Decizie nr. 1.671 din 15 decembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 şi art. 725 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Grigore Ilie şi de Irina Ilie în Dosarul nr. 3.514/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autori, domnul avocat Nicolae Stroian, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.514/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282^1 şi art. 725 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Grigore Ilie şi de Irina Ilie într-un dosar având ca obiect o acţiune pentru anularea unor acte.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că prevederile criticate încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Autorii sunt nemulţumiţi de faptul că textul legal prevede o limită valorică în funcţie de care sentinţa este atacabilă cu apel sau cu recurs, aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul lor un capăt de cerere este evaluabil în bani, iar altul nu. În continuare, autorii arată că, dacă se compară prevederile art. 282^1 cu cele ale art. 725 alin. 4, apare o confuzie evidentă. În concluzie, autorii arată că le este încălcat dreptul la apărare, acesta trebuind să fie un drept real, şi nu teoretic. De asemenea, ei mai consideră că dispoziţia art. 282^1 este neconstituţională, întrucât îi privează de dreptul la apărare, având în vedere că textul nu mai prevede dreptul la apel.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 282^1 şi art. 725 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, prevederi ce au următorul conţinut:

–Art. 282^1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100 de mii de lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.";

–Art. 725 alin. 1, 2 şi 4: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.

Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile. [...]

Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind liberul acces la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 282^1 şi art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, constatând că sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 970 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă.

Cu privire la dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 519 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, statuând că aceste dispoziţii legale instituie regula de drept comun ce constă în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi instanţă putând fi învestită cu soluţionarea a două căi de atac în aceeaşi cauză, ceea ce nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.

Referitor la dispoziţiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 141 din 15 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 13 iunie 2005, când a constatat că principiul aplicării imediate a normei procesuale este de sorginte legală, iar nu constituţională, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situaţii particulare, aşa cum a procedat şi în prezenta cauză, fără ca o atare soluţie să poată fi calificată ca neconstituţională.

Mai mult decât atât, în această materie aplicarea imediată a legii noi, în măsura în care s-ar referi şi la hotărâri anterior pronunţate, care astfel ar fi supuse căilor de atac potrivit noii reglementări sau sustrase incidenţei unei căi de atac prevăzute de reglementarea în vigoare la data pronunţării lor, dar abrogate prin reglementarea ulterioară, ar avea caracter retroactiv şi, deci, neconstituţional.

Pentru evitarea acestei consecinţe negative, legiuitorul a adoptat, cu caracter tranzitoriu, prin derogare de la regula generală a aplicării imediate a normei procedurale, soluţia supravieţuirii legii vechi, care, deşi abrogată, continuă să guverneze regimul juridic al căilor de atac ce urmează a fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate sub imperiul ei, soluţie pe care Constituţia nu o prohibeşte.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 şi art. 725 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Grigore Ilie şi de Irina Ilie în Dosarul nr. 3.514/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae