Ordonanţa de urgenţăFormă consolidată
Ordonanţa de urgenţă nr. 25 din 9 iunie 1997 - (actualizată)
Ordonanţa de urgenta cu privire la regimul juridic al adopţiei (actualizată până la data de 16 octombrie 2003
- Emitent
- Guvernul
Ordonanţa de urgenta cu privire la regimul juridic al adopţiei (actualizată până la data de 16 octombrie 2003
*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 120 din 12 iunie 1997. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 16 octombrie 2003, cu modificările şi completările aduse de: LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 8 decembrie 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 12 din 26 ianuarie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 121 din 8 octombrie 2001; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002; LEGEA nr. 385 din 30 septembrie 2003.
În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţia României,
Guvernul României adopta următoarea ordonanţa de urgenţă:
Titlul ordonanţei a fost modificat de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
(1)Adoptia este o măsura specială de protecţie a drepturilor copilului, prin care se stabileşte filiaţia între cel care adopta şi copil, precum şi rudenia dintre copil şi rudele adoptatorului.
(2)Adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.
(3)Adoptia îşi produce efectele de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
(4)În momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, filiaţia dintre copil şi părinţii săi naturali încetează.
(1)Copilul poate fi adoptat până la dobindirea capacităţii depline de exerciţiu.
(2)Persoana care a dobândit capacitatea deplina de exerciţiu poate fi adoptată numai de către persoana sau familia care a crescut-o.
(1)Adoptia între fraţi este interzisă.
(2)Adoptia a doi soţi de către aceeaşi persoana sau familie este interzisă.
(1)Adoptia unui copil de către mai multe persoane este interzisă, cu excepţia cazului în care ea se face de către soţ şi sotie, simultan sau succesiv.
(2)Dacă persoana care doreşte sa adopte este căsătorită, va fi necesar şi consimţământul celuilalt soţ, cu excepţia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa.
(1)Nu pot adopta decît persoanele care au capacitatea deplina de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârsta decît cei pe care doresc sa îi adopte.
(2)Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească va putea incuviinta adoptia, chiar dacă diferenţa de vârsta dintre adoptat şi adoptatori este mai mica.
(1)Nu pot adopta decît persoanele sau familiile care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului.
(2)Comisia pentru protecţia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care doreşte sa adopte, constata existenta condiţiilor şi a garanţiilor prevăzute la alin. (1) şi atesta faptul ca persoana sau familia este apta sa adopte.
(3)Atestatul se eliberează de către Comisia pentru protecţia copilului, la cererea persoanei sau a familiei interesate, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor şi a propunerilor serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau ale organismului privat autorizat, din judeţul sau din sectorul municipiului Bucureşti.
(4)Comisia pentru protecţia copilului poate elibera atestatul numai dacă din rapoartele prevăzute la alin. (3) rezultă ca persoana sau familia în cauza prezintă garanţiile şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1).
Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 385 din 30 septembrie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 697 din 6 octombrie 2003.
(1)Pentru încuviinţarea adopţiei sunt necesare:
a)consimţământul, exprimat în forma autentică, al părinţilor sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecţia copilului;
b)avizul favorabil al Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul copilului;
c)consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;
d)consimţământul persoanei sau al familiei care adopta.
(2)Dacă părinţii copilului sunt decăzuţi din drepturile părinteşti, decedati, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi, necunoscuţi sau se afla în orice situaţie care determina imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, precum şi în cazul în care copilul este declarat judecătoreşte abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, consimţământul prevăzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar.
(3)Dacă unul dintre părinţi a fost decăzut din drepturile părinteşti sau este decedat, necunoscut, pus sub interdicţie, declarat judecătoreşte mort sau dispărut, consimţământul celuilalt părinte este suficient.
(1)Consimţământul părinţilor poate fi exprimat numai după trecerea unui termen de 45 de zile de la naşterea copilului.
(2)Părintele poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data înscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat.
(3)După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), consimţământul părintelui devine irevocabil.
(1)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 6, la art. 7 alin. (1) lit. a) şi d) şi la art. 8 pentru ca adoptia să poată fi încuviinţată, Comisia pentru protecţia copilului poate incredinta copilul în vederea adopţiei unei persoane sau familii care beneficiază de atestatul prevăzut la art. 6. (2) Dispoziţiile legale cu privire la protecţia copilului aflat în dificultate, referitoare la încredinţarea copilului unei persoane sau familii, sunt aplicabile.
(3)Comisia pentru protecţia copilului poate incredinta copilul în vederea adopţiei şi unei persoane sau familii care nu are cetăţenia română, dar care are reşedinţa pe teritoriul României de cel puţin 6 luni şi îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de legislaţia tarii al carei cetăţean este adoptatorul.
(4)Încredinţarea copilului în vederea adopţiei durează minimum 3 luni. Perioada pentru care copilul este încredinţat se stabileşte de către Comisia pentru protecţia copilului o dată cu încredinţarea copilului în vederea adopţiei. În cazul în care copilul se afla în plasament sau încredinţare la persoana sau la familia adoptatoare, Comisia pentru protecţia copilului poate să reducă durata minima de 3 luni, prevăzută pentru încredinţarea în vederea adopţiei, cu perioada în care copilul s-a aflat în plasament sau încredinţare, dacă aceasta se justifica. În cazul în care copilul este încredinţat, în vederea adopţiei, unei rude până la gradul al IV-lea inclusiv, durata minima a încredinţării poate fi redusă de către Comisia pentru protecţia copilului, dacă aceasta se justifica.
(5)În această perioadă, persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat copilul se afla sub supravegherea serviciului public specializat pentru protecţia copilului din subordinea Comisiei pentru protecţia copilului sau a organismului privat autorizat care a propus comisiei încredinţarea copilului, în vederea adopţiei, persoanei sau familiei respective. Aceste servicii publice specializate pentru protecţia copilului sau organisme private autorizate sunt obligate să prezinte comisiei rapoarte bilunare, referitoare la evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat în vederea adopţiei.
(6)La sfârşitul perioadei prevăzute la alin. (4), Comisia pentru protecţia copilului hotărăşte asupra eliberării avizului favorabil prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b). Eliberarea avizului prelungeşte de drept perioada pentru care copilul a fost încredinţat în vederea adopţiei, până la încuviinţarea sau respingerea cererii de către instanţa.
(7)Dacă, înăuntrul termenului prevăzut la art. 8 alin. (2), o ruda a copilului, până la gradul al patrulea inclusiv, cere ca acesta sa îi fie încredinţat în vederea adopţiei, la expirarea acelui termen Comisia pentru protecţia copilului va lua în considerare, cu prioritate, posibilitatea încredinţării copilului acelei rude. În acest caz, termenul prevăzut la art. 6 alin. (3) se reduce la 30 de zile, celelalte dispoziţii ale art. 6 raminind aplicabile.
(8)În cazul în care o persoană sau o familie de cetăţenie română şi o persoană sau o familie de cetăţenie străină cer încredinţarea, în vederea adopţiei, a aceluiaşi copil, posibilitatea încredinţării copilului la persoana sau la familia de cetăţenie română va fi luată în considerare cu prioritate de către Comisia pentru protecţia copilului.
Alin. (2) şi (3) ale art. 9 au fost modificate de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
Alin. (8) al art. 9 a fost modificat de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
Alin. (4) al art. 9 a fost modificat de LEGEA nr. 385 din 30 septembrie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 697 din 6 octombrie 2003.
(1)Comitetul Roman pentru Adoptii este organ în subordinea Guvernului, înfiinţat în scopul supravegherii şi sprijinirii acţiunilor de protecţie a drepturilor copilului prin adopţie şi al realizării cooperării internaţionale în acest domeniu.
(2)Comitetul Roman pentru Adoptii este autoritatea centrala română, însărcinată sa aducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute de Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 şi ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 84/1994.
(3)Modul de organizare şi funcţionare a comitetului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4)În vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin şi a atingerii scopului pentru care a fost înfiinţat, Comitetul Roman pentru Adoptii colaborează cu autorităţi publice române şi străine, cu serviciile publice, specializate pentru protecţia copilului, subordonate acestora, cu organismele private române şi străine autorizate şi cu organizaţii internaţionale, în orice probleme de interes reciproc în domeniul adopţiei.
Alin. (3) al art. 10 a fost abrogat parţial de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 8 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 8 decembrie 1999.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 8 decembrie 1999 a fost abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 12 din 26 ianuarie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 6 februarie 2001.
(1)Cererile persoanelor sau ale familiilor cu domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul României, care doresc sa adopte, vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii în termen de 5 zile de la eliberarea atestatului prevăzut la art. 6, numai prin intermediul serviciilor publice specializate din subordinea comisiilor pentru protecţia copilului sau al organizaţiilor private române autorizate.
(2)Cererile persoanelor sau ale familiilor care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul altui stat şi care doresc sa adopte vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii numai prin intermediul autorităţii centrale care acţionează în acel stat în domeniul protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale sau al organismelor private autorizate de către aceasta şi de către Comitetul Roman pentru Adoptii. În lipsa unei autorităţi centrale, cererile vor fi transmise comitetului numai prin intermediul autorităţii publice din statul respectiv, cu atribuţii în domeniul adopţiei, care a încheiat cu comitetul acorduri de colaborare, sau al organismului privat autorizat de către aceasta şi de către comitet.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), cererile vor fi însoţite de următoarele acte:
a)un act, eliberat de autorităţile străine prevăzute la alin. (2), din care să rezulte ca exista garanţii pentru ca minorul să între şi sa locuiască în statul străin respectiv în cazul încuviinţării adopţiei, cît şi pentru urmărirea evoluţiei lui după adopţie;
b)un act, eliberat de autorităţile străine prevăzute la alin. (2), din care să rezulte ca persoana sau familia în cauza este apta sa adopte, în conformitate cu prevederile legii lor naţionale;
c)raportul asupra anchetei psihosociale, efectuată de autorităţile străine competente sau de organismele private autorizate de către acestea la domiciliul persoanei sau al familiei în cauza, în care să se arate opinia acestora cu privire la adopţie;
d)certificatele de naştere şi de căsătorie ale persoanei sau ale familiei în cauza, în copie legalizată;
e)certificate privind starea de sănătate şi antecedentele penale ale persoanei sau ale familiei respective.
(4)Cererea şi actele prevăzute la alineatul precedent nu vor fi primite de Comitetul Roman pentru Adoptii, decît dacă sunt însoţite de traducerea autentificată în limba română.
Alin. (1) al art. 11 a fost modificat de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
(1)Comisiile pentru protecţia copilului din fiecare judeţ, respectiv din sectoarele municipiului Bucureşti, sunt obligate sa transmită Comitetului Roman pentru Adoptii datele de identitate şi toate informaţiile pertinente referitoare la copiii a căror adopţie sunt competente sa o avizeze, în termen de 5 zile de la clarificarea situaţiei lor juridice.
(2)Persoanele însărcinate cu culegerea şi transmiterea informaţiilor referitoare la copiii prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia sa păstreze confidenţialitatea acestora.
(3)Comitetul Roman pentru Adoptii este obligat sa comunice datele primite conform prevederilor alin. (1) tuturor comisiilor pentru protecţia copilului, în temen de 5 zile de la primire.
(4)În termen de 60 de zile de la comunicarea datelor prevăzute la alin. (1), comisiile pentru protecţia copilului vor transmite Comitetului Roman pentru Adoptii o situaţie privind cererile persoanelor sau familiilor atestate corespunzător şi care doresc să le fie încredinţaţi acei copii în vederea adopţiei.
(5)Comisiile pentru protecţia copilului sunt obligate sa colaboreze în vederea identificarii persoanelor sau a familiilor atestate ca apte sa adopte, care pot solicita adoptia copiilor pentru care pe plan local nu s-a putut identifica o persoană sau o familie potrivita.
(6)În termen de 15 zile de la data eliberării avizului favorabil prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b), serviciul public specializat sau organismul privat autorizat va transmite Comitetului Roman pentru Adoptii propunerea de eliberare a deciziei de confirmare necesară încuviinţării adopţiei. Propunerea va fi însoţită obligatoriu de următoarele acte:
a)certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
b)certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de unităţile sanitare de la domiciliul copilului, abilitate în acest sens de către direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti; lista acestor unităţi sanitare va fi comunicată Comisiei pentru protecţia copilului de către direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
c)avizul favorabil al Comisiei pentru protecţia copilului privind încuviinţarea adopţiei;
d)declaraţia autentificată de consimţământ la adopţie a persoanei sau a familiei care doreşte sa adopte, în care aceasta sa precizeze ca a luat cunoştinţa de starea de sănătate a copilului, potrivit certificatului medical prevăzut la lit. b).
Alin. (3) şi (4) ale art. 12 au fost modificate de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
Art. 12 a fost modificat de LEGEA nr. 385 din 30 septembrie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 697 din 6 octombrie 2003.
Este interzisă adoptia copiilor care nu se afla în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii, cu excepţia cazului în care soţul adopta copilul celuilalt soţ, a cazului în care adoptatorii sunt rude până la gradul al patrulea inclusiv cu unul dintre părinţii copilului sau a adopţiei în condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (2).
(1)Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
(2)Cererea persoanei sau a familiei care doreşte sa adopte un copil aflat în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii este transmisă de acesta instanţei judecătoreşti competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau al organismului privat autorizat.
(3)Cererea va fi însoţită de actele prevăzute la art. 11 alin. (3) şi la art. 12 alin. (6), iar în cazul persoanelor sau al familiilor cu domiciliul sau cu reşedinţa în România, şi de atestatul prevăzut la art. 6 alin. (3).
(4)Dacă s-a hotărît încredinţarea copilului în vederea adopţiei, o copie certificată conform cu originalul de pe hotărârea de încredinţare este transmisă instanţei competente.
(5)În toate cazurile, cererea va fi însoţită de confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii, din care să rezulte ca procedurile şi termenele prevăzute la art. 11, 12 şi 13 au fost respectate.
Alin. (2) şi (3) ale art. 14 au fost modificate de LEGEA nr. 385 din 30 septembrie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 697 din 6 octombrie 2003.
(1)Cauzele privitoare la încuviinţarea adopţiei se judeca în prima instanţa de tribunalul în a cărui raza teritorială se găseşte domiciliul copilului.
(2)Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competenţa, potrivit alin. (1), se judeca de Tribunalul Bucureşti.
(3)Hotărârile date în cauzele având ca obiect încuviinţarea adopţiei sunt supuse recursului. Instanţa competenţa sa judece recursul este Curtea de Apel.
Art. 15 a fost modificat de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
Art. 16 a fost inclus în art. 15 de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
Acţiunile şi cererile privitoare la încuviinţarea adopţiei sunt scutite de taxa de timbru.
(1)Instanţa soluţionează cererea pentru încuviinţarea adopţiei, în camera de consiliu, în complet constituit din doi judecători. Cauzele referitoare la încuviinţarea adopţiei se judeca de judecători special desemnaţi de ministrul justiţiei.
(2)Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protecţia copilului care a avizat favorabil încuviinţarea adopţiei, care îl reprezintă pe copil, a persoanei sau a familiei care doreşte sa adopte, a Comitetului Roman pentru Adoptii şi cu participarea procurorului.
(3)Instanţa poate administra orice proba admisă de lege.
(4)Consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani va fi cerut în instanţa.
(5)Raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului este cerut de instanţa. Acesta se prezintă de către Comisia pentru protecţia copilului care a avizat favorabil adoptia copilului şi cuprinde date privind personalitatea, starea fizica şi mentala a copilului, antecedentele acestuia, condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, precum şi opinia copilului cu privire la adoptia propusă.
Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
În cazul adopţiei copilului de către o persoană sau o familie cu domiciliul pe teritoriul altui stat, instanţa se va pronunţa asupra cererii de încuviinţare a adopţiei, având în vedere ca adoptatul să poată beneficia în ţara străină de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naţionale.
În cazul adopţiei prevăzute la art. 19, pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile, Comitetul Roman pentru Adoptii va elibera un certificat care atesta ca adoptia este conformă cu normele impuse de Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993.
(1)Copilul dobîndeşte prin adopţie numele celui care adopta. Dacă adoptia se face de către soţi care nu au un nume de familie comun, aceştia sunt obligaţi sa declare instanţei numele pe care copilul urmează sa îl poarte.
(2)Pe baza hotărârii irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent va întocmi, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra, mentionindu-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
(3)Este interzisă căsătoria între adoptat şi rudele sale fireşti, potrivit legii. Serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, precum şi ofiţerii de stare civilă vor urmări respectarea acestei prevederi.
Alin. (3) al art. 21 a fost modificat de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
(1)Adoptia este supusă, potrivit legii, nulităţii sau desfacerii.
(2)Adoptia poate fi desfăcută la cererea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul acestuia, dacă desfacerea este în interesul superior al copilului.
(3)Instanţa se va pronunţa şi cu privire la numele copilului după desfacerea adopţiei.
(4)La desfacerea adopţiei, părinţii fireşti ai copilului redobândesc drepturile şi obligaţiile părinteşti, numai dacă instanţa nu decide o alta măsura de protecţie a copilului, în condiţiile legii.
(5)Cererile privitoare la nulitatea sau la desfacerea adopţiei sunt supuse aceloraşi reguli de competenţa ca şi cele pentru încuviinţarea acesteia.
(6)Hotărârile date în cauzele având ca obiect nulitatea şi desfacerea adopţiei nu sunt supuse apelului.
Alin. (5) al art. 22 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. (6) al art. 22 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Comitetul Roman pentru Adoptii, cu sprijinul reprezentantelor diplomatice şi consulare române şi pe alte cai admise de normele internaţionale, va depune diligenţele necesare pe lângă autorităţile sau organismele statului al cărui cetăţean a adoptat un copil român, pentru ca acesta sa beneficieze de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naţionale.
(2)Comitetul Roman pentru Adoptii sau, după caz, comisiile pentru protecţia copilului de la domiciliul adoptatului au datoria sa urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei. În acest scop, serviciile publice specializate pentru protecţia copilului sau organismele private autorizate, care au fost implicate în adoptia copilului, sunt obligate să le prezinte rapoarte periodice, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Părinţii adoptivi au obligaţia de a informa copilul ca este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate al acestuia o permit. Acest lucru va fi notificat Comisiei pentru protecţia copilului. Serviciile publice specializate pentru protecţia copilului sunt obligate sa acorde părinţilor adoptivi sprijinul necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a acestei obligaţii.
(1)Organismele private prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt persoane juridice de drept privat, cu scop nelucrativ, constituite în condiţiile legii. La constituirea persoanelor juridice române, instanţa va cere avizul Departamentului pentru Protecţia Copilului.
(2)Autorizarea organismelor private care acţionează în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie se face de către Comitetul Roman pentru Adoptii.
(3)Autorizarea oricărui organism privat străin este posibila numai dacă acesta este reprezentat de un organism privat român autorizat.
(4)Autorizaţia este valabilă un an. Reînnoirea acesteia este condiţionată de prezentarea, la Comitetul Roman pentru Adoptii, a rapoartelor de activitate ale organismului privat, anual sau la cererea comitetului.
(5)Criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(1)Fapta părintelui, a tutorelui sau a ocrotitorului legal al copilului, care pretinde sau primeşte, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2)Cu aceeaşi pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi fapta persoanei care, în vederea obţinerii unui folos material necuvenit, intermediaza sau înlesneşte adoptarea unui copil.
(3)Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Alin. (1) al art. 26 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.
(1)Pe data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei ordonanţe de urgenţă se abroga:
–Legea nr. 11/1990 privind încuviinţarea adopţiei, modificată prin Legea nr. 48/1991 şi prin Legea nr. 65/1995 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24 iulie 1995;
–dispoziţiile capitolului III <> al titlului II din Codul familiei;
–orice alte dispoziţii contrare.
(2)Cererile pentru încuviinţarea adopţiei, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, vor fi soluţionate potrivit reglementării în vigoare la data introducerii cererii.
Alin. (1) al art. 27 a fost modificat de LEGEA nr. 87 din 28 aprilie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 29 aprilie 1998.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 9 iunie 1997 a fost suspendată pentru o perioadă de 12 luni de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 121 din 8 octombrie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 9 octombrie 2001, care prevede, la art. 1:
Se suspenda, pe o perioadă de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, toate procedurile având ca obiect adoptia copiilor români de către o persoană sau o familie cu cetăţenie străină ori de către o persoană sau o familie cu cetăţenie română şi cu domiciliul sau cu reşedinţa în străinătate.
PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA
Contrasemnează:
Ministru delegat
pe lângă primul-ministru
pentru coordonarea Secretariatului
General al Guvernului şi a Departamentului
pentru Administraţie Publică Locală,
Remus Opris
Secretar de stat,
şeful Departamentului
pentru Protecţia Copilului,
preşedintele Comitetului
Roman pentru Adoptii,
Cristian Liviu Tabacaru
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.