Decizie nr. 519 din 20 iunie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Olimpia Ţintea în Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr. unic 30.233/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, Olimpia Ţintea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate deoarece, prin acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului aceleiaşi instanţe de judecată, părţile nu vor beneficia de un proces echitabil. Depune, în acest sens, note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr. unic 30.233/2/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi a celor ale art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Olimpia Ţintea cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect o acţiune în pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), iar dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 contravin art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, apreciază că, prin acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului aceleiaşi instanţe de judecată, părţile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară. De asemenea, consideră că, în speţă, prin retrimiterea pe cale administrativă a cauzei la curtea de apel, se modifică retroactiv competenţa de soluţionare a cauzei, care în mod corect ar fi trebuit să fie soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii, conducând totodată şi la tergiversarea judecăţii cauzei. Instanţa apreciază că se încălcă şi principiul egalităţii în faţa legii şi accesul liber la justiţie, deoarece părţile nu beneficiază de un control judiciar real exercitat de o instanţă de judecată superioară. Imparţialitatea, parte esenţială a unui act de justiţie, este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de aceeaşi instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac, ceea ce contravine art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate lezează dreptul la apărare prin privarea de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicţie, ceea ce contravine şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns. În final, instanţa apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 725 alin. 1 şi 2: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.

Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile.";

–Art. II alin. (3): "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, şi Decizia nr. 229 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 4 aprilie 2006, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, în jurisprudenţa sa constantă, precum Decizia nr. 546 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.004 din 11 noiembrie 2005, Curtea a statuat că aceste dispoziţii legale instituie regula de drept comun ce constă în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi instanţă putând fi învestită cu soluţionarea a două căi de atac în aceeaşi cauză, ceea ce nu relevă însă nici un fine de neconstituţionalitate.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Olimpia Ţintea în Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr. unic 30.233/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora