Decizia nr. 644 din 17 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Cornel Ciulin și Aura Ciulin în Dosarul 17.961/3/2015* al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 429D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că autorii acesteia solicită interpretarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 12 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.961/3/2015*, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Cornel Ciulin și Aura Ciulin într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii prin care reclamanții au solicitat unei societăți bancare modificarea unor prevederi dintr-un contract de credit și garanție în sensul ca obligațiile de plată ale acestora, în calitate de împrumutați de către bancă, să fie calculate la cursul de schimb CHF-leu de la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pentru toată perioada contractului.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că textul de lege criticat permite interpretarea potrivit căreia debitorul obligației de restituire trebuie să restituie suma numerică împrumutată, indiferent dacă echilibrul contractual este rupt ca urmare a schimbării radicale a cursului de schimb, din împrejurări neprevăzute și necontrolabile de către debitor. Or, această împrejurare este contrară naturii comutative a contractului de împrumut bancar ce face obiectul acțiunii introductive. Prin aceasta se înțelege că împrumutul nu poate fi considerat un contract aleatoriu, în care șansele de succes sau de pierdere ar depinde de împrejurări viitoare și incerte, în funcție de care să varieze și întinderea obligațiilor părților. Atâta vreme cât art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 obligă debitorul împrumutat la restituirea sumei numerice împrumutate, indiferent de variația cursului de schimb, rezultă că variația cursului de schimb este de natură a se califica în sensul împrejurării „viitoare și incerte, în funcție de care să depindă întinderea obligațiilor părților“. Altfel spus, contractul de împrumut devine un contract aleatoriu, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 1 alin. (5) din Constituție. Se susține că valoarea dreptății, înscrisă în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, nu ar fi respectată în măsura în care un contract esențialmente comutativ devine un contract aleatoriu, prin efectul art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, în contextul variației imprevizibile a cursului de schimb. În consecință, art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 este neconstituțional în măsura în care ar permite ruperea echilibrului contractual, în sensul transformării contractului de împrumut din comutativ în aleatoriu.

6.Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, criticile aduse vizând, în esență, chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 în cazul concret dedus judecății și în contextul legislației privind protecția consumatorilor.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că autorii acesteia solicită, în fapt, exercitarea unui control de constituționalitate asupra interpretării date de instanțele judecătorești dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate, pentru a putea verifica dacă soluțiile pronunțate de acestea reprezintă rezultatul unei interpretări corecte a prevederilor art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864. Așadar, susținerile autorului excepției privesc aplicarea legii de către instanța de judecată, fără a fi veritabile critici de constituționalitate. De asemenea, critica de neconstituționalitate vizează și o pretinsă omisiune legislativă. Or, Curtea Constituțională nu poate complini omisiunile legislative, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

9.În subsidiar, arată că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate consacră principiul nominalismului monetar în materia contractului de împrumut. Acesta oglindește o concepție care nu intră în dezacord nici cu mecanismul impreviziunii și nici cu clauzele de indexare, problema eroziunii monetare putânduși găsi remediu fie pe tărâm contractual (clauza de indexare, renegociere), fie prin intermediul impreviziunii (dacă deprecierea produce efecte deosebite).

10.Avocatul Poporului apreciază că în cauză este pusă în discuție o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate, aplicarea și interpretarea legii excedând competenței Curții Constituționale și revenind exclusiv instanțelor judecătorești în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite. Ca atare, consideră că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, care au următoarea redactare: „Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății.“14. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat de drept al statului român și în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității.

15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că esența criticii de neconstituționalitate formulate în cauză are la bază ideea că art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 obligă debitorul împrumutat la restituirea sumei numerice împrumutate, indiferent de variația cursului de schimb valutar al monedei în care a fost contractat creditul, determinată de împrejurări neprevăzute și necontrolabile de către debitor, care determină ruperea echilibrului contractual.

16.Curtea reține că textul de lege criticat dă expresie legală principiului nominalismului monetar, în baza căruia, în cazul împrumuturilor în bani, debitorul trebuie să restituie aceeași sumă obținută cu titlu de împrumut, indiferent dacă moneda în care a fost acordat creditul a suferit, pe parcursul executării contractului, variații ale valorii, particularizate, în cazul creditelor acordate în monedă străină, în fluctuații ale cursului de schimb al acesteia în moneda națională.

17.Acest principiu al nominalismului monetar are însă caracter relativ, rigoarea exigențelor sale putând fi atenuată prin chiar acordul părților. Astfel, acestea au posibilitatea de a renunța la aplicarea sa, fie expres, printr-o clauză înscrisă în contract, fie implicit, prin intermediul unor clauze de indexare menite să păstreze pe parcursul derulării contractului valoarea reală a obligațiilor stabilite la încheierea acestuia.

18.Mai mult decât atât, principiul nominalismului nu dobândește valoare absolută nici chiar în lipsa unei convenții a părților în sensul agreării unor asemenea clauze. Este vorba despre situația intervenirii unui eveniment de natură să determine un dezechilibru grav între părțile contractante, când revine instanțelor judecătorești competența de a reconfigura fizionomia contractului de împrumut. Verificând întrunirea condițiilor pentru aplicarea teoriei impreviziunii în materie contractuală, judecătorul va putea să înlăture rigiditatea regulii instituite de art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, moderând efectele negative ale aprecierii monedei în care a fost contractat creditul în raport cu moneda națională și diminuând efortul financiar al debitorului, astfel încât acesta să reușească să își execute obligația de restituire, asumată la încheierea contractului și fără ca, în același timp, creditorul să fie prejudiciat.

19.Sintetizând, Curtea constată că principiul nominalismului monetar are caracter supletiv, în sensul că aplicarea sa intervine în subsidiar, atunci când părțile nu prevăd o clauză de indexare specifică în vederea actualizării creanței. În lipsa unui asemenea acord, urmează a se aplica în privința contractului de împrumut respectiv principiul nominalismului monetar, care, nefiind de ordine publică, poate fi abandonat - pe parcursul executării contractului - de părțile contractului, prin acordul lor de voință. Totodată, odată încheiat contractul de împrumut, prin valorificarea autonomiei de voință a părților, acesta presupune un risc inerent, iar depășirea acestuia angajează posibilitatea părților de a invoca impreviziunea în contract. Altfel spus, în considerarea autonomiei de voință a părților la încheierea contractului de împrumut, principiul nominalismului monetar are un caracter relativ, în sensul că poate înceta sau poate fi limitat, fie în mod voluntar, fie forțat.

20.Ca atare, Curtea apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției. Prescripțiile acestuia nu aduc atingere dreptății, ca valoare intrinsecă a statului de drept, așa cum susțin autorii excepției, maniera de executare a obligației de plată a debitorului nefiind impusă în mod categoric și inflexibil, ci permițând adaptarea în vederea menținerii funcționalității circuitului civil.

21.Curtea reține, în același sens, că, în jurisprudența sa, a observat, prin Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragrafele 35-37, că, alături de legislația specială, dreptul comun aplicabil contractelor de credit este reprezentat de art. 1.584 din Codul civil din 1864, respectiv de art. 2.158 alin. (1) teza a doua din actualul Cod civil, ambele exprimând principiul nominalismului monetar. Curtea a reținut, prin decizia menționată, că datorită caracterului supletiv al principiului nominalismului monetar, părțile au posibilitatea să deroge de la acesta, dacă se întrunește acordul de voință în acest sens. Cu alte cuvinte, principiul nominalismului nu se aplică acelui contract în care părțile au convenit în mod expres să înlăture incidența normei din Codul civil și nici acelui contract în care părțile au convenit în mod indirect derogarea de la acest principiu, introducând o clauză contractuală de indexare, al cărei scop este menținerea valorii reale a obligațiilor pe tot timpul executării lor. În cazul în care contractul nu cuprinde clauzele derogatorii menționate, devine însă incidentă norma de drept comun în această materie, respectiv art. 1.578 din Codul civil din 1864 sau art. 2.164 alin. (2) din noul Cod civil, aplicarea sa fiind însă temperată în cazul intervenirii impreviziunii, astfel cum s-a arătat la paragraful 19.22. De asemenea, Curtea a reținut că principiul nominalismului monetar, în virtutea căruia suma acordată cu titlu de împrumut trebuie restituită întocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia - la care se pot adăuga, potrivit convenției părților, sumele care reprezintă costurile asociate cu acordarea creditului, respectiv dobânda și comisioanele prevăzute în contract - se aplică și în cazul contractului de credit, care nu reprezintă altceva decât un tip de contract de împrumut de consumație cu dobândă.

23.Având în vedere cele arătate cu referire la cauza de față, dar și în lumina jurisprudenței citate, Curtea constată că prevederile art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 care consacră nominalismului monetar nu intră în contradicție cu dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat de drept al statului român și art. 1 alin. (5) privind principiul legalității.

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cornel Ciulin și Aura Ciulin în Dosarul nr. 17.961/3/2015* al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu