Decizie nr. 457 din 20 aprilie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Claudia-Ramona Bonca în Dosarul nr. 12.416/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi de Nicolae Toma în Dosarul nr. 10.380/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.130D/2009 şi nr. 6.410D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 6.410D/2009 la Dosarul nr. 6.130D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 12.416/55/2008, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Claudia-Ramona Bonca cu ocazia soluţionării dosarului mai sus menţionat.

Prin Încheierea din 6 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.380/231/2008, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Toma cu ocazia soluţionării dosarului mai sus menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, Claudia-Ramona Bonca, susţine, în esenţă, că prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei, rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, întrucât instanţa de judecată se pronunţă asupra fondului înainte de începerea procesului penal şi se substituie parchetului, în condiţiile în care acesta din urmă este organul judiciar care trebuie să susţină acţiunea penală. Mai arată că persoana împotriva căreia a fost făcută plângerea este lipsită de garanţiile unui proces echitabil, şi anume de posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, de a propune probe în apărare şi de a combate probele în acuzare, precum şi de a pune în discuţie regularitatea actului de sesizare.

Autorul excepţiei, Nicolae Toma, susţine că prevederile de lege criticate încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la rolul Parlamentului şi la instanţele judecătoreşti, având în vedere interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XLVIII (48)/2007, dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, în sensul inaplicabilităţii acestui text de lege în cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei, ordonanţei sau dispoziţiei din rechizitoriu de neîncepere a urmăririi penale sau de clasare. Consideră că Decizia nr. XLVIII (48)/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, erodează principiul celerităţii soluţionării procesului penal, introducând în desfăşurarea acestuia un formalism excesiv şi inutil, în condiţiile în care instanţa supremă are competenţa de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, fără să poată, însă, institui, modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege, aşa cum a procedat prin Decizia nr. XLVIII (48)/2007.

Judecătoria Arad - Secţia penală şi Tribunalul Vrancea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 61 alin. (1) referitoare la rolul Parlamentului, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1)-(3) privind instanţele judecătoreşti, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 referitoare la statutul procurorilor, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări similare. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 864 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, şi prin Decizia nr. 599 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte eventualele greşeli de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti, la care face referire autorul excepţiei, Nicolae Toma, acestea nu pot constitui, însă, motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Claudia-Ramona Bonca în Dosarul nr. 12.416/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi de Nicolae Toma în Dosarul nr. 10.380/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică