Decizie nr. 727 din 6 decembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 18.671/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 413 D/2016.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, în acest sens, că textul criticat nu are incidenţă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 28 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.671/180/2014, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Eugen Muha într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, în situaţia în care destinatarul citaţiei nu este găsit de către agentul procedural, acestuia îi este afişată o înştiinţare, care cuprinde elementele prevăzute în cuprinsul textului criticat, dar nu şi termenul la care este chemat în faţa instanţei. De asemenea, sediul instanţei la care destinatarul este invitat să îşi ridice citaţia se poate afla în altă localitate, chiar dintr-un alt judeţ, aspect care îngreunează procedura de aflare a termenului. Totodată, textul criticat este comparat cu prevederile art. 179 din Codul penal din 1969, conform cărora citaţia era afişată pe uşa imobilului sau a apartamentului, permiţând persoanei citate să afle, cu uşurinţă, termenul la care este chemată în faţa organului judiciar. Se susţine, de asemenea, că intervalul de timp în interiorul căruia persoana citată îşi poate ridica citaţia este stabilit de către grefieri şi de către agenţii procedurali în mod aleatoriu, ceea ce poate genera discriminare pentru persoanele citate care se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind dat exemplul martorilor citaţi la acelaşi termen, în aceeaşi cauză penală, dar care intră în posesia citaţiilor la intervale de timp foarte diferite. Se conchide că dispoziţiile art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie.

6.Judecătoria Bacău - Secţia penală susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că părţile şi subiecţii procesuali citaţi au posibilitatea de a cunoaşte, ca urmare a afişării înştiinţării pe uşa destinatarului citaţiei, atât despre existenţa unui dosar penal aflat pe rolul unui organ judiciar, cât şi faptul că acest organ judiciar a emis un act procedural pe numele lor, act ce trebuie ridicat într-un anumit interval de timp de la organul emitent.

7.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 260 din Codul de procedură penală, din înştiinţarea afişată pe uşa sa, destinatarul citaţiei va cunoaşte dosarul penal în care este citat, precum şi sediul organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, aceste informaţii fiind suficiente pentru ca cel înştiinţat să poată intra în posesia citaţiei şi să cunoască astfel calitatea sa procesuală, obiectul cauzei, precum şi data şi locul unde urmează să se prezinte, conform citaţiei. Se mai arată că, întrucât, din înştiinţare, destinatarul află nu numai termenul în care îşi poate ridica citaţia, ci şi data şi ora la care a fost afişată înştiinţarea, acesta este în măsură să invoce, în cursul judecăţii, neregularitatea procedurii de citare, arătând că, în cazul său, termenul prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală nu a fost suficient pentru a-i permite să se prezinte la sediul organului judiciar pentru comunicarea citaţiei, fiind, pentru acest motiv, în imposibilitatea de a cunoaşte obiectul cauzei şi termenul de judecată.

9.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că cerinţa legală a prezentării persoanei citate la organul judiciar pentru a-i fi comunicată citaţia nu este de natură a împiedica accesul liber la justiţie şi de a îngrădi dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este menită să asigure îndeplinirea condiţiilor procedurale necesare pentru soluţionarea litigiului dedus judecăţii. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 400 din 5 octombrie 2004 şi nr. 110 din 10 martie 2015, şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golden împotriva Regatului Unit, prin care instanţele anterior menţionate au stabilit că accesul la un tribunal nu este absolut şi că poate fi supus unor restricţii legitime, cum sunt termenele legale de prescripţie sau decădere. Prin aceeaşi jurisprudenţă, Curtea Constituţională a statuat că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei sale constituţionale, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în mod egal ocrotite.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(2) Dacă persoana citată refuză să primească citaţia, persoana însărcinată să comunice citaţia va afişa pe uşa destinatarului o înştiinţare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înştiinţarea trebuie să cuprindă: [...]

f)menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia;

g)menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; [...]".

13.Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia motivează încălcarea art. 21 din Constituţie, prin raportare la art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, invocând, în susţinerea acesteia, situaţia în care persoana citată nu poate fi găsită de agentul procedural pentru a-i fi înmânată citaţia. Or, această ipoteză juridică nu constituie obiectul de reglementare al art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, care constituie obiectul excepţiei, care prevede cazul în care persoana refuză să primească citaţia, motiv pentru care Curtea nu poate reţine existenţa unei legături între cele două elemente ale excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv motivarea acesteia şi textul criticat, legătură absolut necesară pentru soluţionarea sa.

15.Astfel, ipoteza criticată de autorul excepţiei este reglementată la art. 261 alin. (4) şi art. 261^1 din Codul de procedură penală, norme juridice care nu au fost contestate de către acesta.

16.Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 18.671/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop