Lege Nr. 69 din 13 octombrie 1993

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul 1

Pentru folosirea cît mai eficienta a suprafeţelor de teren proprietate de stat şi pentru înlăturarea risipei sau degradării acestuia, se instituie o taxa anuală, potrivit anexei la prezenta lege.

Articolul 2

Taxa prevăzută la art. 1 se datorează de către regiile autonome, societăţile comerciale, precum şi de către celelalte persoane juridice pentru terenurile proprietate de stat aflate în administrarea sau în folosinţă acestora şi care sunt utilizate în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura.

Articolul 3

Constituie contravenţii la dispoziţiile prezentei legi următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:

a)nedepunerea declaraţiei în termen şi în condiţiile prevăzute în anexa la prezenta lege; b) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control documentele privind calculul şi vărsarea taxei; c) întocmirea unor documente eronate cu privire la suprafaţa de teren, care conduc la diminuarea taxei legal datorate.

Contravenţiile de la lit. a) şi c) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar contravenţia de la lit. b), cu amendă de la 30.000 la 50.000 lei.

Articolul 4

În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 3 li se aplică dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.

Articolul 5

Ministerul Finanţelor va elabora instrucţiuni de aplicare a prezentei legi.

Articolul 6

Prevederile prezentei legi se aplică de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Taxele se vărsa la bugetele locale comunale şi orăşeneşti.

Articolul 7

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Hotărârea Guvernului nr. 251/1991 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decît pentru producţia vegetala, agricolă sau silvică, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 septembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

EUGEN DIJMARESCU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

RADU BERCEANU

Anexa 1

TAXA

pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura

I. Taxa se datorează pentru terenurile proprietate de stat, utilizate de către regiile autonome, societăţile comerciale, precum şi de către celelalte persoane juridice în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura.

Taxa este anuală, stabilită în lei pe metru patrat de teren, diferenţiată pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, după cum urmează:

A. Pentru localităţile urbane

Încadrarea localităţilor urbane în categoriile de mai sus se face în funcţie de gradul de dezvoltare economică şi socială, după cum urmează:

1.municipiul Bucureşti se încadrează în categoria I de localităţi;

2.municipiile reşedinţa de judeţ, precum şi municipiul Hunedoara se încadrează în categoria a II-a de localităţi;

3.celelalte localităţi urbane fac parte din categoria a III-a sau a IV-a. Încadrarea acestora în categoria a III-a sau a IV-a de localităţi se face de consiliile judeţene şi, respectiv, de Consiliul Sectorului Agricol Ilfov, după caz.

Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităţilor urbane se face de către consiliile locale ale municipiilor şi oraşelor, în funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţilor, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau depărtarea faţă de căile de comunicaţie, precum şi în funcţie de alte elemente care să asigure aplicarea unei taxe mai ridicate pentru folosirea terenurilor situate în zonele centrale de locuit ale localităţilor.

Consiliile locale vor efectua încadrarea localităţilor în categoria a III-a sau a IV-a şi, respectiv, a terenurilor pe zone în cadrul localităţilor, în termen de 90 zile de la data prezentei legi.

Pe măsura dezvoltării economice şi sociale a localităţilor, consiliile judeţene şi Consiliul Sectorului Agricol Ilfov vor reexamina încadrarea localităţilor în categoriile a III-a şi a IV-a, în vederea încadrării lor într-o categorie superioară.

Trecerea localităţilor din categoria a IV-a în categoria a III-a este de competenţa consiliilor judeţene şi a Consiliului Sectorului Agricol Ilfov.

Modificarea încadrării terenurilor pe zone în cadrul localităţilor se face de către consiliile locale ale municipiilor şi oraşelor.

Modificările prevăzute la cele doua alineate precedente se pot face anual, până la 1 august, cu aplicare de la 1 ianuarie al anului următor.

Schimbarea încadrării localităţilor de la categoria a III-a sau a IV-a la categoria a II-a se aproba prin hotărâre a Guvernului.

În cazul în care o localitate rurală trece în categoria celor urbane, taxa corespunzătoare noii incadrari se aplică începând cu 1 ianuarie al anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.

B. Pentru localităţile rurale

Încadrarea localităţilor rurale în zone de fertilitate este cea prevăzută de normele legale privind impunerea veniturilor realizate din activităţi agricole.

II. Taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate şi drumuri este anuală, în lei/km de drum şi cale ferată, diferenţiată după cum urmează:

Unităţile de transport feroviar datorează numai taxa în funcţie de lungimea caii ferate. La stabilirea taxei se are în vedere lungimea totală a caii ferate, inclusiv lungimea desfăşurată a reţelei de linii ferate din depouri, staţii de cale ferată, rampe, triaje, precum şi alte obiective de exploatare feroviara.

Ceilalţi agenţi economici datorează aceasta taxa numai pentru liniile ferate şi drumurile până la accesul în incinta unităţii.

III. Taxa anuală pentru folosirea terenurilor proprietate de stat nu se datorează pentru:

–terenurile aflate în administrarea sau folosinţă instituţiilor publice stabilite potrivit Legii nr. 10/1991 privind finanţele publice;

–terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, inclusiv cele ocupate de iazuri, balti sau lacuri de acumulare, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului. Încadrarea terenurilor în aceste categorii se face de către organele de specialitate competente;

–terenurile pe care sunt în curs de execuţie obiective noi de investiţii;

–terenurile aflate în situaţiile prevăzute de art. 71 alin. 4 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

IV. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează în funcţie de situaţia terenurilor existente la 1 ianuarie al fiecărui an, pe baza declaraţiei depuse de plătitor.

Nivelul taxei şi al amenzilor, stabilit prin prezenta lege, se va indexa anual prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia preţurilor şi rata inflaţiei.

Plata taxei se face în patru rate trimestriale egale, până la 15 (inclusiv) al ultimei luni a fiecărui trimestru.

Obligaţia calculării şi răspunderea pentru achitarea în termen a taxei revin plătitorilor.

Pentru neplata în termen a taxei se datorează majorări de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere la plata.

Taxa nestabilita la timp se datorează pe o perioadă de 2 ani în urma celui în care are loc constatarea.

V. Contestaţiile privind stabilirea şi încasarea taxei, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, se depun în termen de 30 de zile de la data înştiinţării unităţii plătitoare şi se rezolva de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrare.

Împotriva deciziei date se poate face contestaţie în termen de 30 de zile la Ministerul Finanţelor, care în cel mult 40 de zile de la înregistrare este obligat sa o soluţioneze.

Depunerea contestaţiei nu absolvă plătitorul de obligaţia virarii sumei la buget.