pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992
Notă *) Traducere.
Părţile la prezentul protocol,
luând în considerare Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, şi protocolul din 1984 la aceasta,
luând nota de faptul ca protocolul din 1984 la aceasta convenţie, care prevede lărgirea sferei de aplicare şi creşterea compensatiei, nu a intrat în vigoare,
afirmând importanţa menţinerii viabilitatii răspunderii civile internaţionale în caz de poluare cu hidrocarburi şi a sistemului de compensaţii,
constientizand necesitatea asigurării intrării în vigoare a prevederilor protocolului din 1984 cat mai curând posibil,
recunoscând faptul ca sunt necesare prevederi speciale în legătură cu introducerea amendamentelor corespunzătoare în cadrul Convenţiei internaţionale pentru stabilirea unui fond internaţional pentru compensarea pagubelor produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971,
au convenit după cum urmează:
Convenţia ale carei prevederi sunt amendate prin acest protocol este Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, aici şi în continuare denumita Convenţia răspunderii, 1969. Pentru statele părţi la protocolul din 1976 la Convenţia răspunderii, 1969, se va considera ca aceasta titulatura va include Convenţia răspunderii, 1969, asa cum este amendata de acest protocol.
Articolul I al Convenţiei răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:
1.Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:
1.nava înseamnă orice nava maritima şi orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construită sau adaptată pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, cu condiţia ca acea nava capabilă sa transporte produse petroliere sau alta marfa să fie considerată nava numai atunci când transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, şi în timpul oricărui voiaj ulterior acestei incarcaturi, în afară cazului în care se poate dovedi că nu are la bord reziduuri din acea marfa de produse petroliere în vrac;
2.Paragraful 5 este înlocuit cu următorul text:
5.hidrocarburi înseamnă orice produs petrolier persistent, precum ţiţeiul, pacura, motorina şi uleiul de ungere, fie ca este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;
3.Paragraful 6 este înlocuit cu următorul text:
6.paguba produsă prin poluare înseamnă:
a)pierderea sau dăuna cauzată de nava care transporta produse petroliere, prin contaminare, rezultată din scurgerea sau din descărcarea produselor petroliere din nava, oriunde asemenea scurgere sau descărcare are loc, cu condiţia ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datorată acestei degradari, să fie limitată la costurile măsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluarii, întreprinse sau care vor fi întreprinse;
b)cheltuielile pentru măsurile preventive şi pierderi sau daune ulterioare cauzate de măsurile preventive;
4.Paragraful 8 este înlocuit cu următorul text:
8.incident înseamnă orice eveniment sau serie de evenimente având aceeaşi origine, care cauzează pagube datorate poluarii sau creează o ameninţare grava şi iminenta de a cauza asemenea pagube;
5.Paragraful 9 este înlocuit cu următorul text:
9.Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritima Internationala;
6.După paragraful 9 este inserat un nou paragraf după cum urmează:
10.Convenţia răspunderii, 1969, înseamnă Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele părţi la protocolul din 1976 la aceasta convenţie, termenul va include Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol.
Articolul II al Convenţiei răspunderii, 1969, este înlocuit cu următorul text:
Aceasta convenţie se va aplica exclusiv:
a)pagubelor datorate poluarii:
(i)pe teritoriu, incluzând marea teritorială a statului contractant; şi
(îi) în zona economică exclusiva a statului contractant, stabilită conform legii internaţionale, sau, dacă un stat contractant nu are stabilită o asemenea zona, într-o suprafaţa, dincolo şi adiacent cu marea teritorială a acelui stat, determinata de acel stat conform legilor internaţionale şi extinzandu-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale;
b)măsurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube.
Articolul III al Convenţiei răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:
1.Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:
1.În afară excepţiilor prevăzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul consta într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi răspunzător pentru pagubele poluarii pricinuite de nava ca rezultat al acelui incident.
2.Paragraful 4 este înlocuit cu următorul text:
4.Nu vor fi cerute compensaţii pentru efectele poluarii împotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei convenţii. Cu condiţia respectării paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi făcute cereri de compensaţii pentru daunele provocate de poluare, conform acestei convenţii sau altfel, împotriva:
a)angajaţilor sau agenţilor proprietarului ori membrilor de echipaj;
b)pilotului sau oricărei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucrează pentru nava;
c)oricărui navlositor (oricum este descris acesta, inclusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de nava;
d)oricărei persoane care îndeplineşte operaţiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instrucţiunilor altei autorităţi publice competente;
e)oricărei persoane care ia măsuri preventive;
f)tuturor angajaţilor sau agenţilor persoanelor menţionate la subparagrafele c), d) şi e), în afară cazului în care paguba este rezultatul propriei acţiuni sau omisiunii făcute cu intenţia de a cauza astfel de paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca o astfel de paguba ar putea rezultă din aceasta.
Articolul IV al Convenţiei răspunderii, 1969, este înlocuit cu următorul text:
Când se produce un incident în care sunt implicate doua sau mai multe nave şi rezultă din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afară cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreună răspunzători pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabila.
Articolul V al Convenţiei răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:
1.Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:
1.Proprietarul unei nave va fi îndreptăţit la limitarea răspunderii lui, conform acestei convenţii, în legătură cu orice incident, la o sumă totală, calculată astfel:
a)3 milioane de unităţi de cont pentru o nava care nu depăşeşte 5.000 unităţi de tonaj;
b)pentru o nava cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unităţi de cont în plus faţă de suma menţionată la subparagraful a), cu condiţia ca, în orice caz, această sumă totală nu va depăşi 59,7 milioane de unităţi de cont.
3.Paragraful 2 este înlocuit cu următorul text:
2.Proprietarul navei nu va fi îndreptăţit la limitarea răspunderii civile, conform acestei convenţii, dacă se dovedeşte ca paguba de poluare se datorează acţiunii sale personale sau omisiunii făcute cu intenţia de a crea aceasta paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca o astfel de paguba s-ar putea produce.
4.Paragraful 3 este înlocuit cu următorul text:
3.Pentru a beneficia de limitarile prevăzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru suma totală reprezentând limita răspunderii sale la instanţa judecătorească competenţa sau la o alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în faţa căreia este introdusă acţiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacă nu a fost introdusă acţiunea, la instanţa judecătorească ori la alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în faţa căreia acţiunea poate fi introdusă conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garanţie bancară sau a altei garanţii, acceptată de legislaţia statului contractant unde fondul este constituit şi considerată a fi adecvată de către instanţa judecătorească competenţa sau de alta autoritate competentă."
5.Paragraful 9 este înlocuit cu următorul text:
9a) Unitatea de cont la care se referă paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar Internaţional. Suma menţionată la paragraful 1 va fi convertită în moneda naţionala, în baza valorii monedei naţionale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referă paragraful 3. Valoarea monedei naţionale, în funcţie de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internaţional, va fi calculată în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internaţional în ziua în chestiune pentru operaţiunile sau tranzacţiile sale. Valoarea monedei naţionale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculată în maniera determinata de acel stat.
9b) Totuşi un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cărui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a), poate, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării la aceasta convenţie şi oricând după aceasta, declara ca unitatea de cont la care se referă paragraful 9a) va fi egala cu 15 franci aur. Francul aur la care se referă acest paragraf corespunde unei unităţi alcătuite din şaizeci şi cinci şi jumătate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. . Convertirea francului aur în moneda naţionala va fi facuta în conformitate cu legea acelui stat.
9c) Calcularea menţionată în ultima fraza a paragrafului 9a) şi convertirea menţionată în paragraful 9b) vor fi făcute astfel încât sa exprime în moneda naţionala a statului contractant, cat mai mult posibil, până la valoarea reală pentru suma menţionată la paragraful 1, ca şi cum ar rezultă din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunică depozitarului maniera de calcul conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), după caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceasta convenţie şi oricând exista o schimbare a acestora.
6.Paragraful 10 este înlocuit cu următorul text:
10.În înţelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Convenţia internationala pentru măsurarea tonajului navelor, 1969.
7.A doua propozitie a paragrafului 11 este înlocuită cu următorul text:
Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacă, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptăţit la limitarea responsabilităţii lui, dar constituirea nu poate în acest caz sa prejudicieze drepturile pe care le au victimele împotriva proprietarului navei.
Articolul VII al Convenţiei răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:
1.Primele doua propozitii ale paragrafului 2 sunt înlocuite cu următorul text:
Pentru fiecare nava se eliberează un certificat, emis de autoritatea competentă a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atesta ca se afla în vigoare o asigurare sau o garanţie financiară conform prevederilor prezentei convenţii. Pentru o nava înmatriculată într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competentă a statului în care nava este înmatriculată; pentru o nava care nu este înregistrată într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competentă a oricărui stat contractant.
2.Paragraful 4 este înlocuit cu următorul text:
4.Certificatul va fi păstrat la bordul navei şi o copie de pe acesta va fi depusa la autoritatea care păstrează registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competentă care emite sau autentifica asemenea certificate.
3.Prima propozitie a paragrafului 7 este înlocuită cu următorul text:
7.Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei convenţii şi vor fi considerate ca având aceeaşi valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de către ele însele, chiar dacă au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o nava neinregistrata în statul contractant.
4.În cea de-a doua propozitie a paragrafului 7, cuvintele "cu statul registrator al navei" sunt înlocuite cu cuvintele "cu statul de emitere sau de autentificare".
5.A doua propozitie a paragrafului 8 este înlocuită cu următorul text:
În acest caz pârâtul poate, chiar dacă proprietarul nu este îndreptăţit să îşi limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, să se prevaleze de limitele răspunderii prevăzute la art. V paragraful 1.
Articolul IX al Convenţiei răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:
Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:
1.În cazul în care un incident a cauzat o paguba prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorială, sau pe o suprafaţa, desemnată de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat măsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorială, nu se poate formula cererea de despăgubire decât în faţa instanţei judecătoreşti competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Pârâtul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri.
După articolul XII din Convenţia răspunderii, 1969, sunt inserate doua noi articole, după cum urmează:
ARTICOLUL XII BIS
Prevederi tranzitorii
Următoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte şi la prezenta convenţie şi la Convenţia răspunderii, 1969:
a)acolo unde un incident a produs o paguba prin poluare în înţelesul acestei convenţii, răspunderea potrivit convenţiei va fi considerată ca fiind anulată, dacă şi în măsura în care aceasta se prevede de Convenţia răspunderii, 1969;
b)acolo unde un incident a produs o paguba în înţelesul acestei convenţii şi statul este parte la convenţie şi parte la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensaţii pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, răspunderea rămasă a fi anulată după aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei convenţii, numai până la limita pagubei datorate poluarii, rămasă necompensata după aplicarea acestui articol al convenţiei din 1971;
c)la aplicarea art. III paragraful 4 din aceasta convenţie expresia aceasta convenţie va fi interpretată ca făcând referire la aceasta convenţie sau la Convenţia răspunderii, 1969, după caz;
d)la aplicarea art. V paragraful 3 din aceasta convenţie suma totală a fondului care va fi constituit va fi redusă cu suma pentru care răspunderea a fost considerată a fi anulată în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol.
ARTICOLUL XII TER
Clauze finale
Clauzele finale ale acestei convenţii vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia răspunderii, 1969. Referirile la aceasta convenţie privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol.
Modelul de certificat, anexat la Convenţia răspunderii, 1969, este înlocuit cu modelul anexat la acest protocol.
1.Convenţia răspunderii, 1969, şi acest protocol vor fi citite şi interpretate împreună cu un singur instrument între părţile la acest protocol.
2.Art. I-XII ter, inclusiv modelul de certificat, din Convenţia răspunderii, 1969, astfel cum este amendata de acest protocol, vor fi cunoscute sub denumirea de Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (Convenţia răspunderii, 1992).
CLAUZE FINALE
1.Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 până la data de 14 ianuarie 1994 de către toate statele.
2.Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin:
a)semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau b) aderare.
3.Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi facuta prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizaţiei.
4.Orice stat contractant la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici incolo cunoscută ca fiind Convenţia fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacă ratifica, accepta, aproba sau adera în acelaşi timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenţiei, în afară cazului în care denunta Convenţia fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intră în vigoare pentru acest stat.
5.Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Convenţia răspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Convenţiei răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, în raporturile cu alte state părţi la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Convenţiei răspunderii, 1969, în raporturile cu statele părţi la aceasta.
6.Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi considerat ca se aplică convenţiei astfel amendate, modificată de astfel de amendament.
Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care deţin fiecare nu mai puţin de un milion de unităţi de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizaţiei.
2.Totuşi orice stat contractant la Convenţia fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara ca acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în înţelesul acestui articol până la sfârşitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Convenţia fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, poate face o declaraţie în conformitate cu acest paragraf, în acelaşi timp.
3.Orice stat care a făcut o declaraţie în conformitate cu paragraful precedent poate să o retragă oricând printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificării, cu condiţia ca acel stat va fi considerat ca a depus instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legătură cu acest articol, la acea data.
4.Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol după ce condiţiile prevăzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de către acel stat a instrumentului corespunzător.
1.Organizaţia poate stabili o conferinţa în scopul revizuirii sau al modificării Convenţiei răspunderii, 1992.
2.Organizaţia va stabili o conferinţa a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificării Convenţiei răspunderii, 1992, la cererea a nu mai puţin de o treime din numărul statelor contractante.
1.La cererea a cel puţin unei pătrimi din numărul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor răspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi comunicată de secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor statelor contractante.
2.Orice amendament propus şi comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizaţiei cel mai târziu la 6 luni de la data comunicării lui.
3.Toate statele contractante la Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, vor fi îndreptăţite sa participe la lucrările Comitetului legal pentru analizarea şi adoptarea amendamentelor, indiferent dacă sunt membre ale Organizaţiei sau nu.
4.Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a două treimi a statelor contractante prezente şi cu drept de vot în Comitetul legal, extinsă conform celor prevăzute la paragraful 3, cu condiţia ca cel puţin jumătate din statele contractante să fie prezente la data votării.
5.Când lucrează la o propunere de modificare a limitelor răspunderii, Comitetul legal va ţine seama de incidentele anterioare şi, în mod special, de numărul pagubelor rezultate, de schimbările în evaluarea monetara şi de efectul amendamentului propus asupra costului asigurării. Se va tine seama, de asemenea, şi de relaţia dintre limitele prevăzute la art. V paragraful 1 din Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, şi de cele prevăzute la art. 4 paragraful 4 din Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.
6a) Nici un amendament la limitele răspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 şi nici la mai puţin de 5 ani de la data intrării în vigoare a prevederilor amendamentului prevăzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol să între în vigoare.
b)Nici o limita nu poate fi majorată în asa fel încât să depăşească suma care corespunde limitei stabilite de Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, care este marita cu 6% pe an, calculat pe o baza comuna de la data de 15 ianuarie 1993. c) Nici o limita nu poate fi marita în asa fel încât să depăşească o sumă care corespunde limitei stabilite de Convenţia răspunderii, 1969, astfel cum a fost amendata de acest protocol, multiplicata de 3 ori.
7.Orice amendament adoptat în concordanta cu paragraful 4 va fi notificat de Organizaţie tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, în afară cazului în care în acea perioada nu mai puţin de o pătrime din numărul statelor care erau state contractante la data adoptării amendamentului de către Comitetul legal a comunicat Organizaţiei că nu accepta amendamentul, caz în care amendamentul este respins şi nu va mai avea efect.
8.Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptării lui.
9.Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afară de cazul în care denunta acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 şi 2, cu cel puţin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denunţare va avea efect când amendamentul intră în vigoare.
10.Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesară pentru acceptare nu a expirat încă, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacă acesta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după acea perioada va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intră în vigoare sau când acest protocol intră în vigoare ulterior pentru acel stat.
1.Acest protocol poate fi denunţat de orice parte oricând după data intrării sale în vigoare pentru acea parte.
2.Denunţarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizaţiei.
3.O denunţare va avea efect după 12 luni sau după o perioadă a carei durata poate fi specificată în instrumentul de denunţare de la depunerea sa la secretarul general al Organizaţiei.
4.Asa cum s-a convenit între părţile la acest protocol, denunţarea de către oricare dintre ele a Convenţiei răspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretată în nici un fel ca o denunţare a Convenţiei răspunderii, 1969, amendata de acest protocol.
5.Denunţarea protocolului din 1992 de amendare a Convenţiei fondului, 1971, de către un stat care rămâne parte la Convenţia fondului, 1971, va fi considerată ca o denunţare a acestui protocol. Astfel de denunţare va avea efect la data la care denunţarea protocolului din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, devine efectivă conform art. 34 din acel protocol.
1.Acest protocol şi orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei.
2.Secretarul general al Organizaţiei:
a)va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:
(i)fiecare noua semnare sau depozitare a unui instrument, împreună cu data acesteia;
(îi) fiecare declaraţie şi notificare, conform art. 13, şi fiecare declaraţie sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Convenţia răspunderii, 1992;
(iii)data intrării în vigoare a acestui protocol;
(iv)orice propunere de amendare a limitelor răspunderii, care a fost facuta în conformitate cu art. 15 paragraful 1;
(v)orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;
(vi)orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreună cu data la care amendamentul intră în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 şi 9 ale acelui articol;
(vii)depunerea oricărui document de denunţare a acestui protocol, împreună cu data depunerii şi data de la care va avea efect;
(viii)orice denunţare considerată ca fiind facuta conform art. 16 paragraful 5;
(ix)orice comunicare legată de orice articol din acest protocol;
b)va transmite o copie autentificată de pe acest protocol tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care adera la acest protocol.
3.Imediat după intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizaţiei Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
Acest protocol a fost redactat într-un singur exemplar original, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele fiind egal autentice.
Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.
Drept care, subsemnaţii, fiind corespunzător autorizaţi de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).
Notă *) Lipsesc semnăturile.Anexa 1
CERTIFICAT DE ASIGURARE
sau alta garanţie financiară în legătură cu răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi
Întocmit conform dispoziţiilor art. VII din Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.
| Numele navei | Numărul sau literele distinctive | Portul de înmatriculare | Numele şi adresa proprietarului |
Subsemnatul certific ca nava sus-menţionată deţine poliţa de asigurare sau alta garanţie financiară care satisface cerinţele art. VII din Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi.
Tipul de garanţie ................................................
Durata garanţiei .................................................
Numele şi adresa asiguratorului (sau ale asigurătorilor) şi (sau) ale garantilor
Numele ...........................................................
Adresa ...........................................................
Acest certificat este valabil până la ............................ .
Emis sau certificat de Guvernul ..................................
(numele complet al statului)
în ............. la data de ...................................... .
.................................
(semnatura şi titlul emitentului
sau ale autentificatorului oficial)
NOTE EXPLICATIVE:
1.Indicandu-se statul, se poate menţiona, la cerere, autoritatea publică competenţa a tarii în care se emite certificatul.
2.Dacă suma totală a garanţiei provine din mai multe surse, este necesar să se specifice suma furnizată de fiecare dintre acestea.
3.Dacă garanţia este produsă sub mai multe forme, acestea trebuie să fie enumerate.
4.La rubrica "Durata garanţiei" este necesar să se precizeze data la care o astfel de garanţie începe să îşi producă efectele.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
