Decizie nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Iosif Pomor în Dosarul nr. 2.692/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.354D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Gheorghe Stuparu în Dosarul nr. 559/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.354D/2010 la Dosarul nr. 1.348D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.354D/2010 la Dosarul nr. 1.348D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 martie 2010 şi 6 aprilie 2010, pronunţate în Dosarele nr. 2.692/111/2009 şi nr. 559/90/2010, Tribunalul Bihor - Secţia civilă şi Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, respectiv cu cele ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Iosif Pomor şi Gheorghe Stuparu în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de recalculare a pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă egalitatea în drepturi, discriminând categorii de cetăţeni în funcţie de data pensionării acestora. Totodată, se arată că ordonanţa de urgenţă a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, afectând dreptul constituţional la pensie.

Tribunalul Bihor - Secţia civilă şi Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând că atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a drepturilor prevăzute de art. 165^1 din Legea nr. 19/2000, inclusiv modalităţile de calcul a cuantumului lor, revine legiuitorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.354D/2010, apreciază că textul legal criticat este constituţional. În Dosarul nr. 1.348D/2010 nu a comunicat punctul său de vedere.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în cele două dosare, îl constituie dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, şi ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009. În realitate, Curtea constată că art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 este un text modificator al celui de bază, şi anume al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, mai exact, modifică art. II din această ordonanţă de urgenţă; totodată, se observă că prezenta critică de neconstituţionalitate vizează numai alineatul final al acestui articol. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi văzând prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, astfel cum au fost modificate prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009; în consecinţă, textul criticat are următorul cuprins:

–Art. II alin. (4): "Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011".

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (2) referitoare la dreptul de pensie, ale art. 73 alin. (3) lit. p) referitoare la domeniile legii organice şi ale art. 115 alin. (4)-(6) privind delegarea legislativă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1.Referitor la încălcarea art. 115 alin. (4)-(6) coroborate cu art. 47 alin. (2) din Constituţie, se observă că instanţa constituţională a mai analizat o critică similară chiar cu privire la prorogarea intrării în vigoare a prevederilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000. Curtea, prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, nepublicată încă la data pronunţării deciziei, a statuat că legiuitorul este suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. De asemenea, Curtea a mai avertizat că "prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenţa dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil". În cauza de faţă, însă, Curtea constată că, datorită situaţiei economice şi financiare deosebite în care se află statul, acesta este îndrituit să adopte o atare măsură; de altfel, Guvernul, în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă modificatoare, a arătat că, în lipsa unor asemenea măsuri, s-ar crea "dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice".

Cu privire la eventuala afectare negativă a dreptului la pensie, Curtea constată că o atare susţinere este neîntemeiată.

O afectare - negativă - a dreptului la pensie în sensul art. 115 alin. (6) din Constituţie poate avea loc doar când asemenea prorogări îndeplinesc cel puţin două condiţii, şi anume: devin o regulă pentru legiuitorul delegat, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă, şi ating substanţa dreptului la pensie; însă, în cazul de faţă, se constată că, în mod excepţional, aplicarea măsurii de recalculare a fost prorogată, ca urmare a situaţiei economice a ţării, fără a afecta dreptul la pensie în esenţa sa.

În fine, în aceste condiţii, Curtea observă că prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, dispoziţiile criticate fiind introduse printr-o ordonanţă de urgenţă, care, cu respectarea exigenţelor art. 115 alin. (6) din Constituţie, poate reglementa în domeniul legilor organice.

2.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că cele două categorii de pensionari la care se referă autorii excepţiei se află în situaţii juridice diferite. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 20/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat că "respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate". De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, a stabilit că "situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări".

Având în vedere considerentele enunţate, Curtea observă că cei ce au ieşit la pensie după adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 sunt într-o situaţie diferită faţă de cei care s-au pensionat anterior acestei reglementări, din moment ce principiul egalităţii se aplică în raport cu persoanele care au ieşit la pensie în baza anumitor prevederi legale şi nu în raport cu persoanele care au ieşit la pensie într-un cadru legislativ diferit. Şi, totuşi, legiuitorul, pentru a nu se ajunge la situaţii inechitabile, a stabilit ca şi acestora să li se aplice creşterile menţionate, ca măsură de justiţie socială distributivă. Însă, prin prisma principiului egalităţii, legiuitorul poate prevedea diferite momente de aplicare a măsurii pentru cele două categorii de persoane. Este vorba de o egalitate materială instituită, deci de o egalitate văzută prin prisma rezultatului la care se doreşte a se ajunge, iar legiuitorul este în drept să aprecieze momentul rezonabil al distribuirii părţilor de acordat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Iosif Pomor în Dosarul nr. 2.692/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă şi de Gheorghe Stuparu în Dosarul nr. 559/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly