Decizie nr. 30 din 25 ianuarie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Costin Ţugui în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei formulează o cerere prealabilă prin care solicită retrimiterea dosarului la instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, în vederea îndreptării erorii materiale din încheierea de sesizare. În acest sens apreciază că temeiul de lege invocat în încheierea de sesizare pentru trimiterea cauzei în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate nu este cel corect.

Reprezentantul Ministerului Public se opune admiterii cererii autorului excepţiei, apreciind că este vorba de fapt de o eroare materială, care nu influenţează în nici un fel procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Ca atare, solicită respingerea cererii autorului excepţiei.

Deliberând asupra cererii formulate, Curtea respinge solicitarea autorului excepţiei de retrimitere a dosarului către instanţa de fond.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând cu această ocazie motivele deja expuse în concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că autorul excepţiei invocă de fapt lacune legislative ale textelor supuse controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Excepţia a fost ridicată de Costin Ţugui într-o cauză ce priveşte soluţionarea apelului declarat împotriva Încheierii de şedinţă nr. 303 din 4 martie 2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 2.565/2004, având ca obiect încuviinţarea executării silite.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 52 alin. (1) şi (2), întrucât prin legi ordinare şi organice nu sunt stabilite legal modalităţile procedurale de aducere la îndeplinire a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, învestite cu titlu executoriu, astfel încât, potrivit Legii nr. 29/1990, rămâne la "latitudinea conducătorilor autorităţilor publice punerea acestora în executare, şi nu a unei legi exprese".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, instanţa arată că executarea silită poate fi declanşată în urma unei obligaţii stabilite prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu care confirmă existenţa unei creanţe şi faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile necesare punerii în mişcare a procedurii de executare silită. În acest context apreciază că "legea nu distinge, după cum hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost pronunţată într-o pricină civilă sau într-o pricină penală, prin care s-a statuat asupra unor pretenţii civile, ci se referă, în sens larg, la hotărârea unei instanţe". Ca atare, în speţa de faţă, chiar dacă hotărârea ce constituie titlu executoriu a fost pronunţată de Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, autorul excepţiei are posibilitatea de a-şi exercită dreptul recunoscut prin acest titlu, conform procedurii executării silite, reglementată de Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că în speţa de faţă nu este vorba despre o problemă de constituţionalitate, întrucât susţinerile autorului excepţiei privesc, în primul rând, aspecte legate de aplicarea textelor în discuţie. De altfel, menţionează faptul că nici nu se arată în ce constă neconstituţionalitatea acestor texte de lege, nemulţumirea autorului excepţiei vizând instituţia executării silite, în ansamblul său. În acest sens arată că reglementarea procedurii de judecată este lăsată la latitudinea legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În acest context, consideră că, departe de a îngrădi principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, textele criticate constituie expresia aplicării lor, garantând desfăşurarea procedurii de executare silită, cu respectarea prevederilor legii şi ale Constituţiei.

Avocatul Poporului arată că, întrucât din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu rezultă căror prevederi constituţionale contravin textele de lege criticate, în temeiul dispoziţiilor imperative ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai Curtea poate decide cadrul constituţional în care urmează să fie examinată excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Din punctul său de vedere, Avocatul Poporului apreciază totuşi că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.";

–Art. 1 din Legea nr. 188/2000: "(1) Executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătoreşti, dacă legea nu prevede altfel.

(2)Executorii judecătoreşti îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în competenţa lor."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 52 alin. (1) şi (2), care au următorul conţinut:

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

–Art. 52 alin. (1) şi (2): "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2)Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică."

Examinând excepţia, Curtea constată că, de fapt, critica de neconstituţionalitate este fundamentată pe susţinerea potrivit căreia, în cartea V, intitulată "Despre executarea silită", în cuprinsul prevederilor art. 371^1 până la art. 580^5 din Codul de procedură civilă, "nu sunt prevăzute în mod expres posibilităţile procedurale de aducere la îndeplinire a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, învestite cu titlu executoriu, pronunţate în baza art. 11 din Legea nr. 29/1990".

Curtea observă totodată că aceeaşi nemulţumire este exprimată şi faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 188/2000, în sensul că executorii judecătoreşti sunt învestiţi numai în executarea silită a titlurilor executorii cu caracter civil, nu şi în cele de contencios administrativ, fapt "ce excedează debitorul de sume de bani sau bunuri, actele administrative neonorate de autorităţile administrative publice nefiind prevăzute în textul Legii nr. 188/2000, dintr-o eroare a legislativului". Autorul excepţiei semnalează astfel existenţa unei lacune legislative în această materie, prin aceea că, în cuprinsul dispoziţiilor legale criticate, nu se precizează cine anume şi în ce condiţii va pune în executare o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, învestită cu titlu executoriu, pronunţată în baza art. 11 din Legea nr. 29/1990.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea reţine că exercitarea controlului de constituţionalitate asupra unui atare obiect, respectiv asupra unor lacune ale textelor de lege criticate, excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De altfel, în acest sens jurisprudenţa Curţii a stabilit, în mod constant, că instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate al căror obiect priveşte lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Costin Ţugui în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora