Decizie nr. 300 din 6 iulie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. c) şi e) şi ale art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, excepţie ridicată de Costel Gâlcă în Dosarul nr. 10.280/LM/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei personal, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, considerând că prin textele de lege criticate se încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi şi se restrânge exercitarea dreptului la muncă. În acest sens susţine că, întrucât consilierii juridici îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, au calitatea de salariaţi. Pentru acest motiv trebuie să se bucure de drepturile izvorâte din toate dispoziţiile legale aplicabile salariaţilor, inclusiv din cele ale art. 35 alin. (1) din Codul muncii, care permit cumulul de funcţii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 10 lit. c) şi e) şi ale art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 nu înfrâng prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Arată, în acest sens, că profesia de consilier juridic este o profesie distinctă faţă de cele reglementate prin Codul muncii şi celelalte legi speciale. De asemenea, apreciază că dispoziţiile criticate se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor aflaţi în aceeaşi situaţie şi reprezintă chiar o aplicare a prevederilor art. 41 din Constituţie, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.280/LM/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. c) şi e) şi ale art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Costel Gâlcă într-o cauză civilă având ca obiect obligarea pârâtei Editura "Rosetti" la încheierea unui contract individual de muncă.

În motivarea excepţiei se susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16, 20, 41 şi 53 din Constituţie, republicată. Se consideră că prin interzicerea exercitării de către consilierii juridici a oricărei alte profesii autorizate sau salarizate în ţară sau în străinătate, precum şi prin interzicerea desfăşurării unei activităţi publicistice salarizate se realizează o discriminare în raport cu ceilalţi salariaţi, inclusiv în raport cu aceia care deţin funcţii de conducere, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă. De asemenea, autorul excepţiei consideră că prin textele criticate i se îngrădeşte şi dreptul constituţional la muncă, la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, deşi nu există nici unul dintre cazurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi, expres şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie, republicată. În sprijinul acestor afirmaţii se invocă unele hotărâri ale Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 107 din 1 noiembrie 1995 şi nr. 30 din 10 februarie 1998.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă opinează în sensul că art. 10 lit. c) şi art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 cuprind aceleaşi reglementări, care sunt constituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că art. 10 lit. c) se referă la orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate, în afara celei de consilier juridic, întrucât într-o altă interpretare s-ar institui "o discriminare majoră între consilierii juridici şi alte categorii profesionale care pot cumula mai multe funcţii". În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 lit. e) din Legea nr. 514/2003, consideră că nu este întemeiată, deoarece activitatea publicistică salarizată poate crea conflicte de interese.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că afirmarea sau recunoaşterea drepturilor consacrate prin Constituţie sau alte legi nu exclude stabilirea unor condiţii sau reguli pentru exercitarea lor. Astfel, afirmă că "prin lege pot fi stabilite unele limitări ori interdicţii în ceea ce priveşte cumulul de funcţii, fie pentru protejarea drepturilor angajatorilor, fie pentru protejarea drepturilor unor terţi ale căror interese ar putea fi periclitate prin îndeplinirea, de către aceeaşi persoană - în speţă consilierul juridic - şi a altor funcţii sau sarcini în favoarea altora". De aceea consideră că incompatibilitatea funcţiei de consilier juridic cu o altă profesie autorizată sau salarizată sau cu o activitate publicistică salarizată este în concordanţă cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, republicată. În continuare, apreciază că textele de lege criticate nu încalcă nici art. 16 din Constituţie, republicată, nepunându-se problema existenţei unei "inechităţi" între profesia de consilier juridic şi alte profesii, întrucât nu se pot compara efectele diferite acordate de lege unor situaţii juridice distincte. Menţionează, de asemenea, că art. 35 alin. (2) din Codul muncii precizează că fac excepţie de la dispoziţiile alin. (1) ale aceluiaşi articol - care prevăd dreptul la cumulul de funcţii - "situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii".

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textele de lege criticate nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât "nu reglementează privilegii sau discriminări pentru diverse categorii sau grupuri de cetăţeni aflaţi în situaţii identice". Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, amintind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 192 din 13 mai 2003, prin care s-a statuat că "principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. De aceea, nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite". Consideră că poate fi făcută o apreciere a tratamentului juridic aplicat unui salariat numai prin raportare la grupul profesional din care acesta face parte, întrucât fiecare profesie are reguli proprii de exercitare. Din această perspectivă, textele de lege criticate, care reglementează incompatibilităţile exercitării profesiei de consilier juridic, se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor care exercită această profesie. De asemenea, în ceea ce priveşte critica întemeiată pe art. 41 şi 53 din Constituţie, republicată, apreciază că nu poate fi primită, întrucât prevederile art. 10 lit. c) şi e) şi ale art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 nu instituie restrângeri ale exercitării dreptului la muncă, "ci incompatibilităţi care constituie măsuri de protecţie pentru persoanele juridice cu care consilierii juridici au raporturi de muncă. Aceste incompatibilităţi au fost stabilite de legiuitor având în vedere specificul profesiei de consilier juridic, cu scopul de a elimina posibilitatea apariţiei unor conflicte de interese". În continuare, apreciază că invocarea art. 20 din Constituţie este irelevantă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 lit. c) şi e) şi ale art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, al căror conţinut este următorul:

–Art. 10 lit. c) şi e): "Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu: (...)

c)orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate; (...) e) activitatea publicistică salarizată;";

–Art. 11 lit. a): "Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu:

a)activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea literară, culturală şi publicistică nesalarizată."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20, art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie, republicată, potrivit cărora:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."

–Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă."

–Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că stabilirea unor incompatibilităţi în legătură cu exercitarea profesiei de consilier juridic ar reprezenta o încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, republicată, privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Arată că, în fapt, în calitatea sa de consilier juridic al Societăţii Române de Radiodifuziune, i-a fost refuzat, în temeiul dispoziţiilor normative criticate, dreptul de a încheia cu o editură un alt contract de muncă, pentru a realiza o rubrică permanentă în cadrul "Revistei române de dreptul muncii". În acest context, autorul criticii de neconstituţionalitate se consideră discriminat în raport cu ceilalţi salariaţi şi apreciază că i se interzice exercitarea dreptului constituţional la muncă, la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei.

Din analiza textelor criticate se observă că acestea sunt cuprinse într-o lege specială, care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. Faţă de regulile stabilite prin Codul muncii, care reprezintă legea generală, Legea nr. 514/2003 poate institui - în virtutea principiului specialia generalibus derogant - reguli diferite pentru categoria de salariaţi al căror statut îl reglementează, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea cumulului de funcţii. De asemenea, din analiza conţinutului profesiei de consilier juridic rezultă că aceasta este o profesie distinctă, care are ca obiect apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află, în conformitate cu Constituţia şi cu legile ţării. Aceste particularităţi determină caracterul distinct al profesiei de consilier juridic atât faţă de celelalte profesii, meserii sau ocupaţii ce cad sub incidenţa Codului muncii, cât şi faţă de alte profesii juridice reglementate de alte legi speciale. În aceste condiţii este justificată opţiunea legiuitorului de a acorda consilierului juridic un statut aparte, neexistând o discriminare a acestuia în raport cu celelalte categorii de salariaţi.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului constituţional la alegerea liberă a profesiei, se observă că stabilirea prin lege a unor condiţii şi incompatibilităţi pentru exercitarea profesiei de consilier juridic reprezintă aplicarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, republicată, la o categorie profesională distinctă, aceea a consilierilor juridici, categorie în care intră toate persoanele care au făcut o asemenea opţiune şi care îndeplinesc condiţiile legii privitoare la exercitarea profesiei de consilier juridic.

Referitor la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, republicată, se constată că nu se invocă nici un text dintr-un tratat internaţional privitor la drepturile omului, iar cazurile din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului citate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate - Marks v. Belgia, Nortier v. Olanda şi De Becker v. Belgia - nu au nici o legătură cu incompatibilităţile privitoare la exercitarea profesiei de consilier juridic.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, republicată, acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât textele de lege criticate stabilesc condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru exercitarea profesiei de consilier juridic, nereprezentând nicidecum o restrângere a dreptului la muncă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. c) şi e) şi ale art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, excepţie ridicată de Costel Gâlcă în Dosarul nr. 10.280/LM/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu