Lege Nr. 10 din 29 martie 1974

EXPUNERE DE MOTIVE

Întărirea capacităţii de apărare a patriei reprezentind o sarcina primordială a statului nostru socialist, a întregului popor.

În interesul apărării Republicii Socialiste România, a ordinii publice sau a securităţii statului, este necesar ca, pe lîngă tehnica şi celelalte bunuri din inzestrarea forţelor armate, să fie rechiziţionate şi alte bunuri din economia naţionala. De asemenea să fie chemate unele persoane fizice pentru prestări de servicii.

Legea nr. 139 asupra rechizitiilor din 27 februarie 1940 nu mai corespunde actualei structuri economice şi social-politice a statului nostru.

Pentru reglementarea acestor probleme s-a adoptat prezenta lege, în care se prevede că la proclamarea stării de necesitate, la declararea mobilizării ori a stării de război, data fiind urgenta şi eficienta unor asemenea măsuri, se pot efectua rechiziţii şi chema persoane fizice pentru prestarea de servicii la dispoziţia Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, odată cu proclamarea, respectiv declararea, acestor situaţii. În acest sens, Consiliul de Miniştri stabileşte din timp de pace cantităţile sau procentele de predare a bunurilor ce se rechizitioneaza, pe ministere, celelalte organe centrale şi pe comitetele executive ale consiliilor populare.

În alte situaţii decît cele arătate mai sus, de exemplu pentru concentrari, aplicaţii, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne pot efectua rechiziţii şi chema persoane fizice pentru prestarea de servicii numai cu aprobarea Consiliului Apărării Republicii Socialiste România.

În lege s-au prevăzut atribuţii, în legătură cu rechizitiile, pentru consiliile locale de apărare care au sarcina sa ia măsuri pentru asigurarea efectuării rechizitiei de bunuri şi chemării persoanelor fizice pentru prestări de servicii.

Potrivit legii se pot rechizitiona mijloace de transport feroviare, auto, navale, aeriene şi cu tracţiune animala, tehnica şi instalaţii de aerodrom, de telecomunicaţii, tehnica de construcţii, mijloace şi materiale topografice, piese de schimb, mijloace de reparaţii, carburanţi şi utilaje pentru transportul acestora, clădiri, terenuri, alimente, furaje precum şi alte bunuri necesare forţelor armate.

Rechizitionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii se fac prin comandamentele teritoriale şi centrele militare iar în mod excepţional în lege s-a prevăzut ca în timp de război asemenea măsuri să poată fi luate de orice comandant de unitate care în cadrul luptei acţionează independent în împrejurări deosebit de grele.

Pentru cunoaşterea numărului şi stării bunurilor ce pot fi rechiziţionate, în lege se prevede că ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi unităţile subordonate acestora au obligaţia sa comunice, la cerere, Ministerului Apărării Naţionale sau organelor sale teritoriale, date referitoare la bunurile ce le aparţin. Totodată, s-a prevăzut ca pentru unele categorii de bunuri Consiliul de Miniştri poate dispune efectuarea recensămîntului acestora.

S-a prevăzut ca pe perioada rechizitiei nu se percep impozite şi taxe pentru bunurile rechiziţionate.

Legea conţine dispoziţii privind plata despăgubirilor, ţinînd seama de apartenenţa şi natura bunurilor rechiziţionate, de felul rechizitiei, de alte dispoziţii legale în legătură cu evaluarea despăgubirilor, precum şi plata muncii prestate.

Pentru prestarea de servicii s-a prevăzut ca chemările să se facă în înţelegere cu unităţile socialiste în care cei supuşi acestor obligaţii fac parte, pentru a nu se stinjeni activitatea acestor unităţi.

În lege s-a prevăzut ca persoanele chemate la prestări de servicii sa nu fie remunerate pe primele 10 zile.

În cazul prestării de servicii în alte localităţi decît cele în care domiciliază sau au reşedinţa persoanele chemate, s-a prevăzut ca asigurarea transportului, cazarii precum şi hranirii să fie în sarcina unităţii beneficiare, costul hranei urmînd a se suporta de persoanele care prestează serviciile, cu excepţia elevilor, studenţilor şi a persoanelor chemate pentru o perioadă de pînă la 10 zile.

Sînt prevăzute expres bunurile ce nu se rechizitioneaza, avîndu-se în vedere destinaţia bunurilor, precum şi persoanele fizice care sînt scutite de prestare de servicii, tinindu-se seama de capacitatea lor fizica şi alte situaţii în legătură cu locul de muncă.

Pentru a da eficienta prevederilor legii, s-a prevăzut a fi sancţionate persoanele ce se fac vinovate de încălcarea lor.

Totodată, legea autoriza Consiliul de Ministeri şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti sa dispună rechizitionarea unor bunuri şi chemarea persoanelor fizice la prestarea de servicii, în scopul prevenirii sau inlaturarii urmărilor unor calamitati naturale, epidemii, catastrofe sau pericole iminente cu caracter general, precum şi pentru dotarea formatiunilor sanitare civile ce se constituie la declararea mobilizării generale ori a stării de război, în condiţii similare de plată a muncii sau de acordare de despăgubiri.

Ca urmare a prevederilor cuprinse în legea alăturată, Legea nr. 139 asupra rechizitiilor din 27 februarie 1940, cu modificările ulterioare, se abroga.

Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

La proclamarea stării de necesitate, la declararea mobilizării parţiale sau generale ori a stării de război şi pe tot timpul cît durează aceste situaţii, precum şi în caz de concentrari, aplicaţii sau alte împrejurări în care interesele generale ale apărării tarii, ordinii publice şi securităţii statului reclama, se pot face rechiziţii de bunuri aparţinînd organizaţiilor socialiste de stat, organizaţiilor cooperatiste ori altor organizaţii obşteşti, celorlalte persoane juridice, cît şi persoanelor fizice şi pot fi chemate unele persoane fizice pentru prestări de servicii.

Articolul 2

În sensul prezentei legi:

a)prin rechiziţie se înţelege punerea la dispoziţia Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne sau altor organe de stat, spre folosinţă temporară, la cererea acestora, a unor bunuri aparţinînd persoanelor juridice sau fizice, în scopul apărării patriei, ordinii publice şi securităţii statului, efectuării în condiţii optime a mobilizării parţiale sau generale, concentrarilor sau aplicatiilor, precum şi în celelalte cazuri prevăzute de prezenta lege. Bunurile consumptibile sau perisabile pot fi rechiziţionate definitiv;

b)prin prestare de servicii se înţelege efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi de către persoanele fizice, la chemarea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne sau alte organe de stat, în scopurile prevăzute la lit. a).

Articolul 3

Rechizitionarea de bunuri şi prestarea de servicii se fac în scopul satisfacerii nevoilor de orice natura, de mina de lucru şi de cartiruire necesare forţelor armate, personalului civil care le însoţesc, garzilor patriotice, autorităţilor statului, sinistratilor, refugiatilor, populaţiei atinse de consecinţele războiului şi prizonierilor de război, precum şi pentru asigurarea bunei funcţionari şi exploatări a căilor de comunicaţii, întreprinderilor, instituţiilor şi altor organizaţii socialiste, cît şi în scopurile prevăzute la art. 27.

Articolul 4

Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, în baza prezentei legi, pot efectua rechiziţii de bunuri şi chema persoane fizice pentru prestări de servicii, la proclamarea stării de necesitate, la declararea mobilizării parţiale sau generale ori a stării de război, odată cu proclamarea ori declararea acestor situaţii, precum şi pe timpul cît ele durează.

Procentele sau cantităţile de predare a bunurilor ce se rechizitioneaza în situaţiile prevăzute la alin. 1 pe ministere, celelalte organe centrale şi pe comitetele executive ale consiliilor populare se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Articolul 5

În caz de concentrari, aplicaţii sau alte împrejurări impuse de interesele generale ale apărării tarii, ordinii publice şi securităţii statului, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne pot efectua rechiziţii de bunuri şi chema persoane fizice pentru prestări de servicii numai cu aprobarea Consiliului Apărării Republicii Socialiste România.

Articolul 6

Consiliile locale de apărare, fiecare în raza lor teritorială, iau măsuri pentru asigurarea efectuării rechizitiei de bunuri şi chemării persoanelor fizice pentru prestări de servicii.

În acest scop, prin centrele militare şi alte organe locale:

–organizează acţiuni de verificare a ţinerii evidentei resurselor de mobilizare de către organizaţiile socialiste, precum şi modul de întreţinere şi starea tehnica a mijloacelor de transport şi tehnicii de construcţii din inzestrarea acestora;

–organizează acţiuni de verificare a existenţei la organizaţiile socialiste a materialelor, alimentelor şi altor bunuri necesare unităţilor militare la mobilizare;

–analizează forta de muncă ce poate fi folosită la prestări de servicii, în raport cu nevoile producţiei, şi stabilesc numărul persoanelor ce poate fi pus la dispoziţie în acest scop de la fiecare organizaţie socialistă.

De asemenea, consiliile locale de apărare sprijină organele militare pentru efectuarea rechizitiilor de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii.

Consiliile judeţene de apărare stabilesc localităţile în care se va executa cartiruirea pentru nevoile prevăzute la art. 3.

Articolul 7

Se pot rechizitiona, potrivit prezentei legi, mijloace de transport auto, feroviare, navale, aeriene şi cu tracţiune animala, instalaţii şi tehnica de aerodrom, de telecomunicaţii, tehnica de construcţii, mijloace şi materiale topografice, piese de schimb, mijloace de reparaţii, carburanţi şi utilaje pentru transportul acestora, clădiri, terenuri, alimente, animale, furaje, precum şi alte bunuri necesare realizării scopurilor prevăzute la art. 3. Odată cu bunurile rechiziţionate se predau şi echipamentele aferente.

Articolul 8

Rechizitionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii, în situaţiile şi la dispoziţia organelor prevăzute la art. 4 şi 5, se fac prin comandamentele teritoriale şi centrele militare.

Ministrul apărării naţionale poate stabili şi alte unităţi militare prin care să se facă rechiziţii sau să se cheme persoane fizice la prestarea de servicii.

În mod excepţional, în timp de război, orice comandant de subunitate ori unitate similară sau superioară batalionului, care în cadrul luptei acţionează independent, poate lua pe răspundere proprie măsura rechiziţionării de bunuri ori a chemării persoanelor fizice la prestarea de servicii.

Prevederile alineatului precedent privind chemarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii nu se aplică personalului care asigura nemijlocit efectuarea transporturilor publice şi telecomunicatiilor.

Articolul 9

Stabilirea imobilelor necesare pentru satisfacerea nevoilor de cartiruire se face de către comitetele executive ale consiliilor populare locale judeţene, la cererea organelor autorizate.

Proprietarii sau deţinătorii sub orice titlu ai imobilelor sînt obligaţi sa pună imobilele lor la dispoziţia beneficiarilor de cartiruire la solicitarea acestora, şi să asigure iluminatul şi incalzitul, dacă dispun de mijloacele necesare.

Capitolul 2Procedura ţinerii evidentei şi rechiziţionării bunurilor, precum şi

chemării persoanelor fizice pentru prestarea de servicii.

Stabilirea şi plata despăgubirilor şi plata muncii

Articolul 10

Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi unităţile subordonate acestora, ţin evidenta bunurilor supuse rechizitiei conform normelor generale privind evidenta bunurilor din patrimoniul lor. Ele sînt obligate sa comunice, la cerere, Ministerului Apărării Naţionale sau comandamentelor teritoriale ori centrelor militare date în legătură cu numărul şi starea bunurilor.

Evidenta bunurilor supuse rechizitiei aparţinînd persoanelor fizice se tine, în condiţiile menţionate în alineatul precedent, de către comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz.

Articolul 11

Consiliul de Miniştri poate dispune efectuarea recensămîntului pentru anumite categorii de bunuri supuse rechizitiei.

La efectuarea recensămîntului, deţinătorii bunurilor sînt obligaţi să le declare atunci cînd sînt înştiinţaţi şi, la cerere, să le înfăţişeze comisiilor de recensamint.

Organele cărora li se comunică rezultatul recensămîntului şi datele pînă la care se face comunicarea se stabilesc prin hotărîrea Consiliului de Miniştri prin care s-a dispus recensămîntul.

Articolul 12

Ministerul Apărării Naţionale este autorizat sa controleze periodic ţinerea evidentei şi modul de întreţinere, de către persoanele juridice cărora le aparţin, a bunurilor supuse rechizitiei şi sa verifice exactitatea datelor comunicate de către acestea.

Articolul 13

Bunurile se rechizitioneaza în baza unui ordin de predare emis de organele militare prevăzute la art. 8.

Prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri se pot stabili şi alte forme prin care se dispune predarea unor bunuri aparţinînd organizaţiilor socialiste de stat.

Articolul 14

Ordinul de predare a bunurilor ce se rechizitioneaza cuprinde denumirea organului militar emitent şi a unităţii beneficiare, temeiul legal al rechizitiei, date de identificare a bunului şi proprietarului ori deţinătorului acestuia, precum şi menţiuni despre felul rechizitiei, locul şi termenul predării bunului.

Articolul 15

Predarea şi luarea în primire a bunului rechizitionat se fac la locul şi termenul indicate în ordinul de predare.

Ordinul de predare se inmineaza de către delegatul centrului militar sau, după caz, al organului militiei.

Bunurile rechiziţionate se predau cu proces-verbal.

În cazul în care pentru bunurile rechiziţionate în situaţia prevăzută la art. 8 alin. 3 nu este posibil a se întocmi proces-verbal, comandantul unităţii sau subunitatii beneficiare eliberează o dovadă.

Pentru bunurile rechiziţionate care nu aparţin organizaţiilor socialiste de stat, în procesul-verbal ori în dovada se trece valoarea bunului la data rechizitiei, cu indicarea bazei legale a preţurilor sau tarifelor folosite.

Cei care deţin cantităţi mai mari de bunuri din categoria celor rechizitionabile trebuie să predea, în cadrul obligaţiilor ce li se fixează, pe cele aflate în starea cea mai buna.

În caz de nerespectare a prevederilor alin. 1 şi 6 rechizitia se face silit, cu sprijinul organului militiei din localitatea respectiva.

Articolul 16

Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne asigura ţinerea evidentei în unităţi fizice a bunurilor aparţinînd organizaţiilor socialiste de stat, precum şi a evidentei fizice şi valorice a bunurilor aparţinînd altor persoane juridice şi persoanelor fizice, rechiziţionate, potrivit prevederilor prezentei legi, la dispoziţia acestor organe.

Articolul 17

Rechizitiile de bunuri dau dreptul proprietarului la despăgubiri, stabilite asa cum se arata în prezenta lege.

Nu se acordă despăgubiri pentru uzura provenită din întrebuinţarea normală a bunului rechizitionat.

Stricăciunile cauzate terenurilor cultivabile ce au fost rechiziţionate dau dreptul la despăgubiri numai în timp de pace.

Pentru imobilele folosite la cartiruirea prevăzută la art. 3 nu se plăteşte chiria pe timpul stării de necesitate, mobilizării parţiale ori generale sau stării de război, oricare ar fi durata de folosire a imobilelor.

În celelalte situaţii, cartiruirea da dreptul la încasarea unei chirii, stabilită potrivit dispoziţiilor legale, numai după 30 de zile de folosinţă.

Articolul 18

În caz de stare de necesitate, mobilizare sau stare de război nu se plătesc despăgubiri pentru bunurile rechiziţionate de la organizaţiile socialiste de stat. Aceste organizaţii sînt scutite de a vărsa cotele de amortizare aferente mijloacelor fixe rechiziţionate, pe toată durata cît au fost puse la dispoziţia organelor autorizate.

Pentru bunurile aparţinînd organizaţiilor socialiste de stat, rechiziţionate în alte situaţii decît cele prevăzute la alin. 1, Consiliul de Miniştri poate dispune acordarea de despăgubiri ori modificarea indicatorilor de plan economic, după caz.

Articolul 19

Stabilirea despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionate aparţinînd persoanelor fizice, precum şi persoanelor juridice altele decît organizaţiile socialiste de stat, se face astfel:

a)pentru timpul cît au fost puse la dispoziţie bunurile ce fac parte din fondurile fixe şi care se restituie, altele decît clădiri, după sistemul cotelor de amortizare stabilite conform prevederilor legale, calculate pentru timpul cît bunul a fost rechizitionat;

b)pentru bunurile rechiziţionate pe termen limitat, care din motive justificate nu mai pot fi restituite celor în drept şi nu exista nici posibilitatea despăgubirii în natura prin acordarea în schimb a unui alt bun similar, precum şi pentru cele rechiziţionate definitiv, la preţul de producţie, de livrare sau cu amănuntul, după caz, în vigoare la data rechizitiei, tinindu-se seama de dispoziţiile legale în vigoare, precum şi de calitatea sau starea de uzura a bunurilor rechiziţionate;

c)pentru clădiri şi terenuri fără culturi sau plantaţii, la echivalentul chiriei stabilite potrivit dispoziţiilor legale. Pentru terenurile neproductive nu se acordă despăgubiri;

d)pentru culturile şi plantaţiile existente pe terenurile rechiziţionate, la echivalentul valorii producţiei nerealizate de proprietar, calculată la preţurile de achiziţie, din care se scad cheltuielile ce ar fi fost necesare pentru obţinerea recoltei. În cazul distrugerii plantaţiilor, la echivalentul cheltuielilor necesare refacerii acestora;

e)pentru clădirile distruse, despăgubirile se stabilesc potrivit dispoziţiilor legale privind acordarea de despăgubiri în caz de expropriere a unor asemenea bunuri.

În cazul bunurilor rechiziţionate pentru care nu exista preţuri stabilite, evaluarea despăgubirii se face de către delegatul unităţii beneficiare şi cel al comitetului executiv al consiliului popular din localitatea unde s-a efectuat rechizitia, prin comparatie cu preţurile produselor similare, tinindu-se seama de stare de uzura a bunurilor la data rechizitiei.

Articolul 20

Pe perioada rechizitiei nu se percep impozite şi taxe pentru bunurile rechiziţionate.

Articolul 21

În situaţiile prevăzute la art. 1, pot fi chemate pentru prestarea de servicii orice persoane apte de muncă avînd vîrsta de la 16 ani pînă la 60 de ani bărbaţii şi de la 16 ani pînă la 55 de ani femeile. Unii specialişti ca: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economişti, farmacisti, asistenţi medicali, pot fi chemaţi sa presteze servicii în specialitatile lor şi peste limita maxima de vîrsta prevăzută mai sus.

Prezentarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii se face la locul şi data indicate de organele militare prevăzute la art. 8, prin instiintari scrise sau alte mijloace de comunicare. Înştiinţarea nominală se face, pentru salariaţi sau membri cooperatori, prin organizaţiile socialiste din care fac parte; pentru celelalte persoane, înştiinţarea se asigura de către comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orăşeneşti şi municipale, prin organele militiei din localităţile respective.

Înştiinţările scrise referitoare la chemarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii, emise de organele militare, se fac sub forma de ordin de chemare individual sau colectiv, care cuprinde denumirea organului militar emitent şi a unităţii beneficiare, temeiul legal al chemării, numele, prenumele şi domiciliul persoanei chemate, locul unde trebuie să se prezinte, precum şi termenul.

La chemarea pentru prestarea de servicii se tine seama şi de nevoile unităţilor socialiste în care lucrează persoanele supuse unor asemenea obligaţii.

Stabilirea nominală a salariaţilor şi membrilor cooperatori chemaţi pentru prestări de servicii se face de către delegaţii unităţii beneficiare, de acord cu conducătorii organizaţiilor socialiste în care lucrează persoanele în cauza.

Persoanele chemate pentru prestarea de servicii sînt folosite, pe cît posibil, în raport cu pregătirea profesională, aptitudinile şi localităţile în care au domiciliul sau reşedinţa.

Articolul 22

În timp de mobilizare sau război persoanele chemate pentru prestări de servicii de organele militare prevăzute la art. 8, în interesul unităţilor militare sau al unor instituţii, întreprinderi şi alte organizaţii socialiste, precum şi personalul oricărei organizaţii socialiste care îşi exercită atribuţiile de specialitate pe lîngă unităţile militare din zona de operaţii, sînt supuse, pentru orice abateri derivînd direct din sarcinile ce le sînt încredinţate, controlului, disciplinei şi jurisdicţiei militare.

Persoanele prevăzute la alineatul precedent sînt considerate militari mobilizati în timp de război, cu gradele din evidenta militară, numai în ce priveşte situaţia reglementată în alineatul precedent. Persoanele care nu au fost luate în evidenta militară sînt considerate ca au gradul de soldat.

Articolul 23

Persoanele chemate pentru prestări de servicii mai mult de 10 zile într-un an au dreptul la plata muncii prestate, începînd din ziua a 11-a.

Aceste drepturi se calculează după cum urmează:

a)salariaţii şi membrii cooperativelor meşteşugăreşti au dreptul la salariul sau, după caz, retributia tarifara de încadrare, precum şi la sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate avut la locul de muncă în luna precedenta chemării pentru prestarea de servicii;

b)membrii cooperativelor agricole de producţie au dreptul la o indemnizaţie lunară egala cu venitul mediu realizat în ultimele 12 luni, dar nu mai mica decît venitul lunar minim garantat potrivit reglementărilor în vigoare;

c)membrii uniunilor de creatori şi ai colegiilor de avocaţi au dreptul la venitul mediu lunar calculat pe o perioadă de 12 luni anterioară chemării pentru prestarea de servicii;

d)persoanele care nu se încadrează în nici una dintre prevederile de la lit. a)-c) au dreptul la plata muncii efectuate, tinindu-se seama de cantitatea şi calitatea muncii, potrivit normelor legale.

Persoanele chemate la prestări de servicii pînă la 10 zile într-un an nu sînt remunerate.

În caz de imbolnavire sau accident de muncă, survenite pe timpul prestării de servicii, persoanele care nu au calitatea de salariaţi sau membri ai cooperativelor meşteşugăreşti beneficiază de asistenţa medicală şi medicamente sau de pensii de invaliditate, în aceleaşi condiţii ca şi salariaţii.

În cazul prestării de servicii în alte localităţi decît cele în care domiciliază sau au reşedinţa persoanele chemate, asigurarea transportului, cazarii, precum şi hranirii sînt în sarcina unităţii beneficiare. Costul hranei se suporta de persoanele care prestează serviciile, cu excepţia elevilor, studenţilor şi a persoanelor chemate pînă la 10 zile într-un an.

Perioada cît salariatul a prestat servicii în temeiul prezentei legi se considera vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate.

Articolul 24

Sumele necesare acordării despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionate, cît şi pentru remunerarea persoanelor fizice care au prestat servicii, se suporta din fondurile puse la dispoziţie în acest scop, achitarea lor facindu-se astfel:

a)pentru bunurile rechiziţionate, de către comitetele executive ale consiliilor populare din localităţile unde s-a efectuat rechizitia, potrivit celor stabilite de Ministerul Finanţelor, în cel mult 3 luni de la data expirării termenului sau a încetării cauzelor care au determinat rechizitia cu excepţia sumelor pentru bunurile consumptibile sau perisabile, care se achită la data rechiziţionării lor sau în cel mult o luna de la această dată;

b)pentru serviciile prestate de salariaţii organizaţiilor socialiste de stat, de către unităţile în care aceştia sînt încadraţi, iar pentru celelalte persoane, de către comitetele executive ale consiliilor populare din localităţile în care acestea au domiciliul, la datele şi cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la salarii.

Sumele reprezentind chirii şi amortizari se achită conform dispoziţiilor legale.

Articolul 25

La împlinirea termenelor sau încetarea cauzelor care au determinat rechizitia bunurile se restituie celor de la care au fost rechiziţionate, cu proces-verbal de restituire.

Procesul-verbal de restituire se remite persoanelor juridice sau persoanelor fizice cărora le-au aparţinut bunurile rechiziţionate.

Articolul 26

Cel nemulţumit de cuantumul despăgubirii acordate poate introduce acţiune la instanţa judecătorească competenţa sau, după caz, la Arbitrajul de Stat, împotriva unităţii beneficiare a rechizitiei.

Litigiile în legătură cu plata muncii persoanelor chemate pentru prestarea de servicii sînt de competenţa judecătoriei.

Organele competente a soluţiona litigiile menţionate în alineatele precedente sînt cele a căror rază teritorială are domiciliul sau sediul reclamantul.

Acţiunile introduse în termenul prevederilor alin. 1 şi 2, precum şi căile de atac exercitate, sînt scutite de taxa de timbru.

Capitolul 3Rechizitionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru

prestările de servicii în alte situaţii

Articolul 27

În scopul prevenirii sau inlaturarii urmărilor unor calamitati naturale, epidemii, catastrofe sau pericole iminente cu caracter general, altele decît cele prevăzute în art. 31 din Legea organizării producţiei şi a muncii în agricultura (Legea nr. 4/1970) Consiliul de Miniştri şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti pot dispune rechizitionarea de bunuri din cele prevăzute la art. 7 din prezenta lege şi chemarea la prestarea de servicii a persoanelor fizice.

Pentru aducerea la îndeplinire a hotărîrilor consiliilor locale de apărare în baza art. 18 lit. c) din Legea nr. 14/1972 privind organizarea apărării naţionale a Republicii Socialiste România, în vederea asigurării nevoilor unităţilor militare pe timpul execuţiei mobilizării, comitetele executive ale consiliilor populare dispun rechizitionarea de bunuri şi chemarea la prestarea de servicii a persoanelor fizice.

Bunurile necesare funcţionarii formatiunilor sanitare civile ce se constituie la declararea mobilizării generale ori a stării de război pot fi rechiziţionate prin deciziile comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti.

Articolul 28

Pentru situaţiile prevăzute la art. 27, în hotărîrile Consiliului de Miniştri sau, după caz, în deciziile comitetelor executive se vor stabili cantităţile de bunuri şi durata rechizitiei, procedura rechiziţionării şi a chemării pentru prestarea de servicii.

Înştiinţarea despre prezentarea la prestarea de servicii ori a predării bunurilor în aceste situaţii se face de către comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Articolul 29

Condiţiile în care se face plata muncii sau se acordă despăgubiri pentru bunurile rechiziţionate sînt cele prevăzute la art. 17, 18, 19, 20, 23 şi 24 din prezenta lege.

Capitolul 4Scutiri de rechiziţii şi de prestări de servicii

Articolul 30

Nu se rechizitioneaza:

a)obiectele de uz personal şi de gospodărie casnica;

b)vehiculele cu tracţiune animala sau mecanică aparţinînd invalizilor, văduvelor de război, orfanilor minori, precum şi altor persoane, dacă aceste bunuri constituie singurul lor mijloc de existenta;

c)părţile din imobilele destinate pentru serviciile statului şi organizaţiilor obşteşti, strict necesare funcţionarii lor;

d)bunurile aparţinînd bisericilor sau caselor de rugaciuni ale oricărui cult recunoscut de stat;

e)muzeele;

f)cantităţile de cereale, legume şi fructe necesare consumului proprietarului şi familiei sale, conform normelor de rationalizare a consumului stabilite prin dispoziţiile legale, seminţele necesare insamintarii, precum şi animalele de reproducţie şi animalele matca;

g)bunurile aflate în rezervele de mobilizare constituite potrivit dispoziţiilor legale;

h)bunurile aparţinînd misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare străine.

Articolul 31

Sînt scutite de prestare de servicii:

a)persoanele lipsite total de capacitate de muncă;

b)persoanele lipsite parţial de capacitate de muncă, dacă aceasta la face improprii desfăşurării activităţii pentru care au fost chemate;

c)femeile gravide începînd din luna a 5-a de sarcina;

d)persoanele care au în îngrijire copii, părinţi, fraţi sau surori lipsiţi total sau parţial de capacitate de muncă, cînd prezenta lor este absolut necesară;

e)mamele care au în îngrijire copii sub vîrsta de 8 ani;

f)salariaţii organizaţiilor socialiste mobilizati la locul de muncă;

g)personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare străine.

Pentru cazurile prevăzute la lit. a), b), c) şi d), lipsa de capacitate, respectiv necesitatea prezentei lîngă cei aflaţi în îngrijire, se stabileşte de organele sanitare competente.

Capitolul 5Sancţiuni

Articolul 32

Refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia forţelor armate bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii ori nedeclararea la recensamint a bunurilor supuse rechizitiei se pedepseşte potrivit legii penale.

Articolul 33

Neprezentarea fără motive justificate sau refuzul persoanelor legal chemate de a presta servicii constituie în timp de pace contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei.

De asemenea, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 la 1.000 lei necomunicarea la cererea şi în termenul solicitat de organele militare prevăzute la art. 10 a datelor de evidenta privind bunurile rechiziţionate.

Sancţiunile prevăzute la alin. 2 se aplică salariaţilor cărora le revine obligaţia potrivit atribuţiilor de serviciu ori sînt desemnaţi de conducerea organizaţiilor socialiste sa ţină evidenta bunurilor supuse rechizitiei.

Dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 32/1968*) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor referitoare la plata a jumătate din minimul amenzii nu sînt aplicabile.

Contravenţiile stabilite la alin. 1 se constata de delegaţi anume împuterniciţi de comandamentul unităţii care a emis ordinul de chemare sau al unităţii beneficiare; contravenţiile stabilite la alin. 2 se constata de ofiţeri împuterniciţi de organele militare prevăzute la art. 10 din prezenta lege.

Agentul constatator aplica amenda.

Plîngerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se soluţionează de comandantul care a împuternicit pe agentul constatator sau, după caz, de judecătoria în a carei raza teritorială a fost săvîrşită contravenţia.

Dacă faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 sînt săvîrşite în timpul stării de necesitate, mobilizării sau stării de război, ele se sancţionează cu închisoare contravenţională de la o luna la 6 luni.

Cînd contravenienţii sînt minori, limitele sancţiunii închisorii contravenţionale se reduc la jumătate.

Articolul 34

În cazurile prevăzute la art. 33 alin. 8, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată judecătoriei în a carei raza teritorială a fost săvîrşită contravenţia.

Dispoziţiile art. 12-14, art. 15 alin. 1, 2 şi 4 şi art. 16 din Decretul nr. 153/1970, aprobat prin Legea nr. 32/1970, sînt aplicabile.

În timpul executării închisorii contravenţionale, cei sancţionaţi sînt obligaţi sa presteze activităţi legate de nevoile prevăzute la art. 3.

În situaţia în care contravenientul este chemat pentru îndeplinirea serviciului militar înainte de pronunţarea hotărîrii judecătoreşti ori înainte de începerea executării sancţiunii închisorii contravenţionale, procesul-verbal sau, după caz, hotărîrea se trimite comandantului unităţii militare din care face parte contravenientul, spre a i se aplică sancţiuni potrivit regulamentului disciplinei militare.

Articolul 35

Prevederile art. 33 şi 34 se intregesc cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968*) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Articolul 36

Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de hotărîrile Consiliului de Miniştri sau deciziile comitetelor executive ale consiliilor populare date în aplicarea art. 27, cu excepţia alin. 2, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 3.000 lei. Aceste contravenţii se constata de primari, precum şi de ofiţeri sau subofiteri de militie.

Procedura de constatare, căile de atac şi executarea sancţiunilor pentru contravenţiile stabilite potrivit alineatului precedent sînt cele prevăzute de Legea nr. 32/1968*) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

În cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute de deciziile comitetelor executive ale consiliilor populare, date în aplicarea art. 27 alin. 2, se procedează conform prevederilor art. 32-36 din prezenta lege.

Capitolul 6Dispoziţii finale

Articolul 37

Prevederile prezentei legi se aplică şi persoanelor fizice ori juridice străine, domiciliate sau care au reşedinţa ori sediul pe teritoriul Republicii Socialiste România, în măsura în care nu s-a stabilit altfel prin înţelegeri internaţionale la care Republica Socialistă România este parte.

Articolul 38

Ministrul apărării naţionale va stabili modul de executare a dispoziţiilor prezentei legi referitoare la înştiinţarea şi organizarea predării bunurilor ce se rechizitioneaza, de către organizaţiile socialiste.

Atribuţiile ce revin organelor militiei în legătură cu prevederile prezentei legi se stabilesc, în comun, de ministrul apărării naţionale şi ministrul de interne.

Articolul 39

Prezenta lege intră în vigoare pe data publicării în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

Articolul 40

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 139 asupra rechizitiilor din 27 februarie 1940, cu modificările ulterioare, se abroga.

Notă *) Vezi nota de la p. 73.