Decizie nr. 518 din 12 decembrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, excepţie ridicată de Elena Dragomir în Dosarul nr. 10.373/90/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 393D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, şi de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.373/90/2012, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 136 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatoarea Elena Dragomir în cadrul soluţionării contestaţiei privind decizia de pensionare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că i s-a stabilit o pensie de invaliditate de gradul II, începând cu 1 iunie 1994, în baza Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor şi că, prin Decizia nr. 139.861 din 21 august 1998, i-a fost stabilită o pensie de urmaş ca urmare a decesului soţului său.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, pentru beneficiarii pensiei de invaliditate care, anterior intrării în vigoare a legii au îndeplinit condiţiile legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi care nu au solicitat trecerea la această categorie de pensii, trecerea se face din oficiu, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în conformitate cu art. 82 din Legea nr. 263/2010.

Mai arată că vechea reglementare - Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale - nu prevedea trecerea din oficiu de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, ci numai la cererea pensionarului.

Or, în aceste condiţii, susţine că prevederile de lege criticate retroactivează, încălcând astfel dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 830/2008, nr. 57/2006 şi nr. 120/2007.

Încălcarea acestui principiu rezultă şi din faptul că decizia de recalculare emisă la 31 octombrie 2011 îşi produce efectele de la data de 1 ianuarie 2011, în condiţiile în care la data de 31 decembrie 2010 dreptul la pensie era născut în baza legii anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010. În această situaţie nu pot opera - la data de 1 ianuarie 2011 - concomitent cele două dispoziţii contrare.

De asemenea, susţine că deciziile de încetare a pensiei sunt nelegale, deoarece încalcă un principiu fundamental, cel al drepturilor câştigate, principiu recunoscut şi de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în condiţiile în care se procedează la menţinerea în plată a cuantumului cel mai avantajos al pensiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, din analiza susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că aceasta solicită modificarea şi completarea prevederilor Legii nr. 263/2010 - în sensul posibilităţii trecerii de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă doar la cerere -, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, astfel cum reiese din prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale. Astfel, art. 82 şi 92 modifică pensiile doar pentru viitor, ceea ce este în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la semnificaţia principiului neretroactivităţii legii. Dispoziţiile de lege criticate nu se răsfrâng asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării lor şi nu impietează cu nimic asupra calităţii de pensionar dobândită în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele deciziilor de pensionare rămân câştigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea acestora şi momentul la care a intrat în vigoare dispoziţia de lege criticată. Doar dacă textele de lege criticate ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată în perioada cuprinsă între emiterea acesteia şi data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 ne-am fi aflat în prezenţa retroactivităţii legii cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Mai mult, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, se menţine în plată cuantumul cel mai avantajos al pensiei. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 136 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, apreciază că aceasta este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autoarea excepţiei şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 136 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, şi ale art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Curtea constată că Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 are doar 2 articole şi, prin urmare, obiect al excepţiei îl constituie art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, care au următorul cuprins:

(1)În situaţia beneficiarilor de pensie de invaliditate, pensie anticipată şi pensie anticipată parţială, care anterior intrării în vigoare a legii au îndeplinit condiţiile legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi care nu au solicitat trecerea la această categorie de pensie, trecerea se face din oficiu începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit legislaţiei în vigoare la data îndeplinirii condiţiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor pentru care îndeplinirea condiţiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă era stabilită în funcţie de data cererii.

Dispoziţiile criticate din Legea nr. 263/2010 au următorul cuprins:

–Art. 82: "(1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă.

(2)În situaţia prevăzută la alin. (1) se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos.

(3)Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 77 se menţine şi pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.";

–Art. 92: "Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie."

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Cu privire la dispoziţiile art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, Curtea reţine că, pentru a fi admisibilă, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, şi anume: să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti ori de arbitraj comercial, să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii dintr-o lege ori dintr-o ordonanţă în vigoare, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, să fie ridicată de parte, de procuror sau de instanţă, din oficiu şi obiectul acesteia să nu îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Aşadar, normele de aplicare a unei legi nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate a posteriori, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi din art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este inadmisibilă.

II. Referitor la textele criticate din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că autoarea excepţiei critică, pe de-o parte, faptul că noua reglementare - Legea nr. 263/2010 - nu mai preia vechea reglementare - Legea nr. 19/2000, care prevedea trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă la cererea pensionarului, iar, pe de altă parte, critică faptul că nu poate cumula pensia de urmaş cu pensia pentru limită de vârstă (astfel cum a fost transformată din pensia de invaliditate), ceea ce, în opinia sa, contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2).

Curtea observă că autoarea excepţiei beneficia, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, de pensie de invaliditate şi de pensie de urmaş.

După data de 1 ianuarie 2011 - data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 - au fost emise, în cazul său, decizii ale casei teritoriale de pensii prin care:

1.s-a dispus transformarea, din oficiu, a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, potrivit art. 82 din Legea nr. 263/2010, cu plata cuantumului celui mai avantajos, şi anume al pensiei pentru limită de vârstă;

2.s-a dispus încetarea plăţii pensiei de urmaş, constatându-se că aceasta avea un cuantum mai mic decât cea pentru limită de vârstă, potrivit art. 92 din Legea nr. 263/2010. Aceste decizii au fost emise şi comunicate autoarei excepţiei în cursul anului 2011, însă au fost aplicate începând cu data de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

1.Cu privire la critica referitoare la art. 82 din Legea nr. 263/2010, care prevede transformarea din oficiu a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 51 din Legea nr. 263/2010, "În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:

a)pensia pentru limită de vârstă;

b)pensia anticipată;

c)pensia anticipată parţială;

d)pensia de invaliditate;

e)pensia de urmaş."

În sistemul actual de pensii publice, începând cu 1 ianuarie 2011 (data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010) nu se pot cumula două sau mai multe dintre categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263/2010.

Astfel, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă. Pentru a facilita activitatea în sistemul de pensii, legiuitorul a instituit începând cu 1 ianuarie 2011 regula transformării din oficiu a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, nemaifiind necesară o cerere din partea persoanei vizate pentru a opera o astfel de transformare.

Aşadar, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă, aceasta se acordă din oficiu, iar pensia se recalculează introducându-se în calcul, pentru perioada în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate, cuantumul acesteia, precum şi eventualele câştiguri obţinute pe această perioadă dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de a cumula pensia cu venituri din activitatea profesională.

Pentru a fi eliminată posibilitatea producerii unor pagube beneficiarilor, legiuitorul a prevăzut în art. 82 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 că, în cazul în care prin recalculare pensia pentru limita de vârstă rezultată este mai mică decât pensia de invaliditate, este acordată cea mai avantajoasă.

Referitor la condiţiile de acordare a pensiei, Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa, că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Astfel, este la aprecierea legiuitorului de a prevedea condiţiile şi criteriile necesare a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiţia de a nu încălca exigenţele constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012.

Cu privire la principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, că prerogativa legiuitorului de a stabili drepturile de asigurări sociale nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor.

În consecinţă, Curtea constată că susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia transformarea din oficiu a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă contravine principiului neretroactivităţii legii este neîntemeiată, de vreme ce noua reglementare prevede trecerea din oficiu de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea acesteia, stabilind că se acordă cuantumul cel mai avantajos, reglementare care se aplică începând cu 1 ianuarie 2011 - data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Aşadar, soluţia legislativă criticată se încadrează în libertatea de apreciere a legiuitorului referitoare la stabilirea criteriilor şi condiţiilor de pensionare, fără să conţină elemente de neconstituţionalitate care să conducă la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, deoarece aceasta se aplică doar după intrarea în vigoare a noii legi, şi anume după data de 1 ianuarie 2011.

2.Cu privire la critica referitoare la art. 92 din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că ipoteza textului de lege criticat este cea a soţului supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte şi condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş. În această situaţie, soţul supravieţuitor poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie. Plata drepturilor pentru care a optat se efectuează începând cu luna următoare solicitării lor, astfel cum reiese din art. 68 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Aşa cum am arătat, în sistemul public de pensii, nu se pot cumula două sau mai multe dintre categoriile de pensii. De altfel, aceeaşi era soluţia legislativă şi în vechea reglementare, şi anume Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care la art. 74 prevedea: "Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie".

Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 19/2000, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 334 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 13 octombrie 2004, statuând următoarele: "Curtea constată că art. 74 din Legea nr. 19/2000 nu aduce atingere dreptului constituţional la pensie şi nu restrânge exercitarea acestuia, ci conţine o reglementare favorabilă persoanei care, potrivit legii, are vocaţie la două tipuri de pensii, unul pe baza dreptului subiectiv pentru propria sa contribuţie la fondurile de asigurări sociale şi unul prin subrogare parţială în drepturile soţului decedat. Persoana respectivă are dreptul să opteze pentru tipul de pensie al cărui cuantum este mai avantajos. Aşadar, dreptul propriu la pensie nu se stinge, ci se înlocuieşte printr-un drept, care are aceeaşi natură juridică, dar este mai avantajos."

Cât priveşte susţinerile referitoare la nelegalitatea deciziilor de încetare a pensiei de urmaş, deoarece încalcă un principiu fundamental, cel al drepturilor câştigate, Curtea reţine că acestea sunt aspecte care intră în competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care asigură controlul constituţionalităţii legilor.

3.Referitor la susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia încălcarea principiului neretroactivităţii legii rezultă şi din faptul că deciziile de recalculare a pensiei emise în luna octombrie 2011 îşi produc efectele de la data de 1 ianuarie 2011, Curtea reţine că nici această susţinere nu poate fi primită. Astfel, faptul că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă la câteva luni după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 nu poate avea semnificaţia încălcării principiului neretroactivităţii legii, deoarece acest principiu constituţional se referă la lege, iar nu la acte administrative, cum este decizia de recalculare a pensiei, emisă de Casa teritorială de pensii, în temeiul Legii nr. 263/2010, fiind firesc ca decizia de recalculare a pensiei să fie emisă după intrarea în vigoare a acestei legi. Aşa cum s-a arătat mai sus, dispoziţiile de lege criticate s-au aplicat doar după intrarea lor în vigoare, fără a se aplică retroactiv.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, excepţie ridicată de Elena Dragomir în Dosarul nr. 10.373/90/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean