Decizie nr. 229 din 9 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ioan Dumitru şi Anca Mihaela Muller în Dosarul nr. 7.919/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă, de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea, în dosarele nr. 1.216/C/2005, nr. 1.290/C/2005, nr. 1.296/C/2005 şi nr. 1.391/C/2005 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, de Iacob Emilian în Dosarul nr. 2.707/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 955D/2005, 958D/2005, 1.001D/2005, 18D/2006 şi nr. 19D/2006 la Dosarul nr. 842D/2005, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele şase dosare este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării.

În temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai bună administrare a justiţiei.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.919/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Ioan Dumitru şi Anca Mihaela Muller.

Prin încheierile din 2 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.296/C/2005 şi nr. 1.391/C/2005, prin Încheierea din 7 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.290/C/2005 şi prin Încheierea din 21 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.216/C/2005, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, excepţii ridicate de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.707/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Emilian Iacob.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate contravin art. 15 alin. (2), art. 21, art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, întrucât în litigiile deduse judecăţii recursurile ar trebui judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de curţile de apel care au soluţionat apelurile în aceleaşi cauze.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 instituind o excepţie de la prevederile art. 725 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie cu valoare tranzitorie, ce constă în aplicarea imediată a noii legi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat reglementează situaţii tranzitorii, părţile având un real acces la căile de atac, ordinare sau extraordinare. Împrejurarea că apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţă, dar într-o compunere diferită a completelor nu are semnificaţia unor îngrădiri aduse exercitării căilor de atac.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au următorul conţinut: "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 126 alin. (2) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, se susţine că sunt nesocotite şi prevederile cuprinse în art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 137/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006. Cu acel prilej Curtea a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Curtea constată că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut.

Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, dar în complete cu compunere diferită, soluţia legislativă adoptată nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu instituie nici o discriminare şi ca atare nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept.

Totodată, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nici o atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.

Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Dumitru şi Anca Mihaela Muller în Dosarul nr. 7.919/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă, de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea, în dosarele nr. 1.216/C/2005, nr. 1.290/C/2005, nr. 1.296/C/2005 şi nr. 1.391/C/2005 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, şi de Iacob Emilian în Dosarul nr. 2.707/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu