Ordonanţă de urgenţă nr. 103 din 13 decembrie 2006

Ţinând seama că importanţa îndeplinirii în termen a angajamentelor asumate de România în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv a transpunerii în legislaţia românească a documentelor comunitare în domeniul schimbului de date şi informaţii operative, al prevenirii, descoperirii şi combaterii faptelor prevăzute de legea penală şi al asistenţei mutuale,

având în vedere că pregătirea aderării României la Convenţia Schengen impune îndeplinirea anumitor obiective prevăzute în Planul de acţiune Schengen, revizuit 2006, până la data aderării României la Uniunea Europeană, relevantă pentru prezentul proiect fiind crearea cadrului legal pentru aplicarea prevederilor art. 7, 39, 41, 46 şi 47 din Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, cu termen de 30 decembrie 2006,

luând în considerare faptul că, potrivit art. 4 alin. (1) din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, anexat Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi actele care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestuia, enumerate în anexa II, precum şi orice alte acte noi de acest fel care ar putea fi adoptate înainte de data aderării sunt obligatorii şi se aplică în România de la data aderării,

în baza faptului că România va gestiona, începând cu anul 2007, o parte din frontiera externă a Uniunii Europene, astfel încât se impune realizarea unui sistem flexibil şi operativ pe segmentul prevenirii şi combaterii criminalităţii transfrontaliere nu numai pentru perioada imediată postaderare la Uniunea Europeană, ci şi pentru momentul accederii României la spaţiul Schengen, precum şi ulterior acestuia,

ţinând seama de faptul că toate aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

(1)Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca scop dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional intern privind cooperarea poliţienească internaţională şi se aplică activităţilor specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională, potrivit legislaţiei naţionale, acordurilor, convenţiilor sau tratatelor internaţionale la care România este parte şi instrumentelor juridice ale Uniunii Europene relevante.

(2)Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce atingere dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor de drept internaţional şi comunitar relevante în domeniul cooperării judiciare.

Articolul 2

În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)autoritate competentă - autoritate română sau străină care desfăşoară activităţi specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională;

b)autoritate solicitantă - autoritatea care formulează o cerere de asistenţă în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;

c)autoritate solicitată - autoritatea căreia îi este adresată o cerere de asistenţă în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;

d)cerere de asistenţă poliţienească - solicitarea de date şi informaţii operative sau o altă solicitare care corespunde scopului cooperării poliţieneşti, astfel cum rezultă acesta din tratatele internaţionale şi din instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante;

e)date şi informaţii operative de interes poliţienesc - denumite în continuare date şi informaţii operative, reprezintă orice informaţii, documente, evidenţe, activităţi sau rapoarte, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie, care sunt destinate utilizării de către autorităţile competente în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii;

f)agenţi - personalul desemnat din cadrul autorităţilor române competente şi al autorităţilor străine similare din statele membre Schengen, pentru efectuarea activităţilor de urmărire transfrontalieră;

g)schimb de date şi informaţii operative - reprezintă transferul efectiv al acestora de la autoritatea solicitată la cea solicitantă, cu respectarea condiţiilor convenite între autorităţile respective şi a prevederilor legale aplicabile în materie;

h)state membre Schengen - statele părţi la Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.

Articolul 3

Cooperarea poliţienească internaţională se desfăşoară în conformitate cu următoarele principii:

a)principiul reciprocităţii - schimbul de date şi informaţii de interes operativ se realizează în condiţii de reciprocitate;

b)principiul legalităţii - schimbul de date şi informaţii operative se realizează la cererea autorităţilor competente, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege;

c)principiul prevalenţei cooperării judiciare - dispoziţiile legale privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevalează asupra dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul activităţilor de cooperare poliţienească desfăşurate în cursul procesului penal;

d)principiul confidenţialităţii - autorităţile române competente au obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea autorităţii solicitante, confidenţialitatea cererilor de asistenţă formulate în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată autoritatea română competentă înştiinţează autoritatea solicitantă, care decide cu privire la transmiterea cererii de asistenţă;

e)principiul specialităţii - autorităţile române competente nu vor folosi datele şi informaţiile primite de la autorităţile solicitate decât în scopul îndeplinirii obiectului cererii de asistenţă.

Capitolul IIOrganizarea şi atribuţiile Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională

Articolul 4

Pentru activităţile specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională prevăzute la art. 1 alin. (1) se desemnează ca autoritate centrală transmiţătoare Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, denumit în continuare CCPI, structură subordonată Ministerului Administraţiei şi Internelor, fără personalitate juridică.

Articolul 5

În cadrul CCPI funcţionează Biroul Naţional Interpol, Punctul Naţional Focal şi alte structuri, în condiţiile legii.

Articolul 6

(1)CCPI are următoarele atribuţii principale:

a)primirea şi transmiterea cererilor de asistenţă, care privesc:

1.organizarea şi realizarea schimbului de date şi informaţii operative desfăşurat între autorităţile competente române şi structurile similare din străinătate, precum şi cu organisme ori instituţii internaţionale;

2.realizarea cooperării la nivel operaţional în domeniul poliţienesc pe segmentul schimbului de date şi informaţii, cu respectarea regulilor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal, precum şi a legislaţiei în domeniu;

3.informarea autorităţilor competente române şi străine cu privire la traficul de droguri, falsificarea de monedă şi alte titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de artă şi autovehicule, activitatea infractorilor străini sau români urmăriţi internaţional, conţinutul unor documente de identitate străine în vederea prevenirii intrării/ieşirii ilegale a unor persoane, precum şi despre orice alte fapte prevăzute de legea penală pentru luarea măsurilor operative ce se impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii cu caracter transfrontalier;

4.alte forme de cooperare şi asistenţă poliţienească ce derivă din tratate la care România este parte sau din instrumente juridice comunitare;

b)dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii şi coordonarea permanentă a activităţii ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate, în domeniul schimbului de date şi informaţii operative;

c)coordonarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile competente române şi străine, în scopul desfăşurării unor acţiuni comune care necesită realizarea de operaţiuni pe teritoriul mai multor state;

d)sprijinirea activităţii ofiţerilor de legătură români la Centrul SECI;

e)asigurarea schimbului de experienţă cu structurile similare din străinătate.

(2)În desfăşurarea activităţilor specifice, CCPI constituie o bază de date proprie în care implementează, stochează şi prelucrează cererile de asistenţă, în condiţiile legii.

Capitolul IIIProceduri specifice

Articolul 7

(1)Schimbul de date şi informaţii operative se realizează între autorităţile române competente sau străine, prin intermediul CCPI, în baza cererii de asistenţă.

(2)Autorităţile române competente pot, fără cerere de asistenţă prealabilă, să transmită autorităţilor competente străine date şi informaţii de interes operativ, atunci când se consideră că acestea ar putea ajuta la prevenirea, descoperirea sau combaterea criminalităţii.

Articolul 8

Cererea de asistenţă se întocmeşte în scris şi cuprinde următoarele elemente:

a)autoritatea de la care emană cererea şi destinatarul cererii;

b)data şi numărul de înregistrare al lucrării;

c)obiectul şi scopul cererii, precum şi modul de utilizare a informaţiei;

d)datele persoanelor implicate, menţionate în conformitate cu documentele lor de identitate naţionale sau internaţionale, dacă sunt cunoscute;

e)caracterul de urgenţă şi nivelul de clasificare;

f)descrierea faptelor săvârşite, încadrarea juridică a acestora, conform legislaţiei în vigoare, şi/sau prezentarea faptelor de natură penală despre care există date şi informaţii că sunt pregătite sau comise;

g)ofiţerul de caz şi coordonatele acestuia.

Articolul 9

(1)CCPI întreprinde demersurile necesare soluţionării cererii de asistenţă numai dacă aceasta cuprinde elementele prevăzute la art. 8. În situaţia în care cererea nu cuprinde aceste elemente, se restituie autorităţii solicitante pentru completare.

(2)În caz de urgenţă, cererea de asistenţă poate fi transmisă verbal, cu respectarea prevederilor alin. (1), urmând ca, în termen de cel mult 24 de ore, autoritatea solicitantă să o confirme şi în scris.

(3)Modalităţile de transmitere a cererilor de asistenţă trebuie să asigure respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi a celor referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.

(4)În situaţii deosebite, determinate de necesitatea asigurării rapidităţii schimbului de date şi informaţii sau a păstrării confidenţialităţii acţiunilor desfăşurate, solicitarea poate fi adresată direct autorităţii competente, române sau străine, după caz, situaţie în care autoritatea română competentă va informa CCPI în termen de 24 de ore de la primirea, respectiv transmiterea cererii de asistenţă.

Articolul 10

(1)CCPI transmite cererea de asistenţă formulată de autorităţile competente străine către autoritatea română competentă, în funcţie de obiectul acesteia.

(2)În cazul în care autoritatea căreia i s-a transmis cererea de asistenţă constată că nu este competentă să o soluţioneze, aceasta se transmite de îndată autorităţii române competente să o soluţioneze, concomitent cu informarea CCPI.

(3)Obligaţia autorităţilor române de soluţionare a cererii de asistenţă operează de la momentul primirii acesteia.

Articolul 11

CCPI transmite cererea de asistenţă formulată de autorităţile române competente către structurile străine corespondente acestuia ori, după caz, ataşaţilor de afaceri interne sau ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate ori străini acreditaţi în România, în cel mai scurt timp posibil.

Articolul 12

Informaţiile scrise primite de autorităţile române competente în cadrul cooperării poliţieneşti nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât cu acordul scris al autorităţilor judiciare competente din statul care a furnizat informaţiile respective.

Capitolul IVCooperarea desfăşurată prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură

Articolul 13

(1)România poate încheia tratate având ca obiect trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură, pe o perioadă determinată.

(2)Trimiterea în misiune a ofiţerilor de legătură şi a ataşaţilor de afaceri interne are ca scop promovarea şi accelerarea cooperării dintre România şi celelalte state, în special prin acordarea de asistenţă:

a)sub forma schimbului de date şi informaţii în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii;

b)pentru soluţionarea cererilor de asistenţă poliţienească şi judiciară în materie penală;

c)în legătură cu atribuţiile autorităţilor responsabile cu supravegherea frontierelor externe.

(3)Ofiţerii de legătură şi ataşaţii de afaceri interne au sarcina de a acorda consultanţă şi asistenţă şi nu pot întreprinde acţiuni concrete în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii. Aceştia furnizează date şi informaţii şi îşi exercită îndatoririle potrivit instrucţiunilor primite de la autorităţile române competente.

Articolul 14

(1)Ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români care îşi desfăşoară activitatea într-un stat terţ sau în cadrul unei organizaţii internaţionale transmit CCPI datele şi informaţiile obţinute în activitatea desfăşurată, referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva altui stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură în statul terţ ori în cadrul organizaţiei internaţionale respective.

(2)CCPI transmite statului membru interesat datele şi informaţiile prevăzute la alin. (1) numai cu avizul autorităţilor române competente să decidă cu privire la oportunitatea transmiterii acestora.

(3)În situaţia în care statul membru al Uniunii Europene este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori în cadrul unei organizaţii internaţionale în care este reprezentată şi România, ataşatul de afaceri interne sau ofiţerul de legătură român comunică direct ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură informaţii referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva statului membru respectiv.

(4)CCPI poate primi cereri privind schimbul de informaţii de la un stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori într-o organizaţie internaţională în care România este reprezentată prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu contravine legislaţiei române, comunică în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă cererea acestuia poate fi îndeplinită şi, dacă este cazul, o transmite ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură român.

(5)Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în relaţia cu Europol.

Articolul 15

Ministerul Administraţiei şi Internelor transmite anual Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene şi statelor membre informaţii referitoare la:

a)trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură ce reprezintă România în state terţe sau în organizaţii internaţionale, acreditaţi în baza legislaţiei naţionale ori în baza obligaţiilor internaţionale asumate prin tratatele la care România este parte;

b)tratatele încheiate de România cu state membre ale Uniunii Europene privind trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură.

Articolul 16

Prin tratate bilaterale sau multilaterale se poate stabili ca ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români dintr-un stat terţ ori din cadrul unei organizaţii internaţionale să asigure şi reprezentarea unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene în statul terţ ori în organizaţia internaţională respectivă.

Capitolul VUrmărirea transfrontalieră

Articolul 17

(1)Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul mai multor state în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii unei infracţiuni sau care a participat la comiterea acesteia ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.

(2)Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenţii autorităţii competente a unui stat membru Schengen pe teritoriul statului român, dacă autorităţile române competente au fost informate prin mijloace de comunicaţie directe despre pătrunderea pe teritoriul României.

(3)Autorităţile române competente prevăzute la alin. (2) sunt Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră.

(4)La solicitarea autorităţii române competente, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.

Articolul 18

(1)Autorităţile competente ale unui stat membru Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1), pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităţilor române competente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)din cauza urgenţei deosebite a situaţiei, autorităţile române competente nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicaţie directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autorităţile române competente nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acţiunea de urmărire;

b)urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru una dintre următoarele fapte:

1.ucidere din culpă, omor, omor calificat, omor deosebit de grav;

2.infracţiuni privitoare la viaţa sexuală;

3.distrugere prin incendiere sau explozie ori prin orice alt asemenea mijloc;

4.falsificarea de monede sau alte valori;

5.furt calificat şi tâlhărie, precum şi tăinuire sau favorizare a infractorului;

6.şantaj;

7.lipsire de libertate în mod ilegal;

8.infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane;

9.infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;

10.infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;

11.nerespectarea dispoziţiilor privind importul şi/sau exportul de deşeuri şi reziduuri;

12.părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane.

(2)Agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligaţia ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliţiei de Frontieră sau a Poliţiei Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.

Articolul 19

(1)La cererea agenţilor care efectuează urmărirea, autorităţile române competente iau măsurile necesare în vederea stabilirii identităţii persoanei urmărite sau pentru a se dispune reţinerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de lege.

(2)În cazul persoanei reţinute în condiţiile prevăzute la alin. (1), măsura reţinerii nu poate depăşi 6 ore, cu excepţia cazului în care autorităţile române competente au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a persoanei respective în scopul extrădării sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a se include intervalul dintre orele 0,00 şi 9,00.

Articolul 20

(1)Urmărirea transfrontalieră se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiţii generale:

a)agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislaţia română şi să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor române competente;

b)urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;

c)pătrunderea agenţilor în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

d)agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie uşor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripţii la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor nemarcate, fără mijloacele de identificare precizate. Agenţii trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

e)agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare;

f)după fiecare activitate prevăzută la art. 17, agenţii care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorităţii române competente o informare cu privire la misiunea lor. La cererea autorităţii române competente, agenţii sunt obligaţi să rămână la dispoziţia acesteia până când împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;

g)autoritatea statului căruia îi aparţin agenţii care au efectuat urmărirea, la cererea autorităţii române competente, poate asista la ancheta ce urmează operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare.

(2)Dacă prin acorduri bilaterale încheiate potrivit art. 24 alin. (1) se stabileşte faptul că agenţii străini care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită, pentru conducerea acesteia la autorităţile române competente, aceasta poate fi percheziţionată, iar în timpul transferului se pot folosi cătuşele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia percheziţiei pot fi indisponibilizate, în condiţiile legii.

Articolul 21

În ceea ce priveşte răspunderea agenţilor străini care desfăşoară urmărirea transfrontalieră, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 187^10 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Capitolul VIDispoziţii speciale privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene

Articolul 22

Autorităţile române competente acordă asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi asigură o cooperare strânsă şi permanentă în vederea exercitării eficiente a controalelor la frontiera de stat şi a pazei şi supravegherii acesteia, procedând, în special, la schimbul tuturor informaţiilor pertinente, cu excepţia datelor cu caracter personal, dacă nu se prevede altfel prin Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, la armonizarea, în măsura în care este posibil, a instrucţiunilor date autorităţilor însărcinate cu controalele la frontiera de stat şi la promovarea formării profesionale şi a unui sistem de reciclare uniformă a personalului care efectuează controalele la frontiera de stat. Această cooperare se poate materializa prin trimiterea în misiune a unor ofiţeri de legătură.

Articolul 23

(1)Autorităţile române competente, în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi în limitele competenţelor lor, acordă asistenţă poliţienească autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii, cu excepţia cazurilor în care pentru aceasta trebuie formulată o cerere de asistenţă judiciară internaţională.

(2)Dacă autoritatea română sesizată cu o cerere de asistenţă constată că nu este competentă în soluţionarea respectivei cereri, o înaintează autorităţilor competente.

(3)În zonele de frontieră, cooperarea poliţienească va fi reglementată prin tratate încheiate între autorităţile române competente şi autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene vecine.

Capitolul VIIDispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 24

(1)În scopul aplicării dispoziţiilor referitoare la urmărirea transfrontalieră, prin acorduri bilaterale se stabilesc următoarele:

a)în legătură cu activitatea agenţilor, una dintre următoarele situaţii:

(i)agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră nu au dreptul să oprească sau să reţină persoana urmărită;

(îi) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită până la intervenţia autorităţilor române competente;

b)în legătură cu delimitarea teritorială a zonei în care pot acţiona agenţii, una dintre următoarele situaţii:

(i)agenţii pot acţiona pe o suprafaţă din teritoriu sau într-o perioadă de timp limitate;

(îi) agenţii pot acţiona pe tot teritoriul României şi fără limită de timp.

(2)Prin acordurile bilaterale încheiate potrivit alin. (1), pe bază de reciprocitate, se poate stabili ca infracţiunile pentru care se poate efectua urmărirea transfrontalieră, prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b), să fie înlocuite cu infracţiunile pentru care se poate solicita extrădarea.

Articolul 25

Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Administraţiei şi Internelor va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 26

Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, cu excepţia cap. V care intră în vigoare la data ratificării de către România a Convenţiei, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.

Articolul 27

La data aderării României la Uniunea Europeană, art. 187^9 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

*

Prezenta ordonanţă de urgenţă asigură crearea condiţiilor necesare aplicării directe a art. 7, 39, 41, 46 şi 47 din Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei

şi internelor,

Vasile Blaga

Ministrul afacerilor externe,

Mihai Răzvan Ungureanu

Ministrul integrării europene,

Anca Daniela Boagiu

Ministrul justiţiei,

Monica Luisa Macovei

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucureşti, 13 decembrie 2006.

Nr. 103.