Convenţie din 4 noiembrie 1950 (actualizată)
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 şi 8 şi completată prin Protocolul nr. 2 (actualizată până la data de 5 mai 2006
- Emitent
- Parlamentul
- Versiune
- Formă consolidată, valabilă 5 mai 2006 – 8 dec. 2014
Textul actului · 90 de articole
Cuprins
*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 31 mai 1994. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ până la data de 29 iulie 2004, cu modificările şi completările aduse de: LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995; LEGEA nr. 7 din 9 ianuarie 2003; LEGE nr. 345 din 12 iulie 2004; LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005; LEGEA nr. 103 din 25 aprilie 2006.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Această formă actualizată include şi modificările directe aduse de PROTOCOLUL nr. 9 încheiat la Roma, în data de 6 noiembrie 1990, şi modificările aduse de PROTOCOLUL nr. 10 încheiat la Strasbourg, în data 25 martie 1992.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Această formă actualizată include şi modificările directe aduse de PROTOCOLUL nr. 9 încheiat la Roma, în data de 6 noiembrie 1990, şi modificările aduse de PROTOCOLUL nr. 10 încheiat la Strasbourg, în data 25 martie 1992.
De asemenea, în cuprinsul Convenţiei se regăseşte:
PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenţie, ratificat de LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995, ca act de sine stătător precum şi modificările directe produse de acesta asupra Convenţiei, precum şi
PROTOCOLUL nr. 13 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea ratificat prin LEGEA nr. 7 din 9 ianuarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 27 din 20 ianuarie 2003.
PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Convenţiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004 ratificat de LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005, a fost introdus în cuprinsul Convenţiei, ca act de sine stătător, şi, de asemenea, au fost operate modificările şi completările aduse de acesta asupra Convenţiei.
În baza LEGII nr. 103 din 25 aprilie 2006, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 2 mai 2006, a fost introdus în cuprinsul Convenţiei şi PROTOCOLUL Nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
*)Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 3, intrat în vigoare la 21 septembrie 1970, ale Protocolului nr. 5, intrat în vigoare la 20 decembrie 1971, şi ale Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990 şi cuprinzând, în afară de acestea, textul Protocolului nr. 2 care, în conformitate cu art. 5 paragraful 3, face parte integrantă din convenţie o dată cu intrarea sa în vigoare la 21 septembrie 1970.
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
luând în considerare Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948,
considerind ca aceasta declaraţie urmăreşte să asigure recunoaşterea şi aplicarea universala şi efectivă a drepturilor pe care ea le enunta,
considerind ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strinsa între membrii săi şi ca unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
reafirmind atasamentul lor profund faţă de aceste libertăţi fundamentale care constituie temelia însăşi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror menţinere se bazează în mod esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte, pe o conceptie comuna şi un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg,
hotărîte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelaşi spirit şi având un patrimoniu comun de idealuri şi de traditii politice, de respect al libertăţii şi de preeminenta a dreptului, sa ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi enunţate în Declaraţia Universala,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1Obligaţia de a respecta drepturile omului
Inaltele părţi contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite în titlul I al prezentei convenţii.
Titlul art. 1 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul I
Titlul IDrepturi şi libertăţi
Denumirea Titlului I a fost modificată de pct. 2 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 2Dreptul la viaţă
1.Dreptul la viaţa al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intentionat, decît în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu aceasta pedeapsa prin lege.
2.Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezultă dintr-o recurgere absolut necesară la forta:
a)pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;
b)pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute;
c)pentru a reprima, conform legii, tulburări violenţe sau o insurectie.
Titlul art. 2 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 3Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Titlul art. 3 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 4Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
1.Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
2.Nimeni nu poate fi constrîns să execute o munca forţată sau obligatorie.
3.Nu se considera munca forţată sau obligatorie în sensul prezentului articol:
a)orice munca impusa în mod normal unei persoane supuse detentiei în condiţiile prevăzute de art. 5 din prezenta convenţie sau în timpul în care se afla în libertate condiţionată;
b)orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuza sa satisfacă serviciul militar din motive de constiinta, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;
c)orice serviciu impus în situaţii de criza sau de calamitati care ameninta viaţa sau bunăstarea comunităţii;
d)orice munca sau serviciu care face parte din obligaţiile civile normale.
Titlul art. 4 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 5*)
Dreptul la libertate şi la siguranţă
1.Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţa. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a)dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;
b)dacă a făcut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantarii executării unei obligaţii prevăzute de lege;
c)dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infracţiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savirseasca o infracţiune sau sa fuga după săvârşirea acesteia;
d)dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotarita pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente;
e)dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile sa transmită o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f)dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica sa pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se afla în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.
2.Orice persoană arestata trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzatii aduse împotriva sa.
3.Orice persoană arestata sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonata unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere.
4.Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul sa introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi sa dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegala.
5.Orice persoană care este victima unei arestari sau a unei detineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.
Titlul art. 5 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. 1 din LEGEA nr. 345 din 12 iulie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 668 din 26 iulie 2004, se aprobă retragerea rezervei formulate de România la art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 decembrie 1950, care a intrat în vigoare pentru România la 20 iunie 1994.
Textul rezervei este cuprins în anexa care face parte integrantă din prezenta lege:
Art. 5 din Convenţie nu va împiedica aplicarea de către România a dispoziţiilor art. 1 al Decretului nr. 976 din 23 octombrie 1968, care reglementează sistemul disciplinar militar, cu condiţia ca durata privării de libertate să nu depăşească termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art. 1 al Decretului nr. 976 din 23 octombrie 1968 prevede: «Pentru abaterile de la disciplina militară, prevăzute de regulamentele militare, comandanţii sau şefii pot aplica militarilor sancţiunea disciplinară cu arest până la 15 zile.»
