Decret
Decret nr. 141 din 28 februarie 1967
privind pensiile militare de stat şi pensia suplimentară
- Emitent
- Consiliul de Stat
- Publicat în
- BULETINUL OFICIAL nr. 19 din 7 martie 1967
Textul actului · 77 de articole
100%
privind pensiile militare de stat şi pensia suplimentară
Notă *) Acest decret a devenit Legea nr. 6/1967.
EXPUNERE DE MOTIVE
Potrivit Hotărîrilor Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Roman privind creşterea veniturilor pensionarilor de toate categoriile, a apărut necesară şi îmbunătăţirea actualului sistem de pensionare a militarilor din cadrele permanente.
La întocmirea proiectului de decret s-au avut în vedere prevederile Hotărîrii Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 12-14 octombrie 1966, în sensul că reglementarea modului de acordare a pensiilor pentru cadrele militare să se facă pe baza principiilor stabilite pentru pensionării din cadrul asigurărilor sociale de stat.
Proiectul de decret a fost supus dezbaterii cadrelor militare din Ministerul Forţelor Armate şi Ministerul Afacerilor Interne, iar în urma propunerilor pe care acestea le-au făcut, proiectul a fost îmbunătăţit şi prezentat spre adoptare Consiliului de Stat.
Decretul privind pensiile militare de stat şi pensia suplimentară are la baza următoarele principii:
–îmbunătăţirea raportului dintre pensie şi solda lunară;
–renunţarea la plafonarea pensiei;
–stimularea prin pensie a stabilitatii cadrelor militare, acordindu-se un spor procentual la pensie pentru continuitate îndelungată în serviciul Ministerului Forţelor Armate şi Ministerului Afacerilor Interne;
–acordarea unor sporuri de timp la vechimea în serviciu, în funcţie de condiţiile în care cadrele şi-au desfăşurat activitatea;
–stabilirea pensiei de invaliditate pe baza unui nou sistem, corelat cu principiile de acordare a pensiei de serviciu;
–instituirea pensiei suplimentare din contribuţia personală a cadrelor militare.
Noul sistem de pensionare va constitui pentru toate cadrele militare un puternic stimulent în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, asigurind acestora perspectiva obţinerii la pensie a unor venituri corespunzătoare, pe măsura contribuţiei aduse la întărirea capacităţii de apărare a patriei socialiste.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
Au drept la pensie militară de stat:
a)ofiţerii, maistrii militari şi subofiterii din cadrele permanente ale Ministerului Forţelor Armate şi ale Ministerului Afacerilor Externe;
b)urmaşii celor prevăzuţi mai sus.
Categoriile de pensii sînt:
a)de serviciu;
b)de invaliditate;
c)de urmaş.
Pensionării militari, precum şi membrii lor de familie au drept la asistenţa medicală, medicamente, materiale sanitare, asistenţa socială, ajutoare în caz de deces şi la alte drepturi, în conformitate cu normele legale în vigoare.
Pensiile militare de stat şi celelalte drepturi cuvenite pensionarilor militari şi membrilor lor de familie se plătesc din fondul prevăzut în acest scop în planul de cheltuieli al Ministerului Forţelor Armate, respectiv al Ministerului Afacerilor Interne, fără nici o reţinere din solda militarilor.
Pentru stabilirea cuantumului pensiei se iau în considerare, după felul pensiei, următoarele elemente:
a)vechimea în serviciu;
b)continuitatea în serviciu;
c)solda lunară;
d)gradul de invaliditate şi cauza care a provocat invaliditatea;
e)condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea.
(1)După condiţiile în care şi-au desfăşurat activitatea, militarii beneficiază de următoarele sporuri de vechime în serviciu:
a)un spor egal cu timpul servit ca militar în unităţi ce fac parte din compunerea armatei operative în timp de război; perioadele de război pentru care se acordă acest spor se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. Acelaşi spor se va putea acorda şi pentru unele activităţi care impun militarilor eforturi deosebite şi care vor fi stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri;
b)un spor egal cu jumătate sau un sfert din timpul servit ca militar în activităţi sau locuri de muncă ce se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
(2)Vechimea în munca ca angajat se va lua în considerare, cu sporurile corespunzătoare, potrivit legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.
(1)Pensia de serviciu se acordă militarilor care la data iesirii din cadrele permanente au cel puţin 25 ani vechime în serviciu, din care 15 ani efectivi ca militar, şi au împlinit vîrsta de 52 ani.
(2)Pentru militarii care au servit cel puţin 15 ani ca personal navigant de aviatie, pensia de serviciu se acordă dacă la data iesirii din cadrele permanente îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. 1 şi au împlinit vîrsta de 50 ani.
(1)Pensia de serviciu pentru 25 ani vechime în serviciu se stabileşte în procente din solda lunară, după cum urmează:
| Solda lunară (lei) | Pensia în procente din solda lunară | Cuantumul minim al pensiei (lei) | |
|---|---|---|---|
| pînă la 800 | 90 | - | |
| de la 801 la 900 | 85 | 720 | |
| de la 901 la 1200 | 80 | 765 | |
| de la 1201 la 1600 | 75 | 960 | |
| de la 1601 la 2000 | 70 | 1120 | |
| de la 2001 la 2800 | 65 | 1400 | |
| peste 2800 | 60 | 1820 |
(2)La procentele de mai sus se adauga, proporţional cu anii serviti în condiţiile prevăzute la art. 6, următoarele sporuri procentuale:
–1 la suta din solda lunară pentru fiecare an efectiv servit în situaţia prevăzută de art. 6 alin. 1 lit. a;
–0,5 la suta din solda lunară pentru fiecare an efectiv servit în activităţile sau locurile de muncă, pentru care se acordă un spor de timp egal cu jumătate din timpul servit în aceste situaţii;
–0,25 la suta din solda lunară pentru fiecare an efectiv servit în activităţile sau locurile de muncă, pentru care se acordă un spor de timp egal cu un sfert din timpul servit în aceste situaţii.
(3)Pentru fiecare an de vechime în serviciu peste vechimea de 25 ani se acordă un procent suplimentar de 1 la suta aplicat la solda lunară.
(1)Militarii care sînt trecuţi în rezerva ca urmare a implinirii limitei de vîrsta în grad, precum şi pentru motive determinate de nevoile Ministerului Forţelor Armate, respectiv Ministerului Afacerilor Interne, înainte de împlinirea virstei cerute pentru acordarea pensiei de serviciu şi care la data iesirii din cadrele permanente au 25 ani efectivi în serviciu, din care 15 ani efectivi ca militar, au dreptul la pensie de serviciu în procent de 85 la suta din cuantumul pensiei calculat potrivit prevederilor prezentului decret.
(2)La împlinirea virstei cerute pentru pensia de serviciu, pensia se va acorda în procent de 100 la suta din cuantumul ce rezultă din calcul.
(1)Militarii care la data iesirii din cadrele permanente au cel puţin 20 ani efectivi în serviciu, din care 10 ani efectivi ca militar, au drept la pensie de serviciu dacă se afla în una din următoarele situaţii:
a)au fost trecuţi în rezerva sau direct în retragere, ca urmare a clasarii ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar activ ori ca urmare a unei afecţiuni a organismului neprevăzute în baremul medical şi datorită căreia nu pot îndeplini funcţii corespunzătoare gradelor pe care le-au avut şi specialitatii militare din care fac parte;
b)au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă după data iesirii din cadrele permanente;
c)au împlinit vîrsta de 57 ani;
d)alte situaţii ce se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
(2)Pentru cei care au o vechime în serviciu mai mica de 25 ani pensia se calculează proporţional cu numărul anilor de serviciu.
(1)Au drept la pensie de invaliditate cei care au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă.
(2)Invaliditatile care dau drept la pensie sînt de trei grade, în raport cu incapacitatea de muncă şi anume:
a)invaliditatea de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi nevoia de îngrijire şi supraveghere a invalidului de către altă persoană;
b)invaliditatea de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se servi fără ajutorul altei persoane;
c)invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea parţială a capacităţii de muncă.
După cauzele care provoacă invaliditatea, pensia de invaliditate este de doua feluri:
a)pensia de invaliditate cauzată de accident în serviciu sau boala contractată ori agravată în timpul şi din cauza serviciului militar;
b)pensia de invaliditate cauzată de accident în afară serviciului sau boala contractată ori agravată în timpul dar nu din cauza serviciului militar.
Pensia de invaliditate se acordă fără a se cere îndeplinirea vreunei condiţii de vechime în serviciu şi de vîrsta.
(1)Prin accident în serviciu, în sensul prezentului decret, se înţelege vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională, care provoacă invaliditate ori deces, survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.
(2)Se considera accident în serviciu, în sensul prezentului decret, şi cel survenit în timpul deplasarii de la domiciliu spre unitatea militară sau spre locul unde executa o misiune şi de la acestea spre domiciliu, dacă accidentul s-a produs în perioada de timp necesară pentru deplasare.
(3)Prin boala contractată ori agravată în timpul şi din cauza serviciului militar se înţelege boala care provoacă invaliditate ori deces, survenită în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau ca urmare a condiţiilor în care se executa serviciul.
Pensia se acordă şi în cazul în care invaliditatea s-a ivit ulterior accidentului în serviciu sau unei boli contractate în timpul şi din cauza serviciului militar, dacă se constată că invaliditatea este consecinţa accidentului în serviciu sau a bolii respective.
Cuantumul pensiei de invaliditate cauzate de accident în serviciu sau boala contractată ori agravată în timpul şi din cauza serviciului militar se stabileşte în procente din solda lunară, în raport cu gradul de invaliditate, astfel:
a)pentru gradul I de invaliditate:
| Solda lunară (lei) | Pensia în procente din solda lunară | Cuantumul minim al pensiei (lei) | |
|---|---|---|---|
| pînă la 1000 | 100 | - | |
| de la 1001 la 1100 | 95 | 1000 | |
| de la 1101 la 1200 | 90 | 1045 | |
| de la 1201 la 1600 | 85 | 1080 | |
| de la 1601 la 2000 | 80 | 1360 | |
| de la 2001 la 2800 | 75 | 1600 | |
| peste 2800 | 70 | 2100 |
b)pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia stabilită pentru gradul I;
c)pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia stabilită pentru gradul I.
Cuantumul pensiei de invaliditate cauzate de accident în afară serviciului sau boala contractată ori agravată în timpul dar nu din cauza serviciului militar se stabileşte în procente de baza din solda lunară, în raport cu gradul de invaliditate, astfel:
a)pentru gradul I de invaliditate:
| Solda lunară (lei) | Pensia în procente de bază din solda lunară | Cuantumul minim al pensiei la procentul de bază (lei) | |
|---|---|---|---|
| pînă la 800 | 65 | - | |
| de la 801 la 900 | 60 | 520 | |
| de la 901 la 1200 | 55 | 540 | |
| de la 1201 la 1600 | 50 | 660 | |
| de la 1601 la 2000 | 45 | 800 | |
| de la 2001 la 2800 | 40 | 900 | |
| peste 2800 | 35 | 1120 |
Pentru fiecare an de vechime în serviciu se acordă un procent suplimentar de 1 la suta din solda lunară;
b)pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia de invaliditate de gradul I;
c)pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia de invaliditate de gradul I.
(1)Pensia de invaliditate cauzată de accident în afară serviciului sau de o boala contractată în timpul dar nu din cauza serviciului militar se acordă numai dacă invaliditatea a survenit în timpul cînd militarul s-a aflat în cadrele permanente, precum şi în termen de 90 zile de la ieşirea din cadrele permanente.
(2)Pensia se acordă şi în cazul în care invaliditatea s-a ivit în termen de un an de la ieşirea din cadrele permanente, dacă invaliditatea este consecinţa unui accident sau boli survenite în timpul cînd se afla în cadrele permanente.
(1)Pensionării de invaliditate de gradul I au dreptul, în afară de pensie, la o indemnizaţie pentru îngrijire de 300 lei lunar.
(2)De indemnizaţia prevăzută la alin. precedent beneficiază şi cei care, avînd o invaliditate de gradul I, primesc cuantumul pensiei de serviciu.
(1)Pensionării de invaliditate sînt supuşi revizuirii medicale periodice în ceea ce priveşte capacitatea lor de muncă, cu excepţia celor care:
a)prezintă invaliditati ireversibile;
b)au împlinit vîrsta de 52 ani, bărbaţii şi 50 ani, femeile;
c)au împlinit vîrsta cerută pentru acordarea pensiei de serviciu, dacă pensionarea acestora se face la virste mai mici de 52 ani, bărbaţii şi 50 ani, femeile.
(2)Pensionării de invaliditate pot cere revizuirea medicală ori de cîte ori starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau s-a agravat.
(1)Invalizii de orice grad, care la data iesirii din cadrele permanente au vechimea în serviciu de cel puţin 20 ani, au dreptul la cuantumul pensiei de serviciu.
(2)De dispoziţiile alin. 1 beneficiază atît cei care au calitatea de pensionari de invaliditate, cît şi cei care solicită înscrierea la pensie.
(3)Pensionării de invaliditate care primesc cuantumul pensiei de serviciu, precum şi cei prevăzuţi la art. 10, lit. b rămîn supuşi revizuirii medicale, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 20 alin. 1. (4) Cuantumul pensiei de serviciu se acordă din oficiu ori de cîte ori acesta este mai avantajos.
(1)Au drept la pensie de urmaş membrii de familie şi anume: copiii, sotia, soţul, părinţii, fraţii şi surorile, în condiţiile prevăzute pentru fiecare în parte.
(2)Membrii de familie au drept la pensie de urmaş numai dacă cel decedat era pensionar sau dacă la data decesului îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.
(3)Dacă cel decedat nu era pensionar, dar îndeplinea condiţiile de vechime în serviciu prevăzute la art. 10, membrii de familie au drept la pensie de urmaş indiferent de data cînd a survenit decesul susţinătorului.
(1)Copiii au drept la pensie de urmaş:
a)pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani;
b)dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.
(2)În cazul decesului unuia dintre părinţi, copiii au drept la pensie de urmaş, chiar dacă părintele rămas în viaţa se afla în munca.
(1)Sotia sau soţul are drept la pensie de urmaş, dacă:
a)a împlinit vîrsta de 55 ani, sotia şi 60 ani, soţul, pe tot timpul vieţii;
b)la data decesului unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor are unul sau mai mulţi copii, pînă cînd copiii împlinesc vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani, ori pînă la căsătoria sau decesul lor, înainte de împlinirea acestor virste;
c)se afla în stare de invaliditate de orice grad, pe toată durata invaliditatii.
(2)De asemenea, sotia are drept la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, dacă:
a)a împlinit vîrsta de 50 ani şi a născut, pînă la data decesului susţinătorului, 5 sau mai mulţi copii;
b)a împlinit vîrsta de 50 ani şi are cel puţin 20 ani de căsătorie cu soţul decedat; dacă are între 15 şi 20 ani de căsătorie, are drept la pensie la împlinirea aceleiaşi virste, însă pensia se calculează proporţional cu anii de căsătorie.
(3)Sotia sau soţul are drept la pensie de urmaş dacă la data cererii de pensie nu este încadrată în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.
(4)Sotia sau soţul care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 are drept la pensie de urmaş pînă la încadrarea în munca, dar nu mai mult de 6 luni de la decesul susţinătorului; sotia care nu se încadrează în munca după expirarea acestui termen va beneficia de 50 la suta din cuantumul pensiei de urmaş, dar nu mai mult de 2 ani. Dacă la data decesului soţului are vîrsta de cel puţin 40 ani şi a convieţuit cu acesta minimum 10 ani, după expirarea celor 6 luni va beneficia de 50 la suta din pensia de urmaş pînă la încadrarea în munca sau pînă la îndeplinirea condiţiilor de pensionare.
(1)Părintele are drept la pensie de urmaş, dacă:
a)a împlinit vîrsta de 60 ani, tatăl sau 55 ani, mama, pe tot timpul vieţii;
b)a devenit invalid de orice grad, pe toată durata invaliditatii.
(2)Părinţii au drept la pensie de urmaş dacă la data cererii nu sînt încadraţi în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.
(1)Fraţii şi surorile au drept la pensie de urmaş:
a)pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani;
b)dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.
(2)Fraţii şi surorile au drept la pensie de urmaş dacă la data cererii de pensie sînt orfani de ambii părinţi. În cazul ca au părinţi în viaţa, pensia se acordă numai dacă aceştia nu primesc pensie, nu sînt încadraţi în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.
(1)În cazul cînd sotia sau soţul supravieţuitor ori unul din părinţii decedatului nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 24 sau 25, beneficiază de pensie de urmaş pe tot timpul cît nu sînt încadraţi în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu, dacă vreuna din aceste persoane îngrijeşte unul sau mai mulţi copii, fraţi sau surori ai decedatului care nu au împlinit vîrsta de 16 ani, pînă la împlinirea acestei virste ori pînă la căsătoria sau decesul lor, intervenite înainte de împlinirea virstei menţionate mai sus.
(2)Prevederile alin. 1 se aplică soţului supravieţuitor numai în cazul în care acesta îngrijeşte unul sau mai mulţi copii din alta căsătorie ori fraţi sau surori ai soţului decedat.
(1)Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte luindu-se ca baza de calcul:
a)pensia susţinătorului decedat, dacă era pensionar. În cazul cînd cel decedat era pensionar de invaliditate de gradul II sau III, se va lua ca baza de calcul pensia de invaliditate de gradul I, diferenţiată după cauza care a determinat înscrierea la pensie a susţinătorului decedat;
b)pensia de serviciu ce s-ar fi cuvenit susţinătorului decedat;
c)pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate ce s-ar fi cuvenit celui decedat, diferenţiată după cauza care a provocat decesul.
(2)În cazul cînd celui decedat i se cuveneau sau i s-ar fi cuvenit mai multe pensii din cele prevăzute la alin. 1, se va lua ca baza de calcul, din oficiu, pensia cea mai avantajoasă.
(3)Pentru stabilirea pensiei de urmaş cuvenită copiilor orfani de ambii părinţi se vor lua ca baza de calcul pensiile cumulate ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinţilor decedati. În acest caz se vor lua în considerare pensiile cele mai avantajoase ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinţilor, după normele prevăzute la alin. 1 şi 2. (4) Asupra bazei de calcul se aplică unul din următoarele procente:
| Procente | Numărul urmaşilor cu drept la pensie | |
|---|---|---|
| 100 | pentru 3 sau mai mulţi | |
| 75 | pentru 2 | |
| 50 | pentru 1 |
Vechimea în serviciu pentru stabilirea pensiei militare cuprinde:
–timpul servit ca militar în termen;
–timpul servit ca elev în şcolile militare de ofiţeri, maiştri militari şi subofiteri sau în instituţiile militare de învăţămînt superior;
–timpul servit în cadrele permanente;
–timpul de concentrare şi de mobilizare servit înainte de intrarea în cadrele permanente, precum şi în perioadele de întrerupere a serviciului militar în cadrele permanente;
–timpul lucrat anterior intrării în cadrele permanente, precum şi timpul lucrat în perioadele de întrerupere a serviciului militar în cadrele permanente; acest timp se ia în considerare potrivit normelor stabilite prin Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară;
–alte perioade de timp ce se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
(1)Militarii care în ultima perioadă a activităţii lor, înainte de pensionare, au continuitate îndelungată în cadrele permanente ale Ministerului Forţelor Armate sau Ministerului Afacerilor Interne beneficiază de un spor la pensiile stabilite, în următoarele procente: a) 4 la suta pentru cei care au o continuitate în serviciu de 10-15 ani; b) 7 la suta pentru cei care au o continuitate în serviciu de 15-20 ani; c) 10 la suta pentru cei care au o continuitate în serviciu de 20 ani sau mai mare.
(2)Militarii care au drept la pensie pentru vechime în serviciu mai mica de 25 ani nu beneficiază de sporul prevăzut la alin. 1. (3) Prin continuitate în serviciu se înţelege activitatea neîntreruptă în cadrele permanente ale Ministerului Forţelor Armate şi Ministerului Afacerilor Interne.
(4)De asemenea, se considera ca exista aceeaşi continuitate în sensul prezentului decret şi în cazul în care militarul a fost chemat în cadrele permanente dintr-o funcţie civilă sau a fost rechemat în cadrele permanente după o perioadă de timp de la trecerea în rezerva. Timpul de muncă prestat înainte de chemarea sau rechemarea în cadrele permanente se considera continuitate în serviciu potrivit normelor privitoare la continuitatea în munca în aceeaşi unitate, stabilite prin Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară.
(1)Solda care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media soldelor lunare din 5 ani de serviciu consecutivi, la alegerea militarului, din ultimii 15 ani premergatori iesirii din cadrele permanente.
(2)La media soldelor lunare prevăzute de alin. 1 se va lua în calcul solda gradului pe care îl are militarul la data iesirii din cadrele permanente.
(3)Pilotii de pe avioanele supersonice care au servit 15 ani efectivi ca personal navigant de aviatie, pentru calculul mediei soldelor lunare îşi pot alege 5 ani de serviciu consecutivi din ultimii 20 ani premergatori iesirii din cadrele permanente.
(4)Dacă în ultimii 15, respectiv 20 ani, prevăzuţi la alin. precedente, militarul a servit mai puţin de 5 ani în cadrele permanente, baza de calcul a pensiei este media soldelor lunare din perioada efectiv servita.
(5)Soldele care se iau ca baza de calcul pentru stabilirea mediei soldelor lunare sînt cele în vigoare la data cererii de pensionare.
(6)În solda lunară care se ia ca baza la stabilirea pensiei se cuprind şi sporurile acordate pentru condiţii de muncă vătămătoare, grele şi periculoase, primele personalului navigant, tehnic de aviatie şi parasutistilor, primele de ambarcare şi scufundare, precum şi alte prime, sporuri şi indemnizaţii ce se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Stabilirea pensiei se face prin decizie data de organul de pensii al Ministerului Forţelor Armate, respectiv al Ministerului Afacerilor Interne.
(1)Împotriva deciziilor date de organele de pensii prevăzute la articolul precedent se poate face contestaţie în termen de 90 zile de la comunicarea lor, la comisia de contestaţie ce se va constitui în acest scop în cadrul Ministerului Forţelor Armate, respectiv Ministerului Afacerilor Interne.
(2)Deciziile organelor de pensii necontestate în termen, precum şi cele ale comisiilor de contestaţie sînt definitive.
Deciziile organelor de pensii şi ale comisiilor de contestaţie, rămase definitive, pot fi revizuite de către acestea ori de cîte ori se constata erori.
(1)Comisia de contestaţie se numeşte prin ordinul ministrului forţelor armate, respectiv al ministrului afacerilor interne, şi va avea următoarea componenta:
–un ofiţer superior de justiţie, ca preşedinte;
–doi ofiţeri superiori, ca membri;
–un ofiţer de la organul de pensii, ca secretar.
(2)Preşedintele şi membrii comisiei de contestaţie vor avea cîte un supleant, care vor fi numiţi în aceleaşi condiţii.
(1)Încadrarea în grade de invaliditate se face prin decizii date de comisiile de expertiza medico-militare.
(2)Împotriva deciziilor date de comisiile prevăzute la alin. 1 se poate face contestaţie, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisia centrala de expertiza medico-militară din Ministerul Forţelor Armate, respectiv Ministerul Afacerilor Interne.
(3)Normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de expertiza medico-militare se stabilesc prin instrucţiuni comune ale ministrului forţelor armate şi ale ministrului afacerilor interne.
Pensia şi orice alte sume stabilite, cuvenite pensionarului, rămase neplătite, se prescriu în termen de 12 luni de la data cînd trebuiau să fie achitate.
(1)Sumele plătite fără temei cu titlu de pensie, sau alte drepturi aferente, se recuperează de la cei care le-au primit.
(2)În cazul în care sumele plătite fără temei nu pot fi recuperate de la aceştia, cei care se fac vinovaţi de producerea daunei vor fi ţinuţi răspunzători, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(3)Recuperarea de la pensionari a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organul de pensii al Ministerului Forţelor Armate, respectiv al Ministerului Afacerilor Interne, care constituie titlu executoriu. Decizia se comunică celui în cauza şi poate fi atacată în condiţiile art. 33-34, contestaţia suspendind executarea pînă la soluţionarea ei definitivă.
(4)Dreptul de a se cere restituirea sumelor plătite fără temei pensionarilor se prescrie în termen de 12 luni de la data efectuării plăţii.
(5)În caz de deces al pensionarului, sumele rămase nerecuperate nu se mai urmăresc.
Pensionării de invaliditate de orice grad pot cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie de serviciu, dacă îndeplinesc condiţiile prezentului decret pentru acordarea pensiei de serviciu.
(1)Pensionării militari cu pensie de serviciu, precum şi militarii cu drept la pensie de serviciu, care după data iesirii din cadrele permanente s-au încadrat în munca, au dreptul la recalcularea pensiei militare, tinindu-se seama de timpul muncit după această dată.
(2)De asemenea, au dreptul la recalcularea pensiei militare şi cei care după data iesirii din cadrele permanente au fost concentraţi sau mobilizati, pentru perioadele de timp cît s-au aflat în aceste situaţii.
(3)Recalcularea pensiei militare în situaţia prevăzută la alin. 1 se poate face numai după împlinirea virstei de 60 ani, bărbaţii, respectiv 55 ani, femeile şi numai după desfacerea contractului de muncă. Urmaşii acestora cu drept la pensie de urmaş pot cere recalcularea pensiei chiar dacă titularul, la data decesului, nu a împlinit aceste virste.
(4)Pentru fiecare an de muncă după ieşirea din cadrele permanente se acordă un procent suplimentar de 1 la suta, aplicat la solda care a stat la baza calculului pensiei.
(5)Pensionării militari care s-au încadrat în munca după ieşirea din cadrele permanente şi au lucrat ca angajaţi cel puţin 3 ani pot opta pentru pensia de asigurări sociale de stat în condiţiile Legii nr. 27/1966. Încadrarea în grupe de muncă a timpului servit ca militar se va face astfel:
–în grupa I de muncă, timpul servit în activităţile şi locurile de muncă pentru care se acordă, potrivit prezentului decret, un spor de vechime de cel puţin jumătate din timpul servit în aceste situaţii;
–în grupa a II-a de muncă, timpul servit în activităţile şi locurile de muncă pentru care se acordă, potrivit prezentului decret, un spor de vechime de un sfert din timpul servit în aceste situaţii.
Pensionării militari, pînă la împlinirea virstei de 62 ani, pot fi încadraţi în orice munca, în raport cu pregătirea şi capacitatea lor.
(1)Pensionării cu pensie de serviciu, de invaliditate de gradul III, precum şi cei cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri şi ale altor organe competente, pe timpul cît sînt încadraţi în munca vor primi, pe lîngă salariu, şi pensia în întregime; fără ca acestea împreună să poată depăşi nivelul soldei actualizate care a stat la baza calculului pensiei, plus 50 la suta din pensie. În cazul cînd se depăşeşte acest nivel, pensia se reduce în mod corespunzător, însă nu mai mult de 50 la suta.
(2)Pentru cei iesiti din cadrele permanente pînă la 1 ianuarie 1967, în cazul ca pensia împreună cu salariul ar depăşi nivelul menţionat la alineatul precedent, pensia redusă nu va fi mai mica decît cea primită pe luna decembrie 1966. (3) Pensionarilor militari care au împlinit vîrsta de 62 ani li se aplică dispoziţiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, referitoare la menţinerea şi încadrarea în munca, cumulul pensiei cu salariul şi desfacerea contractului de muncă.
(1)Pensionării cu pensie de serviciu, precum şi pensionării cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri şi ale altor organe competente primesc, pe lîngă salariu, şi pensia în întregime, pe timpul cît sînt angajaţi:
a)în posturi cu pînă la 1/2 norma inclusiv;
b)cu contracte de muncă pe durata determinata de pînă la 4 luni, în cursul unui an calendaristic;
c)la persoane fizice, cooperative agricole de producţie şi case de ajutor reciproc.
(2)De asemenea, pensionării militari beneficiază de pensie în întregime, pe lîngă salariu, şi în alte situaţii stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri, indiferent de felul pensiei.
Pensionării de invaliditate de gradul I şi II, care au recomandarea comisiilor de expertiza medico-militare pentru prestarea unei activităţi cu caracter reconfortant, vor primi pe timpul cît sînt încadraţi în munca salariul şi pensia în întregime.
(1)Plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul:
a)îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul, altei tari;
b)executa o pedeapsă privativă de libertate;
c)lucrează în baza unui contract de muncă, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 42, 43 şi 44;
d)este rechemat în cadrele permanente.
(2)De asemenea, dacă soţul supravieţuitor, pensionar urmaş, s-a recăsătorit, plata pensiei se suspenda pe tot timpul cît durează noua căsătorie, cu excepţia situaţiilor în care persoana cu care s-a recăsătorit este, la rindul ei, pensionar urmaş sau pensionar de invaliditate, nu este încadrat în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.
(3)Membrii de familie ai pensionarilor aflaţi în situaţia prevăzută la alin. 1 lit. b, care îndeplinesc condiţiile pentru a primi pensie de urmaş, au drept la pensia care li s-ar fi cuvenit în aceasta calitate, pe tot timpul suspendării plăţii drepturilor susţinătorilor.
(1)În cazul prevăzut de art. 45 alin. 1 lit. b, dacă hotărîrea de condamnare a fost desfiintata şi cel în cauza a fost achitat, ori s-a încetat urmărirea, se vor plati sumele datorate pe întreaga durata a suspendării, scăzîndu-se sumele plătite urmaşilor.
(2)În caz de executare a pedepsei sau de graţiere ori de amnistiere a faptei pentru care pensionarul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate şi care a condus la suspendarea plăţii pensiei, plata se reia cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care pensionarul a fost eliberat.
(3)Cînd încetează celelalte cauze de suspendare, plata pensiei se reia cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care a intervenit încetarea cauzei de suspendare.
Instanţele judecătoreşti au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data arestării pensionarului în baza unei hotărîri de condamnare rămase definitivă, sa comunice aceasta situaţie, în scris, organului de pensii respectiv, în vederea suspendării plăţii pensiei.
Pierd dreptul la pensie cei care:
a)şi-au provocat o invaliditate în mod voit, în vederea obţinerii unui drept la pensie, însă numai în ceea ce priveşte dreptul la pensie decurgind din aceasta invaliditate;
b)au fost condamnaţi pentru uciderea sau cauzarea unei invaliditati susţinătorului, însă numai în ceea ce priveşte dreptul la pensie decurgind de pe urma acestui sustinator decedat.
(1)Pensia de orice fel nu poate fi mai mare decît solda pe baza căreia aceasta a fost calculată.
(2)Nimeni nu poate primi decît o singura pensie, indiferent de fondul din care aceasta este plătită ori de legea în care este prevăzut dreptul la pensie, cu excepţia copiilor orfani ai căror părinţi decedati au lucrat în sectoare cu case de pensii diferite şi care vor primi pensie de urmaş, în condiţiile legii, de la ambele sectoare.
(3)Persoanele îndreptăţite la mai multe pensii pot opta oricînd pentru una din ele, chiar după ce s-a stabilit un drept la pensie.
Dreptul la pensie este imprescriptibil. Pensia nu poate fi cedata nici total, nici parţial.
(1)Pensia nu este impozabilă.
(2)Cererile în faţa oricăror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie, precum şi toate actele procedurale în legătură cu acest drept sînt scutite de orice fel de taxe de timbru.
Pensionării militari care trebuie să se prezinte pentru revizuirea medicală la comisiile medico-militare au dreptul la documente de transport sau la plata cheltuielilor de transport.
Pensia de orice fel se stabileşte la cererea celui îndreptăţit, a tutorelui sau curatorului.
(1)Militarii care nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea pensiei militare, în caz ca se reincadreaza în munca după ieşirea din cadrele permanente, au dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat dacă îndeplinesc condiţiile Legii nr. 27/1966, indiferent de durata reincadrarii în munca.
(2)Încadrarea în grupe de muncă a timpului servit ca militar se va face tinindu-se seama de prevederile art. 40 alin. 5.
(1)Cetăţenii unui stat străin şi urmaşii acestora domiciliaţi pe teritoriul Republicii Socialiste România pot cere înscrierea la pensie pentru timpul servit în ţara străină, potrivit convenţiilor încheiate între Republica Socialistă România şi statul respectiv.
(2)Militarii care au servit în armatele altor tari, dacă ulterior au devenit cetăţeni români, au dreptul la pensie militară dacă îndeplinesc condiţiile legale.
(1)Pensia de serviciu prevăzută la articolul 7 se acordă femeilor care fac parte din cadrele militare permanente dacă au împlinit vîrsta de 50 ani şi au cel puţin 20 ani vechime în serviciu, din care 10 ani efectivi ca militar.
(2)Vîrsta de pensionare prevăzută la alineatul 1 se reduce cu:
–un an pentru femeile care au născut 3 copii şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani;
–doi ani pentru femeile care au născut 4 copii şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani;
–trei ani pentru femeile care au născut 5 copii sau mai mulţi şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani.
(3)Procentele de calcul pentru 20 ani de serviciu sînt cele prevăzute la art. 8. (4) Prevederile art. 30 se aplică femeilor care au o vechime în serviciu de cel puţin 20 ani, iar vîrsta prevăzută la art. 41 şi 42 alin. 3 este de 57 ani.
(1)Pensia de serviciu şi de invaliditate se plăteşte de la data încetării plăţii soldei, iar pensia de urmaş, de la data încetării plăţii soldei sau pensiei susţinătorului decedat, dacă cererea împreună cu toate actele necesare a fost depusa la organul de pensii în termen de cel mult şase luni de la data ivirii acestor situaţii.
(2)Dacă cererea împreună cu toate actele necesare nu a fost depusa în termenul prevăzut la alin. 1, pensia se plăteşte cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care cererea cu actele a fost depusa la organul de pensii.
(3)Pentru cei care îndeplinesc condiţiile de pensionare ulterior datei de ieşire din cadrele permanente sau ulterior decesului susţinătorului, pensia se plăteşte cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele necesare la organul de pensii.
(4)Pensia se plăteşte titularului sau mandatarului acestuia împuternicit cu procura ori se depune, la cererea titularului, pe numele sau, la Casa de Economii şi Consemnaţiuni.
(5)În cazul în care titularul are capacitate de exerciţiu restrînsa sau este lipsit de capacitate, plata se face părintelui, tutorelui sau curatorului, după caz.
Cu începere de la 1 ianuarie 1967 se instituie, în afară pensiei militare de stat, pensia suplimentară, care se bazează pe principiul mutualitatii între militari.
(1)Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuţia tuturor militarilor din cadrele permanente. Aceasta contribuţie este de 2 la suta din solda lunară şi se vărsa, prin unităţi, într-un cont special la Banca Naţionala a Republicii Socialiste România.
(2)Banca Naţionala a Republicii Socialiste România va plati la sumele depuse o dobinda anuală de 1,5 la suta, cu care se întregeşte fondul pentru pensia suplimentară.
(1)Au drept la pensie suplimentară pensionării care au contribuit, în timpul activităţii salariate, la fondul pentru pensia suplimentară.
(2)De asemenea, au drept la pensie suplimentară şi pensionării urmaşi, dacă sustinatorul decedat a contribuit la fondul de pensii.
(1)Cuantumul pensiei suplimentare pentru cei care au contribuit cel puţin 20 ani la fondul acestei pensii este de 16 la suta din solda care a stat la baza calculului pensiei militare de stat.
(2)Pentru cei care au contribuit la fondul de pensii mai puţin de 20 ani, pensia suplimentară se stabileşte astfel:
| Timpul cît s-a contribuit la fondul de pensii | % din solda care a stat la baza calculului pensiei militare | |
|---|---|---|
| între 10 şi 20 ani | 14 | |
| între 8 şi 10 ani inclusiv | 12 | |
| între 5 şi 8 ani inclusiv | 10 | |
| între 2 şi 5 ani inclusiv | 7 | |
| de la 1 la 2 ani inclusiv | 5 |
(3)Militarii care, pînă la data pensionării, au contribuit mai puţin de 12 luni la fondul pentru pensia suplimentară nu au drept la aceasta pensie. Fac excepţie pensionării de invaliditate şi pensionării urmaşi care vor primi pensia suplimentară calculată în procentul prevăzut pentru 1-2 ani de contribuţie.
(4)Celor prevăzuţi la alin. 3 care nu au drept la pensie suplimentară li se vor restitui sumele plătite cu titlu de contribuţie.
(5)Militarii care după ieşirea din cadrele permanente nu îndeplinesc condiţiile de a fi înscrişi la pensie militară au drept la pensie suplimentară dacă au contribuit cel puţin 12 luni şi au împlinit vîrsta de 60 ani sau au devenit invalizi şi nu sînt încadraţi în munca. În aceasta situaţie, pensia suplimentară se calculează pe baza mediei soldelor lunare din ultimii 5 ani de activitate consecutiva, iar în cazul cînd au făcut parte din cadrele permanente mai puţin de 5 ani, pensia suplimentară se stabileşte pe baza mediei soldelor lunare din perioada de activitate.
Pensia suplimentară pentru urmaş se calculează din pensia stabilită potrivit art. 61 alin. 1 şi 2, în raport cu numărul urmaşilor, astfel:
–50 la suta pentru un urmaş;
–75 la suta pentru doi urmaşi;
–100 la suta pentru trei urmaşi sau mai mulţi.
(1)Pensia suplimentară se stabileşte de către organele şi cu procedura prevăzute pentru pensia militară de stat.
(2)Pensia suplimentară se plăteşte deosebit de pensia militară de stat, indiferent de cuantumul acesteia din urma.
(3)Dispoziţiile privind cumulul, precum şi cele referitoare la recalcularea pensiei, pierderea dreptului de pensie sau suspendarea plăţii acesteia, prevăzute pentru pensiile militare de stat, se aplică, în mod corespunzător, şi la pensiile suplimentare.
Pensia stabilită pe baza unei decizii rămase definitivă nu poate fi anulată decît în situaţiile prevăzute la art. 48 şi nici revocată.
(1)Pensionării militari ale căror pensii sînt egale sau mai mici decît cuantumul minim al pensiei de invaliditate gradul I pentru accident în serviciu sau boala contractată ori agravată în timpul şi din cauza serviciului militar, precum şi membrii de familie ai acestora, au dreptul, în mod gratuit, la asistenţa medicală, la medicamente şi materiale sanitare şi la tratament ambulatoriu.
(2)Pensionării prevăzuţi la alin. 1 primesc, în contul asigurărilor sociale, asistenţa medicală, întreţinere, medicamente şi materiale sanitare necesare pe tot timpul internării în sanatoriile balneare, inclusiv costul transportului.
Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri vor putea fi aduse îmbunătăţiri procentelor de calcul al pensiilor, precum şi cuantumurilor acestora.
(1)Cererile de pensie, precum şi contestaţiile introduse înainte de 1 ianuarie 1967, nerezolvate pînă la această dată, vor fi soluţionate după normele legale în vigoare la data cererii.
(2)Cu începere de la 1 ianuarie 1967 pensionării prevăzuţi la alin. 1 vor primi drepturile majorate potrivit Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 2797 din 30 decembrie 1966 şi instrucţiunilor de aplicare.
(1)Pentru militarii care au ieşit din cadrele permanente pînă la 1 ianuarie 1967, precum şi urmaşii acestora, care îndeplinesc condiţiile de pensionare pe baza prezentului decret, cuantumul pensiei se va stabili pe baza normelor în vigoare la data de 31 decembrie 1966, la care se va aplica procentul de majorare prevăzut în Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2797 din 30 decembrie 1966 cu privire la majorarea pensiilor militare.
(2)De asemenea, în acelaşi mod se va proceda la recalcularea cuantumului pensiilor pentru pensionării proveniţi din militarii iesiti din cadrele permanente pînă la 1 ianuarie 1967, în caz de modificarea vechimii în serviciu, de schimbare a gradului de invaliditate, de schimbare a numărului de urmaşi şi în alte situaţii care determina recalcularea cuantumului pensiei.
(1)Pensionării de serviciu şi cei de invaliditate aflaţi în plata la 31 decembrie 1966 pot cere după 1 ianuarie 1967 recalcularea pensiei prin adăugarea unor perioade de vechime în serviciu care, conform legislaţiei în vigoare pînă la acea data, nu le-au fost luate în considerare şi care, potrivit prezentului decret, constituie vechime în serviciu.
(2)De prevederile alin. 1 beneficiază şi pensionării urmaşi ai căror sustinatori decedati au avut perioade de vechime care nu le-au fost luate în considerare la stabilirea pensiei.
(3)Plata pensiei recalculate se face de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele la organul de pensii. De la aceeaşi dată se acordă pensia recalculata şi celor care au actele de vechime la dosarul de pensie.
(1)Pensionarilor de serviciu aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, care cer adăugarea unor perioade de vechime în serviciu prestate după pensionare, dar anterior datei de 1 ianuarie 1967, li se va recalcula pensia în raport cu noua vechime în condiţiile prevăzute de art. 40. (2) Pensionării urmaşi ai celor prevăzuţi la alin. 1 beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu realizată de sustinatori după pensionare, în condiţiile arătate la alin. 1.
Pentru pensionării care continua activitatea şi după ianuarie 1967 transformarea şi recalcularea pensiei se face în condiţiile art. 39 şi 40.
(1)Cei care au pierdut dreptul la pensie în baza legislaţiei în vigoare pînă la 31 decembrie 1966 şi îndeplinesc condiţiile din prezentul decret, pot cere pensia după 1 ianuarie 1967, care se va stabili astfel:
a)cei care au avut calitatea de pensionari vor fi repuşi în drepturi; pensia acestora se va recalcula potrivit legislaţiei de pensii în vigoare pînă la 31 decembrie 1966. Pensia recalculata se va majoră cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2797 din 30 decembrie 1966;
b)pensionării de invaliditate, dintre cei prevăzuţi la litera a, vor fi repuşi în drepturi dacă vor fi încadraţi într-un grad de invaliditate. Cei care, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare pînă la 31 decembrie 1966, sînt nerevizuibili, vor beneficia de pensia de invaliditate corespunzătoare gradului de invaliditate, ce rezultă din ultima decizie;
c)celor care nu au avut calitatea de pensionari şi îndeplinesc condiţiile din prezentul decret li se va stabili cuantumul pensiei potrivit legislaţiei în vigoare pînă la 31 decembrie 1966, la care se vor aplica procentele de majorare prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2797 din 30 decembrie 1966.
(2)Pensionarilor prevăzuţi la alin. 1 lit. a, cărora nu li s-au luat în considerare anumite perioade de vechime în serviciu, care, potrivit prezentului decret, constituie vechime în serviciu, precum şi celor care s-au încadrat în munca după pierderea drepturilor, li se vor adauga, la cerere, aceste perioade potrivit prevederilor prezentului decret.
Pensionării de invaliditate care prin decizia comisiei de expertiza medico-militară, emisă pînă la 31 decembrie 1966, au fost declaraţi nerevizuibili datorită virstei, rămîn în continuare nerevizuibili.
Militarii care au ieşit din cadrele permanente pînă la 1 ianuarie 1967 beneficiază de sporurile de timp, prevăzute de Decretul nr. 293/1959.
Prevederile prezentului decret se aplică şi personalului militarizat aparţinînd Ministerului Afacerilor Interne.
Ministrul forţelor armate împreună cu ministrul afacerilor interne şi cu acordul Comitetului de Stat pentru Problemele Organizării Muncii şi Producţiei şi ale Salarizarii vor da instrucţiuni şi indicaţii obligatorii în vederea aplicării unitare a prevederilor cuprinse în legislaţia de pensii militare.
Dispoziţiile prezentului decret se aplică de la data de 1 ianuarie 1967, cu excepţia prevederilor de la art. 42 şi art. 45 alin. 1 litera c, care vor intra în vigoare cu începere de la 1 martie 1967.
Pe aceeaşi dată se abroga Decretul nr. 293/1959 privind reglementarea drepturilor de pensie ce se acordă ofiţerilor şi subofiţerilor, astfel cum a fost modificat şi completat prin Decretele nr. 143/1960, nr. 196/1961 şi nr. 772/1966, precum şi Regulamentul de aplicarea Decretului nr. 293/1959 aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1302/1959, modificat şi completat prin Hotărîrile Consiliului de Miniştri nr. 482/1960 şi nr. 459/1961.
Preşedintele Consiliului de Stat,
CHIVU STOICA
Bucureşti, 28 februarie 1967.
Nr. 141.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.