Normă sanitară veterinară din 30 martie 2010

Capitolul IObiectul şi domeniul de aplicare

Articolul 1

(1)Prezenta normă sanitară veterinară se aplică tuturor puilor destinaţi producţiei de carne, cu excepţia:

a)exploataţiilor cu mai puţin de 500 de pui;

b)exploataţiilor în care sunt crescuţi doar pui pentru reproducţie;

c)staţiilor de incubaţie;

d)puilor crescuţi în adăpost în sistem extensiv şi puilor crescuţi în aer liber, prevăzuţi la lit. b), c), d) şi e) din anexa IV la Regulamentul Comisiei nr. 1.538/91/CEE de stabilire a normelor metodologice pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1.906/90 al Consiliului privind unele norme de comercializare a păsărilor din curte, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 143 din 7 iunie 1991; şi e) puilor crescuţi în mod ecologic în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2.092/91 al Consiliului privind metoda de producţie agricolă ecologică şi indicarea acesteia pe produsele agricole şi alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 198 din 22 iulie 1991. (2) În cazul exploataţiilor care au şi loturi reproducătoare şi loturi destinate consumului, prezenta normă sanitară veterinară se aplică loturilor destinate consumului; răspunderea principală pentru bunăstarea animalelor revine proprietarului sau deţinătorului de animale.

Capitolul IIDefiniţii

Articolul 2

În sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)proprietar - orice persoană fizică sau juridică proprietară a exploataţiei în care sunt crescuţi puii;

b)crescător - orice persoană fizică sau juridică însărcinată ori responsabilă temporar sau permanent cu îngrijirea puilor, în temeiul unui contract sau în temeiul legii;

c)autoritate competentă - autoritatea centrală a unui stat membru al UE care are competenţa de a efectua controale privind bunăstarea animalelor sau orice altă autoritate căreia aceasta i-a delegat competenţa respectivă;

d)medic veterinar oficial - medicul veterinar angajat şi retribuit de stat, desemnat pentru a realiza activităţile veterinare stabilite de autoritatea veterinară la care îşi desfăşoară activitatea;

e)pui - un animal din specia Gallus gallus crescut pentru producţia de carne;

f)exploataţie - un loc de producţie unde sunt crescuţi puii;

g)adăpost - o construcţie dintr-o exploataţie în care se creşte un lot de pui;

h)suprafaţă utilizabilă - o suprafaţă acoperită de aşternut, accesibilă în permanenţă puilor;

i)densitate de populare - greutatea totală în viu a puilor prezenţi într-un adăpost în acelaşi timp pe metru pătrat de suprafaţă utilizabilă;

j)lot - un grup de pui care sunt plasaţi într-un adăpost dintr-o exploataţie şi care sunt prezenţi în acest adăpost în acelaşi timp;

k)rata mortalităţii zilnice - numărul de pui care au murit într-un adăpost în aceeaşi zi, împărţit la numărul de pui prezenţi în adăpost în acea zi şi înmulţit cu 100. În acest număr de pui morţi este inclus şi numărul de pui care au fost selectaţi pentru a fi ucişi în acea zi. Selectarea minus variantelor ce urmează a fi ucise se face fie din motiv de boală, fie din alte motive;

l)rata mortalităţii zilnice cumulate - în baza ratelor mortalităţii zilnice se calculează valoarea mortalităţii cumulate.

Capitolul IIICerinţe referitoare la creşterea puilor

Articolul 3

(1)Toate adăposturile trebuie să respecte cerinţele prevăzute în anexa nr. 1. (2) Medicul veterinar oficial realizează inspecţia, monitorizarea şi recontroalele, inclusiv cele prevăzute în anexa nr. 3. (3) În condiţiile respectării prevederilor alin. (1), densitatea maximă de populare dintr-o exploataţie sau dintr-un adăpost al unei exploataţii nu trebuie să depăşească niciodată 33 kg/mý.

(4)Densitatea maximă de populare poate creşte până la 39 kg/ mý, în condiţiile respectării cerinţelor prevăzute în anexa nr. 2, suplimentar faţă de cerinţele prevăzute în anexa nr. 1. (5) Densitatea maximă de populare poate creşte până la 42 kg/ mý, în condiţiile respectării cerinţelor prevăzute în anexa nr. 5, suplimentar faţă de cerinţele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Capitolul IVInstruire şi consiliere pentru persoanele implicate în creşterea puilor

Articolul 4

(1)Crescătorii de pui, persoane fizice, trebuie să beneficieze de cursuri de instruire privind creşterea şi protecţia puilor de carne.

(2)Procedurile referitoare la organizarea cursurilor de instruire privind creşterea şi protecţia puilor de carne şi eliberarea certificatelor care atestă efectuarea de cursuri se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu respectarea prevederilor anexei nr. 4. (3) Proprietarul sau crescătorul pune la dispoziţia personalului exploataţiei şi a persoanelor angajate în echipa de livrare care ajută la prinderea şi încărcarea puilor instrucţiuni şi ghiduri cu privire la cerinţele din domeniul bunăstării animalelor. Instrucţiunile şi ghidurile respective vor include şi metodele de selectare a păsărilor ce urmează a fi ucise, precum şi metodele de ucidere folosite în exploataţie.

Articolul 5

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prezintă Comisiei Europene rezultatele colectării de date pe baza monitorizării unui eşantion reprezentativ de loturi sacrificate pe parcursul unei perioade minime de un an.

Capitolul VInspecţii şi sancţiuni

Articolul 6

(1)Medicul veterinar oficial efectuează inspecţii nediscriminatorii pentru a controla conformitatea cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii se efectuează pe un număr corespunzător de animale, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 882/2004 din 29 aprilie 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 165 din 30 aprilie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi pot fi efectuate în acelaşi timp cu alte controale, efectuate în scopuri diferite.

(2)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prezintă Comisiei Europene, până la data de 30 iunie a fiecărui an, un raport anual cu privire la inspecţiile desfăşurate în anul precedent, în conformitate cu prevederile alin. (1). Raportul este însoţit de o listă cu cele mai relevante acţiuni întreprinse de către autoritatea competentă în vederea soluţionării principalelor probleme de bunăstare identificate.

Articolul 7

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la actele normative emise şi prevederile administrative necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare.

Articolul 8

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor încurajează elaborarea unor ghiduri de bună practică care cuprind îndrumări pentru respectarea dispoziţiilor prezentei norme sanitare veterinare. De asemenea, încurajează difuzarea şi utilizarea unor astfel de ghiduri.

Articolul 9

Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

Anexa 1

la norma sanitară veterinară

CERINŢE REFERITOARE LA EXPLOATAŢII

Pe lângă prevederile legislaţiei comunitare relevante, se respectă următoarele cerinţe:

1.Adăpătorile trebuie poziţionate şi întreţinute astfel încât să se reducă la minimum vărsarea accidentală.

2.Hrana trebuie să fie disponibilă fie în permanenţă, fie sub formă de tain, puii neputând sta nehrăniţi mai mult de 12 ore înainte de ora de sacrificare prevăzută.

3.Puii trebuie să aibă acces permanent la aşternut, uscat şi friabil la suprafaţă.

4.Ventilaţia trebuie să fie suficientă pentru a se evita supraîncălzirea şi, după caz, combinată cu sisteme de încălzire pentru a se elimina umezeala excesivă.

5.Nivelul zgomotelor trebuie redus la minim. Ventilatoarele, dispozitivele de distribuire a hranei sau orice alte echipamente trebuie construite, amplasate, manipulate şi întreţinute astfel încât să genereze cât mai puţin zgomot posibil.

6.Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat la o intensitate de cel puţin 20 lucşi în timpul perioadelor de iluminare, măsurată la nivelul ochiului păsării, iar suprafaţa utilizabilă a acestora trebuie iluminată în proporţie de cel puţin 80%. La recomandarea medicului veterinar, poate fi permisă o reducere temporară a nivelului luminii.

7.În termen de 7 zile de la data la care puii sunt instalaţi în clădire şi până la 3 zile înainte de data prevăzută pentru sacrificare, iluminatul trebuie să respecte un ritm de 24 de ore şi să includă perioade de întuneric care să dureze minimum 6 ore în total, cu cel puţin o perioadă neîntreruptă de minimum 4 ore, excluzând perioadele de semiîntuneric.

8.Puii crescuţi în exploataţie trebuie să fie inspectaţi cel puţin de două ori pe zi. Trebuie să se acorde o atenţie deosebită semnelor care indică un nivel scăzut al bunăstării şi/sau sănătăţii animalelor.

9.Puii care sunt grav răniţi sau care prezintă semne evidente de tulburări de sănătate, cum sunt cei care prezintă dificultăţi la mers, ascită sau malformaţii severe şi care par să sufere, primesc tratament corespunzător sau sunt sacrificaţi de îndată. Trebuie consultat un medic veterinar ori de câte ori este nevoie.

10.Părţile clădirii, echipamentele sau ustensilele care sunt în contact cu puii se curăţă şi se dezinfectează în întregime după depopularea finală, înainte de introducerea în adăpost a unor loturi noi. După depopularea finală a unui adăpost, se îndepărtează întregul aşternut şi se asigură alt aşternut curat.

11.Ţinerea evidenţelor:

11.1.Proprietarul sau deţinătorul ţine, pentru fiecare adăpost al unei exploataţii, un registru în care figurează:

a)numărul de pui introduşi;

b)suprafaţa utilizabilă;

c)hibridul sau rasa din care fac parte puii, în cazul în care acestea sunt cunoscute;

d)la fiecare control, numărul păsărilor găsite moarte, indicarea cauzelor, în cazul în care acestea sunt cunoscute, precum şi numărul păsărilor ucise sau sacrificate motivat;

e)numărul puilor care rămân în lot în urma înlăturării puilor în vederea vânzării sau sacrificării.

11.2.Registrele sunt păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi sunt puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie sau atunci când este necesar în alte scopuri.

12.Intervenţiile chirurgicale:

a)sunt interzise toate intervenţiile chirurgicale efectuate în alte scopuri decât cele terapeutice sau de diagnostic, care provoacă vătămarea ori pierderea unei părţi sensibile a corpului sau alterarea structurii osoase;

b)este permisă debecarea, atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului şi canibalismului. Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub supravegherea medicului veterinar şi numai de către persoane instruite;

c)autoritatea competentă poate autoriza castrarea puilor, care se realizează sub supravegherea medicului veterinar de persoane instruite.Anexa 2

la norma sanitară veterinară

CERINŢE

de practicare a unei densităţi de populare sporite

I. Cerinţe referitoare la notificări şi documentare

1.Crescătorul de pui comunică autorităţii competente intenţia de a aplica o densitate de populare mai mare de 33 kg/mý greutate în viu. Acesta indică cifra exactă şi informează autoritatea competentă cu privire la orice schimbare în aplicarea densităţii de populare cu cel puţin 15 zile înainte de plasarea lotului în adăpost. La cererea autorităţii competente, notificarea respectivă este însoţită de un document care rezumă informaţiile conţinute în documentaţia solicitată la pct. 2.

2.Crescătorii de pui păstrează şi pun la dispoziţie în interiorul unităţii documentaţia care descrie în detaliu sistemele de producţie şi care conţine informaţii cu privire la detaliile tehnice ale adăpostului şi ale echipamentelor acestuia, astfel:

a)un plan al adăpostului, care cuprinde dimensiunile suprafeţelor ocupate de pui;

b)sistemul de ventilaţie şi, dacă este cazul, sistemul de răcire şi de încălzire, inclusiv amplasarea acestora, o schemă a ventilaţiei care detaliază parametrii-ţintă ai calităţii aerului, cum ar fi debitul, viteza şi temperatura aerului;

c)informaţii cu privire la sistemele de hrănire şi de adăpare şi amplasarea acestora;

d)sisteme de alarmă şi sisteme auxiliare în cazul avarierii unui echipament automat sau mecanic esenţial pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor;

e)tipul de pardoseală şi aşternut utilizat în mod obişnuit.

3.Documentaţia se pune la dispoziţia autorităţii competente la cerere şi se actualizează periodic. În special, se înregistrează inspecţiile tehnice ale sistemelor de alarmă şi de ventilaţie. Crescătorii de pui comunică fără întârziere autorităţii competente orice modificări ale adăpostului, echipamentelor sau ale procedurilor susceptibile a influenţa bunăstarea păsărilor.

II. Cerinţe referitoare la verificarea parametrilor de mediu

Crescătorii de pui se asigură că fiecare adăpost ce aparţine unei exploataţii este echipat cu sisteme de ventilaţie şi, în cazul în care este necesar, cu sisteme de încălzire sau de răcire concepute, construite şi exploatate astfel încât:

a)concentraţia de amoniac [NH(3)] să nu depăşească 20 ppm şi concentraţia de dioxid de carbon [CO(2)] să nu depăşească 3.000 ppm, valori măsurate la înălţimea capetelor puilor;

b)temperatura interioară să nu depăşească temperatura exterioară cu mai mult de 3°C, atunci când temperatura exterioară măsurată la umbră depăşeşte 30°C;

c)umiditatea relativă medie măsurată în interiorul adăpostului timp de 48 de ore să nu depăşească 70%, atunci când temperatura exterioară este sub 10°C.Anexa 3

la norma sanitară veterinară

MONITORIZAREA ŞI RECONTROALELE ÎN ABATOR

1.Mortalitatea:

a)în cazul densităţii de populare mai mari de 33 kg/mý, documentaţia aferentă lotului va include atât hibridul sau rasa din care fac parte puii, cât şi mortalitatea zilnică şi rata mortalităţii zilnice cumulate, calculată de către proprietar sau deţinător;

b)sub supravegherea medicului veterinar oficial, se înregistrează aceste date, precum şi numărul puilor de carne morţi la sosire, cu indicarea exploataţiei şi a adăpostului. Caracterul plauzibil al datelor şi al ratelor mortalităţii zilnice cumulate se verifică ţinând seama de numărul puilor de carne sacrificaţi şi de numărul puilor de carne morţi la sosirea la abator.

2.În contextul controalelor efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, medicul veterinar oficial evaluează rezultatele examinării post-mortem pentru a detecta alte indicii posibile ale deficienţelor în materie de bunăstare, cum ar fi nivelurile anormale ale dermatitei de contact, ale parazitismului şi ale bolilor sistemice în exploataţia sau în adăpostul exploataţiei de origine.

3.În cazul în care rata mortalităţii prevăzută la pct. 1 sau rezultatele inspecţiei post-mortem prevăzute la pct. 2 indică deficienţele în materie de bunăstare a animalelor, medicul veterinar oficial comunică datele respective crescătorilor de pui, precum şi autorităţii competente. Crescătorii de pui şi autoritatea competentă iau măsurile care se impun.

Anexa 4

la norma sanitară veterinară

FORMAREA

Cursurile de formare prevăzute la art. 4 alin. (2) din norma sanitară veterinară se fac cu respectarea legislaţiei comunitare referitoare la protecţia puilor şi se bazează pe următoarele criterii:

a)cerinţele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la norma sanitară veterinară;

b)fiziologia, în special necesităţile de apă şi de hrană, comportamentul animalelor şi conceptul de stres;

c)aspectele practice ale manipulării atente a puilor, precum şi ale capturării, încărcării şi transportului;

d)îngrijirile de urgenţă destinate puilor, uciderea de urgenţă, precum şi metodele de selectare a puilor pentru sacrificare fie pe motive de boală, fie din alte motive;

e)măsuri preventive de biosecuritate.Anexa 5

la norma sanitară veterinară

CRITERIILE

de utilizare a unei densităţi de populare sporite

1.Autoritatea competentă nu a identificat în ultimii 2 ani în exploataţie deficienţe cu privire la cerinţele prezentei norme sanitare veterinare.

2.Proprietarul sau deţinătorul exploataţiei efectuează monitorizarea utilizând ghidurile de bună practică managerială prevăzute la art. 8 din norma sanitară veterinară.

3.În cazul a cel puţin 7 loturi consecutive verificate ulterior într-un adăpost, rata cumulativă a mortalităţii zilnice s-a situat sub 1% + 0,06% înmulţit cu vârsta de sacrificare a lotului, exprimată în zile. În cazul în care autoritatea competentă nu a efectuat monitorizarea exploataţiei în ultimii 2 ani, trebuie să se realizeze cel puţin un exerciţiu de monitorizare pentru a se verifica îndeplinirea cerinţei menţionate la pct. 1.

4.Prin derogare de la prevederile pct. 3. autoritatea competentă poate decide ca densitatea de populare să se mărească în cazul în care proprietarul sau deţinătorul a furnizat explicaţii suficiente pentru situaţia excepţională a ratei mortalităţii zilnice cumulate ridicate ori motivele care au dus la creşterea acesteia sunt independente de voinţa acestuia.