Articolul 6Dreptul la un proces echitabil
1.Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.
2.Orice persoană acuzata de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită.
3.Orice acuzat are, în special, dreptul:
a)să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;
b)sa dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c)să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d)să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzarii şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii;
e)să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
Titlul art. 6 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 7Nici o pedeapsă fără lege
1.Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional şi internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decît aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
2.Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii sale, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate.
Titlul art. 7 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 8Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau şi a corespondentei sale.
2.Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decît în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsura care, într-o societate democratica, este necesară pentru securitatea naţionala, siguranţa publică, bunăstarea economică a tarii, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Titlul art. 8 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 9Libertatea de gândire, de constiinţa şi de religie
1.Orice persoană are dreptul la libertatea de gindire, de constiinta şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2.Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restringeri decît acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Titlul art. 9 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 10Libertatea de exprimare
1.Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunică informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele sa supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2.Exercitarea acestor libertăţi ce comporta îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restringeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naţionala, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
Titlul art. 10 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 11Libertatea de întrunire şi de asociere
1.Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2.Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restringeri decît acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naţionala, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restringeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.
Titlul art. 11 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 12Dreptul la căsătorie
Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.
Titlul art. 12 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 13Dreptul la un recurs efectiv
Orice persoană, ale carei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost incalcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
Titlul art. 13 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 14Interzicerea discriminarii
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionala sau socială, apartenenţa la o minoritate naţionala, avere, naştere sau orice alta situaţie.
Titlul art. 14 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 15Derogare în caz de stare de urgenta
1.În caz de război sau de alt pericol public ce ameninta viaţa naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care deroga de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura stricta în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri sa nu fie în contradictie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.
2.Dispoziţia precedenta nu îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultind din acte licite de război, şi nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 şi art. 7.
3.Orice înaltă parte contractantă ce exercita acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sa informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin din nou deplin aplicabile.
Titlul art. 15 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 16Restrictii ale activităţii politice a străinilor
Nici o dispoziţie a art. 10, 11 şi 14 nu poate fi considerată ca interzicind inaltele părţi contractante sa impună restringeri activităţii politice a străinilor.
Titlul art. 16 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 17Interzicerea abuzului de drept
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicind, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decît acelea prevăzute de aceasta convenţie.
Titlul art. 17 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 18Limitarea folosirii restringerii drepturilor
Restrângerile care, în termenii prezentei convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi nu pot fi aplicate decît în scopul pentru care ele au fost prevăzute.
Titlul art. 18 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul II a fost înlocuit cu Titlul II din cuprinsul art. 1 din Protocolului nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul III--------------
Titlul III a fost înlocuit cu Titlul II din cuprinsul art. 1 din Protocolului nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul IV--------------
Titlul IV a fost înlocuit cu Titlul II din cuprinsul art. 1 din Protocolului nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul IICurtea Europeană a Drepturilor Omului
Articolul 19Înfiinţarea Curţii
Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru inaltele părţi contractante din prezenta convenţie şi din protocoalele sale, se înfiinţează o Curte Europeană a Drepturilor Omului, numita în continuare Curtea. Aceasta va funcţiona permanent.
Articolul 20Numărul judecătorilor
Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al inaltelor părţi contractante.
Articolul 21Condiţii de exercitare a funcţiilor
1.Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morala şi sa întrunească condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţiuni judiciare sau să fie jurişti având o competenţa recunoscută.
2.Judecătorii îşi exercită mandatul cu titlu individual.
3.În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nici o activitate incompatibilă cu cerinţele de independenta, de imparţialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent; orice problema ridicată în aplicarea acestui paragraf este rezolvată de către Curte.
Articolul 22Alegerea judecătorilor
1.Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară în numele fiecărei înalte părţi contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o lista de trei candidaţi prezentaţi de înaltă parte contractantă.
Alin. 2 al art. 22 a fost abrogat de art. 1 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 23Durata mandatului şi revocarea
1.Judecătorii sunt aleşi pentru o perioadă de 9 ani. Ei nu pot fi realeşi.
2.Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani.
3.Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor. Ei continuă totuşi să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizaţi.
4.Un judecător nu poate fi revocat din funcţie decât dacă ceilalţi judecători decid, cu o majoritate de două treimi, că el nu mai corespunde condiţiilor cerute.
Art. 23 a fost modificat de art. 2 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Art. 24 a fost abrogat de art. 3 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 24Grefa şi raportorii
1.Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini şi organizare sunt stabilite prin regulamentul Curţii.
2.Atunci când se pronunţă în complet de judecător unic, Curtea este asistată de raportori care îşi exercită funcţiile sub autoritatea preşedintelui Curţii. Ei fac parte din grefa Curţii.
Art. 25 devenit art. 24 a fost modificat conform art. 4 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 25Adunarea generală a Curţii
Curtea reunita în Adunarea plenara:
a)alege, pentru o durată de 3 ani, pe preşedintele sau şi pe unul sau doi vicepreşedinţi; ei pot fi realeşi;
b)constituie Camere pentru o perioadă determinata;
c)alege preşedinţii camerelor Curţii, care pot fi realeşi;
d)adopta regulamentul Curţii;
e)alege grefierul şi unul sau mai mulţi grefieri adjuncţi;
f)formulează orice cerere în temeiul art. 26 alin. 2.
Art. 26 devenit art. 25 a fost modificat şi completat conform pct. 1, 2 şi 3 ale art. 5 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 26Completele de judecători unici, comitete, Camere şi Marea Cameră
1.Pentru examinarea cauzelor deduse judecăţii Curţii, aceasta se constituie din complete formate din judecător unic, comitete de 3 judecători, Camere de 7 judecători şi Marea Cameră, formată din 17 judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinată.
2.La cererea Adunării generale a Curţii, Comitetul Miniştrilor poate să reducă la 5 numărul judecătorilor Camerelor, prin decizie unanimă şi pentru o perioadă determinată.
3.Judecătorul unic nu va examina nici o cerere introdusă împotriva înaltei părţi contractante în numele căreia a fost ales.
4.Judecătorul ales în numele unei înalte părţi contractante care este parte în cauză este membru de drept al Camerei sau al Marii Camere. În absenţa sa ori în cazul în care nu poate participa, va participa în calitate de judecător o persoană aleasă de preşedintele Curţii de pe o listă prezentată în prealabil de către înalta parte contractantă.
5.De asemenea, fac parte din Marea Cameră preşedintele Curţii, vicepreşedinţii, preşedinţii Camerelor şi alţi judecători desemnaţi în conformitate cu regulamentul Curţii. Când cauza este transmisă Marii Camere în temeiul art. 43, nici un judecător al Camerei care a pronunţat decizia nu poate să facă parte din Marea Cameră, cu excepţia preşedintelui Camerei şi a judecătorului care a participat în numele înaltei părţi contractante interesate.
Art. 27 devenit art. 26 a fost modificat conform art. 6 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 27Competenţa judecătorilor unici
1.Judecătorul unic poate declara inadmisibilă o cauză, în temeiul art. 34, sau poate decide radierea ei de pe rol atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară.
2.Decizia este definitivă.
3.Dacă judecătorul unic nu declară inadmisibilă o cauză sau nu o radiază de pe rol, acesta o va transmite unui comitet sau unei Camere pentru o examinare suplimentară.
Art. 27 a fost introdus de art. 7 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 28Competenţa comitetelor
1.Un comitet sesizat cu o cerere individuală formulată în temeiul art. 34 poate, cu unanimitate de voturi:
a)să o declare ca fiind inadmisibilă sau să o radieze de pe rol, atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară; sau b) să o declare ca admisibilă şi să pronunţe în acelaşi timp o hotărâre pe fond, atunci când problema referitoare la interpretarea sau aplicarea Convenţiei ori a protocoalelor sale, care este la originea cauzei, face obiectul unei jurisprudenţe constante a Curţii.
2.Deciziile şi hotărârile prevăzute la alin. 1 sunt definitive.
3.Dacă judecătorul ales în numele înaltei părţi contractante, parte în cauză, nu este membru al comitetului, acesta din urmă poate, în orice fază a procedurii, să îl invite să participe în locul unuia dintre membri, ţinând sema de toţi factorii pertinenţi, inclusiv dacă partea a contestat aplicarea procedurii prevăzute la alin. 1.
Art. 28 a fost modificat de art. 8 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 29Decizii ale Camerelor asupra admisibilităţii şi fondului
Dacă nu a fost luată nici o decizie în temeiul art. 27 sau 28 şi nici nu a fost pronunţată o hotărâre potrivit art. 28, Camera se pronunţă asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor individuale formulate conform art. 34. Decizia asupra admisibilităţii poate fi luată separat.
Alin. 1 al art. 29 a fost modificat de pct. 1 al art. 9 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
2.O Camera se pronunţa asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor introduse de state în virtutea art. 33. Cu excepţia cazurilor în care Curtea decide altfel, în cazuri excepţionale decizia asupra admisibilităţii se ia separat.
Alin. 2 al art. 29 a fost completat de pct. 2 al art. 9 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Alin. 3 al art. 29 a fost abrogat de pct. 3 al art. 9 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 30Desesizarea în favoarea Marii Camere
În cazul în care cauza adusă înaintea unei Camere ridica o problemă grava privitoare la interpretarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei probleme poate conduce la o contradictie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte, Camera poate, atât timp cît nu a pronunţat hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere, în afară cazului în care una dintre părţi se opune la aceasta.
Articolul 31Atribuţii ale Marii Camere
Marea Camera:
a)se pronunţa asupra cererilor introduse în virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci când cauza i-a fost deferita de Camera în virtutea art. 30 sau când cauza i-a fost deferita în virtutea art. 43;
Lit. a) a art. 31 a fost modificată de pct. 1 al art. 10 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
b)se pronunţă asupra aspectelor cu privire la care Curtea este sesizată de către Comitetul Miniştrilor în temeiul art. 46 alin. 4; şi [...];
Lit. b) a art. 31 a fost introdusa de pct. 2 al art. 10 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
c)examinează cererile de aviz consultativ introduse în virtutea art. 47.
Lit. b) a art. 31 a devenit lit. c) conform pct. 2 al art. 10 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 32Competenţa Curţii
1.Competenţa Curţii acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea convenţiei şi a protocoalelor sale, care îi sunt supuse în condiţiile prevăzute în art. 33, 34, 46 şi 47.
Alin. 1 al art. 32 a fost completat de art. 11 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
2.În caz de contestare a competentei sale, Curtea hotărăşte.
Articolul 33Cauze interstatale
Orice înaltă parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a prevederilor convenţiei şi ale protocoalelor sale de către o alta înaltă parte contractantă.
Articolul 34Cereri individuale
Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizica, orice organizaţie neguvernamentala sau de orice grup de particulari care se pretinde victima a unei încălcări de către una dintre inaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Inaltele părţi contractante se angajează sa nu împiedice prin nici o măsura exerciţiul eficace al acestui drept.
Articolul 35Condiţii de admisibilitate
1.Curtea nu poate fi sesizată decît după epuizarea căilor de recurs interne, asa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive.
2.Curtea nu retine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă:
a)ea este anonima; sau b) ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinata anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de ancheta sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi.
3.Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul art. 34, atunci când apreciază că:
a)cererea este incompatibilă cu prevederile Convenţiei sau ale protocoalelor sale, este în mod vădit neîntemeiată ori abuzivă; sau b) reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, cu excepţia cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii şi cu condiţia de a nu respinge pentru acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instanţă naţională.
Alin. 3 al art. 35 a fost modificat de art. 12 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
4.Curtea respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila în aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.
Articolul 36Intervenţia terţilor
1.În orice cauza aflată în faţa unei Camere sau a Marii Camere, o înaltă parte contractantă, al carei cetăţean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observaţii scrise şi de a lua parte la audieri.
2.În interesul bunei administrări a justiţiei, preşedintele Curţii poate invita orice înaltă parte contractantă care nu este parte în cauza sau orice persoană interesată, alta decît reclamantul, să prezinte observaţii scrise sau sa ia parte la audiere.
3.În orice cauză aflată pe rolul unei Camere sau al Marii Camere comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei poate prezenta observaţii scrise şi poate lua parte la audieri.
Alin. 3 al art. 36 a fost introdus de art. 13 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 37Scoaterea de pe rol
1.În orice stadiu la procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se traga concluzia ca:
a)solicitantul nu doreşte sa o mai menţină; sau b) litigiul a fost rezolvat; sau c) pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifica.
Totuşi Curtea continua examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenţie şi prin protocoalele sale o cere.
2.Curtea poate hotărî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea considera ca împrejurările o justifica.
Articolul 38Examinarea în contradictoriu a cauzei
Curtea examinează cauza în condiţii de contradictorialitate cu reprezentanţii părţilor şi, dacă este cazul, procedează la o anchetă, pentru a cărei bună desfăşurare înaltele părţi contractante implicate vor pune la dispoziţie toate facilităţile necesare.
Art. 38 a fost modificat de art. 14 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 39Soluţionări pe cale amiabilă
1.În orice etapă a procedurii Curtea se poate pune la dispoziţia părţilor în vederea soluţionării pe cale amiabilă a cauzei, care să reflecte respectarea drepturilor omului, aşa cum sunt recunoscute acestea în Convenţie şi în protocoalele sale.
2.Procedura descrisă la alin. 1 este confidenţială.
3.În cazul încheierii unei convenţii de rezolvare amiabilă, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o prezentare sumară a situaţiei de fapt şi a soluţiei adoptate.
4.Această decizie este transmisă Comitetului Miniştrilor, care supraveghează executarea clauzelor din convenţia de soluţionare pe cale amiabilă, aşa cum au fost reţinute în decizie.
Art. 39 a fost modificat de art. 15 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 40Audiere publică şi acces la documente
1.Audierea este publică, în afară cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de circumstanţe excepţionale.
2.Documentele depuse la grefa sunt accesibile publicului, în afară cazului în care preşedintele Curţii nu decide altfel.
Articolul 41Reparatie echitabila
Dacă Curtea declara ca a avut loc o încălcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decît o inlaturare incompleta a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acorda părţii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabila.
Articolul 42Hotărârile Camerelor
Hotărârile Camerelor devin definitive conform dispoziţiilor art. 44 paragraful 2.
Articolul 43Retrimiterea în faţa Marii Camere
1.Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauza poate, în cazuri excepţionale, sa ceara retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere.
2.Un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere accepta cererea în cazul în care cauza ridica o problemă grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau o alta problema grava cu caracter general.
3.În cazul în care colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunţa asupra cauzei printr-o hotărâre.
Articolul 44Hotărâri definitive
1.Hotărârea Marii Camere este definitivă.
2.Hotărârea unei Camere devine definitivă:
a)atunci când părţile declara ca ele nu vor cere retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere; sau b) la 3 luni de la data hotărârii, dacă retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere nu a fost cerută; sau c) atunci când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulată potrivit art. 43.
3.Hotărârea definitivă se publică.
Articolul 45Motivarea hotărîrilor şi deciziilor
1.Hotărârile, precum şi deciziile care declara cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate.
2.Dacă hotărârea nu exprima în totalitate sau în parte opinia unanima a judecătorilor, oricare judecător are dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.
Articolul 46Forţa obligatorie şi executarea hotărârilor
1.Înaltele părţi contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii, pronunţate în cauzele în care sunt părţi.
2.Hotărârea definitivă a Curţii se transmite Comitetului Miniştrilor care supraveghează executarea acesteia.
3.În cazul în care Comitetul Miniştrilor consideră că supravegherea executării unei hotărâri definitive este împiedicată de o dificultate de interpretare a acestei hotărâri, el poate sesiza Curtea pentru a se pronunţa asupra acestei probleme de interpretare. Decizia cu privire la sesizarea Curţii se ia prin vot cu o majoritate de două treimi din numărul reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului Miniştrilor.
4.În cazul în care Comitetul Miniştrilor consideră că o înaltă parte contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive pronunţate într-un litigiu în care este parte, acesta poate, după ce a pus în întârziere înalta parte contractantă, să sesizeze Curtea cu privire la problema respectării de către aceasta a obligaţiei prevăzute la alin. 1, printr-o decizie luată cu votul majorităţii de două treimi din numărul reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului Miniştrilor.
5.Dacă Curtea constată o încălcare a prevederilor alin. 1, trimite cauza Comitetului Miniştrilor pentru ca acesta să examineze măsurile care se impun. Dacă Curtea constată că nu s-a produs o încălcare a prevederilor alin. 1, va transmite cauza Comitetului Miniştrilor, care va decide încetarea supravegherii executării.
Art. 46 a fost modificat de art. 16 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 47Avize consultative
1.Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea convenţiei şi a protocoalelor sale.
2.Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea drepturilor şi a libertăţilor definite în titlul I al convenţiei şi în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul Ministrilor ar putea sa ia cunoştinţa ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în convenţie.
3.Decizia Comitetului Ministrilor de a cere un aviz Curţii este luată prin votul majorităţii reprezentanţilor care au dreptul de a face parte din acesta.
Articolul 48Competenţa consultativa a Curţii
Curtea decide dacă cererea de aviz consultativ prezentată de Comitetul Ministrilor este de competenţa sa, asa cum aceasta este definită de art. 47.
Articolul 49Motivarea avizelor consultative
1.Avizul Curţii trebuie motivat.
2.Dacă avizul nu exprima în tot sau în parte opinia unanima a judecătorilor, oricare judecător are dreptul sa alăture acestuia expunerea opiniei sale separate.
3.Avizul Curţii este transmis Comitetului Ministrilor.
Articolul 50Cheltuieli de funcţionare a Curţii
Cheltuielile de funcţionare a Curţii sunt în sarcina Consiliului Europei.
Articolul 51Privilegii şi imunităţi ale judecătorilor
Judecătorii se bucura, pe timpul exercitării funcţiilor lor, de privilegiile şi imunităţile prevăzute la art. 40 din Statutul Consiliului Europei şi de acordurile încheiate în virtutea acestui articol.
Titlul II a fost introdus de art. 1 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul V
Titlul III-------------
Titlul V a devenit Titlul III conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 52Anchetele secretarului general
Oricare înaltă parte contractantă va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului Europei, explicaţiile cerute asupra felului în care dreptul sau intern asigura aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor acestei convenţii.
Art. 57 a devenit art. 52 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 52 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Art. 58 a fost suprimat de pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Art. 59 a fost suprimat de pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 53Apărarea drepturilor omului recunoscute
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca limitind sau aducind atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părţi contractante sau oricărei alte convenţii la care aceasta parte contractantă este parte.
Art. 60 a devenit art. 53 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 53 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 54Competentele Comitetului Ministrilor
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere competentelor conferite Comitetului Ministrilor prin Statutul Consiliului Europei.
Art. 61 a devenit art. 54 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 54 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 55Renunţarea la alte mijloace de reglementare a diferendelor
Inaltele părţi contractante renunţa reciproc, în afară unei înţelegeri speciale, să se prevaleze de tratatele, convenţiile sau de declaraţiile care exista între ele, în vederea supunerii, pe calea unei cereri, a unui diferend apărut din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii unui alt mod de reglementare decît cele prevăzute de numita convenţie.
Art. 62 a devenit art. 55 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 55 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 56Aplicare teritorială
1.Orice stat poate, în momentul ratificării, sau în orice alt moment ulterior sa declare, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, ca prezenta convenţie se va aplica sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol tuturor sau unuia dintre teritoriile ale căror relaţii internaţionale el le asigura.
2.Convenţia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate în notificare începând cu a 30-a zi socotită de la data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit aceasta notificare.
3.În respectivele teritorii, dispoziţiile prezentei convenţii vor fi aplicate ţinând seama de necesităţile locale.
4.Orice stat care a făcut o declaraţie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, în orice moment, sa declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate în aceasta declaraţie ca accepta competenţa Curţii de a lua cunoştinţa de cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie.
Art. 63 a devenit art. 56 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 56 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Art. 56 a fost modificat de pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 57Rezerve
1.Oricare stat poate, în momentul semnării prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, sa formuleze o rezervă în legătură cu o dispoziţie anume a convenţiei, în măsura în care o lege atunci în vigoare pe teritoriul sau nu este conformă cu aceasta dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în termenii prezentului articol.
2.Orice rezerva emisă conform prezentului articol necesita o scurta expunere privind legea în cauza.
Art. 64 a devenit art. 57 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 57 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 58Denunţare
1.O înaltă parte contractantă nu poate denunta prezenta convenţie decît după expirarea unui termen de 5 ani începând cu data intrării în vigoare a convenţiei în ceea ce o priveşte şi prin intermediul unui preaviz de 6 luni, dat printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, care informează despre aceasta celelalte părţi contractante.
2.Aceasta denunţare nu poate avea drept efect sa dezlege înaltă parte contractantă interesată de obligaţiile conţinute în prezenta convenţie în ceea ce priveşte orice fapt care, putind constitui o încălcare a acestor obligaţii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denunţarea îşi produce efectele.
3.Sub aceeaşi rezerva ar inceta de a mai fi parte la prezenta convenţie orice parte contractantă care ar inceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.
4.Convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor paragrafelor precedente în ceea ce priveşte orice teritoriu pentru care ea a fost declarata aplicabilă potrivit art. 56.
Art. 65 a devenit art. 58 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 58 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Paragraful 4 al art. 58 a fost modificat de pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 59Semnare şi ratificare
1.Prezenta convenţie este deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificată. Ratificarile vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2.Uniunea Europeană poate adera la prezenta Convenţie.
Alin. 2 al art. 59 a fost introdus de pct. 1 al art. 17 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
3.Prezenta convenţie va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de ratificare.
Alin. 2 al art. 59 a devenit alin. 3 conform pct. 2 al art. 17 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
4.Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, convenţia va intra în vigoare din momentul depunerii instrumentului de ratificare.
Alin. 3 al art. 59 a devenit alin. 4 conform pct. 2 al art. 17 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
5.Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului Europei intrarea în vigoare a convenţiei, numele inaltelor părţi contractante care au ratificat-o, precum şi depunerea oricărui instrument de ratificare intervenita ulterior.
Alin. 4 al art. 59 a devenit alin. 5 conform pct. 2 al art. 17 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Art. 66 a devenit art. 59 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul art. 59 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Încheiată la Roma, la 4 noiembrie 1950, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.
Secretarul general va transmite copie certificată tuturor semnatarilor.
PROTOCOLUL Nr. 12*)
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
*)Traducere.
Roma, 4 noiembrie 2000
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,
luând în considerare principiul fundamental în virtutea căruia toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul la o protecţie egală din partea legii,
hotărâte să ia noi măsuri pentru promovarea egalităţii tuturor persoanelor din garantarea colectivă a unei interziceri generale a discriminării, prin intermediul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare Convenţia),
reafirmând că principiul nediscriminării nu împiedică statele părţi să ia măsuri pentru promovarea unei egalităţi depline şi efective, cu condiţia existenţei unei justificări obiective şi rezonabile a acestor măsuri,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1Interzicerea generală a discriminării
1.Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.
2.Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate la paragraful 1.
Articolul 2Aplicarea teritorială
1.Orice stat poate, la data semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare, să indice teritoriul ori teritoriile cărora li se va aplica prezentul protocol.
2.Orice stat poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului protocol asupra oricărui alt teritoriu indicat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare, în ceea ce priveşte acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3.Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu indicat în declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general. Retragerea sau modificarea oricărei declaraţii va produce efecte în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de 3 luni de la data primirii acestei notificări de către secretarul general.
4.O declaraţie făcută conform prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută conform paragrafului 1 al art. 56 din Convenţie.
5.Orice stat care a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau mai multe dintre teritoriile vizate în declaraţie, că acceptă competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau grupurilor de particulari, în conformitate cu art. 34 din Convenţie, referitoare la art. 1 din prezentul protocol.
Articolul 3Raportarea la Convenţie
Statele părţi consideră art. 1 şi 2 ale prezentului protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei vor fi aplicate în mod corespunzător.
Articolul 4Semnarea şi ratificarea
Prezentul protocol va fi deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat Convenţia.
El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul protocol fără a ratifica în prealabil sau simultan Convenţia. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 5Intrarea în vigoare
1.Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de 3 luni de la data la care 10 state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin prezentul protocol, conform prevederilor art. 4.
2.Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin prezentul protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de 3 luni de la data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul 6Funcţiile depozitarului
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului:
a)orice semnare;
b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c)orice dată de intrare în vigoare a prezentului protocol, conform art. 2 şi 5;
d)orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul protocol.
Încheiat la Roma la 4 noiembrie 2000, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite câte o copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.
PROTOCOLUL nr. 12 a fost introdus de LEGEA nr. 103 din 25 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 2 mai 2006.
PROTOCOLUL Nr. 13
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea*)
*)Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,
convinse ca dreptul fiecăruia la viaţa reprezintă o valoare fundamentală într-o societate democratica şi ca abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru apărarea acestui drept şi pentru deplina recunoaştere a demnităţii innascute a tuturor fiintelor umane,
dorind sa consolideze apărarea dreptului la viaţa garantat de către Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita în continuare Convenţia),
considerând ca Protocolul nr. 6 la Convenţia privind abolirea pedepsei cu moartea, semnat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, nu exclude pedeapsa cu moartea referitoare la actele comise în timp de război sau de pericol iminent de război,
fiind hotărâte sa acţioneze în cele din urma pentru abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1Abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa şi nici executat.
Articolul 2Interzicerea derogarilor
Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 15 din Convenţie nu este ingaduita.
Articolul 3Interzicerea rezervelor
Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 57 din Convenţie nu este admisă.
Articolul 4Aplicare teritorială
1.Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul protocol.
2.Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentului protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3.Orice declaraţie facuta în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea sau modificarea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 5Raportare la Convenţie
Statele părţi considera art. 1-4 din prezentul protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei se aplică în consecinţa.
Articolul 6Semnare şi ratificare
Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu va putea sa ratifice, sa accepte sau sa aprobe prezentul protocol fără ca, simultan sau anterior, sa fi ratificat Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 7Intrare în vigoare
1.Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin protocol, conform dispoziţiilor art. 6.
2.Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 8Funcţiile depozitarului
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului:
a)orice semnare;
b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c)orice data de intrare în vigoare a prezentului protocol, conform art. 4 şi 7;
d)orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Vilnius la 3 mai 2002, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.
PROTOCOLUL nr. 13 a fost introdus de LEGEA nr. 7 din 9 ianuarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 27 din 20 ianuarie 2003.
PROTOCOLUL Nr. 14
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950,
cu privire la modificarea sistemului de control al
Convenţiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004*)
*)Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, denumită în continuare Convenţia,
având în vedere Rezoluţia nr. 1 şi Declaraţia, adoptate în cadrul Conferinţei ministeriale europene privind drepturile omului, care s-a desfăşurat la Roma la 3 şi 4 noiembrie 2000,
având în vedere declaraţiile adoptate de Comitetul Miniştrilor la 8 noiembrie 2001, 7 noiembrie 2002 şi 15 mai 2003 în cadrul reuniunilor 109, 111, respectiv 112,
având în vedere Avizul nr. 251 (2004) adoptat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 28 aprilie 2004,
considerând că este necesară şi urgentă modificarea anumitor dispoziţii ale Convenţiei în vederea menţinerii şi îmbunătăţirii eficienţei pe termen lung a sistemului de control, având în vedere mai ales creşterea continuă a numărului de cauze aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi al Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei,
considerând, mai ales, că este necesar să fie menţinut rolul principal al Curţii în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului în Europa,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Alineatul 2 al articolului 22 din Convenţie se abrogă.
Articolul 2
Articolul 23 din Convenţie se modifică după cum urmează:
Articolul 23Durata mandatului şi revocarea
1.Judecătorii sunt aleşi pentru o perioadă de 9 ani. Ei nu pot fi realeşi.
2.Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani.
3.Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor. Ei continuă totuşi să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizaţi.
4.Un judecător nu poate fi revocat din funcţie decât dacă ceilalţi judecători decid, cu o majoritate de două treimi, că el nu mai corespunde condiţiilor cerute.
Articolul 3
Articolul 24 din Convenţie se abrogă.
Articolul 4
Articolul 25 din Convenţie devine articolul 24 şi se modifică după cum urmează:
Articolul 24Grefa şi raportorii
1.Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini şi organizare sunt stabilite prin regulamentul Curţii.
2.Atunci când se pronunţă în complet de judecător unic, Curtea este asistată de raportori care îşi exercită funcţiile sub autoritatea preşedintelui Curţii. Ei fac parte din grefa Curţii.
Articolul 5
Articolul 26 din Convenţie devine articolul 25 ("Adunarea generală a Curţii") şi se modifică după cum urmează:
1.La sfârşitul literei d), virgula este înlocuită cu punct şi virgulă, iar cuvântul "şi" se elimină.
2.La sfârşitul literei e), punctul este înlocuit cu punct şi virgulă.
3.Se adaugă o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
f)formulează orice cerere în temeiul art. 26 alin. 2.
Articolul 6
Articolul 27 din Convenţie devine articolul 26 şi se modifică după cum urmează:
Articolul 26Completele de judecători unici, comitete, Camere şi Marea Cameră
1.Pentru examinarea cauzelor deduse judecăţii Curţii, aceasta se constituie din complete formate din judecător unic, comitete de 3 judecători, Camere de 7 judecători şi Marea Cameră, formată din 17 judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinată.
2.La cererea Adunării generale a Curţii, Comitetul Miniştrilor poate să reducă la 5 numărul judecătorilor Camerelor, prin decizie unanimă şi pentru o perioadă determinată.
3.Judecătorul unic nu va examina nici o cerere introdusă împotriva înaltei părţi contractante în numele căreia a fost ales.
4.Judecătorul ales în numele unei înalte părţi contractante care este parte în cauză este membru de drept al Camerei sau al Marii Camere. În absenţa sa ori în cazul în care nu poate participa, va participa în calitate de judecător o persoană aleasă de preşedintele Curţii de pe o listă prezentată în prealabil de către înalta parte contractantă.
5.De asemenea, fac parte din Marea Cameră preşedintele Curţii, vicepreşedinţii, preşedinţii Camerelor şi alţi judecători desemnaţi în conformitate cu regulamentul Curţii. Când cauza este transmisă Marii Camere în temeiul art. 43, nici un judecător al Camerei care a pronunţat decizia nu poate să facă parte din Marea Cameră, cu excepţia preşedintelui Camerei şi a judecătorului care a participat în numele înaltei părţi contractante interesate.
Articolul 7
După noul articol 26 se adaugă un nou articol, articolul 27, cu următorul cuprins:
Articolul 27Competenţa judecătorilor unici
1.Judecătorul unic poate declara inadmisibilă o cauză, în temeiul art. 34, sau poate decide radierea ei de pe rol atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară.
2.Decizia este definitivă.
3.Dacă judecătorul unic nu declară inadmisibilă o cauză sau nu o radiază de pe rol, acesta o va transmite unui comitet sau unei Camere pentru o examinare suplimentară.
Articolul 8
Articolul 28 din Convenţie se modifică după cum urmează:
Articolul 28Competenţa comitetelor
1.Un comitet sesizat cu o cerere individuală formulată în temeiul art. 34 poate, cu unanimitate de voturi:
a)să o declare ca fiind inadmisibilă sau să o radieze de pe rol, atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară; sau b) să o declare ca admisibilă şi să pronunţe în acelaşi timp o hotărâre pe fond, atunci când problema referitoare la interpretarea sau aplicarea Convenţiei ori a protocoalelor sale, care este la originea cauzei, face obiectul unei jurisprudenţe constante a Curţii.
2.Deciziile şi hotărârile prevăzute la alin. 1 sunt definitive.
3.Dacă judecătorul ales în numele înaltei părţi contractante, parte în cauză, nu este membru al comitetului, acesta din urmă poate, în orice fază a procedurii, să îl invite să participe în locul unuia dintre membri, ţinând sema de toţi factorii pertinenţi, inclusiv dacă partea a contestat aplicarea procedurii prevăzute la alin. 1.
Articolul 9
Articolul 29 din Convenţie se modifică după cum urmează:
1.Alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Dacă nu a fost luată nici o decizie în temeiul art. 27 sau 28 şi nici nu a fost pronunţată o hotărâre potrivit art. 28, Camera se pronunţă asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor individuale formulate conform art. 34. Decizia asupra admisibilităţii poate fi luată separat."
2.La finalul alineatului 2 se adaugă o nouă frază, după cum urmează:
"Cu excepţia cazurilor în care Curtea decide altfel, în cazuri excepţionale decizia asupra admisibilităţii se ia separat".
3.Alineatul 3 se abrogă.
Articolul 10
Articolul 31 din Convenţie se modifică după cum urmează:
1.La sfârşitul literei a), cuvântul "şi" se elimină.
2.Litera b) devine litera c) şi se inserează o nouă literă b), după cum urmează:
"b) se pronunţă asupra aspectelor cu privire la care Curtea este sesizată de către Comitetul Miniştrilor în temeiul art. 46 alin. 4; şi [...]".
Articolul 11
Articolul 32 din Convenţie se modifică după cum urmează:
–La sfârşitul alineatului 1, după numărul 34 se adaugă o virgulă şi numărul 46.
Articolul 12
Alineatul 3 al articolului 35 din Convenţie se modifică după cum urmează:
"3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul art. 34, atunci când apreciază că:
a)cererea este incompatibilă cu prevederile Convenţiei sau ale protocoalelor sale, este în mod vădit neîntemeiată ori abuzivă; sau b) reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, cu excepţia cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii şi cu condiţia de a nu respinge pentru acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instanţă naţională."
Articolul 13
La sfârşitul articolului 36 din Convenţie se adaugă un nou alineat, alineatul 3, cu următorul cuprins:
3.În orice cauză aflată pe rolul unei Camere sau al Marii Camere comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei poate prezenta observaţii scrise şi poate lua parte la audieri.
Articolul 14
Articolul 38 din Convenţie se modifică după cum urmează:
Articolul 38Examinarea în contradictoriu a cauzei
Curtea examinează cauza în condiţii de contradictorialitate cu reprezentanţii părţilor şi, dacă este cazul, procedează la o anchetă, pentru a cărei bună desfăşurare înaltele părţi contractante implicate vor pune la dispoziţie toate facilităţile necesare.
Articolul 15
Articolul 39 din Convenţie se modifică după cum urmează:
Articolul 39Soluţionări pe cale amiabilă
1.În orice etapă a procedurii Curtea se poate pune la dispoziţia părţilor în vederea soluţionării pe cale amiabilă a cauzei, care să reflecte respectarea drepturilor omului, aşa cum sunt recunoscute acestea în Convenţie şi în protocoalele sale.
2.Procedura descrisă la alin. 1 este confidenţială.
3.În cazul încheierii unei convenţii de rezolvare amiabilă, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o prezentare sumară a situaţiei de fapt şi a soluţiei adoptate.
4.Această decizie este transmisă Comitetului Miniştrilor, care supraveghează executarea clauzelor din convenţia de soluţionare pe cale amiabilă, aşa cum au fost reţinute în decizie.
Articolul 16
Articolul 46 din Convenţie se modifică după cum urmează:
Articolul 46Forţa obligatorie şi executarea hotărârilor
1.Înaltele părţi contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii, pronunţate în cauzele în care sunt părţi.
2.Hotărârea definitivă a Curţii se transmite Comitetului Miniştrilor care supraveghează executarea acesteia.
3.În cazul în care Comitetul Miniştrilor consideră că supravegherea executării unei hotărâri definitive este împiedicată de o dificultate de interpretare a acestei hotărâri, el poate sesiza Curtea pentru a se pronunţa asupra acestei probleme de interpretare. Decizia cu privire la sesizarea Curţii se ia prin vot cu o majoritate de două treimi din numărul reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului Miniştrilor.
4.În cazul în care Comitetul Miniştrilor consideră că o înaltă parte contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive pronunţate într-un litigiu în care este parte, acesta poate, după ce a pus în întârziere înalta parte contractantă, să sesizeze Curtea cu privire la problema respectării de către aceasta a obligaţiei prevăzute la alin. 1, printr-o decizie luată cu votul majorităţii de două treimi din numărul reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului Miniştrilor.
5.Dacă Curtea constată o încălcare a prevederilor alin. 1, trimite cauza Comitetului Miniştrilor pentru ca acesta să examineze măsurile care se impun. Dacă Curtea constată că nu s-a produs o încălcare a prevederilor alin. 1, va transmite cauza Comitetului Miniştrilor, care va decide încetarea supravegherii executării.
Articolul 17
Articolul 59 din Convenţie se modifică după cum urmează:
1.Se adaugă alineatul 2 cu următorul cuprins:
2.Uniunea Europeană poate adera la prezenta Convenţie.
2.Alineatele 2, 3 şi 4 vor deveni alineatele 3, 4 şi, respectiv, 5.
Articolul 18Dispoziţii finale şi tranzitorii
1.Prezentul protocol este deschis semnării de către statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei, care îşi pot exprima consimţământul de a fi parte la acesta prin:
a)semnare fără rezerva ratificării, acceptării ori aprobării; sau b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării ori aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.
2.Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretariatul General al Consiliului Europei.
Articolul 19
Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează trecerii unui termen de 3 luni de la data la care toate părţile contractante îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi parte la protocol, în conformitate cu dispoziţiile art. 18.
Articolul 20
1.La data intrării în vigoare a prezentului protocol, dispoziţiile sale se vor aplica tuturor cererilor aflate pe rolul Curţii, precum şi tuturor hotărârilor a căror executare este supravegheată de către Comitetul Miniştrilor.
2.Noul criteriu de admisibilitate introdus prin art. 12 din prezentul protocol la art. 35 alin. 3 lit. b) din Convenţie nu se va aplica cererilor declarate admisibile înainte de intrarea în vigoare a prezentului protocol. Doi ani după intrarea în vigoare a prezentului protocol, doar Camerele şi Marea Cameră vor putea aplica noul criteriu de admisibilitate.
Articolul 21
La data intrării în vigoare a prezentului protocol durata mandatului judecătorilor care se află în exercitarea primului lor mandat se va prelungi de drept, pentru a atinge un total de 9 ani. Ceilalţi judecători îşi vor încheia mandatul, care va fi prelungit de drept cu 2 ani.
Articolul 22
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei:
a)orice semnare;
b)depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;
c)data intrării în vigoare a prezentului protocol, conform art. 19; precum şi d) orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la prezentul protocol.
Drept care, subsemnaţii, având depline puteri, am semnat prezentul protocol.
Adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretariatul General al Consiliului Europei va comunică o copie certificată conformă cu originalul fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.
PROTOCOLUL nr. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.