevederile acesteia, deoarece, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia este încălcat dreptul autorului la un proces echitabil, procesul vizând actul de constatare întocmit în baza unor norme constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010. Aceasta deoarece, astfel cum s-a arătat în cele anterior reţinute, deciziile Curţii Constituţionale, potrivit art. 147 alin. (4) teza finală din Constituţie, au putere, de la data publicării, numai pentru viitor.

Referitor la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiilor art. 116 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că autorul excepţiei reiterează unele dintre argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, criticând generic, din această perspectivă, activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate astfel cum este reglementată în prezent prin Legea nr. 176/2010. Curtea observă că Actul de constatare a fost întocmit de Agenţia Naţională de Integritate potrivit competenţelor acesteia reglementate prin Legea nr. 144/2007, iar nu prin Legea nr. 176/2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Dumitru Oprea în Dosarul nr. 381/45/2009* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 ianuarie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu