Decizie nr. 147 din 17 martie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Gabriel Constantin Botea în Dosarul nr. 852/202/2015 al Judecătoriei Călăraşi şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.061D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 10 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 852/202/2015, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Gabriel Constantin Botea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 fac trimitere la prevederile art. 3 şi 4 din aceeaşi lege, potrivit cărora parcurgerea procedurii privind exercitarea dreptului de preemţiune, precum şi a procedurii privind obţinerea avizelor specifice poate fi urmată numai de vânzător. Or, deşi înregistrarea dreptului de proprietate asupra unui teren agricol în cartea funciară, la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară poate fi realizată doar de proprietar sau împuternicitul acestuia, în condiţiile stabilite de art. 5 din Legea nr. 17/2014 cel care este obligat să parcurgă procedura înregistrării ofertei de vânzare în scopul exercitării dreptului de preemţiune şi procedura obţinerii avizelor specifice de la Ministerul Apărării Naţionale şi de la Ministerul Culturii este promitentul-cumpărător dintr-o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Astfel, dispoziţiile criticate impun pentru admisibilitatea acţiunilor în justiţie condiţii imposibil de realizat, anulând practic în mod injust şi nelegal o parte din efectele unui "contract legal încheiat (care ar putea să fie anulat, desfiinţat, rezoluţionat, reziliat doar prin acordul părţilor sau intervenţia instanţei de judecată)", punându-l pe promitentul-cumpărător în imposibilitate de a deveni proprietarul terenului, fiind astfel contrare prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

7.Judecătoria Călăraşi opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte, respectiv cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, deoarece aplicarea acestor prevederi duce la desfiinţarea dreptului de creanţă al promitentului-cumpărător, drept dobândit în mod valabil prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, şi la desfiinţarea totală a acestuia, cu toate consecinţele păgubitoare pentru părţi şi pentru stabilirea circuitului civil, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

8.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 44 din Constituţie. În acest sens arată, în esenţă, că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 nu afectează în niciun fel valabilitatea antecontractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare. Noua lege vizează doar transferul dreptului de proprietate, iar nu dreptul de creanţă născut în temeiul antecontractului încheiat anterior intrării în vigoare a legii, astfel că, în vederea transferului dreptului de proprietate, părţile din acele antecontracte trebuie să se conformeze procedurii prevăzute de noua lege. De asemenea, menţionează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "impunerea de reguli şi obligaţii noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerinţe legislative reprezintă o încălcare a exigenţelor constituţionale sub aspectul principiului securităţii juridice şi al principiului încrederii legitime care impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice şi stabilitatea regulilor instituite prin acestea" (a se vedea în acest sens Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Or, apreciază că, în cazul de faţă, legiuitorul a instituit, prin prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, un termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României pentru intrarea în vigoare a legii, termen în care părţile aveau posibilitatea autentificării respectivelor antecontracte. Astfel, fiind menţinută o perioadă rezonabilă de timp starea juridică anterioară, s-a oferit posibilitatea adaptării vechilor antecontracte la noile reguli imperative, care trebuie să se aplice uniform şi cu caracter general.

10.Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut de Curtea Constituţională în Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015 în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 44 din Constituţie sunt incidente doar în anumite condiţii. Astfel, referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, arată că acestea nu au relevanţă în context, întrucât autorul excepţiei nu are calitate de proprietar, ci este titular al unui antecontract de vânzare-cumpărare, care nu are caracter translativ de proprietate, ci dă naştere numai obligaţiei de a se transmite proprietatea bunului în viitor.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.

(2)Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege."

14.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 alin. (1) şi (2) privind economia.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că, în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, admisibilitatea acţiunii este condiţionată, printre altele, şi de parcurgerea procedurii privind exercitarea dreptului de preemţiune, precum şi a procedurii privind obţinerea avizelor specifice. Or, în opinia autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate, aceste condiţii îl situează pe promitentul-cumpărător în imposibilitate de a deveni proprietarul terenului ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, ceea ce este contrar dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate privată şi economia.

16.Curtea observă că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014, criticate în prezenta cauză, în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, acţiunea este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil şi ale legislaţiei în materie, referitoare la condiţiile de valabilitate ale contractului (capacitatea părţilor, consimţământ valabil exprimat, obiect, cauză), indiferent de forma încheierii antecontractului; sunt îndeplinite condiţiile referitoare la exercitarea dreptului de preempţiune, prevăzute de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existenţa avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naţionale şi de Ministerul Culturii şi a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempţiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale), precum şi condiţia ca imobilul ce face obiectul contractului să fie înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.

17.Prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, Curtea a reţinut că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, transferul acestui drept urmând a se realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat. Aşadar, îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.

18.Faţă de acestea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (1) şi (2) - Dreptul de proprietate privată, Curtea observă că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituţionale, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015 şi Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012), or, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate se află în această ipoteză, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitatea a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

19.Cât priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2) privind economia, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză.

20.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Gabriel Constantin Botea în Dosarul nr. 852/202/2015 al Judecătoriei Călăraşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Călăraşi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu