Reglementări din 11 februarie 2003

Reglementări din 11 februarie 2003 · Legislație

R E G L E M E N T Ă R I Ş I N O R M E T E H N I C E Î N T R A N S P O R T U R I L E R U T I E R E

Anexă

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI	R.N.T.R. – 2
Reglementări privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România	Aprobate prin Ordinul ministrului nr. 211/2003

ABS:

Acord Geneva1958:

Prescurtări şi definirea unor termeni utilizaţi

–Sistem automat antiblocare a roţilor la frânare

–Acordul privind adoptarea de prescripţii tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roţi, echipamentelor şi componentelor ce pot fi montate sau utilizate pe vehicule cu roţi şi condiţiile de recunoaştere reciprocă a omologărilor eliberate pe baza acestor prescripţii, încheiat la Geneva la 27 martie 1958 (Rev 2)

ADR:

–Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr.31/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.136 din 31 mai 1994

AETR:

–Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale (AETR), încheiat la Geneva la 1 iulie 1970, la care România a aderat prin Legea nr.101/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.323 din 22 noiembrie 1994

ASR:

–dispozitiv automat antipatinare la demarare sau accelerare

ATP - Acordul cu privire la transporturile internaţionale de produse perisabile şi cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste transporturi (ATP), adoptat la Geneva la 1 septembrie 1970, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr.75/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.319 din 28 august 1998

CE - Comunitatea Europeană

CEE - Comunitatea Economică Europeană

Componentă

Conducător

–un dispozitiv, cum ar fi farul sau lampa, care trebuie să corespundă prevederilor unei directive de bază, regulament sau standard, cuprinse în prezentele reglementări, care poate fi omologat separat, atunci când acest lucru este prevăzut în mod expres

–conducătorul vehiculului rutier

Directivă - act normativ al Consiliului/Comisiei sau al Parlamentului European

Directivă de bază (specifică)

–directivă care se referă la omologarea unui anumit sistem al vehiculului (de exemplu sistemul de frânare) sau a unei componente (de exemplu farul) ori a unei entităţi tehnice independente (de exemplu bara antiîmpănare), care poate fi omolgată separat de vehicul

Directivă-cadru EN

–directivă care se referă la omologarea unui tip de vehicul în întregime

–Standard European

EURO - 1 - omologare privind emisiile poluante ale autovehiculelor conform Directivei 70/220/CEE modificată prin Directiva 96/69/CE treapta A, sau Regulamentului nr. 83 ECE – UN seria de amendamente 02, ori omologarea motoarelor diesel pentru autovehicule, conform Directivei 88/77/CEE modificată prin Directiva 91/542/CEE I, sau Regulamentului nr. 49 ECE - UN seria de amendamente 02 treapta A

EURO - 2 - omologare privind emisiile poluante ale autovehiculelor conform Directivei 70/220/CEE, modificată prin Directiva 96/69/CE, treapta B, sau Regulamentului nr. 83 ECE –UN seria de amendamente 03, ori omologarea motoarelor diesel pentru autovehicule, conform Directivei 88/77/CEE, modificată prin Directiva 91/542/CEE II, sau Regulamentului nr. 49 ECE - UN seria de amendamente 02 treapta B

EURO - 3 - omologare privind emisiile poluante ale autovehiculelor conform Directivei 70/220/CEE modificată prin Directiva 98/69/CE, treapta A, sau Regulamentului nr. 83 ECE –UN seria de amendamente 05, ori omologarea motoarelor diesel pentru autovehicule, conform Directivei 88/77/CEE, modificată prin Directiva 1999/96/CE treapta A, sau Regulamentului nr. 49 ECE - UN seria de amendamente 03 treapta A

EURO - 4 - omologare privind emisiile poluante ale autovehiculelor conform Directivei 70/220/CEE, modificată prin Directiva 98/69/CE treapta B, sau Regulamentului nr. 83 ECE – UN seria de amendamente 05, ori omologarea motoarelor diesel pentru autovehicule, conform Directivei 88/77/CEE modificată prin Directiva 1999/96/CE treapta B1, sau Regulamentului nr. 49 ECE - UN seria de amendamente 03 treapta B1

Familie de vehicule - familia de tipuri de vehicule se compune din vehicule care nu se deosebesc între ele sub următoarele aspecte:

–constructor;

–deosebiri esenţiale privind construcţia şi/sau concepţia;

–diferenţe evidente şi fundamentale privind şasiul şi/sau sistemul de rulare

–motor (combustie internă/electric/hibrid)

Masa proprie a vehiculului (masa vehiculului gata de drum)

Masa totală maximă autorizată (pentru vehicul/ansamblu de vehicule)

Masă maximă admisibilă de înmatriculare / exploatare (pentru vehicul / ansamblu de vehicule)

–masa vehiculului carosat, gata de drum fără încărcatură, cu dispozitivul de atelare, dacă este vorba de un vehicul tractor, sau masa şasiului-cabină, dacă constructorul nu montează caroserie şi/sau dispozitivul de atelare, inclusiv lichidul de răcire, lubrifianţi, 90% din carburant, 100% din alte lichide, cu excepţia apelor uzate, scule, roată de rezervă şi conducătorul (75 kg) şi pentru autobuze şi autocare masa însoţitorului (75 kg), dacă acest loc este prevăzut în vehicul.

–masa totală maximă a vehiculului sau ansamblului de vehicule încărcate, autorizată pentru circulaţia pe drumurile publice din România, conform legislaţiei în vigoare. Ea nu poate să depăşească masa maximă tehnic admisibilă stabilită de constructor.

–masa egală sau mai mică decât masa maximă tehnic admisibilă şi egală sau mai mică decât masa maximă totală autorizată, pentru o variantă constructivă dată, conform definiţiilor din anexa 4 la Directiva 97/27/CE

Masa maximă tehnic - masa proprie a vehiculului la care se adaugă masa încărcăturii,

admisibilă (constructivă)

Masa maximă tehnic admisibilă pe punctul de cuplare al autovehiculului

Masa maximă tehnic admisibilă pe punctul de cuplare al unei semiremorci sau remorci cu axă centrală

stabilită de constructorul acestuia, ţinând seama de dimensionarea componentelor şi echipamentelor acestuia

–masa corespunzătoare sarcinii statice verticale maxime pe dispozitivul de cuplare, admisă de constructorul autovehiculului; ea nu include, prin definiţie, masa dispozitivului de cuplare în cazul autoturismelor şi autotractoarelor, dar o include în cazul celorlalte vehicule

–masa corespunzătoare sarcinii statice verticale maxime transferate de remorcă pe dispozitivul de cuplare al autovehiculului, declarată şi admisă de constructorul remorcii cu axă centrală sau al semiremorcii; ea trebuie să respecte limitele prevăzute în prezentele reglementări pentru tipul respectiv de vehicul, dacă asemenea limite există

Masa remorcabilă -masa remorcii cu proţap, sau a semiremorcii dotată cu axă de tractare cuplată la un autovehicul, respectiv masa corespunzătoare sarcinii aplicate pe axele unei semiremorci sau remorci cu axă centrală cuplată la un autovehicul. Prin masa remorcabilă maximă tehnic admisibilă se înţelege masa remorcabilă maximă declarată de constructor.

Masa maximă tehnic admisibilă pe axă/grup de axe

Masa maximă autorizată pe axă / grup de axe

-masa corespunzătoare sarcinii verticale statice maxim admisibilă transmisă solului de axa/grupul de axe respectiv în funcţie de construcţia vehiculului şi care este declarată de constructor

–masa admisibilă pe axă conform reglementărilor în vigoare în România, care nu poate însă să depăşească masa maximă tehnic admisibilă pe axă/ grup de axe

ISO Organizaţia Internaţională de Standardizare

Omologare pentru circulaţia pe drumurile publice din România

–procedura administrativă prin care autoritatea competentă certifică, conform legislaţiei în vigoare, că un tip de vehicul, un sistem sau componentă ori o enitate tehnică independentă satisface cerinţele tehnice prevăzute în prezentele reglementări

Omologare de tip - procedura administrativă prin care autoritatea competentă certifică, conform legislaţiei în vigoare, la cererea constructorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia, că un vehicul fabricat sau importat în serie satisface cerinţele tehnice prevăzute pentru acest caz în prezentele reglementări

Omologarea de tip în mai multe etape

Omologare - certificare individuală

–procedura administrativă prin care autoritatea competentă certifică, conform legislaţiei în vigoare, la cererea constructorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia, că un tip de vehicul incomplet sau completat satisface cerinţele tehnice prevăzute în prezentele reglementări. Poate fi acordată pentru vehiculul completat, vehiculul de bază (de exemplu şasiu echipat) sau pentru alte trepte intermediare de montaj al vehiculului.

–procedura administrativă prin care autoritatea competentă atestă, conform legislaţiei în vigoare, că un vehicul fabricat sau importat satisface cerinţele tehnice prevăzute pentru acest caz în prezentele reglementări. Ea poate fi acordată în cazul:

a)vehiculelor noi care nu se fabrică în serie (de exemplu, vehiculele montate din piese separate sau produse artizanal), vehiculelor cu destinaţii speciale, sau vehiculelor noi importate, care nu au omologare de tip pentru circulaţia pe drumurile publice din România;

b)certificării stării tehnice a vehiculelor utilizate, care au mai fost înmatriculate în străinătate;

c)modificării categoriei de încadrare sau a categoriei de folosinţă a

vehiculului;

d)înlocuirii tipului de motor prevăzut de constructor cu alt tip;

e)înlocuirii caroseriei şi/sau a şasiului vehiculului;

f)înlocuirii ori modificării unor componente, sisteme sau entităţi tehnice cu altele din afara gamei de echipare originală

Prima înmatriculare - înmatricularea pentru prima dată a unor vehicule rutiere noi, care nu au mai fost înmatriculate anterior în altă ţară

Prima înmatriculare în România

–înmatricularea pentru prima dată în România a unor vehicule rutiere utilizate, care au mai fost înmatriculate anterior în altă ţară

Regulament CEE (CE) - Regulament al Uniunii Europene

Regulament ECE – UN - Regulament anexă la Acordul privind adoptarea de prescripţii tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roţi, echipamentelor şi componentelor ce pot fi montate sau utilizate pe vehicule cu roţi şi condiţiile de recunoaştere reciprocă a omologărilor eliberate pe baza acestor prescripţii, încheiat la Geneva la 27 martie 1958

RE3 ECE - UN - Rezoluţia de ansamblu nr.3 a Comisiei Economice pentru Europa a ONU

STAS - standard de stat

SR - standard român

SR ISO SR EN

Seria 01 de amendamente

–standard român echivalent cu un standard ISO

–standard român echivalent cu un standard european (EN)

–seria de modificări 01 a unui regulament ECE - UN (varianta iniţială este seria 00)

Sistem - orice sistem al vehiculului, cum ar fi frânele, dispozitivele de protecţie împotriva poluării provocate de gazele de evacuare, amenajările interioare etc., care trebuie să îndeplinească prevederile unei directive de bază, regulament, standard, cuprinse în prezentele reglementări

Tip de vehicul -.vehiculele dintr-o anumită categorie, identice cel puţin în ceea ce priveşte aspectele esenţiale indicate în reglementarea pe baza căreia se face omologarea de tip. Un tip de vehicul poate avea variante şi versiuni diferite

Entitate tehnică independentă

–un dispozitiv destinat să facă parte dintr-un vehicul, cum ar fi bara antiîmpănare, care trebuie să corespundă prevederilor unei directive de bază, regulament, standard, cuprinse în prezentele reglementări, şi destinat să facă parte dintr-un vehicul, care poate fi omologat separat, dacă directiva prevede acest lucru în mod expres, dar numai în legătură cu unul sau mai multe tipuri de vehicule

Variantă - vehiculele dintr-un anumit tip, identice cel puţin în ceea ce priveşte aspectele esenţiale indicate în reglementarea pe baza căreia se face omologarea de tip (pentru autoturisme şi vehiculele cu două sau trei roţi directivele-cadru respective)

Versiune - vehiculele dintr-o anumită variantă, identice cel puţin în ceea ce priveşte aspectele esenţiale indicate în reglementarea pe baza căreia se face omologarea de tip (pentru autoturisme şi vehiculele cu două sau trei roţi directivele-cadru respective)

Vehicul de bază - orice vehicul incomplet al cărui număr de identificare se păstrează în cursul etapelor ulterioare ale omologării în mai multe etape

Vehicul lung - combinaţie de vehicule la care remorca sau semiremorca aparţine

categoriilor O1, O2 şi O3, a căror lungime depăşeşte 8 m, sau care aparţine categoriei O4

Vehicul greu - autovehicul având o masă maximă tehnic admisibilă care depăşeşte 7,5 tone, cu excepţia autotractoarelor pentru semiremorci, precum şi autobuz articulat din clasele II şi III

Vehicul lent - vehicul sau combinaţie de vehicule având, prin construcţie, o viteză maximă care nu depăşeşte 30 km/h

Vehicul fabricat în serie mică

–vehicul fabricat într-un număr anual de bucăţi, pentru întreaga familie căreia îi aparţine acesta, care nu depăşeşte 500 de bucăţi pentru o familie de autoturisme şi remorcile acestora şi 200 de bucăţi de familie pentru celelalte autovehicule şi remorcile acestora ori vehicule cu două sau trei roţi

Vehicul utilizat - vehicul care a mai fost înmatriculat anterior

Vehicul completat - vehiculul care constituie finalizarea procesului de omologare în mai multe etape şi care satisface cerinţele tehnice prevăzute în prezentele reglementări tehnice

Vehicul incomplet - vehiculul a cărui finalizare necesită cel puţin o etapă de fabricaţie, pentru ca acesta să devină vehicul completat

Vehicule aparţinând sfârşitului de serie de fabricaţie

–vehiculele care aparţin sfârşitului de serie, a căror omologare nu mai este valabilă, care pot fi înmatriculate, admise în circulaţie sau în exploatare pentru următoarele 12 luni. Numărul maxim de vehicule, dintr-unul sau mai multe tipuri, puse în circulaţie în cadrul sfârşitului de serie, nu trebuie să depăşească pentru autovehiculele M1 10%, iar pentru celelalte vehicule 30% din numărul total de vehicule din tipurile în cauză, admise în circulaţie în România în anul precedent. Dacă acest număr este mai mic de 100, se acceptă 100 de bucăţi.

Capitolul IObiectul şi domeniul de aplicare

1 Prezentele reglementări definesc cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere la omologarea în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România, sub aspectul siguranţei active şi pasive, protecţiei mediului ambiant şi protecţiei drumurilor publice. Aceste prevederi nu se aplică vehiculelor aflate în tranzit internaţional prin România.

2 Prezentele reglementări se aplică tuturor categoriilor de vehicule destinate să circule în mod permanent sau ocazional pe drumurile publice şi care pot avea, prin construcţie, o viteză mai mare de 6 km/h, sunt destinate transportului de persoane şi/sau de mărfuri ori efectuării de servicii sau lucrări.

3 Sistemele, componentele sau entităţile tehnice independente care concură la siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului, precum şi piesele de schimb aferente trebuie să îndeplinească cerinţele specifice, indicate în prezentele reglementări sau în standardele specifice, pentru a putea fi utilizate la vehiculele autorizate să circule pe drumurile publice.

4 Admiterea în circulaţie a combinaţiilor de vehicule este condiţionată de asigurarea compatibilităţii dintre autovehiculul tractor şi vehiculul tractat şi de respectarea condiţiilor tehnice specifice fiecăruia dintre aceste vehicule.

5 Condiţiile tehnice impuse pentru omologarea/certificarea individuală a vehiculelor produse artizanal sau a vehiculelor noi produse în serii (cantităţi) mici, în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România, sunt cele indicate, pentru fiecare dintre aceste vehicule, în cap. IV al prezentelor reglementări, precum şi în anexele la acestea.

6 Condiţiile tehnice impuse pentru omologarea individuală a vehiculelor utilizate care au fost importate sunt cele care au fost valabile la data omologării de tip a vehiculului respectiv, cu excepţia cazurilor în care prezentele reglementări indică cerinţe mai severe, îndeosebi în domeniul protecţiei mediului, sau existenţa unor componente ori echipamente moderne pentru siguranţa rutieră, care pot fi adaptate ţinându-se seama de construcţia vehiculului respectiv.

Capitolul IIProceduri de aplicare a prezentei reglementări

1.În conformitate cu prevederile art. 2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 768/1991 privind înfiinţarea şi funcţionarea Regiei Autonome „Registrul Auto Român” (RAR), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 1 noiembrie 1994, precum şi pe baza împuternicirilor date de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, ca autoritate de stat în domeniul transporturilor rutiere, Regia Autonomă „Registrul Auto Român”, denumită în continuare Registrul Auto Român, certifică încadrarea vehiculelor rutiere în normele de siguranţă a circulaţiei, de protecţie a mediului, de protecţie a drumurilor pe care circulă, precum şi încadrarea în categoriile prevăzute de reglementările în vigoare. În acest scop acordă:

1.1 Omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice din România a vehiculelor rutiere construite în ţară sau importate în serii (cantităţi) mai mari de 10 bucăţi de acelaşi tip pe an, se acordă pe baza respectării condiţiilor tehnice indicate în cap.IV şi în anexa nr.2. La extinderea omologării de tip pentru circulaţia pe drumurile publice pentru vehiculele ce provin dintr-un tip de bază cu omologare de tip pentru circulaţie în vigoare se aplică reglementările care erau valabile la data omologării tipului de bază, cu excepţia cazurilor pentru care prezentele reglementări prevăd, în mod expres, alte dispoziţii. Pentru vehiculele speciale, definite la cap. III al prezentelor reglementări, se vor aplica prevederile din anexa XI a directivei 70/156/CEE, ultima modificare prin directiva 2001/116/CE, apendicele 1-4 în funcţie de destinaţia vehiculului special.

1.1.1 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice din România a vehiculelor pentru care există omologarea de tip comunitară a întregului vehicul, respectiv autoturismele şi vehiculele cu 2 sau 3 roţi, este necesară şi suficientă numai conformitatea cu prevederile directivelor cadru -

70/156/CEE şi respectiv 92/61/CE, la nivelul ultimelor modificări indicate în prezenta reglementare, urmînd a se prezenta Certificatul de omologare UE a vehiculului, conform Directivei cadru, cu anexa III la Directiva 70/156/CEE pentru autoturisme sau anexa II la Directiva 92/61/CE pentru vehicule cu 2 sau 3 roţi, precum şi un model de vehicul conform omologării.

Începând cu 9 noiembrie 2003 la omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice din România a vehiculelor cu 2 sau 3 roţi, este necesară şi suficientă numai conformitatea cu prevederile directivei cadru 2002/24/CE, urmînd a se prezenta Certificatul de omologare UE a vehiculului, conform Directivei cadru, cu anexa II la directivă, precum şi un model de vehicul conform omologării. La cererea fabricantului această cerinţă se poate aplica de la 9 mai 2003. Omologările pentru aceste vehicule acordate înainte de 9 noiembrie 2003 rămân valabile. De asemenea pot fi acordate în continuare extensii la omologările acordate înainte de 9 noiembrie 2003 conform dispoziţiilor directivei în baza căreia a fost iniţial acordată omologarea.

1.1.2 În cazul în care nu există omologare de tip comunitară pentru întregul vehicul, omologarea de tip se acordă pe baza prezentării documentelor care atestă corespondenţa diferitelor sisteme, componente sau entităţi tehnice independente ale acestuia cu cerinţele tehnice prevăzute în prezentele reglementări şi efectuării încercărilor sau verificărilor necesare.

1.1.3 De la procedura de certificare şi omologare pentru circulaţia pe drumurile publice din România sau de la unele prevederi ale prezentelor reglementări pot fi exceptate vehiculele indicate în cap. VI, cu respectarea cerinţelor din acest capitol, aplicabile pentru cazul dat.

1.1.4 În cazul carosării şasiurilor echipate, omologate ca tip pentru circulaţie, precum şi al modificării sau schimbării destinaţiei suprastructurii unor vehicule omologate, pentru şasiurile echipate se iau în considerare reglementările care au stat la baza omologării lor, cu excepţia cazurilor pentru care prezentele reglementări prevăd, în mod expres, alte dispoziţii

1.1.5 Pentru modificări importante care afectează parametrii de bază, structura de rezistenţă sau destinaţia (categoria de folosinţă) a vehiculului stabilită de producător, precum şi în cazul vehiculelor construite din elemente reciclate sau cu utilizarea de elemente reciclate, care pot afecta siguranţa rutieră şi protecţia mediului, la omologarea pentru circulaţia pe drumurile publice este necesară prezentarea avizului favorabil al fabricantului tipului de bază şi, după caz, certificate pentru respectarea reglementărilor în vigoare privind protecţia mediului de către vehiculul în cauză.

1.2 Omologarea şi certificarea individuală pentru circulaţia pe drumurile publice din România a vehiculelor rutiere:

1.2.1 omologarea individuală a vehiculelor noi, de acelaşi tip, construite în ţară ori importate de aceeaşi persoană fizică sau juridică, în serii (cantităţi) care nu depăşesc 10 vehicule pe an, care nu sunt omologate ca tip, sau a vehiculelor - unicat, montate din piese separate sau produse artizanal, în ateliere nespecializate; ele trebuie să corespundă prevederilor prezentelor reglementări valabile pentru omologarea individuală, conform definiţiei, şi sunt supuse, după caz, unor încercări sau verificări tehnice;

1.2.2 la omologarea individuală a vehiculelor fabricate artizanal sau în serii mici, în cazul când practic nu este posibil să se aplice toate prevederile tehnice din reglementările internaţionale indicate în capitolul IV pentru omologarea de tip, Registrul Auto Român va proceda la asimilarea vehiculului respectiv, pornind de la analiza comparativă a construcţiei sau componenţei acestuia, cu tipuri de vehicule omologate ca tip, existente în banca sa de date, reducând încercările la cele strict necesare precum şi la un control general care se poate efectua pe liniile de control tehnic existente;

1.2.3 certificarea stării tehnice a vehiculelor utilizate; pentru aceste vehicule posesorul trebuie să prezinte documentele necesare emise în ţara de origine, din care să reiasă datele de identificare şi condiţiile tehnice pe care le-au îndeplinit la înmatricularea în străinătate şi trebuie să corespundă prevederilor specifice pentru această categorie, cuprinse în cap. IV. Aceste vehicule vor fi supuse unei verificări tehnice pe liniile de control existente şi verificării autenticităţii şi, dacă este necesar, atunci când nu există documente privind unele prevederi privind protecţia mediului, unor încercări de către laboratoarele autorizate;

1.2.4 înlocuirea caroseriei şi/sau a şasiului vehiculelor care trebuie să corespundă prevederilor din prezenta reglementare valabile pentru omologare, iar vehiculele sunt supuse, după caz, unor încercări sau verificări tehnice;

1.2.5 modificarea categoriei de încadrare sau a categoriei de folosinţă a vehiculului care trebuie să corespundă prevederilor prezentelor reglementări valabile pentru omologare, iar vehiculul este supus, după caz, unor încercări sau verificări tehnice.

1.2.6 înlocuirea tipului de motor prevăzut de constructor cu alt tip care trebuie să corespundă prevederilor din prezenta reglementare valabile pentru omologare iar vehiculul este supus, după caz, unor încercări sau verificări tehnice.

1.3 Certificarea şi omologarea componentelor şi entităţilor tehnice independente care concură la siguranţa rutieră şi la protecţia mediului şi care pot fi certificate/omologate separat de vehicul, în conformitate cu prevederile pct.18 din cap. IV.

1.4 Certificarea/omologarea pieselor de schimb şi a materialelor de exploatare, destinate vehiculelor rutiere şi care concură la siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului, fabricate în condiţiile indicate în reglementările în vigoare.

1.5 Atestarea îndeplinirii de către vehiculele rutiere a condiţiilor privind gradul redus de poluare chimică şi sonoră, care urmează să beneficieze de facilităţile acordate de reglementările în vigoare.

2.În scopul asigurării conformităţii produselor fabricate şi comercializate în serie cu tipul omologat, Registrul Auto Român ca serviciu tehnic notificat asigură următoarele:

2.1 certificarea managementului sistemului calităţii la producătorul autohton de vehicule ori componente sau entităţi tehnice independente şi verificarea existenţei unor dispoziţii şi proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control eficace, astfel încât vehiculele, echipamentele sau componentele fabricate să corespundă cu tipul omologat, conform anexei X la Directiva 70/156/CEE, precum şi anexei nr. 2 la "Acordul privind adoptarea de prevederi tehnice uniforme pentru vehicule cu roţi echipamente şi componente care pot fi montate sau utilizate pe vehicule cu roţi şi condiţiile de recunoaştere reciprocă a omologărilor care se bazează pe aceste prevederi”, revizia a 2-a din 16 octombrie 1996;

2.2 atunci când există semnale că unele tipuri de vehicule nu îşi menţin în exploatare caracteristicile şi performanţele consemnate la omologarea de tip sau individuală, ceea ce poate afecta siguranţa rutieră sau protecţia mediului, Registrul Auto Român poate efectua probe de anduranţă în condiţii corespunzătoare celor din exploatare sau probe accelerate echivalente, pentru a se face demersurile necesare în vederea restabilirii conformităţii.

3 În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.262 din 21 octombrie 1992, pe baza omologării/certificării pentru circulaţia pe drumurile publice din România, Registrul Auto Român înscrie în Cartea de identitate a vehiculului datele tehnice şi de identificare ale vehiculului.

3.1 Datele de identificare se pot înscrie şi de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia la vehicule omologate ca tip, inserarea altor date decât cele înscrise în Cartea de identitate a vehiculului fiindu-i interzisă producătorului.

3.2 Orice modificare adusă vehiculului, care afectează datele tehnice şi de identificare înscrise în cartea de identitate a vehiculului, reclamă reverificarea vehiculului de către Registrul Auto Român şi reactualizarea cărţii de identitate cu noile date sau, după caz, anularea cărţii de identitate şi eliberarea alteia, după reomologarea vehiculului.

4.De la procedura de certificare şi omologare pentru circulaţia pe drumurile publice din România sau de la unele prevederi ale prezentelor reglementări pot fi exceptate unele categorii de vehicule în condiţiile indicate în cap.VI.

Capitolul IIIDefinirea categoriilor de folosinţă ale vehiculelor rutiere

Vehiculul este un sistem mecanic care circulă pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, şi care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane şi/sau mărfuri ori efectuarea de servicii sau lucrări. Vehiculele se definesc, în sensul prezentelor reglementări, după cum urmează:

1 autovehicul - vehicul care se deplasează prin propulsie proprie, cu excepţia celui care circulă pe

şine. Poate tracta în anumite condiţii şi remorci sau semiremorci;

1.1 automobil - autovehicul care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane şi/sau mărfuri ori tractarea de remorci. Troleibuzul este considerat automobil. Nu sunt considerate automobile tractorul şi maşina autopropulsată pentru lucrări. Automobilul de teren are cel puţin două axe motoare, diferenţial blocabil şi capacitate de trecere conform pct. 5 din anexa nr.1;

1.1.1 autoturism - automobil având cel mult 9 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul) care, prin construcţie şi echipare, este destinat transportului de persoane, bagajului şi/sau bunurilor acestora. Acesta poate de asemenea să tracteze o remorcă.

1.1.1.1 berlină - caroserie închisă, cu sau fără montant central între ferestrele laterale; acoperiş rigid fix, putând avea o trapă de aerisire; 4 sau mai multe locuri, dispuse pe cel puţin 2 rânduri; 2 sau 4 uşi laterale, poate avea o capotă de portbagaj sau uşă spate (hayon), 4 sau mai multe ferestre laterale (vezi anexa 1, secţiunea C pct.1) ;

1.1.1.2 berlină cu hayon – berlină dotată în spatele vehiculului cu uşă (hayon); (vezi anexa 1, secţiunea C pct.1) ;

1.1.1.3 break - caroserie închisă, partea ei din spate oferind un volum interior mărit; acoperiş rigid fix, putând avea o trapă de aerisire; 4 sau mai multe locuri, dispuse pe cel puţin 2 rânduri, rîndul sau rîndurile din spate putând fi rabatabile sau demontabile pentru mărirea suprafeţei de încărcare; 2 sau 4 uşi laterale şi uşă spate; 4 sau mai multe ferestre laterale (vezi anexa 1, secţiunea C pct.1) ;

1.1.1.4 cupeu - caroserie închisă, similară berlinei, în general volum spate limitat; acoperiş rigid fix, putând avea o trapă de aerisire ; 2 sau mai multe locuri, dispuse pe cel puţin 1 rând; 2 uşi laterale, 2 sau mai multe ferestre laterale (vezi anexa 1, secţiunea C pct.1) ;

1.1.1.5 cabriolet - caroserie decapotabilă; acoperiş suplu sau rigid cu cel puţin două poziţii (închis şi deschis/eliminat) (vezi anexa 1, secţiunea C pct.1) ;

1.1.1.6 autoturism cu utilizare multiplă - vezi anexa 1, secţiunea C pct.1 dacă se încadrează în categoria M1

şi respectă cerinţele tehnice impuse acestei categorii ;

1.1.2 autobuz – automobil destinat, prin construcţie, transportului a mai mult de 9 pasageri (inclusiv conducătorul) pe scaune sau pe scaune şi în picioare şi, după caz, a bagajelor acestora. Poate avea unul sau două niveluri (autobuz cu etaj). Poate fi solo sau articulat, cu sau fără podea coborâtă. Autobuzul articulat constă din două sau mai multe tronsoane rigide, care se articulează între ele; compartimentele de pasageri situate în fiecare dintre tronsoanele rigide comunică între ele în permanenţă, permiţând libera circulaţie a pasagerilor; tronsoanele rigide sunt legate între ele în mod permanent, astfel încât să nu poată fi detaşate decât printr-o operaţie necesitând mijloace tehnice care în mod normal nu se găsesc decât într-un atelier.

1.1.2.1 microbuz (minibuz) - autobuz destinat, prin construcţie, transportului de pasageri, având o capacitate de transport de cel mult 22 de locuri, în afara conducătorului. În cazul când transportă pasageri şi în picioare poate avea podeaua coborâtă;

1.1.2.1.1 microbuz clasa A – vezi anexa 1, secţiunea A pct.2.6

1.1.2.1.2 microbuz clasa B – vezi anexa 1, secţiunea A pct.2.6

1.1.2.2 autobuz clasa I (urban) – vezi anexa 1, secţiunea A pct.2.5

1.1.2.3 autobuz clasa II (interurban) – vezi anexa 1, secţiunea A pct.2.5

1.1.2.4 autobuz clasa III (autocar) – vezi anexa 1, secţiunea A pct.2.5

1.1.2.5 troleibuz - autobuz acţionat electric, prin captarea curentului electric de la o linie de contact.;

1.1.3 automobil mixt - autovehicul, destinat prin construcţie pentru transportul de pasageri şi de mărfuri, în compartimente separate :

–automobilele mixte care reprezintă diversificarea unei familii de autoturisme (categoria M1) se încadrează în categoria M1 sau N1 în conformitate cu condiţiile aplicabile autoturismelor cu utilizare multiplă (anexa 1, secţiunea C, pct.1);

–automobilele mixte care reprezintă diversificarea unei familii de autoutilitare din categoria N se încadrează, în categoria M sau N în conformitate cu condiţiile precizate în anexa 1, secţiunea C, pct.3.

1.1.4 automobil utilitar (autoutilitară) - automobil comercial destinat, prin construcţie, transportului de mărfuri într-o structură deschisă sau închisă;

1.1.4.1 autocamion (autoutilitară camion) - automobil utilitar destinat, prin construcţie şi echipare, transportului de mărfuri pe o platformă, cu sau fără obloane, care poate fi acoperită cu prelată;

1.1.4.2 autofurgon (autoutilitară furgon) - automobil utilitar destinat, prin construcţie şi echipare, transportului de mărfuri într-o structură închisă;

1.1.4.3 automobil cu caroserie demontabilă (amovibilă) - automobil prevăzut, prin construcţie, cu posibilitatea montării a diferite tipuri de caroserii pe acelaşi şasiu echipat;

1.1.5 autovehicul special (autospecială) un autovehicul din categoria M sau N, utilizat pentru transportul de pasageri sau de mărfuri şi care îndeplineşte o funcţie specifică ce necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale. Include şi autovehiculele destinate efectuării de servicii şi/sau lucrări:

1.1.5.1 autorulotă - vezi anexa 1, secţiunea A pct. 6.1

1.1.5.2 autovehicul blindat:

–vezi în anexa 1, secţiunea A pct. 6.2

1.1.5.3 ambulanţă:

–vezi în anexa 1, secţiunea A pct. 6.3

1.1.5.4 autovehicul funerar:

–vezi anexa 1, secţiunea A pct. 6.4

1.1.5.5 automacara mobilă - vezi anexa 1, secţiunea A pct. 6.6

1.1.5.6 alte autovehicule speciale- vezi anexa 1 secţiunea A pct. 6.7.

1.1.5.7 autobuzele, altele decât cele utilizate pentru transportul de pasageri, sunt autovehicule speciale.

1.1.6 automobil cu utilizare multiplă - vezi anexa 1, secţiunea C, pct.1 dacă se încadrează în categoria N1

şi respectă cerinţele tehnice impuse acestei categorii.

1.1.7 autotractor - autovehicul de tracţiune, destinat exclusiv sau în special tractării de remorci;

1.1.7.1 autoremorcher - autotractor destinat, în principal, tractării remorcilor grele cu proţap articulat sau unor vehicule tractate grele, putând fi prevăzut cu o platformă pentru lestare;

1.1.7.2 autotractor cu şa - autotractor destinat numai tractării semiremorcilor şi prevăzut cu un dispozitiv de cuplare de tip şa, care preia o parte importantă din masa acestora, precum şi forţele de tractare;

1.2 motociclu - autovehicul, în general cu două roţi amplasate într-un plan longitudinal vertical, cu suporţi sau platformă pentru sprijinirea picioarelor; poate avea şi ataş sau două roţi spate laterale simetrice. În cazuri speciale, poate avea şi patru roţi. El poate tracta o remorcă.

1.2.1 moped (ciclomotor) - vezi anexa 1a, pct.1

1.2.2 motocicletă - vezi anexa 1a, pct.1

1.2.3 mototriciclu - vezi anexa 1a, pct.1

1.2.4 cvadriciclu uşor - vezi anexa 1a, pct.1

1.2.5 cvadriciclu - vezi anexa 1a, pct.1

1.3 tractor - autovehicul de tracţiune destinat, prin construcţie şi echipare, tractării, împingerii şi/sau acţionării diverselor vehicule sau utilaje agricole, industriale etc;

1.3.1 tractor agricol sau forestier pe roţi - tractor destinat efectuării unor lucrări în agricultură şi silvicultură prin tractarea, purtarea şi, după caz, acţionarea unor remorci sau utilaje speciale din aceste domenii, fiind, în general, tractor lent, cu o viteză cuprinsă între 6 şi 40 km/h. El poate fi amenajat pentru a transporta o încărcătură sau un însoţitor;

1.3.2 tractor monoax sau motocultor - tractor fără mecanism de direcţie, a cărui viteză maximă, prin construcţie, nu depăşeşte 25 km/h; el poate fi susţinut şi condus de un conducător pedestru sau poate fi dotat cu un cărucior ori o remorcă prevăzută cu scaun pentru conducător, fără însă a se depăşi o masă totală maximă autorizată de 2,5 tone, inclusiv masa motocultorului;

1.4 maşină autopropulsată pentru lucrări - utilaj autopropulsat destinat, prin construcţie şi echipare, efectuării unor lucrări sau servicii, care circulă pe drum numai pentru a se deplasa între locul de garare şi locul unde execută lucrările, având o viteză care nu depăşeşte 30 km/h. Maşina autopropulsată pentru lucrări realizată pe şasiu auto, care păstrează caracteristicile de performanţă ale autovehiculului de bază din care derivă, este asimilată cu automobilul special (autospecială). Exemple de maşini autopropulsate pentru lucrări, în sensul prezentelor reglementări, sunt cuprinse în anexa nr.13;

1.5 autovehicul atipic - autovehicul care, prin construcţie şi echipare, nu se încadrează în nici una dintre categoriile de mai sus;

2 maşină pentru lucrări - utilaj fără mijloace proprii de propulsie, purtat sau remorcat de un tractor cu o viteză ce nu depăşeşte 30 km/h, destinat, prin construcţie şi echipare, efectuării unor lucrări sau servicii. Maşina pentru lucrări realizată pe şasiu de vehicul, care păstrează caracteristicile de performanţă ale vehiculului de bază din care derivă, este asimilată cu vehiculul special;

3 remorcă (vehicul tractat) - vehicul fără motor, destinat, prin construcţie, să fie tractat de autovehicule. Din punct de vedere al construcţiei, ea poate fi:

–remorcă cu proţap articulat - vehicul tractat cu cel puţin două axe, la care cel puţin o axă este directoare, iar timoneria direcţiei este comandată prin proţap care este articulat la şasiul remorcii, permiţând deplasarea dispozitivului de cuplare în plan vertical fără să preia sarcini verticale; remorcile având mecanism de direcţie cu axă rotitoare (bracabilă) pot fi tractate de autovehicule utilitare, autoremorchere sau tractoare, iar cele dotate cu axă fixă şi roţi bracabile, numai de tractoare agricole sau forestiere prevăzute cu dispozitiv de cuplare de tip furcă-bolţ;

–remorcă cu proţap rigid - vehicul tractat cu o axă sau cu un grup de axe apropiate, la care proţapul este fixat rigid de şasiu, în prelungirea acestuia, putând prelua atât sarcini orizontale (de tractare), cât şi sarcini verticale. Remorca poate fi tractată de autoturisme, autoutilitare, autobuze şi tractoare agricole sau forestiere, dacă acestea sunt dotate cu dispozitive de cuplare care pot prelua sarcini verticale.

–remorcă cu axă(e) centrală(e) - remorcă cu proţap rigid, la care axa sau grupa de axe este amplasată imediat în spatele centrului de greutate al vehiculului considerat ca uniform încărcat; proţapul nu trebuie să transmită pe dispozitivul de cuplare o sarcină statică verticală mai mică de 10% din masa maximă a remorcii sau de 1000 kg (se reţine cea mai mică dintre acestea); pentru remorcile tractate de autoturisme se aplică prevederile Directivei 92/21/CEE privind sarcina minimă pe punctul de cuplare (cap. IV pct. 3.6).

3.1 remorcă utilitară - vehicul tractat, destinat transportului de marfă, fără amenajări speciale;

3.1.1 remorcă utilitară camion - remorcă destinată, prin construcţie şi echipare, transportului de bunuri pe o platformă cu sau fără obloane, care poate fi acoperită cu prelată;

3.1.2 remorcă utilitară furgon - remorcă destinată, prin construcţie şi echipare, transportului de bunuri într-o structură închisă;

3.2 remorcă specială – o remorcă din categoria O, utilizată pentru transportul de pasageri sau de mărfuri şi care îndeplineşte o funcţie specifică ce necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale. Include şi remorcile destinate efectuării de servicii şi/sau lucrări:

3.2.1 rulotă - vezi anexa 1, secţiunea A pct. 6.5”

3.3 remorcă lentă - vehicul tractat care, prin construcţie, inclusiv construcţia dispozitivului de cuplare, poate fi tractat numai de tractoare agricole sau forestiere, cu o viteză maximă care nu depăşeşte 30 km/h. Din această categorie fac parte remorci agricole, forestiere, destinate construcţiilor, pavilioane apicole etc.;

3.4 remorcă de persoane - remorcă lentă pentru transportul de persoane în agricultură sau activităţi extractive (poate avea şi amenajări pentru cazare ori pentru efectuarea unor lucrări) sau pentru transportul turiştilor în zone de agrement, care poate fi tractată numai de autovehicule având o viteză maximă, prin construcţie, ce nu depăşeşte 30 km/h;

3.5 remorcă atipică - remorcă ce, prin construcţie şi echipare, nu se încadrează în nici una dintre categoriile de mai sus;

4 semiremorcă - remorcă prevăzută, în locul axei directoare, cu un sistem de articulaţie cu pivot care se cuplează cu şaua autotractorului; axa sau grupa de axe este situată în spatele centrului de greutate al vehiculului considerat uniform încărcat, astfel încât o parte semnificativă a masei sale totale maxime autorizate este suportată de şaua autotractorului;

4.1 semiremorcă utilitară - vehicul tractat destinat transportului de marfă, fără amenajări speciale;

4.1.1 semiremorcă utilitară camion - semiremorcă destinată, prin construcţie şi echipare, transportului de bunuri pe o platformă cu sau fără obloane, care poate fi acoperită cu prelată;

4.1.2 semiremorcă utilitară furgon - semiremorcă destinată, prin construcţie şi echipare, transportului de bunuri într-o structură închisă;

4.2 semiremorcă specială – o semiremorcă din categoria O, utilizată pentru transportul de pasageri sau de mărfuri şi care îndeplineşte o funcţie specifică ce necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale. Include şi semiremorcile destinate efectuării de servicii şi/sau lucrări.

4.3 semiremorcă atipică - remorcă ce, prin construcţie şi echipare, nu se încadrează în nici una dintre categoriile de mai sus;

5 bicicletă - vehicul cu două roţi, propulsat exclusiv prin energia musculară, de regulă prin intermediul pedalelor;

6 vehicule cu tracţiune animală

7 vehicule trase sau împinse cu mâna;

8 ansamblu de vehicule - ansamblu format dintr-un autovehicul tractor şi unul sau două vehicule tractate.

8.1 tren rutier – ansamblu format dintr-un autovehicul tractor şi o remorcă.

8.2 vehicul articulat - ansamblu format dintr-un autotractor şi o semiremorcă.

9.Clasificarea vehiculelor rutiere pe categorii de omologare, în vederea verificării încadrării acestora în prevederile tehnice ale prezentelor reglementări este indicată în anexele nr. 1 şi nr. 1a.

Capitolul IVCondiţii tehnice privind construcţia şi echiparea vehiculelor rutiere

şi combinaţiilor acestora

1 Condiţii generale privind construcţia şi echiparea vehiculelor rutiere

1.1 Vehiculele rutiere trebuie construite şi echipate astfel încât, la o exploatare normală, să nu stânjenească, să nu aducă nimănui daune şi să nu pună în pericol circulaţia celorlalţi participanţi la traficul rutier.

1.2 Construcţia vehiculelor rutiere trebuie să permită o protecţie cât mai eficientă a drumurilor publice. Masele maxime autorizate pe axe/grup de axe şi masele totale maxime autorizate, care se iau în

considerare la omologarea vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării pentru circulaţia pe drumurile publice din România sunt cele indicate în legislaţia în vigoare privind regimul drumurilor.

1.3 Toate componentele şi sistemele care pot afecta siguranţa circulaţiei rutiere şi protecţia mediului şi pentru care există riscul de uzură rapidă sau avariere în cursul exploarării trebuie construite astfel încât să poată fi uşor verificate şi înlocuite. După caz, ele trebuie să fie omologate separat conform cerinţelor din prezentele reglementări

1.4 Construcţia şi echiparea vehiculelor trebuie să asigure un grad cât mai înalt de securitate pasivă, astfel încât ocupanţii să fie protejaţi împotriva accidentelor şi urmărilor acestora.

1.5 Materialele folosite în interiorul vehiculului trebuie să fie greu inflamabile. Pentru autobuzele din categoria M3 viteza verticală de combustie nu trebuie să depăşească 100 mm/min corespunzător prevederilor Directivei 95/28/CE. Pentru celelalte vehicule, cu excepţia autoturismelor pentru care nu există nici o directivă, viteza de combustie nu trebuie fie mai mare de 250 mm/min, măsurată conform prevederilor anexei nr.4 la Rezoluţia de ansamblu RE3 ECE - UN. Fac excepţie materialele folosite la covoare pentru acoperirea podelei şi îmbrăcămintea scaunelor, cu condiţia ca materialul

în cauză să fie mai mic de 300 cm2 ca suprafaţă şi de 100 cm3 ca volum; de asemenea, orice altă garnitură, la care materialul în cauză nu depăşeşte mărimile de mai sus pentru o suprafaţă totală de

625 cm2 .

1.6 Viteza maximă, prin construcţie, a autovehiculelor rutiere, înscrisă în Cartea de identitate a vehiculului, este cea indicată de constructor (dacă există în documente). Ea se măsoară, cu excepţia autoturismelor, pe o pistă de încercare uscată, aderentă şi orizontală (pantă sub 1%), în absenţa vântului, în ambele sensuri de mişcare ori conform condiţiilor din Regulamentul nr.68 ECE – UN. Pentru vehicule cu 2-3 roţi se măsoară conform Directivei 95/1/CEE, iar pentru tractoare agricole sau forestiere, conform Directivei 74/152/CEE, ultima modificare prin Directiva 98/89/CE. Ea se rotunjeşte la numere întregi, iar pentru autovehiculele prevăzute cu limitator de viteză maximă, conform Directivei 92/24/CEE sau Regulamentului nr. 89 ECE – UN, seria 00 de amendamente, addenda 1, se va indica viteza maximă care nu poate fi depăşită constructiv, datorită limitatorului.

Remorcile autovehiculelor trebuie construite şi echipate astfel încât să poată circula în deplină siguranţă cu o viteză maximă de cel puţin 100 km/h sau, dacă sunt construite pentru viteze mai mici, acest lucru trebuie să fie inscripţionat pe ele.

1.7 Puterea motorului, înscrisă în Cartea de identitate a vehiculului, este cea declarată de constructor. Pentru autovehiculele din categoriile M şi N puterea netă a motorului se determină conform prevederilor Regulamentului nr.85 ECE – UN sau Directivei 80/1269/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/99/CE, iar pentru vehiculele cu 2-3 roţi puterea şi cuplul maxim se determină conform prevederilor Directivei 95/1/CEE.

1.8 Cilindreea motorului autovehiculelor, înscrisă în Cartea de identitate a vehiculului, este cilindreea declarată de constructor, rotunjită la numere întregi.

1.9 La verificarea prin încercări, în vederea omologării/certificării individuale pentru circulaţia pe drumurile publice din România, a greutăţilor, dimensiunilor, vitezelor şi a altor valori nominale declarate de constructor se vor aplica toleranţele indicate de constructor sau, în lipsa acestora, cele înscrise în anexa nr. 3. Pentru masă se ia în considerare o toleranţă de 5% pentru vehiculele din categoriile M1, N1, O1, O2 şi M2 < 3,5t şi 3% pentru vehiculele mai grele.

1.10 Reducerea, la cererea fabricantului sau utilizatorului, a masei maxime admisibile de înmatriculare la vehiculele pentru transport de marfă (detararea) se poate admite în următoarele situaţii:

–dacă masa maximă a vehiculului şi/sau masele maxime pe axe depăşesc limitele prevăzute în legislaţia în vigoare în domeniu, iar prin detarare vehiculul se poate încadra în aceste limite;

–dacă există o variantă din tipul respectiv de vehicul omologată pentru masele reduse prin detarare;

–dacă detararea nu depăşeşte 15% din masa totală maximă autorizată.

În alte cazuri, la cererea solicitantului, însoţită de fundamentarea tehnică legată de tipul mărfii transportate şi de indicarea eventualelor măsuri constructive adoptate, detararea se poate face numai prin derogare aprobată de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor. şi Locuinţei Dacă

este necesar, vehiculul va fi supus unor noi încercări cu masele rezultate după detarare.

Nu se admite detararea vehiculelor sau combinaţiilor de vehicule dacă masa maximă scade sub 3,5t.

1.11 Autovehiculele omologate individual pentru circulaţia pe drumurile publice, la care postul de conducere al autovehiculului este amplasat în partea dreaptă în raport cu planul longitudinal median al acestuia, trebuie echipate cu faruri care emit un fascicul luminos asimetric, orientat spre partea dreaptă a drumului, precum şi cu sistem de oglinzi (gen periscop) pentru asigurarea vizibilităţii pe partea stângă. Numai pentru autovehicule înmatriculate temporar se admite şi obturarea parţială a suprafeţei din stânga a dispersorului farului.

1.12 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice din România a vehiculelor rutiere, pentru care firma constructoare sau reprezentantul său autorizat prezintă certificate de omologare internaţională, conform prevederilor directivelor UE sau regulamentelor ECE - UN echivalente, şi/sau certificate de omologare conform directivelor cadru ale Comunităţii Europene:

–70/156/CEE pentru autovehicule şi remorcile acestora (ultima modificare prin directiva 2001/116/CE);

–74/150/CEE pentru tractoare agricole şi forestiere (ultima modificare prin directiva 2001/3/CE);

–92/61/CEE pentru vehicule cu două sau trei roţi (ultima modificare prin directiva 2000/7/CE), iar de la data de 9 noiembrie 2003 directiva 2002/24/CE care anulează directiva 92/61/CE.

aceste certificate se iau în considerare fără a se mai repeta încercările respective. Reprezentantul legal acreditat de către firma constructoare sau reprezentantul său autorizat trebuie să prezinte, la cererea Registrului Auto Român, datele şi documentaţia completă definită de procedurile în vigoare, necesare pentru certificarea corespondenţei tipului de vehicul prezentat cu tipul omologat, precum şi pentru verificarea şi certificarea conformităţii vehiculului prezentat, cu tipul omologat descris în certificatele respective. Se vor efectua încercările necesare pentru domeniile reglementate pentru care nu există certificatele necesare, pentru cazul când se constată neconformităţi cu specificaţia tipului omologat precum şi pentru verificarea încadrării vehiculului prezentat în prevederile specifice cuprinse în prezentele reglementări.

1.13 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice din România pentru autoturismele omologate ca tip conform Directivei 70/156/CEE, după data de 1 ianuarie 1998, şi vehiculele cu 2 - 3 roţi omologate conform Directivei 92/61/CE, după data de 18 iunie 1999, şi pentru care constructorul sau reprezentantul autorizat al acestuia prezintă Certificatul de omologare de tip CE nu se vor mai efectua alte încercări sau verificări. Se vor prezenta Certificatul de omologare de tip UE al vehiculului, la nivelul prevăzut în prezentele reglementări, precum şi în anexa III la Directiva 70/156/CEE (pentru autoturisme) sau în anexa II la Directiva 92/61/CE (pentru vehicule cu 2 - 3 roţi), care conţin datele tehnice necesare efectuării procedurii administrative de admitere în circulaţie pe drumurile publice din România, precum şi un model de vehicul conform omologării.

Începând cu 9 noiembrie 2003 la omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice din România a vehiculelor cu 2 sau 3 roţi, este necesară şi suficientă numai conformitatea cu prevederile directivei cadru 2002/24/CE, urmînd a se prezenta Certificatul de omologare UE a vehiculului, conform Directivei cadru, cu anexa II la directivă, precum şi un model de vehicul conform omologării. La cererea fabricantului această cerinţă se poate aplica de la 9 mai 2003. Omologările pentru aceste vehicule acordate înainte de 9 noiembrie 2003 rămân valabile. De asemenea pot fi acordate în continuare extensii la omologările acordate înainte de 9 noiembrie 2003 conform dispoziţiilor directivei în baza căreia a fost iniţial acordată omologarea.

1.14 Vehiculele prezentate la omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice trebuie dotate cu echipamentele opţionale care sunt cuprinse în specificaţia de omologare şi care se omologhează separat de vehicul, conform prevederilor pct. 18.1.

2 Dimensiuni de gabarit

2.1 Lăţimea generală maximă a vehiculelor, inclusiv încărcătura, este de 2,55 m. Vehiculele cu temperatură controlată, cu pereţi groşi de 45 mm (inclusiv izolaţia) pot avea lăţimea maximă de cel

mult 2,60 m. Valorile includ şi toleranţa pozitivă la măsurare.

2.2 Lăţimea maximă, inclusiv încărcătura, a următoarelor categorii de vehicule nu trebuie să depăşească:

–1,00 m pentru remorcile motocicletelor;

–1,80 m pentru motociclete cu ataş şi remorcile motocultoarelor;

–2,00 m pentru mototricicluri;

–2,55 m pentru remorcile automobilelor;

–3,00 m pentru utilaje agricole autopropulsate, purtate sau tractate, precum şi pentru maşinile pentru întreţinerea drumurilor, cu agregate de lucru integrate.

2.3 Nu se consideră depăşire a lăţimii maxime autorizate proeminenţele anvelopelor în apropierea contactului lor cu solul şi a valvelor, ale dispozitivelor antiderapante care se montează pe roţi, ale oglinzilor exterioare rabatabile, ale lămpilor laterale de gabarit, de direcţie şi de contur, ale sigiliilor vamale aplicate pentru încărcătură, inclusiv ale dispozitivelor de fixare şi de protecţie ale acestora, ale apărătorilor de noroi elastice, precum şi grosimea profilelor ornamentale din cauciuc şi mase plastice.

2.4 Motocicletele solo şi mopedele nu trebuie să aibă părţi componente care să depăşească lăţimea ghidonului, cu excepţia carenajelor de protecţie şi a oglinzilor retrovizoare.

2.5 Înălţimea maximă a vehiculelor, inclusiv deflectorul (dacă acesta există) şi încărcătura, nu trebuie să depăşească 4,00 m; la troleibuze verificarea se face cu troleele introduse în dispozitivul de blocare al acestora.

2.6 Lungimea maximă a autovehiculelor sau a remorcilor, inclusiv încărcătura, nu trebuie să depăşească 12,00 m.

2.7 Distanţa maximă dintre axa pivotului şeii semiremorcii şi punctul cel mai îndepărtat din spate al semiremorcii nu trebuie să depăşească 12,00 m, iar consola faţă a semiremorcii trebuie să se încadreze în cercul cu raza de 2,04 m, cu centrul pe axa pivotului şeii.

2.8 Lungimea maximă a combinaţiilor de vehicule nu trebuie să depăşescă:

–16,50 m pentru autovehicule cu semiremorcă (cu şa), inclusiv încărcătura;

–18,75 m pentru autotrenuri rutiere (cu remorcă), inclusiv încărcătura;

–18,00 m pentru autobuze şi troleibuze articulate.

2.9 Distanţa maximă, măsurată între peretele faţă al platformei de încărcare din spatele cabinei conducătorului şi punctul cel mai îndepărtat din spate al remorcii la combinaţiile de vehicule, din care se scade distanţa dintre planul transversal cel mai îndepărtat din spate al autotractorului şi peretele faţă al remorcii, nu trebuie să depăşească 15,65 m.

2.10 Distanţa maximă, măsurată între peretele faţă al platformei de încărcare din spatele cabinei conducătorului şi punctul cel mai îndepărtat din spate al remorcii la combinaţiile de vehicule, nu trebuie să depăşească 16,40 m.

2.11 Lungimea maximă, inclusiv încărcătura, nu trebuie să depăşească 2,50 m pentru remorcile motocicletelor, cu condiţia să nu depăşească lungimea motocicletei la care se cuplează şi 12,00 m pentru remorcile de automobile

2.12 Dimensiunile de gabarit ale autovehiculelor cu 2-3 roţi nu trebuie să depăşească:

–4,00 m lungimea;

–2,00 m lăţimea (cu excepţia mopedelor, a căror lăţime nu trebuie să depăşească 1,00 m);

–2,50 m înălţimea.

2.13 Măsurarea dimensiunilor se face conform indicaţiilor tehnice cuprinse în directivele UE sau în standardele ISO.

2.14 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice a autovehiculelor din categoria M1 se

vor respecta condiţiile tehnice privind dimensiunile şi metodele de măsurare cuprinse în Directiva 92/21/CEE, ultima modificare prin Directiva 95/48/CE, la celelalte automobile se vor aplica prevederile Directivei 97/27/CE, iar la tractoare condiţiile tehnice prevăzute în Directiva 89/173/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/1/CE, iar la autovehiculelor cu 2-3 roţi, condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 93/93/CEE.

3 Mase

3.1 Pentru circulaţia pe drumurile publice din România, masele maxime autorizate pe axele simplă, dublă şi triplă ale vehiculelor sunt cele precizate prin legislaţia în vigoare.

3.2 Pentru circulaţia pe drumurile publice din România, masa totală maximă autorizată pentru vehicule

şi combinaţiile de vehicule este cea precizată prin legislaţia în vigoare.

3.3 Masa autorizată pe axa sau axele motoare ale unui vehicul sau ale unei combinaţii de vehicule nu trebuie să fie mai mică de 25% din masa totală maximă autorizată a vehiculului sau combinaţiei de vehicule. Masa autorizată pe axa directoare a autovehiculelor trebuie să fie minimum:

–20% din masa autovehiculului, pentru autotractoare şi autobuze articulate, la gol şi încărcat, iar pentru autobuze urbane la gol;

–25% din masa autovehiculului, pentru autobuze interurbane şi autocare de turism, la gol şi încărcat, iar pentru autobuze urbane, încărcate la masa maximă tehnic admisibilă;

–30% din masa autovehiculelor din categoria M1, când axa spate este încărcată la masa maximă tehnic admisibilă;

–20% din masa autovehiculelor din categoria N, când axa spate este încărcată la masa maximă tehnic admisibilă.

La determinarea acestor mase se vor respecta condiţiile tehnice şi valorile indicate în Directiva 92/21/CEE, ultima modificare prin Directiva 95/48/CEE, şi în Directiva 97/27/CEE.

3.4 La tractoarele agricole şi forestiere nu trebuie depăşite următoarele mase autorizate:

–14 tone, masa totală maximă;

–10 tone, masa maximă pe axă;

La determinarea acestor mase se va lua în considerare şi sarcina verticală transmisă de utilajele purtate sau semipurtate.

Masa pe axa faţă nu trebuie să fie mai mică de 20% din masa proprie a tractorului.

3.5 Masa remorcabilă maximă tehnic admisibilă a unui autovehicul autorizat de constructor să tracteze o remorcă, fie că este sau nu autotractor, nu trebuie să depăşească cea mai mică dintre următoarele valori:

–masa remorcabilă tehnic admisibilă declarată de constructor;

–pentru autovehiculele destinate tractării de remorci fără frână de serviciu: 50% din masa proprie a autovehiculului, cu condiţia ca masa maximă tehnic admisibilă a acestor remorci să nu fie mai mare de 750 kg;

–pentru autovehiculele având masa maximă tehnic admisibilă mai mică de 3,5 t (inclusiv din categoria M1) şi destinate să tracteze remorci echipate cu frână de serviciu: masa maximă tehnic admisibilă a autovehiculului (pentru autovehicule de teren multiplicată cu coeficientul 1,5), cu condiţia ca masa maximă tehnic admisibilă a remorcii să nu fie mai mare de 3500 kg;

–pentru autovehicule având masa maximă tehnic admisibilă mai mare de 3,5 t, destinate să tracteze remorci echipate cu sistem de frânare de serviciu comandat prin inerţie: masa maximă tehnic admisibilă a remorcii este de 3500 kg;

–pentru autovehicule având masa maximă tehnic admisibilă mai mare de 3,5 t, destinate să tracteze remorci echipate cu sistem de frânare de serviciu continuu (conform definiţiei din Directiva 71/320/CEE): masa maximă tehnic admisibilă a autovehiculului, multiplicată cu 1,5;

–pentru autovehiculele din categoriile M2 şi M3 masa maximă tehnic admisibilă a unei remorci

pentru bagaje nu poate depăşi 3500 kg.

Autovehiculele din categoriile M şi N, care tractează remorcă şi care sunt încărcate la masa maximă tehnic admisibilă a combinaţiei de vehicule, trebuie să poată porni de 5 ori pe o rampă având înclinaţie de cel puţin 12%.

3.6 Sarcina de sprijin pe dispozitivul de remorcare pentru autovehicule se stabileşte de constructorul autovehiculului, dar ea nu trebuie să fie mai mică:

–de 4% din masa maximă tehnic admisibilă a remorcii, dar nu mai puţin de 25 kg pentru autovehiculele din categoria M1 (cea mai mică dintre cele două valori);

–de 4% din masa maximă tehnic admisibilă a autovehiculului, dar nu mai puţin de 25 kg pentru autovehiculele din categoriile M2 , M3 şi N, altele decât autotractoare sau autoremorchere, care pot tracta o remorcă cu axă centrală având masa maximă de 3500 kg (cea mai mică dintre cele două valori) la care se adaugă masa dispozitivului de remorcare;

–de 10% din masa maximă tehnic admisibilă a remorcii pe care autovehiculul o poate tracta sau 1000 kg pentru autovehiculele din categoria N, altele decât autotractoare sau autoremorchere, care pot tracta o remorcă cu axă centrală având masa maximă de peste 3500 kg (cea mai mică dintre cele două valori) la care se adaugă masa dispozitivului de remorcare.

3.7 Masa remorcabilă tehnic admisibilă pentru tractoarele agricole sau forestiere nu trebuie să depăşească:

–masa remorcabilă tehnic admisibilă indicată de constructor;

–masa maximă tehnic admisibilă a tractorului, fără a depăşi 1500 kg la tractarea remorcilor fără frâne;

–masa maximă tehnic admisibilă a tractorului multiplicată cu 3, fără a depăşi 6000 kg la tractarea remorcilor cu frână cu comandă prin inerţie.

3.8 Sarcina de sprijin pe dispozitivul de remorcare al tractorului agricol sau forestier se stabileşte de către constructor, fără a depăşi însă 3000 kg, conform Directivei 89/173/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/1/CE, precum şi Directivei 76/432/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CE.

3.9 Masa maximă tehnic admisibilă a remorcii motocicletei nu trebuie să depăşească 50% din masa maximă tehnic admisibilă a motocicletei.

3.10 Masa maximă tehnic admisibilă pentru autovehiculele cu două, trei sau patru roţi este indicată în Directiva 93/93/CEE.

3.11 Măsurarea maselor se face în conformitate cu prevederile directivelor Uniunii Europene, ale regulamentelor ECE - UN echivalente, valabile la omologarea sistemului, componentelor sau entităţilor tehnice independente la care se referă acestea.

3.12 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice a autovehiculelor din categoria M1 se vor respecta condiţiile tehnice referitoare la masa vehiculelor la repartiţia acesteia pe axe şi masele remorcabile cuprinse în Directiva 92/21/CEE, ultima modificare prin Directiva 95/48/CE, la celelalte categorii de autovehicule şi remorci în Directiva 97/27/CE, pentru tractoare agricole şi forestiere, condiţiile tehnice şi prevederile cuprinse în Directiva 89/173/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/1/CE, iar pentru vehicule cu 2 - 3 roţi prevederile Directivei 93/93/CEE.

4 Frânarea

4.1 Sistemul de frânare al autovehiculelor, inclusiv al celor aflate în exploatare, trebuie să permită moderarea progresivă a vitezei până la oprire şi menţinerea acestora în stare oprită, să aibă o acţiune sigură, promptă şi eficientă.

4.2 Orice autovehicul trebuie dotat cu cel puţin două sisteme de frânare independente, dintre care unul poate fi declarat de securitate, sau cu două dispozitive de acţionare independente, fiecare dintre acestea putând să acţioneze atunci când celălalt s-a defectat. Cele două echipamente pot utiliza aceleaşi suprafeţe de frânare şi (parţial sau total) aceleaşi dispozitive de transmitere a comenzii, cu condiţia ca, în cazul defectării unuia dintre acestea, să se asigure frânarea pe cel puţin două dintre roţi, care nu sunt situate pe aceeaşi parte. O parte a suprafeţelor active de frânare trebuie să

acţioneze direct asupra roţilor sau să fie legate de acestea printr-un sistem mecanic nedecuplabil. Frânele trebuie să poată fi uşor reglate şi/sau să aibă un sistem automat de compensare a uzurii.

4.3 Autovehiculele având o viteză maximă, prin construcţie, mai mare de 25 km/h, cu excepţia tractoarelor agricole sau forestiere, trebuie dotate cu echipamente de frânare care să asigure următoarele funcţiuni:

–frânarea de serviciu, care să permită reducerea progresivă a vitezei şi oprirea automobilului şi, după caz, a combinaţiei de vehicule; echipamentul pentru frânarea de serviciu trebuie să aibă două circuite independente, fiecare circuit acţionând cel puţin două roţi amplasate pe părţi diferite;

–frânarea de securitate, care să permită reducerea progresivă a vitezei şi oprirea automobilului şi, după caz, a combinaţiei de vehicule, în cazul defectării echipamentului pentru frânarea de serviciu;

–frânarea de staţionare, care să permită menţinerea în stare oprită a automobilului încărcat la masa maximă tehnic admisibilă, inclusiv la o înclinaţie a drumului de cel puţin 18% sau 12% când automobilul tractează o remorcă încărcată, la masa maximă tehnic admisibilă în autotren, chiar şi în absenţa conducătorului; dispozitivul de frânare de staţionare trebuie să rămână în poziţia de frânare prin intermediul unui sistem de acţionare mecanică şi care să nu se poată debloca accidental.

4.4 Echipamentul pentru frânarea de serviciu a autovehiculelor (cu excepţia motocicletelor) trebuie să poată realiza la omologarea/certificarea individuală, pentru autovehiculele având o viteză maximă, prin construcţie, care depăşeşte 25 km/h, o deceleraţie medie de cel puţin 5,0 m/s2, iar pentru cele la care viteza nu depăşeşte 25 km/h - de 3,5 m/s2.

4.5 La automobilele acţionate cu energie electrică înmagazinată (baterii de acumulatori), unul dintre cele două echipamente pentru frânarea de serviciu poate fi cu rezistenţă electrică sau cu scurtcircuitare, iar echipamentul pentru frânarea mecanică de staţionare trebuie să realizeze aceleaşi performanţe ca şi la automobilele propulsate de motoare cu combustie internă.

4.6 Remorcile şi semiremorcile cu două sau mai multe axe trebuie dotate cu echipament de frânare de serviciu, care acţionează pe toate roţile (cu excepţia remorcilor cu două axe distanţate între ele cu mai puţin de un metru) şi permite moderarea progresivă a vitezei şi oprirea combinaţiei de vehicule din cabina conducătorului (concomitent cu frânarea vehiculului tractor sau automat); la omologarea/certificarea individuală frâna trebuie să asigure o deceleraţie medie de cel puţin 5 m/s2, la semiremorci 4,5 m/s2, iar la cele care sunt inscripţionate pentru o viteză maximă sub 25 km/h de 3,5 m/s2 ; frâna trebuie să fie uşor reglabilă şi/sau să fie prevăzută cu dispozitive de compensare automată a uzurii.

Frâna de staţionare trebuie să asigure, prin mijloace exclusiv mecanice, staţionarea vehiculului, în stare încărcată, pe o pantă de cel puţin 18 % , chiar şi atunci când acesta este decuplat de autovehiculul tractor; acţionarea ei se poate face şi de pe remorcă, după oprirea autotrenului.

4.7 Echipamentul de frânare nu este obligatoriu la remorcile cu masă maximă tehnic admisibilă mai mică de 750 kg, respectiv 1.500 kg la remorcile lente, şi care nu depăşeşte, pentru vehiculele din categoria M1 , jumătate din masa proprie a autovehiculului tractor, respectiv masa tractorului în cazul remorcilor lente.

4.8 Remorcile având o masă maximă tehnic admisibilă de cel mult 3,5 t şi frâne pe toate roţile, destinate autovehiculelor din categoriile M şi N pot fi dotate cu echipament de frânare comandat de forţa de inerţie prin simpla apropiere de autovehiculul tractor.

Remorcile pentru tractoarele agricole şi forestiere pot fi dotate cu frîne cu comandă prin inerţie după cum urmează :

–remorcile având o masă maximă tehnic admisibilă de cel mult 6,0 t, dacă frînarea se realizează numai pe două roţi ;

–remorcile având o masă maximă tehnic admisibilă de cel mult 8,0 t, dacă frînarea se realizează pe toate roţile şi sunt inscripţionate pentru o viteză maximă de 25 km/h.

La semiremorcile cu şa nu este admisă frânarea comandată de forţa de inerţie.

4.9 Mototriciclul trebuie prevăzut, pe lângă echipamentele prevăzute la pct. 4.3, şi cu frână de

staţionare.

4.10 Combinaţiile de vehicule trebuie să îndeplinească prevederile privind frânarea din RE3 ECE - UN precum şi următoarele condiţii :

–echipamentele de frânare ale vehiculelor componente trebuie să fie compatibile între ele;

–pentru remorcile echipate cu sistem pneumatic de frânare, cu excepţia remorcilor lente, legătura cu autovehiculul tractor trebuie să se realizeze prin două conducte (conducta de alimentare şi conducta de comandă prin creşterea presiunii, care poate fi dublată sau înlocuită de o linie de comandă electrică) asigurându-se umplerea rezervoarelor remorcii inclusiv în timpul acţionării frânei de serviciu a remorcii, care trebuie să fie comandată de către sistemul de frânare al autovehiculului tractor.

–repartiţia şi sincronizarea forţelor de frânare între autovehiculul tractor şi remorcă trebuie să asigure o frânare fără derapaje şi stabilitate pe direcţia de deplasare (cu respectarea curbelor de aderenţă prevăzute de reglementări);

–echipamentul de frânare trebuie să asigure oprirea automată a remorcii în caz de rupere, în timpul mersului, a dispozitivului de cuplare, precum şi păstrarea capacităţii de frânare a autovehiculului tractor; această dispoziţie nu se aplică remorcilor a căror masă maximă tehnic admisibilă nu depăşeşte 1,5 tone, cu condiţia ca ele să fie prevăzute cu o legătură suplimentară (lanţ, cablu etc.);

–combinaţiile de vehicule din care fac parte remorci cu sau fără frână trebuie să asigure staţionarea pe o rampă de 12%.

4.11 Căderea unei părţi a unui sistem de transmisie hidraulică a frânei automobilului trebuie să fie semnalată de un avertizor optic de culoare roşie.

4.12 În cazul apariţiei unor neetanşeităţi în circuitul fluidului de lucru, frânele pneumatice sau hidraulice ale automobilelor trebuie să acţioneze cel puţin pe două roţi, care nu sunt amplasate pe aceeaşi parte.

4.13 Autovehiculele şi remorcile trebuie prevăzute cu cale de blocare a roţilor, amplasate într-un loc pe vehicul, uşor accesibil, după cum urmează:

a)o cală de blocare pentru:

–autovehicule cu o masă maximă tehnic admisibilă de peste 3,5 t;

–remorci cu două axe, cu excepţia semiremorcilor cu şa, cu masă maximă tehnic admisibilă de peste 0,75 t.

b)două cale de blocare pentru:

–vehicule cu trei sau mai multe axe;

–semiremorci cu şa;

–remorci cu axă simplă sau dublă având distanţa dintre axe de cel mult 1,00 m şi o masă maximă tehnic admisibilă de peste 0,75 t;

–remorcile cu două axe cu masă maximă tehnic admisibilă de peste 7,5 tone.

4.14 Tractoarele agricole sau forestiere, precum şi maşinile autopropulsate pentru lucrări trebuie să fie prevăzute cu echipamente pentru frânarea de serviciu şi frânarea de staţionare, care să permită moderarea vitezei, oprirea şi menţinerea în stare oprită a vehiculului. Eficienţa frânării trebuie să corespundă condiţiilor tehnice din Directiva 76/432/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CE. Frânarea de staţionare trebuie să asigure menţinerea tractorului pe o pantă de 18%, iar în cazul combinaţiei dintre un tractor şi o remorcă ce nu depăşeşte masa tractorului, dar nu mai mare de 3,0 tone, pe o pantă de 12%.

4.15 Motocultoarele sau maşinile pentru lucrări cu o axă trebuie să fie echipate cel puţin cu echipament pentru frânarea de serviciu, care să asigure frânarea unei roţi chiar şi în cazul ruperii unei piese din sistemul de frânare, reducerea vitezei şi menţinerea în stare de staţionare. La motocultoarele având o masă totală maximă admisibilă de cel mult 250 kg, susţinute şi conduse de conducător pedestru, frâna nu este obligatorie, iar dacă ele sunt combinate cu remorcă, cu comandă de pe scaunul

conducătorului, aceasta trebuie să aibă frână. Remorcile pentru motocultoare trebuie echipate cu frână.

4.16 Sistemul de frânare al tuturor autovehiculelor prevăzute cu un acumulator de energie (de exemplu aer comprimat) trebuie prevăzut cu un avertizor optic sau acustic care să semnaleze conducătorului scăderea presiunii energiei acumulate sub un nivel care să asigure cel puţin frânarea cu eficacitatea frânei de securitate la a cincea acţionare completă consecutivă a comenzii frânei de serviciu.

4.17 Tractoarele agricole şi forestiere cu o masă maximă tehnic admisibilă care nu depăşeşte 4,0 tone, maşinile autopropulsate pentru lucrări şi remorcile speciale pentru diferite utilizări, care nu necesită decât deplasări ocazionale, sunt exceptate de la condiţiile tehnice privind frânarea, dacă viteza lor maximă nu depăşeşte 8 km/h şi sunt echipate cu o frână uşor accesibilă în timpul mersului şi blocabilă; maşinile agricole şi forestiere care nu sunt prevăzute cu suspensie, a căror masă proprie nu depăşeşte masa proprie a tractorului şi nici 3,0 t, nu trebuie să aibă frână proprie.

4.18 La omologarea de tip pentru circulaţie şi prima înmatriculare a vehiculelor noi, cu excepţia vehiculelor lente, componenţa şi eficienţa sistemului de frânare al vehiculelor, distribuţia forţelor de frânare pe axe, timpul de reacţie al frânelor şi încercarea frânelor la rece şi la cald trebuie să corespundă prevederilor Directivei 71/320/CEE, ultima modificare 98/12/CE (autovehicule şi remorci) sau Regulamentului nr.13 ECE – UN, seria 09 de amendamente echivalent.

4.19 În vederea primei înmatriculări în România, autovehiculele din categoriile M2, M3, N2, N3 şi remorcile din categoriile O3 şi O4 trebuie să fie prevăzute cu sisteme de frânare antiblocare (ABS). Excepţie fac vehiculele comunale, autobuzele şi minibuzele urbane şi maşinile pentru lucrări, precum şi toate vehiculele lente. La cererea fabricantului se pot aplica, în locul prevederilor Regulamentului nr.13 ECE - UN, prevederile Regulamentului nr.13 H ECE - UN (armonizat cu norme care se aplică şi în alte ţări decât cele europene)

4.20 La omologarea de tip pentru circulaţie a tractoarelor agricole şi forestiere se vor aplica condiţiile tehnice din Directiva 76/432/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CE.

4.21 La omologarea de tip pentru circulaţie a vehiculelor cu 2-3 roţi se aplică condiţiile tehnice din Directiva 93/14/CEE sau din Regulamentul nr. 78 ECE – UN, seria de amendamente 02.

4.22 La certificarea individuală în vederea primei înmatriculări a vehiculelor importate, care au mai fost deja înmatriculate şi utilizate în alte ţări, în România este obligatorie realizarea eficacităţii frânării de cel puţin 90% din cea prevăzută pentru vehiculele noi la pct. 4.19 - 4.21.

5 Iluminarea şi semnalizarea luminoasă

5.1 Autovehiculele şi remorcile acestora trebuie dotate numai cu echipamentele de iluminat şi semnalizare luminoasă şi, după caz, cu dispozitivele de reglare prevăzute în Directiva 76/756/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/28/CE sau în Regulamentul nr.48 ECE - UN, seria de amendamente 02, în Directiva 78/933/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/56/CE sau în Regulamentul nr.86 ECE - UN pentru tractoare, respectiv în Directiva 93/92/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/73/CE, sau în Regulamentul nr. 53 ECE - UN, seria de amendamente 01 pentru vehiculele cu 2-3 roţi, având mărcile de omologare prevăzute de directivele şi regulamentele indicate în anexa nr. 2, specifice fiecărui tip de far, lampă sau element reflectorizant.

Echipamentele trebuie amplasate şi reglate astfel încât să nu deranjeze pe ceilalţi participanţi la trafic, să fie vizibile sub unghiurile prescrise şi să nu se influenţeze reciproc, chiar dacă sunt încorporate în aceeaşi carcasă.

5.2 Echipamentele perechi trebuie amplasate la aceeaşi înălţime deasupra căii de rulare şi simetric faţă de axa longitudinală a vehiculului (cu excepţia vehiculelor asimetrice), să aibă aceeaşi culoare, caracteristici calorimetrice şi fotometrice şi, cu excepţia indicatoarelor de direcţie, să se aprindă concomitent.

5.3 Farurile şi lămpile din faţă trebuie să se aprindă numai concomitent cu lămpile din spate, cu excepţia lămpilor de parcare şi a farurilor de lucru la tractoare, autospeciale şi utilaje pentru lucrări.

5.4 Automobilele şi tractoarele trebuie să fie echipate în faţă cu:

–două sau patru faruri cu lumină de drum albă, care să asigure vizibilitatea necesară pe o lungime mare către înainte (la tractoare lente, facultativ);

–două faruri cu lumină de întâlnire albă (tractoarele lente, echipate pentru montarea frontală a uneltelor, pot fi echipate cu patru faruri);

–două lămpi de poziţie (la tractoare lente pot fi şi patru) cu lumină albă;

–două lămpi de gabarit, cu lumină albă, care să indice gabaritul în lăţime şi în înălţime, pentru autovehiculele cu lăţime mai mare de 2,10 m;

–două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină galben-auto intermitentă, care semnalizează intenţia conducătorului de a schimba direcţia de mers;

–două lămpi indicatoare de direcţie pe părţile laterale ale vehiculelor.

5.5 Automobilele şi tractoarele mai pot fi echipate în faţă, facultativ, cu:

–două faruri de ceaţă, cu lumină albă sau galben-selectiv, care să amelioreze vizibilitatea către înainte, în condiţii de ceaţă;

–două faruri pentru circulaţie de zi, cu lumină albă, care pot fi combinate sau reciproc încorporate cu farurile cu lumină de drum şi de întâlnire, omologate şi marcate conform Regulamentului nr.87 ECE - UN;

–doi catadioptri netriunghiulari de culoare albă;

–două lămpi de gabarit de culoare albă, pentru autovehiculele având lăţime de 1,80 - 2,10 m.

5.6 Toate tipurile de faruri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive pentru reglajul de orientare, iar farurile cu lumină de întâlnire, atunci când este cazul, şi cu dispozitiv de reglare pe verticală, în funcţie de încărcarea autovehiculului.

5.7 Automobilele şi tractoarele trebuie să fie echipate în spate cu:

–două lămpi de poziţie cu lumină roşie, care să indice prezenţa şi lăţimea autovehiculului văzut din spate;

–unul sau două faruri de mers înapoi (pentru tractoare lente, opţional), cu lumină albă, care să lumineze drumul şi să-i avertizeze pe ceilalţi participanţi la trafic asupra intenţiei de deplasare către înapoi şi care pot fi combinate cu semnalul intermitent al lanternelor de direcţie şi/sau cu un semnal sonor intermitent;

–două lămpi de frânare (stop), cu lumină roşie S1 (cu un nivel de intensitate) sau S2 (cu două niveluri de intensitate, de zi şi de noapte), care să-i avertizeze pe ceilalţi participanţi la trafic, aflaţi în spatele autovehiculului, că s-a dat comanda de frânare. Vehiculele din categoria M1 trebuie echipate şi cu a treia lampă stop, S3, amplasată în interiorul sau în exteriorul caroseriei (la omologarea individuală lampa S3 este opţională);

–una sau două lămpi de ceaţă, cu lumină roşie (la tractoare lente, facultativ), pentru semnalizarea prezenţei autovehiculului pentru vehiculele care vin din spate;

–una sau mai multe lămpi, cu lumină albă, care să asigure iluminarea necesară plăcii cu numărul de înmatriculare;

–două lămpi de gabarit, cu lumină roşie, pentru autovehicule cu lăţimea de peste 2,10 m, care să indice gabaritul autovehiculului în lăţime şi, dacă este posibil, şi în înălţime. Pentru autovehiculele având lăţimea de 1,80 - 2,10 m lămpile de gabarit sunt facultative;

–două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină galben-auto intermitentă, ce pot fi combinate şi cu lămpile laterale, care semnalizează intenţia conducătorului de a schimba direcţia de mers;

–doi sau, în cazuri justificate, patru catadioptri netriunghiulari de culoare roşie.

5.8 Automobilele şi tractoarele mai trebuie dotate cu:

–avertizor de avarie, care realizează funcţionarea simultană a lămpilor de direcţie pentru a semnaliza pericolul pe care îl reprezintă autovehiculul în pană;

–lămpi de contur şi catadioptri pe părţile laterale, de culoare galbenă pentru vehiculele a căror lungime depăşeşte 6 m.

5.9 Automobilele mai pot fi dotate, facultativ, cu câte două lămpi de parcare (staţionare), faţă şi spate, cu lumină albă pentru faţă şi roşie pentru spate, sau cu câte o lampă laterală, reciproc încorporate cu lămpile indicatoare de direcţie, numai pentru automobile având lungimea de maximum 6,0 m şi lăţimea de maximum 2,0 m;

La autobuze se admite montarea de către constructor la partea din spate, în plus faţă de elementele de semnalizare luminoasă existente, a două lămpi de semnalizare a direcţiei, cu lumină galben auto şi a două lămpi de frânare (stop), cu lumină roşie, simetrice.

5.10 Remorcile automobilelor şi tractoarelor trebuie dotate în faţă cu:

–două lămpi de poziţie, cu lumină albă, montate la o înălţime care nu depăşeşte 1,50 m (sau 2,10 m, dacă forma caroseriei nu permite acest lucru), obligatorii pentru remorcile cu o lăţime de peste 1,60 m şi facultative pentru remorcile mai înguste;

–două lămpi de gabarit, cu lumină albă, pentru remorcile cu o lăţime mai mare de 2,10 m; acestea sunt valabile pentru vehiculele a căror laţime este între 1,8-2 m;

–doi catadioptri netriunghiulari de culoare albă.

5.11 Remorcile automobilelor şi tractoarelor trebuie dotate în spate cu :

–două lămpi de poziţie cu lumină roşie;

–facultativ, unul sau două faruri de mers înapoi, cu lumină albă, care pot fi combinate sau înlocuite cu un semnal intermitent al lămpilor de direcţie sau sonor (la autotrenuri, semnalul sonor poate fi emis de pe autovehiculul tractor);

–două lămpi de frânare (stop) cu lumină roşie, S1 sau S2 ;

–una sau două lămpi de ceaţă, cu lumină roşie.

–una sau mai multe lămpi cu lumină albă, pentru placa de înmatriculare;

–două lămpi de gabarit, cu lumină roşie, pentru remorci cu lăţimea mai mare de 2,10 m, care sunt însă facultative pentru remorcile având lăţimea cuprinsă între 1,80 - 2,10 m;

–două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină galben-auto intermitentă, care semnalizează intenţia conducătorului de a schimba direcţia de mers;

–doi catadioptri triunghiulari de culoare roşie.

5.12 Remorcile trebuie dotate cu catadioptri laterali de culoare galben-auto, numărul acestora depinzând de lungimea vehiculului.

5.13 Motocultoarele având viteza maximă, prin construcţie, mai mare de 15 km/h, care lucrează cuplate cu un cărucior sau cu o remorcă cu scaun pentru conducător, trebuie echipate în faţă cu două faruri cu lumină de întâlnire şi cu două lămpi indicatoare de direcţie (se admite montarea acestora şi pe remorcă).

5.14 Remorcile motocultoarelor trebuie să fie dotate în faţă cu doi catadioptri netriunghiulari de culoare albă, iar în spate cu doi catadioptri triunghiulari de culoare roşie, precum şi cu două lămpi indicatoare de direcţie cu lumină galben-auto şi două lămpi de poziţie cu lumină roşie.

5.15 Tractoarele şi maşinile pentru lucrări pot fi dotate cu proiectoare de lucru sau dispozitive speciale cu lumină de avertizare conform prevederilor Regulamentului nr.65 ECE - UN.

5.16 Motocicletele trebuie dotate numai cu echipamentele de iluminat şi semnalizare prevăzute şi amplasate conform Directivei 93/92/CEE sau Regulamentului nr.53 ECE - UN, având mărcile de omologare prevăzute de regulamentele şi directivele indicate în anexa nr.2, specifice fiecărui tip de far, lampă sau element reflectorizant.

5.17 Motocicletele trebuie dotate:

–în faţă, cu unul sau două faruri cu lumină de drum albă sau galben-selectiv, cu unul sau două faruri cu lumină de întâlnire albă sau galben-selectiv, cu una sau două lămpi de poziţie cu lumină albă;

–în spate, cu o lampă de poziţie cu lumină roşie, una sau două lămpi de frânare (stop) cu lumină

roşie, lampă cu lumină albă pentru iluminarea plăcii cu numărul de înmatriculare, un catadioptru de culoare roşie, iar lateral, cu două lămpi indicatoare de direcţie de culoare galben-auto.

5.18 Motocicletele mai pot fi echipate, facultativ, în faţă cu faruri de ceaţă cu lumină albă sau galben- selectiv, în spate cu lămpi de ceaţă cu lumină roşie, cu avertizor de avarie, care realizează funcţionarea simultană a lămpilor indicatoare de direcţie, şi lateral, cu unul sau doi catadioptri netriunghiulari de culoare galben-auto.

5.19 Ataşul motocicletei trebuie dotat în faţă cu o lampă de gabarit cu lumină albă sau galben-selectiv, amplasată pe exteriorul ataşului, şi un catadioptru netriunghiular de culoare albă, iar în spate, cu o lampă de poziţie cu lumină roşie, o lampă de frânare (stop) cu lumină roşie, un catadioptru netriunghiular de culoare roşie şi o lampă indicatoare de direcţie cu lumină galben-auto.

5.20 Remorca motocicletei trebuie dotată în faţă cu doi catadioptri netriunghiulari de culoare albă, iar în spate cu aceleaşi elemente de iluminat şi semnalizare luminoasă ca şi motocicletele, precum şi cu un catadioptru triunghiular de culoare roşie.

5.21 Mopedele trebuie să fie dotate numai cu echipamentele de iluminat şi semnalizare luminoasă prevăzute şi amplasate în conformitate cu Directiva 93/92/CEE sau cu Regulamentul nr.74 ECE - UN, având mărcile de omologare prevăzute de regulamentele şi directivele indicate în anexa nr.2, specifice fiecărui far, lampă sau element reflectorizant.

5.22 Mopedele trebuie să fie dotate în faţă cu un far cu lumină de întâlnire albă şi cu un catadioptru netriunghiular de culoare albă; în spate trebuie dotate cu o lampă de poziţie cu lumină roşie şi un catadioptru netriunghiular de culoare roşie, precum şi cu unul sau doi catadioptri laterali de culoare galben-auto şi cu catadioptri de pedale (pentru mopedele prevăzute cu pedale).

5.23 Mopedele mai pot fi echipate cu un far cu lumină de drum de culoare albă, de tip corespunzător vitezei maxime, prin construcţie, o lampă de poziţie cu lumină albă, lămpi indicatoare de direcţie de culoare galben-auto (două înainte şi două înapoi), o lampă de frânare, precum şi cu lămpi cu lumină albă pentru iluminarea plăcii cu numărul de înmatriculare, dacă înmatricularea este obligatorie.

5.24 Maşinile autopropulsate pentru lucrări trebuie dotate în faţă cu două faruri cu lumină de întâlnire de culoare albă, cu două lămpi de poziţie cu lumină albă, iar în spate cu două lămpi de poziţie cu lumină roşie, doi catadioptri netriunghiulari de culoare roşie, precum şi două lămpi de frânare de culoare roşie, dacă viteza lor maximă, prin construcţie, depăşeşte 30 km/h.

5.25 Maşinile autopropulsate pentru lucrări mai trebuie dotate cu lămpi indicatoare de direcţie cu lumină galben-auto şi avertizor de avarie care acţionează asupra lămpilor de direcţie; maşinile a căror lăţime depăşeşte 2,10 m trebuie dotate suplimentar cu lămpi de gabarit cu lumină de culoare albă în faţă şi roşie în spate, iar maşinile a căror lungime depăşeşte 6,0 m şi cu catadioptri laterali netriunghiulari de culoare galben-auto.

5.26 Maşinile autopropulsate pentru lucrări, care circulă pe drumurile publice sau îşi desfăşoară activitatea pe partea carosabilă a drumului fără ca circulaţia să fie întreruptă, trebuie echipate cu lămpi speciale de avertizare cu lumină galben - auto, giratoare sau fulger.

5.27 Maşinile tractate pentru lucrări, precum şi cele purtate de tractoarele agricole sau forestiere, care depăşesc lăţimea de gabarit a tractorului, trebuie dotate în faţă cu doi catadioptri netriunghiulari de culoare albă, iar în spate cu aceleaşi echipamente de iluminare şi semnalizare cu care sunt dotate maşinile autopropulsate pentru lucrări, dacă maşina obturează echipamentele de iluminat şi semnalizare ale tractorului, cu excepţia catadioptrilor, care trebuie să fie triunghiulari. Pe părţile laterale se amplasează catadioptri netriunghiulari de culoare galbenă, dacă lungimea maşinii depăşeşte 6,0 m.

5.28 Maşinile autopropulsate pentru lucrări şi maşinile tractate pot fi echipate cu unul sau mai multe suporturi demontabile pe care se montează, atunci când circulă pe drumurile publice, setul de lămpi de iluminare şi semnalizare şi catadioptri.

5.29 Automobilele poliţiei, jandarmeriei şi cele destinate controlului circulaţiei din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, inscripţionate ca atare, pot fi echipate cu dispozitive speciale de prioritate cu lumină albastră, giratoare sau fulger; de asemenea, mai pot fi echipate în faţă cu două faruri de prioritate cu lumină albastră sau roşie, având funcţionare intermitentă. Automobilele neinscripţionate

ale poliţiei pot fi echipate cu dispozitive speciale de prioritate cu prindere magnetică, având lumină albastră, giratoare sau fulger.

5.30 Motocicletele poliţiei şi cele care însoţesc coloanele oficiale pot fi echipate în faţă cu două faruri de prioritate cu lumină albastră intermitentă; de asemenea, mai pot fi echipate cu dispozitive speciale de prioritate cu lumină albastră, giratoare sau fulger.

5.31 Automobilele prevăzute la pct. 5.29 pot fi echipate cu avertizor luminos de prioritate care realizează funcţionarea intermitentă a farurilor cu lumină de drum.

5.32 Automobilele salvării şi pompierilor, precum şi unele autovehicule specializate autorizate, inscripţionate ca atare, pot fi echipate cu dispozitive speciale de prioritate, cu lumină albastră, respectiv roşie, giratoare sau fulger.

5.33 Dispozitivele speciale de avertizare, giratoare sau fulger, trebuie să respecte condiţiile tehnice cuprinse în Regulamentul nr.65 ECE - UN.

5.34 Autovehiculele cu lăţimea mai mare de 2,6 m, automobilele care transportă încărcături agabaritice şi/sau cu depăşirea greutăţilor autorizate ori cele care însoţesc asemenea automobile, cele care transportă încărcături periculoase, altele decât cele indicate în ADR, cele destinate tractării vehiculelor rămase în pană, autovehiculele speciale care îşi desfăşoară activitatea pe partea carosabilă a drumurilor, precum şi autovehiculele speciale sau specializate, destinate transportului de materiale lungi sau care sunt dotate cu echipamente care depăşesc gabaritul vehiculului, vor fi echipate cu dispozitive speciale de avertizare, cu lumină galben-auto, giratoare sau fulger, montate pe un element fix şi vizibile din faţă şi din spate.

5.35 Vehiculele lungi şi grele trebuie echipate în spate cu plăci de identificare dreptunghiulare, care să le facă mai uşor de recunoscut atât ziua, cât şi noaptea.

Plăcile sunt compuse, pentru autovehicule, din elemente reflectorizante de culoare galbenă şi fluorescente de culoare roşie, înclinate şi descendente către exteriorul vehiculului, iar pentru remorci şi semiremorci, dintr-un fond galben reflectorizant şi o bordură roşie fluorescentă, şi trebuie să fie omologate conform Regulamentului nr.70 ECE - UN. Amplasarea plăcilor de identificare trebuie să corespundă prevederilor anexei nr. 8.

5.36 Tractoarele, maşinile autopropulsate pentru lucrări şi combinaţiile formate din tractor şi una sau două remorci lente ori maşinile pentru lucrări, inclusiv agricole, tractate sau purtate, trebuie echipate în partea din spate cu una sau două plăci triunghiulare de identificare, având fondul roşu fluorescent şi o margine roşie reflectorizantă, omologate conform Regulamentului nr.69 ECE - UN. Amplasarea acestor plăci trebuie să respecte cotele indicate în anexa nr. 8.

5.37 Vehiculele a căror lăţime maximă depăşeşte 2750 mm trebuie marcate pe suprafeţele anterioare şi posterioare, cât mai aproape de contururile exterioare laterale, cu plăci de avertizare cu dungi alternante reflectorizante roşii şi albe, late de 100 mm, înclinate la 45o şi descendente către

exteriorul vehiculului. Plăcile pot fi dreptunghiulare cu lăţimea de 282 mm şi înălţimea de 564 mm sau pătrate cu latura de 423 mm.

5.38 Se recomandă ca vehiculele, cu masă totală maximă autorizată până la 3,5 t, precum şi celelalte vehicule care nu sunt prevăzute cu plăci de identificare conform Regulamentelor nr.69 sau 70 ECE - UN şi circulă pe drumurile publice, să fie echipate cu folii reflectorizante şi fluorescente montate pe capetele barelor de protecţie spate sau în apropierea acestora. Foliile reflectorizante vor avea dimensiunile 400 x 50 mm, cu dungi reflectorizante alternante alb - roşu, înclinate şi descendente spre exteriorul vehiculului, cu dimensiunile 40 x 60 mm, şi calităţi fotometrice similare condiţiilor tehnice cuprinse în Regulamentul nr.70 ECE - UN.

5.39 Pentru mai buna recunoaştere a conturului vehiculelor lungi şi grele se recomandă ca ele să fie prevăzute cu marcaje reflectorizante omologate conform Regulamentului nr.104 ECE - UN. Începând cu data de 1 ianuarie 2003 aceste marcaje reflectorizante sunt obligatorii pentru vehiculele certificate ADR.

5.40 Modul de amplasare a echipamentelor de iluminare şi semnalizare luminoasă, calităţile lor fotometrice, conectarea şi semnalizarea la bord a funcţionării lor, precum şi alte cerinţe privind funcţionarea acestora trebuie să respecte condiţiile tehnice cuprinse în directivele sau în

regulamentele ECE - UN sau în directivele indicate în anexa nr. 2. Echiparea vehiculelor rutiere cu alte dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă decât cele prevăzute în prezentele reglementări, neomologate sau care nu respectă cerinţele tehnice prevăzute în directivele UE şi regulamentele ECE - UN echivalente, cuprinse în anexa nr. 2, este interzisă. Se interzice, de asemenea, modificarea conectării electrice cu scopul de a schimba destinaţia de folosire a elementului de iluminare sau semnalizare luminoasă omologat.

5.41 De la aceste prevederi pot fi exceptate vehiculele importate individual, dacă, prin construcţie, pentru tipul respectiv nu există variantă cu faruri sau lămpi care să corespundă normelor europene, cu condiţia ca echipamentele respective de iluminat şi semnalizare să îndeplinească funcţii similare cu cele europene.

6 Semnalizarea sonoră

6.1 Autovehiculele, inclusiv tractoarele şi maşinile autopropulsate pentru lucrări, precum şi autovehiculele cu 2 - 3 roţi, cu excepţia motocultoarelor, a maşinilor monoax autopropulsate pentru lucrări, cu conducător pedestru, trebuie dotate cu cel puţin un avertizor sonor care să emită un ton sau un acord armonic cu intensitate suficient de mare, continuu şi uniform, conform Directivei 70/388/CEE, ultima modificare prin Directiva 87/354/CEE, sau Regulamentului nr.28 ECE - UN, în funcţie de tipul autovehiculului; în cazul în care pe autovehicul sunt montate două avertizoare sonore, pe principii diferite funcţional, acestea nu trebuie să poată fi acţionate simultan.

6.2 Avertizorul sonor al tractoarelor agricole şi forestiere trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 74/151/CEE, anexa V.

6.3 Avertizorul sonor al autovehiculelor cu 2 - 3 roţi trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 93/30/CEE.

6.4 Bicicletele cu motor uşoare şi alte vehicule similare pot fi echipate cu o sonerie cu un singur ton.

6.5 Autovehiculele poliţiei, ale pompierilor, cele ale Ministerului Apărării Naţionale, destinate controlului circulaţiei, şi cele ale jandarmeriei, destinate intervenţiilor, inscripţionate ca atare, precum şi automobilele salvării şi autospecializatele autorizate pot fi echipate cu unul sau mai multe avertizoare sonore, cu două sau mai multe tonuri alternante.

6.6 Echiparea autovehiculelor cu alte avertizoare sonore decât cele prescrise mai sus este interzisă.

7 Direcţia, suspensia şi comportarea vehiculelor şi combinaţiilor de vehicule în curbe

7.1 Echipamentul de direcţie trebuie să permită o conducere uşoară şi sigură a vehiculului, atât în linie dreaptă, cât şi în viraj, în toate condiţiile de exploatare normală, până la viteza sa maximă prin construcţie sau, pentru remorci, până la viteza maximă autorizată tehnic de constructor.

7.2 Echipamentul de direcţie al autovehiculelor trebuie să fie robust, pentru a putea rezista eforturilor rezultate dintr-o exploatare normală a vehiculului sau a combinaţiei de vehicule; el nu trebuie să prezinte jocuri pronunţate şi trebuie să fie astfel acordat cu suspensia, încât aceasta să nu producă oscilaţii ale roţilor directoare, iar la automobile, motociclete şi mopede să asigure deplasarea în linie dreaptă şi revenirea roţilor spre poziţia neutră, dacă intervenţia conducătorului a încetat.

7.3 Unghiul maxim de bracare al roţilor trebuie să fie limitat de limitatoarele de cursă astfel încât să nu fie posibil contactul părţilor în mişcare ale sistemului de direcţie cu alte părţi ale vehiculului.

7.4 Vehiculele, cu excepţia semiremorcilor, nu pot fi prevăzute cu roţi directoare spate dacă nu sunt echipate şi cu roţi directoare faţă.

7.5 Orice defecţiune a transmisiei direcţiei, care nu este de natură exclusiv mecanică, trebuie să fie semnalată conducătorului; în cazul autovehiculelor o asemenea semnalare o reprezintă creşterea efortului la comanda direcţiei datorită unei defecţiuni.

7.6 Remorcile trebuie să ruleze fără pendulări sau vibraţii anormale ale echipamentului de direcţie, atunci când autovehiculul tractor merge în linie dreaptă. Este interzisă echiparea cu mecanism de direcţie de tip auto (cu fuzete şi leviere de direcţie) a remorcilor, altele decât cele lente.

7.7 Manevrabilitatea oricărui autovehicul sau combinaţiilor de vehicule trebuie să respecte prevederile tehnice precizate în Directiva 97/27/CEE. Autovehiculele şi semiremorcile trebuie construite astfel încât, la parcurgerea completă, în ambele sensuri, a unei traiectorii circulare complete de 360°, în

interiorul unei suprafeţe definite prin două cercuri concentrice, cel exterior cu raza de 12,5 m şi cel interior cu raza de 5,3 m, nici unul dintre punctele extreme ale vehiculului, cu excepţia elementelor proeminente indicate la pct. 2.4.2 (care defineşte lăţimea unui vehicul) din Directiva 97/27/CEE, să nu depăşească aceste cercuri. Pentru autovehiculele şi semiremorcile echipate cu axe rabatabile această cerinţă este valabilă şi în cazul axei ridicate.

Verificarea respectării acestor cerinţe se face conform prevederilor şi schiţelor A, B şi C de la pct. 7.6.1.1 - 7.7 din directiva susmenţionată.(schiţele sunt redate în anexa nr. 10).

7.8 În timpul virajelor şi al depăşirilor laterale bruşte automobilele şi combinaţiile de vehicule trebuie să păstreze o ţinută de drum normală, care să excludă derapajele periculoase sau desprinderea roţilor de la sol.

7.9 Autoturismele şi celelalte autovehicule similare, cu excepţia celor având cabină avansată, M1 şi N1, trebuie construite, îndeosebi în ceea ce priveşte dispozitivul de comandă al direcţiei, astfel încât la omologarea de tip şi prima înmatriculare a vehiculelor noi să se respecte prevederile tehnice ale ale Directivei 74/297/CEE, ultima modificare prin Directiva 91/662/CEE sau ale Regulamentului nr.12 ECE - UN, seria de amendamente 03, în ceea ce priveşte protecţia conducătorului faţă de dispozitivul de direcţie în caz de coliziune. La cererea constructorului, încercarea se poate face şi pentru alte tipuri de autovehicule având o masă totală maximă autorizată sub 3,5 tone.

7.10 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice, pentru echipamentul de direcţie al autovehiculelor şi remorcilor acestora se aplică condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 70/311/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/7/CE, sau în Regulamentul nr.79 ECE - UN, seria de amendamente 01, iar pentru cel al tractoarelor, condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 75/321/CEE, ultima modificare prin Directiva 98/39/CE.

7.11 Condiţiile privind echivalenţa dintre anumite suspensii nepneumatice şi suspensiile pneumatice pentru axa sau axele motoare ale vehiculelor sunt prezentate în anexa nr.15.

8.Motorul şi protecţia mediului

8.1 Autovehiculele trebuie echipate cu motoare a căror putere netă să asigure calităţi dinamice corespunzătoare destinaţiei lor şi fluenţa circulaţiei, inclusiv pe drumuri cu rampe mari din reţeaua rutieră. Puterea specifică a motorului, determinată conform prevederilor tehnice ale Directivei 80/1269/ CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/99/CE, sau ale Regulamentului nr.85 ECE - UN, nu trebuie să fie mai mică de 5 kW pentru fiecare tonă a masei totale tehnic admisibile pentru combinaţiile de vehicule, conform prevederilor Directivei 97/27/CE.

Această putere specifică minimă nu este obligatorie pentru autovehiculele a căror viteză maximă, prin construcţie, nu depăşeşte 30 km/h.

8.2 Autovehiculele construite din componente detaşate şi la care, în locul motorului prevăzut de constructor, s-au montat motoare destinate altor tipuri şi/sau categorii de autovehicule, trebuie să aibă calităţi dinamice care să nu afecteze negativ fluenţa circulaţiei şi să nu depăşească nivelul de poluare chimică şi sonoră al vehiculului de bază.

8.3 Motorul autovehiculului, cu excepţia minitractoarelor cu puteri până la 15 CP şi a motocultoarelor, trebuie să poată fi pornit de la postul de comandă şi pe timp rece (la temperaturi de cel puţin – 10o C), iar autovehiculul trebuie să poată pleca din loc şi să-şi continue mersul pe o rampă de cel puţin 15%, pe drum uscat şi cu aderenţă suficient de mare.

8.4 Autovehiculele echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie sau cu aprindere prin comprimare, cu cel puţin patru roţi, din categoriile M1 şi N1 şi cu o viteză maximă, prin construcţie, de cel puţin 50 km/h, trebuie construite şi echipate astfel încât:

8.4.1 Emisiile poluante, atât pentru omologarea de tip, cât şi pentru prima înmatriculare, trebuie să respecte prevederile Directivei 70/220/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/102/CE şi să nu depăşească limitele indicate în tabelul 1 din anexa I, treapta A (« EURO 3 »). Îndeplinirea acestor condiţii poate fi demonstrată şi prin aplicarea prevederilor corespunzătoare din Regulamentul ECE - UN nr. 83/05 echivalent.

La autovehiculele echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie M1 cu masa maximă mai mare de 2500 kg, M1 cu mai mult de şase locuri în afara locului conducătorului, precum şi N1 II, III, condiţiile tehnice pentru încercarea de tip VI conform Directivei 2001/100/CE se aplică începînd cu 1 ianuarie 2005 la omologarea de tip şi 1 ianuarie 2006 pentru prima înmatriculare.

8.4.1.1 Existenţa sistemelor OBD conform prevederilor Directivei 70/220/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/102/CE, este obligatorie pentru autovehiculele cu motoare cu aprindere prin scânteie M1 şi N1, atât la omologarea de tip cât şi la prima înmatriculare.

8.4.1.2 Existenţa sistemelor OBD conform prevederilor Directivei 70/220/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/102/CE, este obligatorie pentru autovehiculele cu motoare cu aprindere prin comprimare după cum urmează :

–M1 (cu excepţia M1 cu masa maximă mai mare de 2500 kg sau cu mai mult de şase locuri în afara locului conducătorului) de la 1 ianuarie 2005 la omologarea de tip şi 1 ianurie 2006 la prima înmatriculare

–M1 cu masa maximă mai mare de 2500 kg sau cu mai mult de şase locuri în afara locului conducătorului precum şi N1 de la 1 ianuarie 2006 la omologarea de tip şi 1 ianuarie 2007 la prima înmatriculare.

8.4.1.3 Existenţa sistemelor OBD conform prevederilor Directivei 70/220/CEE, ultima modificare prin Directiva 2001/1/CE, este obligatorie pentru autovehiculele cu motoare cu aprindere prin scânteie şi care funcţionează cu GPL sau GN de la 1 ianuarie 2006 la omologarea de tip şi 1 ianuarie 2007 la prima înmatriculare.

8.4.2 Începând cu data de 1 ianuarie 2007 emisiile poluante, pentru omologarea de tip, trebuie să respecte prevederile Directivei 70/220/CEE, ultima modificare prin Directiva 2001/100/CE şi să nu depăşească limitele indicate în tabelul 1 din anexa I, treapta B (« EURO 4 »). Îndeplinirea acestor condiţii poate fi demonstrată şi prin aplicarea prevederilor corespunzătoare din Regulamentul ECE - UN nr. 83/05 echivalent

8.4.3 Pentru omologarea/certificarea individuală în vederea primei înmatriculări în România a autoturismelor şi autoutilitarelor uşoare, valorile emisiilor poluante provenite din gazele lor de evacuare nu trebuie să depăşească limitele indicate în Directiva 70/220/CEE, ultima modificare prin Directiva 98/69/CE, tabelul 1 din anexa I, treapta A (« EURO 3 »), sau cele echivalente din Regulamentul nr. 83/05 ECE - UN

8.4.4 în condiţiile indicate în Directiva 70/220/CEE pentru autovehiculele echipate cu motoare cu aprindere prin comprimare se admite şi aplicarea prevederilor, indicate în Directiva 88/77/CEE (cu adaptările de rigoare).

8.5 Autovehiculele pentru transport de persoane şi de marfă, cu o masă totală maximă autorizată de peste 3,5 t şi o viteză maximă, prin construcţie, de cel puţin 50 km/h, echipate cu motoare cu aprindere prin comprimare, trebuie construite şi echipate astfel încât:

8.5.1 Emisiile poluante, particulele poluante din gazele de evacuare precum şi opacitatea acestora, atât pentru omologarea de tip cât şi pentru prima înmatriculare trebuie să respecte prevederile Directivei 88/77/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/96/CE, şi să nu depăşească limitele indicate în tabelele din anexa I, treapta A (« EURO 3 »). Îndeplinirea acestor condiţii poate fi demonstrată şi prin aplicarea prevederilor corespunzătoare din Regulamentul nr. 49/03 ECE – UN, echivalent.

Începând cu 1 octombrie 2005, pentru omologarea de tip şi 1 octombrie 2006 pentru prima înmatriculare trebuie respectate prevederile Directivei 2001/27/CE de modificare a Directivei 88/77/CEE.

8.5.1.1 Sistemele OBD sau OBM , conform prevederilor Directivei 1999/96/CE de modificare a Directivei 88/77/CEE devin obligatorii începând cu 1 ianuarie 2007, pentru omologarea de tip.

8.5.2 Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru omologarea de tip, emisiile poluante, particulele poluante din gazele de evacuare, precum şi opacitatea acestora trebuie să respecte prevederile Directivei 88/77/CEE, ultima modificare prin Directiva 2001/27/CE şi să nu depăşească limitele

indicate la treapta B1 a tabelelor din anexa I la această directivă (« EURO 4 »). Îndeplinirea acestor condiţii poate fi demonstrată şi prin aplicarea prevederilor corespunzătoare din Regulamentul nr. 49/03 ECE – UN, echivalent ;

8.5.3 La omologarea/certificarea individuală în vederea primei înmatriculări în România, valorile emisiilor poluante, particulelor poluante din gazele de evacuare, precum şi opacitatea acestora nu trebuie să depăşească limitele prevăzute în Directiva 88/77/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/96/CE, tabelul 1 din anexa I, ciclurile ESC şi ELR, treapta A (« EURO 3 ») sau cele echivalente din Regulamentul nr. 49/03 ECE - UN ;

8.5.4 în condiţiile indicate în Directiva 88/77/CEE pentru autovehiculele din categoria N2 sau M2, echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie, se admite şi aplicarea prevederilor reglementărilor indicate în Directiva 70/220/CEE (cu adaptările de rigoare).

8.6 Tractoarele agricole şi forestiere trebuie construite şi echipate astfel încât emisiile poluante provenite din gazele de evacuare să corespundă prevederilor tehnice ale Directivei 77/537/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CE.

Începând cu data de 1 octombrie 2004, pentru omologarea de tip motoarele tractoarelor agricole şi forestiere trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice ale Directivei 2000/25/CE sau ale Regulamentului ECE - UN nr. 96.

În cazul maşinilor autopropulsate pentru lucrări, pentru emisiile poluante ale motoarelor cu care sunt echipate, se aplică condiţiile tehnice din Directiva 97/68/CE ultima modificare prin Directiva 2001/63/CE.

8.7 Autovehiculele cu 2 - 3 roţi trebuie construite şi echipate astfel încât emisiile poluante provenite din gazele lor de evacuare să corespundă prevederilor tehnice ale Directivei 97/24/CE, capitolul 5.

8.8 Autovehiculele având cel puţin patru roţi trebuie construite şi echipate astfel încât să nu emită zgomot exterior care depăşeşte, în funcţie de categoria autovehiculului, limitele cuprinse în Directiva 70/157/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/101/CE, sau în Regulamentul nr.51 ECE - UN, seria 02 de amendamente. Valoarea zgomotului exterior, măsurată în staţionare conform directivei sau regulamentului precizate mai sus, nu este limitată, însă ea trebuie înscrisă în certificatele de omologare, pentru a putea fi utilizată ca bază de referinţă la eventuale verificări ale nivelului de zgomot al autovehiculelor aflate în exploatare.

8.9 Tractoarele nu trebuie să producă zgomot exterior care să depăşească limitele prevăzute în Directiva 74/151/CEE, anexa V, ultima modificare prin Directiva 98/38/CE, iar zgomotul la nivelul urechii tractoristului, la tractoarele cu cabină, nu trebuie să depăşească limitele prevăzute în Directiva 77/311/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CE.

8.10 Autovehiculele cu 2 -3 roţi nu trebuie să emită zgomote cu un nivel sonor superior celui cuprins în prevederile tehnice ale Directivei 97/24/CE, cap. 9.

8.11 Dispozitivul de evacuare a gazelor trebuie să asigure silenţiozitatea şi să fie etanş, iar funcţia lui de amortizor de zgomot să nu poată fi eliminată de conducător în timpul mersului; extremitatea lui nu trebuie să depăşească cu peste 10 cm conturul exterior al automobilului şi nu trebuie orientată spre dreapta. În cazul orientării în jos unghiul format de acesta cu planul orizontal nu trebuie să depăşească 450 spre înapoi. Muchiile extremităţii dispozitivului de evacuare a gazelor nu trebuie să aibă raze mai mici de 2,5 mm dacă acesta depăşeşte cu mai mult de 10 mm suprafaţa exterioară a vehiculului; la autovehiculele pentru transport de persoane extremitatea ţevii de evacuare trebuie să depăşească partea inferioară a caroseriei. La tractoare şi maşini pentru lucrări se admite amplasarea dispozitivului de evacuare a gazelor pe dreapta, în cazul în care constructiv nu este posibil pe stânga. Poziţionarea acestuia trebuie să corespundă Directivei 89/173/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CE.

8.12 Autovehiculul care, la data omologării lui în România, corespunde din punct de vedere al emisiilor poluante unei trepte de poluare (precizate prin directivele Uniunii Europene), superioară treptei de poluare stabilite prin prezentele reglementări, va fi atestat la cerere, de către Registrul Auto Român ca autovehicul cu nivel redus de poluare şi va beneficia de facilităţile prevăzute prin lege. Atestarea, în baza omologării de tip, ca autovehicul cu nivel redus de poluare este acceptată numai până la momentul impunerii prin legislaţia naţională, pentru omologarea individuală, a unei noi trepte,

superioare, de poluare.

8.13 Autovehiculul care, la data omologării lui în România, corespunde din punct de vedere al nivelului de poluare sonoră unei trepte de poluare sonoră (precizate prin directivele Uniunii Europene) superioară treptei de poluare sonoră stabilite prin prezentele reglementări, va fi atestat, la cerere, de către Registrul Auto Român ca autovehicul cu nivel redus de poluare sonoră şi va beneficia de facilităţile prevăzute prin lege. Atestarea, în baza omologării de tip, ca autovehicul cu nivel redus de poluare sonoră este acceptată numai până la momentul impunerii prin legislaţia naţională a unei noi trepte, superioare, de poluare sonoră.

8.14. Autovehiculele utilizate în transportul internaţional de mărfuri, care respectă prevederile CEMT privind emisiile poluante chimice şi sonore şi prevederile privind siguranţa rutieră cerute pentru "autovehiculele verzi" sau "autovehiculele mai verzi şi sigure", vor fi atestate de Registrul Auto Român ca atare şi vor beneficia de toate facilităţile prevăzute de reglementările în vigoare în acest domeniu.

9 Caroseria

9.1 Suprafaţa exterioară a automobilelor şi remorcilor nu trebuie să prezinte proeminenţe care, prin forma, dimensiunile şi duritatea lor, ar crea pericol de accidentare şi ar agrava consecinţele unui eventual impact cu alte vehicule şi cu participanţi la trafic.

9.2 Autoturismele şi celelalte autovehicule din categoria M1 nu trebuie să prezinte pe suprafaţa exterioară părţi ascuţite sau tăioase ori părţi orientate spre exterior, care ar putea agăţa pietoni, motociclişti sau ciclişti; extremităţile proeminente exterioare trebuie să fie rotunjite.

9.3 Portbagajele, portschiurile, panourile publicitare sau de itinerar trebuie să fie solid fixate pe vehicul şi nu trebuie să prezinte muchii ascuţite cu o rază sub 2,5 mm.

9.4 Mânerele, balamalele şi butoanele de acţionare ale uşilor, portbagajelor şi trapelor, orificiile şi capacele rezervoarelor nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 40 mm pentru mânerele uşilor şi portbagajelor sau cu mai mult de 30 mm pentru celelalte elemente.

9.5 Extremităţile barelor de protecţie, dacă acestea există, trebuie să fie rotunjite

9.6 La omologarea pentru circulaţia pe drumurile publice din România trebuie respectate condiţiile privind proeminenţele exterioare ale autovehiculelor din categoria M1, atât la omologarea de tip, cât şi la cea individuală, inclusiv echipamentele şi dotările aplicate ulterior pe exteriorul acestora de către utilizator (protecţii pentru faruri, bare de protecţie în caz de răsturnare, dispozitive pentru tractarea remorcilor, viziere pentru parbriz, deflectoare de aer, antena radio etc.) conform Directivei

74/483/CEE, ultima modificare prin Directiva 87/354/CEE, sau Regulamentului nr.26 ECE - UN, seria de amendamente 02.

9.7 Proeminenţele exterioare ale cabinelor autovehiculelor utilitare trebuie să corespundă, în mod similar, prevederilor Directivei 92/114/CEE sau Regulamentului nr.61 ECE - UN.

9.8 Elementele mobile ale automobilelor şi remorcilor, precum şi ale cabinei automobilelor (uşile, capotele, obloanele) trebuie să fie uşor de manevrat, iar balamalele sau culisele trebuie prevăzute cu zăvoare sigure şi rezistente, care să preia jocurile, să nu producă zgomot în exploatare.

Pentru omologarea de tip a vehiculelor trebuie respectate condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 70/387/CEE ultima modificare prin Directiva 98/90/CE sau în Regulamentul nr.11/02 ECE - UN.

Începând cu 1 ianuarie 2004 la omologarea de tip a vehiculelor în ceea ce priveşte uşile trebuie respectate condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 70/387/CEE, ultima modificare prin Directiva 2001/31/CE.

9.9 Uşile vehiculelor trebuie să se menţină închise în timpul mersului şi să nu se poată deschide necomandat, cu ajutorul unor dispozitive de zăvorâre în două trepte (cu excepţia uşilor autobuzelor). Asemenea dispozitive trebuie utilizate şi la capotele care se deschid din faţă. Mânerele din interior ale uşilor autovehiculelor, atunci când axa de pivotare este orizontală, trebuie să acţioneze pentru deschidere trăgând în sus.

9.10 Uşile laterale trebuie astfel concepute şi montate încât să nu existe pericolul deschiderii lor accidentale în timpul mersului, datorită rezistenţei aerului sau vibraţiilor.

9.11 Toate vehiculele trebuie astfel construite şi echipate încât să ofere la partea din spate, pe toată lăţimea, o protecţie antiîmpănare eficientă pentru alte vehicule de mici dimensiuni. Această condiţie se consideră îndeplinită, dacă sunt respectate cel puţin cerinţele dimensionale conţinute în Directiva 70/221/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/8/CEE sau în Regulamentul nr. 58 ECE - UN, seria de amendamente 01.

9.12 Automobilele şi remorcile acestora din categoriile N2, N3 şi O3, O4 trebuie să fie echipate pe părţile laterale cu dispozitive de protecţie antiîmpănare construite şi montate conform prevederilor tehnice ale Directivei 89/297/CEE sau ale Regulamentului nr.73 ECE - UN, care împiedică căderea sub roţi a cicliştilor sau pietonilor; excepţie fac automobilele şi remorcile la care montarea dispozitivelor, inclusiv în varianta rabatabilă, nu este posibilă din punct de vedere constructiv sau este incompatibilă cu destinaţia vehiculului.

Începând cu data de 1 ianuarie 2005 este obligatorie echiparea autovehiculelor din categoriile N2 şi N3 cu dispozitive de protecţie antiîmpănare în partea din faţă, omologate în conformitate cu prevederile Directivei 2000/40/CE sau ale Regulamentului nr. 93 ECE - UN.

9.13 Structura de rezistenţă a caroseriilor trebuie concepută şi realizată astfel încât să asigure o protecţie cât mai eficientă pentru ocupanţii automobilului, la eventuale coliziuni, conform prevederilor Directivei 74/297/CEE, ultima modificare prin Directiva 91/662/CEE, sau ale Regulamentului nr.12/03 ECE – UN (pentru categoriile M1 şi N1). Pentru autoturismele din categoria M1 se vor aplica prevederile Directivei 96/79/CE privind coliziunea frontală ultima modificare prin directiva 1999/98/CE şi ale Directivei 96/27/CE privind coliziunea laterală, începând cu data de 1 ianuarie 2006 pentru omologarea de tip şi

1 ianuarie 2007 pentru prima înmatriculare. Pentru autoutilitarele uşoare din categoria N1 se vor aplica prevederile Directivei 96/27/CE privind coliziunea laterală începând cu data de 1 ianuarie 2006 pentru omologarea de tip şi cu data de 1 ianuarie 2007 pentru prima înmatriculare.

Până la aplicarea cerinţelor tehnice ale Directivei 96/79/CE şi ale Directivei 96/27/CE, pentru autoturismele sau autoutilitarele uşoare precizate anterior, care nu au fost omologate conform acestor directive, se recomandă respectarea condiţiilor tehnice ale Regulamentului nr.32 ECE - UN şi ale Regulamentului nr.33 ECE - UN .

9.14 Structura autobuzelor trebuie să corespundă condiţiilor tehnice din Regulamentul nr. 66/00 ECE – UN. Începând cu 13 februarie 2004 la omologarea de tip şi cu 13 februarie 2005 la prima înmatriculare trebuie respectate condiţiile tehnice din Directiva 2001/85/CE.

Începând cu 13 februarie 2004 la omologarea de tip a caroseriilor care se produc ca entităţi tehnice separate şi de la 13 februarie 2005 la introducerea pe piaţă a acestora trebuie respectate condiţiile tehnice din Directiva 2001/85/CE.

9.15 Cabina autovehiculelor destinate transportului de mărfuri trebuie să corespundă cerinţelor testului de rezistenţă a acoperişului (încercarea B) din Regulamentul nr.29 ECE - UN, seria 01 de amendamente, sau să fie omologată conform acestui Regulament. Cabinele basculabile trebuie să corespundă prescripţiilor RE3 ECE - UN.

9.16 La montarea suprastructurilor şi a platformelor de încărcare pe şasiuri echipate trebuie să se aibă în vedere respectarea prescripţiilor constructorului privind limitele de carosare şi repartizarea sarcinii pe axe, precum şi condiţiile tehnice prevăzute în anexa nr.11.

9.17 Modificarea vehiculelor rutiere, care conduce la încadrea lor în altă categorie, se poate face numai în următoarele condiţii:

–să existe avizul constructorului vehiculului de bază sau pe baza documentaţiei acestuia;

–modificarea să se efectueze în ateliere specializate, autorizate de autoritatea competentă;

–vehiculul modificat să fie omologat conform cerinţelor prezentelor reglementări.

Se interzice transformarea autoturismelor în trei volume (berlină) în autospeciale (autolaborator, ambulanţe etc.). La celelalte autoturisme se acceptă modificarea cu diminuarea numărului de locuri.

9.18 Tractoarele trebuie prevăzute cu dispozitive de protecţie a tractoristului în caz de răsturnare, după cum urmează:

–pentru tractorul cu ecartament normal (T1), cabină de rezistenţă sau cadru de rezistenţă, conform

prevederilor tehnice ale Directivei 77/536/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/55/CE şi prevederilor Directivei 79/622/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/40/CE ;

–pentru tractorul cu ecartament îngust, dispozitive de protecţie şi antirostogolire montate în faţa scaunului, conform prevederilor tehnice ale Directivei 87/402/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/22/CE, sau dispozitive antirostogolire, montate în spatele scaunului, conform prevederilor tehnice ale Directivei 86/298/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/19/CE.

9.19 Suprafaţa exterioară a vehiculelor cu 2 - 3 roţi, inclusiv carenajul acestora, nu trebuie să aibă proeminenţe, muchii sau vârfuri ascuţite, care prin forma, dimensiunile şi duritatea lor pot prezenta pericol de accidentare pentru ceilalţi participanţi la trafic, îndeosebi pentru pietoni, conform prevederilor prevederilor Directivei 97/24/CE, cap. 3.

9.20 Autovehiculele cu 2 - 3 roţi trebuie prevăzute cu picior articulat care să le menţină într-o poziţie cât mai apropiată de verticală în timpul staţionării lor, în conformitate cu prevederile tehnice ale Directivei 93/31/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/72/CE.

9.21 Autovehiculele cu 2 - 3 roţi trebuie prevăzute cu o şa pentru conducător şi eventual o altă şa pentru însoţitor; ataşul trebuie amenajat pentru o singură persoană. Pentru însoţitor trebuie prevăzută o centură de reţinere ori unul sau două suporturi de susţinere, conform prevederilor tehnice ale Directivei 93/32/CEE, modificată prin Directiva 1999/24/CE. Mototriciclurile pot fi echipate cu scaune pentru conducător şi însoţitori.

9.22 Remorcile monoax sau cu axă centrală (simplă sau dublă) care, la o încărcare uniformă, exercită o sarcină de sprijin pe autovehiculul tractor mai mare de 50 kg şi au o masă totală tehnic admisibilă de peste 500 kg, trebuie prevăzute cu picior de sprijin, fix sau rabatabil, reglabil pe înălţime sau cu picior telescopic, care să permită manevrarea lor de o singură persoană..

9.23 Autotrenurile pentru transportul materialelor lungi trebuie construite astfel încât aceste materiale să fie fixate şi asigurate pe caprele de sprijin ale autovehiculului tractor şi remorcii, la curbe să existe posibilitatea deplasării longitudinale a materialelor transportate, iar legătura dintre autovehiculul tractor şi remorcă să asigure gradele de libertate necesare la deplasarea în curbe sau pe pante ori rampe de cel puţin 20%, dar nu mai puţin decât permit legăturile mecanice dintre vehicule.

10 Postul de conducere

10.1 Postul de conducere al autovehiculelor şi spaţiul de comandă trebuie astfel amenajate şi echipate încât munca conducătorului să fie pe cât posibil uşurată, obosirea prematură evitată, greşelile de conducere să fie pe cât posibil eliminate, iar în caz de accident, conducătorul să fie protejat împotriva rănirii sau altor urmări care îi pot afecta sănătatea.

10.2 Lăţimea spaţiului de comandă, la nivelul coatelor conducătorului la autovehicule, cu excepţia celor din categoriile M1 şi N1, trebuie să fie de cel puţin 700 mm, mâinile conducătorului trebuie să aibă spaţiul liber necesar acţionării comenzilor, iar distanţa dintre marginea volanului şi peretele lateral al autovehiculului să fie de 100 mm (50 mm pentru tractoare şi maşini autopropulsate pentru lucrări în conformitate cu ISO 4252-92).

10.3 În sensul respectării cerinţelor de la pct. 10.1 se recomandă ca scaunul conducătorului autovehiculelor să fie reglabil în direcţie longitudinală, iar la autovehiculele din categoriile M3, N2 (peste 7,5 t) şi N3 scaunul să fie reglabil şi pe înălţime. De asemenea se recomandă ca spătarul scaunului să fie reglabil în raport cu perna pentru şezut. Distanţa minimă dintre punctul H al scaunului conducătorului şi plafon trebuie să fie de 850 mm (la tractoare 900 mm). Pentru tractoare agricole şi forestiere se recomandă ca dimensiunile postului de conducere să fie conform SR-ISO 4253-97.

10.4 Dispozitivele de comandă ale autovehiculelor trebuie construite, amplasate şi simbolizate astfel încât să poată fi utilizate fără un efort deosebit din partea conducătorului şi fără ca acesta să fie nevoit să-şi schimbe poziţia normală a corpului, de o manieră periculoasă pentru siguranţa circulaţiei şi fără a putea fi confundate, chiar şi în condiţii de întuneric. Forţa maximă pe pedala de ambreiaj nu

trebuie să depăşescă 30 daN (45 daN la maşini pentru lucrări), iar pe pedala de frână 40 daN la autovehiculele din categoria M1 şi 70 daN la cele din categoriile M2, M3 şi N, pentru realizarea eficacităţii prevăzute în reglementări.

La identificarea comenzilor manuale, indicatorilor şi martorilor la autovehicule se vor respecta

prescripţiile tehnice ale Directivei 78/316/CEE, ultima modificare prin Directiva 94/53/CEE.

La tractoare amplasarea şi simbolizarea comenzilor trebuie să corespundă Directivei 86/415/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CEE.

La vehiculele cu 2 - 3 roţi simbolizarea dispozitivelor de comandă, control şi a martorilor trebuie să corespundă Directivei 93/29/CE , ultima modificare prin Directiva 2000/74/CE.

10.5 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice, precum şi la prima înmatriculare în România a autovehiculelor noi se vor respecta prevederile tehnice ale Directivei 78/316/CEE, ultima modificare prin Directiva 94/53/CEE, pentru simbolizarea dispozitivelor de comandă (directiva se aplică la toate categoriile de autovehicule).

10.6 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice precum şi la prima înmatriculare în România a tractoarelor noi se vor respecta prevederile tehnice ale următoarelor reglementări europene:

–Directiva 78/764/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/57/CE, privind scaunul tractoristului;

–Directiva 80/720/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CE, privind spaţiul de lucru şi accesul la postul de conducere;

–Directiva 89/173/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/1/CE, anexa nr. II.

10.7 La omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice a autovehiculelor cu 2 - 3 roţi, precum şi la prima lor înmatriculare se vor lua în considerare prevederile tehnice ale Regulamentului nr.60 ECE - UN şi ale Directivei 93/29/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/74/CE, privind comenzile, martorii şi simbolizarea acestora.

10.8 Dispozitivele de comandă ale postului de conducere pentru persoane cu mobilitate limitată pot fi adaptate infirmităţii conducătorului, cu condiţia ca adaptarea să nu contravină reglementărilor referitoare la amenajarea interioară

11 Vizibilitatea conducătorului auto

11.1 Autovehiculele cu caroserie închisă sau cu cabină trebuie să permită conducătorului, în orice condiţii meteorologice de exploatare, o vizibilitate (factor de transmitere normală a luminii) suficientă în faţă, lateral şi în spate.

11.2 Geamurile exterioare ale autovehiculelor şi remorcilor trebuie să fie confecţionate din sticlă de securitate sau din alte materiale cu proprietăţi echivalente, astfel încât, în caz de spargere a lor, pericolul de rănire a ocupanţilor cu cioburi să fie cât mai redus.

11.3 Parbrizul nu trebuie să diminueze şi nici să deformeze imaginea văzută prin el, să conserve o transparenţă de cel puţin 75% în câmpul de vizibilitate al conducătorului, chiar şi în cazul geamurilor colorate sau după o exploatare îndelungată, iar în cazul spargerii, să permită totuşi o vizibilitate suficientă pentru conducerea în condiţii de securitate a autovehiculului.

Geamurile laterale faţă, precum şi luneta, dacă vehiculul respectiv nu are oglindă exterioară, trebuie să asigure o transparenţă de cel puţin 70%.

11.4 Pe suprafaţa parbrizului sau în dreptul acestuia nu trebuie amplasate folii autocolante, etichete sau alte obiecte care ar diminua zona principală de vizibilitate a conducătorului.

11.5 În vederea omologării, geamurile de securitate ale vehiculelor şi materialele din care sunt confecţionate trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 92/22/CEE sau în Regulamentul nr.43/00 ECE - UN.

Începând cu 1 ianuarie 2004 la omologarea de tip a vehiculelor în ceea ce priveşte geamurile de securitate trebuie respectate condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 92/22/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/92/CE sau în Regulamentul nr.43/00 ECE – UN.

Începând cu 1 ianuarie 2004 se admite introducerea pe piaţă a geamurilor de securitate ale vehiculelor numai dacă acestea respectă condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 92/22/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/92/CE sau în Regulamentul nr.43/00 ECE – UN.

Prin excepţie de la prevederile alineatului anterior se acceptă omologarea şi introducerea pe piaţă a

geamurilor de securitate ale vehiculelor care corespund condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 92/22/CEE dacă :

–sunt destinate vehiculelor în circulaţie şi

–satisfac condiţiile tehnice aplicabile în momentul primei înmatriculări a vehiculului.

În vederea omologării, geamurile de securitate ale tractoarelor trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 89/173/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/1/CE, iar pentru motociclurile şi motocvadriciclurile prevăzute cu caroserie, ale Directivei 99/22/CE, ultima modificare prin Directiva 2001/92, sau, pentru cele cu viteza maximă de cel mult 45 km/h, ale Directivei 89/173/CEE, anexa III – A.

11.6 Geamurile de securitate ale autovehiculelor din categoriile M şi N trebuie să fie confecţionate din sticlă de securitate, după cum urmează:

–parbrizul se confecţionează din sticlă stratificată obişnuită, sticlă stratificată tratată în prealabil (cel puţin una dintre foi să fi fost securizată), sticlă - material plastic;

–geamurile laterale pot fi confecţionate atât din sticlă stratificată, cât şi din sticlă pretensionată. Geamurile trebuie să fie marcate conform prevederilor reglementărilor menţionate la pct. 11.5

11.7 Câmpul de vizibilitate spre înainte al conducătorului la autoturisme şi alte autovehicule din categoria M1 trebuie să corespundă prevederilor Directivei 77/649/CEE, ultima modificare prin Directiva 90/630/CEE, iar vizibilitatea înapoi, prevederilor Directivei 71/127/CEE, ultima modificare prin Directiva 88/321/CEE; pentru tractoare câmpul de vizibilitate trebuie să corespundă prevederilor

tehnice ale Directivei 74/347/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CE, sau ale Regulamentului nr.71 ECE - UN.

11.8 Pentru celelalte autovehicule de transport de călători şi mărfuri obturarea câmpului de vizibilitate al conducătorului cu stâlpi ai cabinei sau alte elemente nu trebuie să depăşească limitele indicate, conform semicercului de vizibilitate spre înainte prezentat în anexa nr. 4.

11.9 Pentru asigurarea unei bune vizibilităţi înainte automobilele şi celelalte autovehicule cu parbriz trebuie dotate cu:

–dispozitiv de ştergere a parbrizului, care să realizeze îndepărtarea de pe o suprafaţă suficient de mare a depunerilor care pot reduce vizibilitatea conducătorului, inclusiv spre oglinzile retrovizoare vizibile prin parbriz;

–instalaţie de spălare a parbrizului, care să realizeze udarea cel puţin a suprafeţei pe care acţionează ştergătorul de parbriz.

11.10 Dispozitivele de ştergere şi spălare a parbrizului trebuie să corespundă pentru autovehiculele din categoria M1 condiţiilor tehnice prevăzute în Directiva 78/318/CEE, ultima modificare prin Directiva 94/68/CE;

Instalaţia de dezaburire şi dejivrare a parbrizului autovehiculelor din categoria M1 şi a altor geamuri trebuie să împiedice obturarea vizibilităţii conducătorului spre înainte şi prin oglinzile retrovizoare, conform condiţiilor tehnice din Directiva 78/317/CEE;

Autovehiculele cu caroserie închisă sau cu cabină trebuie să fie dotate cu apărătoare de soare (parasolare) care să protezeje cât mai mult posibil vederea conducătorului.

11.11 Pentru asigurarea bunei vizibilităţi spre înapoi şi lateral autovehiculele trebuie dotate cu oglinzi retrovizoare care să permită conducătorului observarea cu uşurinţă, fără a-şi modifica poziţia normală a corpului în timpul conducerii, a circulaţiei înapoi şi lateral, inclusiv atunci când tractează remorci sau semiremorci, după cum urmează:

–oglindă retrovizoare amplasată pe partea laterală stângă;

–oglindă interioară, cu excepţia maşinilor autopropulsate pentru lucrări, precum şi a altor autovehicule care nu permit vizibilitatea spre înapoi prin peretele spate;

–oglinda retrovizoare amplasată pe partea dreaptă, care este obligatorie la autovehiculele care nu sunt prevăzute cu oglindă interioară sau nu au asigurată vizibilitatea prin această oglindă;

–această oglindă este obligatorie şi la autovehiculele pentru transport de călători şi marfă cu o masă totală maximă autorizată de peste 3,5 t, la tractoarele dotate cu cabină, la motociclete cu

viteză maximă, prin construcţie, de peste 80 km/h;

–autovehiculele pentru transport de marfă din categoriile N2 > 7,5 t şi N3 trebuie dotate cu oglindă de parcare (clasa V), precum şi cu oglindă cu unghi mare de vizibilitate (clasa IV), conform Directivei 71/127/CEE ultima modificare prin Directiva 88/321/CEE, sau Regulamentului nr. 46 ECE - UN, seria 01 de amendamente. Aceste două clase de oglinzi pot fi montate şi pe autovehicule din categoriile N2 < 7,5 t şi M2, M3.

11.12 La omologarea de tip a autovehiculelor rutiere numărul oglinzilor retrovizoare, montajul acestora şi vizibilitatea pe care trebuie să o asigure trebuie să corespundă prevederilor tehnice ale Directivei 71/127/CEE, ultima modificare prin Directiva 88/321/CEE, sau ale Regulamentului nr.46 ECE - UN, seria de amendamente 01, iar pentru tractoarele agricole şi forestiere, ale Directivei 74/346/CEE, ultima modificare prin Directiva 98/40/CE.

12 Amenajarea interioară

12.1 Amenajarea interioară a autovehiculelor rutiere trebuie să asigure protecţia ocupanţilor în caz de impact sau răsturnare, etanşarea şi izolarea interiorului destinat ocupanţilor împotriva pătrunderii apei, prafului şi gazelor, precum şi protecţia împotriva vibraţiilor şi zgomotelor produse de grupul motopropulsor, conform prevederilor pct. 8.8 - 8.10.

12.2 Materialele utilizate pentru amenajări interioare trebuie să fie greu inflamabile conform prevederilor pct. 1.5. La măsurarea vitezei de ardere, pentru vehiculele prevăzute la pct. 1.5 se aplică metodologia ISO 3795:1989.

12.3 Interiorul autovehiculelor destinate transportului de persoane şi al remorcilor care sunt autorizate pentru asemenea transporturi trebuie amenajat astfel încât să nu conţină muchii ori vârfuri ascuţite sau proeminenţe care, prin forma şi duritatea lor, ar putea provoca leziuni ocupanţilor în timpul exploatării normale a vehiculului şi să limiteze posibilitatea rănirii acestora în cazul frânării bruşte, impactului sau răsturnării vehiculului. Aceste dispoziţii se aplică şi la componentele montate ulterior de către utilizator.

12.4 La amenajarea interioară a autoturismelor se vor respecta prevederile tehnice cuprinse în Regulamentul nr.21 ECE - UN, seria de amendamente 01, sau în Directiva 74/60/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/4/CEE.

12.5 Pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1 se recomandă dotarea cu mânere de susţinere la viraj, montate pe caroserie, pentru pasagerii locurilor laterale.

12.6 Spaţiul destinat conducătorului şi însoţitorilor, în cazul autovehiculelor destinate transportului de bunuri, precum şi compartimentul special amenajat pentru transport de persoane în autovehiculele destinate transportului mixt, de persoane şi mărfuri, trebuie separate şi protejate cu un perete despărţitor, suficient de rezistent împotriva deplasării accidentale a bunurilor transportate, în caz de frânare bruscă sau accident. Peretele despărţitor trebuie să corespundă cerinţelor indicate în anexa nr.12.

12.7 Fereastra din spate a cabinelor sau a peretelui despărţitor trebuie prevăzută cu o grilă suficient de rezistentă pentru a împiedica spargerea geamului prin deplasarea mărfurilor, în caz de frânare bruscă sau accident.

12.8 Scaunele autovehiculelor trebuie să fie rezistente şi solid ancorate, conform reglementărilor în vigoare pentru tipul respectiv de autovehicul.

12.9 Pentru autovehiculele din categoriile M şi N rezistenţa scaunelor şi ancorajelor acestora, a rezemătoarelor de cap, precum şi a altor elemente legate de scaune trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 74/408/CEE, ultima modificare prin Directiva 96/37/CE, sau în Regulamentul nr.17/06 ECE - UN, sau pentru autovehiculele din categoriile M2 şi M3, Regulamentului nr.80/01 ECE - UN. Scaunele din faţă pentru autovehiculele din categoriile M1, M2 3,5 t şi N1 pot fi echipate cu rezemătoare de cap care se pot omologa separat, conform Directivei

78/932/CEE, ultima modificare prin Directiva 87/354/CEE sau Regulamentului 25/04 ECE-UN.

12.10 Scaunul tractoristului trebuie să corespundă prevederilor tehnice ale Directivei 78/764/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/57/CE, iar scaunul însoţitorului trebuie să corespundă prevederilor Directivei 76/763/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/86/CE.

12.11 Autoturismele noi care sunt prezentate la omologarea individuală pentru circulaţie trebuie dotate cu centuri de siguranţă cu retractor şi trei puncte de ancorare pentru toate locurile cu excepţia locului din mijloc spate şi a locurilor îndreptate spre înapoi care trebuie echipate cu centuri de siguranţă cu două puncte de ancorare. Pentru autoturismele utilizate este obligatorie cel puţin echiparea cu centuri de siguranţă pentru locurile faţă sau la nivelul cerinţelor respectate la omologarea acestora.

12.12 Pentru omologarea de tip şi prima înmatriculare a autovehiculelor, precum şi pentru autovehiculele cărora li s-a schimbat categoria de folosinţă prin trecerea în categoria M, trebuie respectate următoarele condiţii tehnice referitoare la centurile de siguranţă:

–autoturismele şi celelalte autovehicule din categoria M1 vor fi dotate, pentru locurile îndreptate spre înainte, cu centuri de siguranţă cu trei puncte de ancorare şi retractor sau cu dispozitive având o eficienţă comparabilă, pentru locurile din faţă şi locurile laterale din spate şi centuri cu cel puţin două puncte de ancorare cu sau fără retractor, pentru locurile din mijloc, iar pentru locurile îndreptate spre înapoi cu centuri cu două puncte de ancorare cu sau fără retractor, conform prevederilor Directivei 76/115/CEE, modificată prin Directiva 96/38/CE, sau ale Regulamentului nr. 14/05. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru omologarea de tip, şi 1 ianuarie 2007, pentru prima înmatriculare şi locul din mijloc spate va fi prevăzut cu centură de siguranţă cu trei puncte de ancorare, conform directivei 2000/3/CE;

–autovehiculele din categoria M2 < 3,5 tone trebuie să fie echipate cu centuri de siguranţă cu trei puncte de ancorare şi retractor pentru toate locurile îndreptate spre înainte şi cu două puncte de ancorare, cu retractor, pentru locurile îndreptate spre înapoi;

–autovehiculele din categoriile M2 > 3,5 tone şi M3, cu excepţia celor din clasa I sau A, vor fi dotate, pentru locurile îndreptate spre înainte, cu centuri de siguranţă cu trei puncte de ancorare şi retractor şi cu două puncte de ancorare şi retractor, pentru locurile îndreptate spre înapoi. Pentru aceste vehicule este admis montajul centurii de siguranţă cu două puncte de ancorare şi retractor dacă în faţa scaunului vizat există un alt scaun sau părţi ale vehiculului care satisfac cerinţele impuse în directiva 96/37/CE sau în Regulamentul nr. 80/01 ECE-UN, ori nici o parte a vehiculului situată între două planuri longitudinale verticale distanţate la 400 mm, nu este situată la mai puţin de 840 mm de punctul H al scaunului considerat;

–autovehiculele din categoria N1 vor fi echipate cu centuri de siguranţă cu trei puncte de ancorare şi retractor pentru locurile laterale din faţă. Locul central din faţă trebuie echipat cu centură de siguranţă cu trei puncte de ancorare sau cu două puncte de ancorare, dacă parbrizul nu se găseşte în zona de referinţă definită în anexa II a Directivei 74/60/CEE sau în anexa I a Regulamentului nr. 21/01 ECE- UN. Locurile din spate îndreptate spre faţă trebuie echipate cu centuri de siguranţă cu două puncte de ancorare dacă locurile în cauză sunt în mod particular expuse, conform definiţiei „locului aşezat, în particular expus” precizată în Directiva 2000/3/CE sau Regulamentul nr. 16/04 ECE – UN. Pentru locurile îndreptate spre înapoi nu este obligatorie montarea centurilor de siguranţă;

–autovehiculele din categoria N2 şi N3 vor fi echipate pentru locurile laterale din faţă, cu centuri de siguranţă cu trei puncte de ancorare şi retractor sau cu două puncte de ancorare, dacă parbrizul nu se găseşte în zona de referinţă definită în anexa II a Directivei 74/60/CEE sau în anexa I a Regulamentului nr. 21/01 ECE-UN. Locurile centrale şi cele din spate îndreptate spre faţă trebuie echipate cel puţin cu centuri de siguranţă cu două puncte de ancorare dacă locurile în cauză sunt în mod particular expuse, conform definiţiei „locului aşezat, în particular expus” precizată în Directiva 2000/3/CE sau Regulamentul nr. 16/04 ECE – UN. Pentru locurile îndreptate spre înapoi nu este obligatorie montarea centurilor de siguranţă;

–mototriciclurile şi motocvadriciclurile prevăzute cu caroserie vor fi echipate cu centuri de siguranţă cu trei puncte de ancorare pentru toate locurile laterale şi cu cel puţin două puncte de ancorare pentru celelalte locuri, inclusiv pentru locul central din faţă, dacă există şi dacă parbrizul se găseşte în afara zonei de referinţă a locului considerat. Pentru mototriciclurile şi motocvadriciclurile uşoare având masa proprie de cel mult 250 kg, această cerinţă nu este obligatorie;

–amplasarea punctelor de ancorare a centurilor trebuie să respecte condiţiile tehnice precizate în Directiva 76/115/CEE, modificată prin Directiva 96/38/CE sau ale Regulamentului nr. 14/05 ECE – UN, pentru vehiculele din categoriile M şi N şi cele precizate în Directiva 97/24/CE, capitolul 11, pentru vehiculele cu 2 sau 3 roţi prevăzute cu caroserie;

–echiparea obligatorie cu centuri de siguranţă, cerinţele legate de amplasarea în vehicul, precum şi

omologarea şi marcarea centurilor de siguranţă pentru toate autovehiculele din categoriile M şi N trebuie să corespundă prevederilor Directivei 77/541/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/3/CE (cu excepţia cerinţelor referitoare la locul din mijloc spate al autovehiculelor din categoria M1 pentru care se aplică termenele precizate la prima liniuţă a prezentului paragraf), sau ale Regulamentului nr. 16/04 ECE – UN. Cerinţele privind omologarea şi marcarea centurilor de siguranţă folosite la vehiculele cu 2 sau 3 roţi prevăzute cu caroserie sunt aceleaşi ca pentru vehiculele din categoriile M şi N.

12.13 La autovehiculele cu scaune amplasate transversal faţă de direcţia lor de mers (cu excepţia autobuzelor urbane) este obligatorie fie montarea de centuri de siguranţă cu două puncte de ancorare, fie montarea de cotiere la fiecare două locuri.

12.14 Punctele de ancorare pentru dispozitivele de reţinere pentru copii, precum şi dispozitivele de reţinere pentru copii, care se pot monta pe scaunul din spate sau pe scaunul din faţă (însoţitor), trebuie să respecte prevederile Regulamentului nr.44 ECE - UN, seria de amendamente 03.

12.15 Autoturismele vor fi echipate obligatoriu cu perne gonflabile (airbag), dacă autovehiculul a fost omologat cu aceste perne.

12.16 Autovehiculele din categoriile M şi N trebuie dotate cu instalaţie de încălzire şi ventilare a spaţiului destinat conducătorului şi pasagerilor. Autovehiculele din categoria M1 şi instalaţiile de încălzire ale acestora trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 78/548/CEE. Începând cu 1 ianuarie 2006 la omologarea de tip autovehiculele din categoriile M, N şi O precum şi instalaţiile de încălzire ale acestora trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 2001/56/CE. Începînd cu 1 ianuarie 2007 la prima înmatriculare a autovehiculelor din categoriile M, N şi O precum şi la introducerea pe piaţă a instalaţiilor de încălzire ale acestora trebuie respectate condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 2001/56/CE.

Pentru tractoare agricole şi forestiere se recomandă aplicarea prevederilor ISO 6097-83.

12.17 Se interzice folosirea directă a conductei de evacuare a gazelor pentru încălzirea spaţiului destinat conducătorului sau pasagerilor.

12.18 Se interzice transportul de persoane în vehicule destinate transportului de bunuri, fără amenajări speciale, precum şi transportul de persoane şi mărfuri în acelaşi compartiment al vehiculului.

13 Roţile şi echiparea cu roţi a vehiculelor

13.1 Roţile vehiculelor trebuie echipate cu anvelope care să corespundă condiţiilor de exploatare, îndeosebi în ceea ce priveşte construcţia lor şi viteza de rulare. Anvelopele destinate maşinilor pentru lucrări care circulă cu viteze reduse trebuie inscripţionate în mod corespunzător.

13.2 Roţile autovehiculelor şi remorcilor acestora trebuie echipate cu pneuri ale căror capacitate de încărcare, dimensiuni, construcţie şi viteză maximă sunt indicate de constructorul acestora şi corespund performanţelor de încărcare şi viteză ale vehiculelor respective.

13.3 Pentru autovehiculele din categoriile M şi N pneurile trebuie să fie prevăzute cu un profil al benzii de rulare corespunzător condiţiilor de exploatare, care trebuie să cuprindă toată lăţimea şi întreaga circumferinţă a benzii de rulare.

13.4 La omologarea de tip a vehiculelor în ceea ce priveşte anvelopele şi montarea lor precum şi la omologarea anvelopelor trebuie să fie respectate condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 92/23/CEE sau, în funcţie de categoria vehiculului, cuprinse în Regulamentul nr. 30/02 ECE – UN sau în Regulamentul nr. 54/00 ECE - UN.

Începând cu 1 ianuarie 2005 la omologarea anvelopelor trebuie respectate condiţiile tehnice din Directiva 92/23/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/43/CE.

Începînd cu 1 ianuarie 2006 la omologarea de tip a vehiculelor în ceea ce priveşte anvelopele şi montarea lor trebuie respectate condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 92/23/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/43/CE.

Începînd cu 1 ianuarie 2007 la prima înmatriculare vehiculele trebuie să respecte condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 92/23/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/43/CE.

Începînd cu 1 octombrie 2009 se admite introducerea pe piaţă a anvelopelor care fac obiectul

Directivei 92/23/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/43/CE numai dacă acestea îndeplinesc condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 92/23/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/43/CE. Fac excepţie anvelopele din clasele C1d şi C1e în cazul cărora această cerinţă se aplică de la 1 octombrie 2010 şi respectiv 1 octombrie 2011.

Pentru vehiculele agricole sau remorcile acestora se aplică prevederile Regulamentului nr.106/00 ECE - UN, iar pentru autovehicule cu două sau trei roţi, ale Directivei 97/24/CE sau ale Regulamentului nr.75 /00 ECE - UN.

Anvelopele trebuie să fie marcate conform prevederilor reglementărilor menţionate la acest paragraf.

13.5 La omologarea individuală a vehiculelor, precum şi la certificarea vehiculelor utilizate importate, acestea trebuie să fie echipate, pe aceeasi axă, numai cu acelaşi tip de pneuri, radiale ori diagonale, cu aceeaşi dimensiune şi cu acelaşi model al profilului benzii de rulare.

13.6 Pneurile utilizate de vehicule având o viteză maximă, prin construcţie, de peste 40 km/h, trebuie inscripţionate de fabricanţi cu marca comercială sau de fabricaţie, dimensiunile, varianta constructivă, capacitatea de încărcare, categoria de viteză şi data fabricării sau, eventual, a reşapării, conform regulamentelor nr.108 şi nr.109 ECE - UN.

Pe vehicul, pentru fiecare axă, trebuie afişată în mod vizibil (pe o etichetă sau prin inscripţionare pe caroserie) presiunea de lucru indicată de constructorul vehiculului, pentru sarcina pe axă tehnic admisibilă precum şi, opţional, pentru sarcini parţiale şi/sau anumite viteze.

13.7 Pneurile care echipează vehicule prezentate la omologarea individuală pentru circulaţie trebuie să fie în bună stare de folosire, fără deteriorări, tăieturi sau rupturi şi umflate la presiunea de lucru indicată de constructor; dimensiunile anvelopelor trebuie corelate cu dimensiunile jantelor şi ale camerelor de aer, conform standardelor indicate de constructor.

Profilul principal, reprezentând nervuri late şi care cuprinde circa trei pătrimi din lăţimea benzii de rulare, pe toată circumferinţa, trebuie să aibă striuri (canale) cu o adâncime de cel puţin 1,6 mm, conform Directivei 89/459/CEE. Pentru mopede şi motociclete uşoare se admite o adâncime de cel puţin 1 mm, iar pentru tractoare şi maşini pentru lucrări, 2 mm, dacă dimensiunea pneului nu depăşeşte 20 de ţoli sau 4 mm, dacă aceasta depăşeşte 20 de ţoli.

13.8 Pentru vehiculele a căror viteză maximă nu depăşeşte 25 km/h (pentru cele fără suspensie elastică, 16 km/h) se admite utilizarea anvelopelor din cauciuc plin, care însă trebuie prevăzute, pe ambele

părţi ale benzii de rulare, cu nervuri late de minimum 10 mm, indicând limita de uzură a anvelopei.

2

Sarcina statică maximă pe pata de contact nu trebuie să depăşească 0,8 N/mm (această condiţie

nu se pune la electrocare cu axe echipate cu suspensie elastică şi o viteză maximă care nu depăşeşte 20 km/h).

13.9 La maşinile pentru lucrări având o masă totală maximă autorizată care nu depăşeşte 4,0 t, precum şi la alte vehicule şi remorci similare se admite folosirea roţilor cu bandaj metalic, cu condiţia ca sarcina statică pe drum să nu depăşească 125 daN/cm2.

13.10 Echiparea roţilor autovehiculelor cu pneuri de iarnă prevăzute cu ştifturi este interzisă.

13.11 Automobilele, motocicletele, precum şi remorcile acestora, având o viteză maximă, prin construcţie, de peste 25 km/h, trebuie construite şi/sau echipate, în dreptul roţilor, cu elemente de protecţie împotriva împroşcării cu apă, noroi, zăpadă, pietre etc. Acestea pot fi aripi, elemente de caroserie, apărătoare de noroi sau şorţuri. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească elementele de acoperire, la omologarea pentru circulaţia pe drumurile publice, trebuie să corespundă, pentru

autovehiculele din categoria M1 , prevederilor tehnice ale Directivei 78/549/CEE, ultima modificare 94/78/CE, iar pentru vehiculele din categoriile N , având masa totală maximă autorizată peste 7,5 t,

2

N3, O3 şi O4, trebuie să corespundă prevederilor Directivei 91/226/CEE.

Pentru vehiculele din categoriile M2, M3, N1, N2 < 7,5 tone, O1 şi O2 elementele de protecţie trebuie să acopere anvelopa pe toată laţimea ei, sa fie amplasate cât mai aproape posibil, din punct de vedere constructiv şi funcţional, de axă, iar în ceea ce priveşte axa spate, atunci când vehiculul este gol să acopere cât mai mult posibil din unghiul de degajare al vehiculului dacă caroseria nu îndeplineşte aceste condiţii.

13.12 Roţile de schimb montate pe exteriorul vehiculelor trebuie prevăzute cu suporturi suficient de

robuste pentru a le reţine în orice condiţii de exploatare şi asigurate contra desfacerii accidentale, cu ajutorul a două dispozitive independente.

13.13 Se admite dotarea cu roţi de schimb de utilizare temporară a autoturismelor şi a altor autovehicule din categoria M1, cu condiţia ca acestea să fie omologate conform prevederilor tehnice ale Directivei 92/23/CEE sau ale Regulamentului nr.64 ECE - UN.

14 Tractarea remorcilor şi compatibilitatea autotractor-remorcă

14.1 Automobilele pot tracta o singură remorcă, iar tractoarele agricole sau forestiere pot tracta şi două remorci lente, cu condiţia ca autotrenul să nu depăşească lungimea totală prevăzută la pct. 2.8 şi să nu depăşească sarcina maximă remorcabilă prevăzută pentru tractor şi pentru dispozitivul de remorcare. Autovehiculele cu semiremorcă cu şa nu trebuie să tracteze şi o remorcă, iar autobuzele pot tracta numai o remorcă de bagaje.

14.2 Dispozitivele de cuplare ale vehiculelor trebuie să fie omologate şi construite astfel încât să fie suficient de robuste şi fiabile, uşor manevrabile, oferind gradul de securitate la nivelul tehnicii actuale, inclusiv pentru cuplajele automate. La autovehiculele care tractează remorci furca de cuplare trebuie să asigure garda la sol necesară, iar ochetul de cuplare al remorcii trebuie să fie reglabil pe înălţime în limitele necesare.

14.3 Dispozitivele de cuplare trebuie să realizeze gradele de libertate necesare între autovehiculul tractor şi remorcă, pentru orice condiţii de exploatare, fără jocuri excesive, iar în cazul cuplajelor cu sferă, să asigure compensarea uzurii componentelor. Cuplajele cu sferă sunt admise numai pentru o masă totală a remorcii mai mică de 3500 kg.

14.4 În cazul autovehiculelor din categoria M1 care pot tracta o remorcă constructorul trebuie să precizeze în instrucţiunile de exploatare restricţiile de viteză (100 km/h) pentru cazul în care sarcina maximă admisă pe sau axele spate este depăşită în limitele indicate în Directiva 92/21/CEE, ultima modificare prin Directiva 95/48/CE, anexa II, precum şi orice altă condiţie de exploatare. Atunci când constructorul echipează autovehiculul cu dispozitiv de cuplare sau în cazul în care autovehiculul este echipat ulterior cu un asemenea dispozitiv, trebuie să se indice pe dispozitiv sau pe vehicul, în apropierea acestuia, cel puţin sarcina verticală admisibilă pe dispozitivul de remorcare, care nu o poate depăşi pe cea indicată de constructor.

14.5 Construcţia, rezistenţa şi gradul de securitate al dispozitivelor de cuplare, montajul pe vehicul şi accesibilitatea pentru acţionarea în siguranţă a cuplajelor autovehiculelor şi remorcilor sau semiremorcilor acestora, precum şi marcajul acestor dipozitive trebuie să corespundă cu prevederile tehnice ale Directivei 94/20/CEE sau ale Regulamentului nr.55 ECE - UN (aceasta include şi cuplajele cu sferă pentru vehiculele din categoriile M1 şi M2 cu o masă mai mică de 3500kg şi categoria N1 , inclusiv remorcile cu o masă mai mică de 3500 kg) pentru tractoare agricole şi forestiere, ale Directivei 89/173/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/1/CE (sau alte standarde internaţionale din acest domeniu), iar pentru dispozitivele de atelare ale vehiculelor cu 2 - 3 roţi, ale Directivei 97/24/CE, cap. 10. Interschimbabilitatea dintre autotractorul cu şa şi semiremorcă trebuie să corespundă cerinţelor tehnice prevăzute în ISO 1726.

14.6 Remorcile, cu excepţia semiremorcilor, care nu sunt dotate cu echipament de frânare automată, prevăzut la pct. 4.13, trebuie prevăzute cu un dispozitiv secundar de legătură (lanţ, cablu etc.) care, în caz de rupere a dispozitivului de cuplare, să poată împiedica proţapul să atingă solul şi să asigure o anumită direcţie reziduală remorcii; acest dispozitiv nu este necesar în cazul cuplajului cu bolţ sferic cu dublă sau triplă asigurare.

14.7 Pentru omologarea lor elementele dispozitivelor de cuplare pentru caravane sau remorci uşoare trebuie să corespundă prevederilor SR - ISO 10091, ISO 8704-91, ISO 7641/1-83 şi ISO 1103-92, pentru autovehicule cu şa, prevederilor SR - ISO 337, SR --ISO 4086 sau altor standarde internaţionale din acest domeniu.

Legăturile electrice dintre vehiculul tractor şi remorcă, pentru instalaţia de iluminare şi semnalizare luminoasă şi pentru transmiterea semnalelor şi comenzilor la sistemul de frânare al remorcii, precum şi montarea dispozitivelor de cuplare electrică pe vehicule trebuie să corespundă prevederilor SR ISO 7638 sau altor standarde din acest domeniu. Legăturile pentru frânarea pneumatică între vehiculul tractor şi remorcă trebuie să corespundă prevederilor ISO 1728.

14.8 Elementele de legătură dintre tractor şi maşinile agricole trebuie să corespundă SR ISO 6489/1-95 sau altor standarde din acest domeniu.

14.9 Autovehiculele trebuie prevăzute în partea din faţă (iar cele din categoria M1 şi în partea din spate) cu dispozitive de tractare. Condiţiile tehnice impuse acestor dispozitive trebuie să corespundă prevederilor Directivei 77/389/CEE, ultima modificare prin Directiva 96/64/CE, iar tractoarele agricole sau forestiere, în partea din faţă, cu dispozitiv de tractare conform prevederilor Directivei 79/533/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/1/CE.

15 Elemente de identificare a vehiculelor şi amplasarea plăcilor de înmatriculare

15.1 Pe autovehicule şi remorcile acestora trebuie amplasată pe o parte a vehiculului care în mod normal nu necesită să fie înlocuită în cursul folosirii vehiculului, într-un loc vizibil şi uşor accesibil, plăcuţa fabricantului, care trebuie să conţină, în ordine, cel puţin următoarele date, uşor de citit şi greu de şters:

–firma producătoare (denumirea ei sau marca comercială);

–numărul omologării de tip (pentru vehiculele produse în România numărul omologării naţionale; după integrarea în UE se va trece numărul de omologare UE sau numărul omologării acordat în ţara în care s-a acordat omologarea);

–numărul de identificare VIN conform SR ISO 4100, SR ISO 4030, SR ISO 3779 şi SR ISO 3780;

–masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului;

–masa maximă tehnic admisibilă în autotren, dacă autovehiculul este autorizat să tracteze remorcă; la autoturisme se recomandă indicarea sarcinii totale maxime remorcabile autorizată pentru o remorcă fără frână;

–masele maxime tehnic admisibile pe fiecare axă (indicate în ordine, din faţă spre spate);

–masa maximă tehnic admisibilă pe punctul de cuplare la semiremorci.

Dacă masele maxime tehnic admisibile sunt mai mari decât masele autorizate în România pentru vehiculele care se omologhează în vederea înmatriculării, atunci aceste date pot fi indicate pe două coloane: în coloana din stânga masele maxime autorizate, iar în coloana din dreapta masele maxime tehnic admise.

Dedesubt sau lateral faţă de inscripţiile prescrise, dar în afara dreptunghiului clar specificat în care se află aceste date, constructorul poate introduce şi alte date suplimentare.

În perioada 2002 - 2005 se va trece la introducerea treptată a plăcuţei fabricantului conform Directivei 76/114/CEE, ultima modificare prin Directiva 78/507/CEE (autovehicule şi remorci), până atunci urmând a fi utilizate în continuare actualele plăcuţe ale fabricantului.

15.2 Pe vehiculele cu 2 - 3 roţi trebuie amplasată, pe o parte a vehiculului care în mod normal nu necesită să fie înlocuită în cursul folosirii vehiculului, într-un loc vizibil şi uşor accesibil, plăcuţa fabricantului, care trebuie să conţină, în ordine, cel puţin următoarele date, uşor de citit şi greu de şters:

–firma producătoare (denumirea ei sau marca comercială);

–numărul omologării de tip (pentru vehiculele produse în România numărul omologării naţionale; după integrarea în UE se va trece numărul de omologare UE sau numărul omologării acordat în ţara în care s-a acordat omologarea);

–numărul de identificare VIN conform SR ISO 4030 1996

–nivelul sonor în staţionare: .......dB(A) la turaţia ........

Dedesubt sau lateral faţă de inscripţiile prescrise, dar în afara dreptunghiului clar specificat în care se află aceste date, constructorul poate introduce şi alte date suplimentare.

În perioada 2002 - 2005 se va trece la introducerea treptată a plăcuţei de mai sus, conform Directivei 93/34/CEE (vehicule cu 2-3 roţi), până atunci urmând să fie utilizate în continuare actualele plăcuţe ale fabricantului.

15.3 Pe fiecare tractor agricol sau forestier trebuie amplasată, pe o parte a tractorului care în mod

normal nu necesită a fi înlocuită în cursul folosirii acestuia, într-un loc vizibil şi uşor accesibil, plăcuţa fabricantului, care trebuie să conţină, în ordine, cel puţin următoarele date, uşor de citit şi greu de şters:

–firma producătoare (denumirea ei sau marca comercială);

–tipul tractorului (dacă este cazul şi modelul);

–numărul omologării de tip (pentru vehiculele produse în România numărul omologării naţionale; după integrarea în UE se va trece numărul de omologare UE sau numărul omologării acordat în ţara în care s-a acordat omologarea);

–numărul de identificare al tractorului;

–valorile extreme ale masei maxime pentru tractor, ţinându-se seama de pneurile autorizate pentru folosire;

–valorile extreme ale masei maxime tehnic admisibile pentru fiecare dintre axele tractorului, în funcţie de pneurile utilizate (datele se înscriu din faţă spre spate);

–masa remorcabilă tehnic admisibilă(masa remorcabilă nefrînată, masa remorcabilă cu frînă independentă, masa remorcabilă frînată prin inerţie, masa remorcabilă cu frînare hidraulică sau pneumatică).

Dedesubt sau lateral faţă de inscripţiile prescrise, dar în afara dreptunghiului clar specificat în care se află aceste date, constructorul poate introduce şi alte date suplimentare.

În perioada 2002 - 2005 se va trece la introducerea treptată a plăcuţei de mai sus, conform Directivei 89/173/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/54/CEE, până atunci urmând să fie utilizate în continuare actualele plăcuţe ale fabricantului.

15.4 Pe şasiu sau, după caz, pe un element fix al caroseriei ori cadrului, într-un loc accesibil al vehiculului, trebuie imprimat prin poansonare sau presare numărul de identificare (VIN), uşor de citit şi greu de şters. La vehiculele cu 2 - 3 roţi numărul de identificare se aplică pe partea dreaptă a vehiculului, iar la tractoarele agricole sau forestiere pe partea dreaptă faţă a tractorului. Se vor respecta prevederile aceloraşi directive indicate mai sus.

15.5 În cazul carosării de şasiuri echipate, pentru elementele de identificare se stabilesc următoarele :

–dacă producătorul şasiului echipat a poansonat codul VIN pe şasiu şi a amplasat şi plăcuţa fabricantului, acestea se păstrează de către carosierul produsului final, care va amplasa pe caroserie şi o plăcuţă cu datele de identificare ale acesteia; dacă prin carosare s-au modificat date privind greutăţile şi sarcinile, plăcuţa carosierului va cuprinde şi noile date şi va fi amplasată în acelaşi loc cu plăcuţa fabricantului şasiului;

–dacă producătorul şasiului echipat a poansonat codul VIN pe şasiu, dar nu a amplasat şi plăcuţa fabricantului, codul VIN se preia pe plăcuţa fabricantului produsului final (carosierului);

–dacă producătorul şasiului nu a poansonat codul VIN, acesta se acordă de către fabricantul produsului final (carosierul), se poansonează pe şasiu şi se menţionează pe plăcuţa fabricantului.

15.6 La autovehicule şi tractoare, trebuie amenajate în faţă şi în spate, iar la motociclete, mopede, precum şi la remorci sau semiremorci, numai în spate, locuri speciale pentru montarea plăcilor cu numerele de înmatriculare, cu următoarele dimensiuni:

–pentru autovehicule şi remorci placa pe un rând având dimensiunile 520 mm x 120 mm sau placa pe două rânduri având dimensiunile 340 mm x 240 mm;

–la tractoare locul pentru montarea plăcilor cu numerele de înmatriculare trebuie să aibă următoarele dimensiuni: lungime 255 mm sau 520 mm, iar lăţime 165 mm sau 120 mm;

–pentru mopede şi cvadricicluri uşoare dimensiunile 100 mm x 175 mm sau 145 mm x125 mm ;

–pentru motociclete, mototricicluri cu puterea mai mică de 15 kW şi alte cvadricicluri decât cele uşoare dimensiunile 280 mm x 210 mm ;

–pentru mototricicluri cu o putere mai mare de 15kW dimensiunile 520 mm x 120 mm sau 340 mm x 240 mm.

Marginea inferioară a plăcii de înmatriculare la automobile nu trebuie să fie mai aproape de 300 mm faţă de sol, fără a afecta garda la sol a vehiculului; marginea superioară a plăcii nu trebuie să fie mai sus de 1200 mm de la sol; plăcile cu numere de înmatriculare trebuie să fie vizibile de la o distanţă convenabilă, cel puţin sub un unghi de 300, din ambele părţi.

15.7 Plăcile de înmatriculare trebuie să fie amplasate:

–la autovehicule şi remorci, conform prevederilor Directivei 70/222/CEE;

–la tractoarele agricole sau forestiere, conform prevederilor Directivei 74/151/CEE, ultima modificare prin Directiva 98/38/CE;

–la vehicule cu 2-3 roţi, conform prevederilor Directivei 93/94/CEE, ultima modificare prin Directiva 1999/26/CE.

16 Cerinţe suplimentare privind vehiculele pentru transportul în comun şi public de persoane

16.1 Prin automobile destinate transportului public de persoane se înţelege autobuzele, urbane sau interurbane, minibuzele (microbuzele), troleibuzele, taximetrele şi autoturismele de închiriat, care asigură transportul urban sau interurban al publicului călător.

Automobilele destinate transportului în comun cuprind, pe lângă automobilele pentru transportul public, şi alte automobile care asigură transportul în comun, ca de exemplu, transportul personalului agenţilor economici sau instituţiilor cărora aparţin aceste automobile.

16.2 Autoturismele utilizate pentru transport în regim de taxi trebuie să îndeplinească cerinţele precizate prin legislaţia în vigoare.

16.3 Autobuzele urbane, interurbane şi autocarele de turism trebuie construite şi echipate astfel încât la omologarea de tip să corespundă prevederilor tehnice cuprinse în Regulamentul nr. 36 ECE - UN, seria de amendamente 03, precum şi celorlalte prevederi privind siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului cuprinse în prezentele reglementări.

La omologarea/certificarea individuală a autobuzelor, inclusiv pentru autobuze produse artizanal, se vor verifica numai prevederile care afectează direct siguranţa activă şi pasivă, precum şi pe cele privind amenajările interioare.

Autobuzele interurbane şi autocarele de turism, dacă nu sunt prevăzute în mod expres cu scaune pentru persoane cu handicap, nu trebuie să îndeplinească cerinţele din Regulamentul nr. 36 ECE - UN, specifice pentru transportul persoanelor cu handicap.

Începând cu 13 februarie 2004 la omologarea de tip şi cu 13 februarie 2005 la prima înmatriculare a autobuzelor trebuie respectate condiţiile tehnice din Directiva 2001/85/CE.

Începând cu 13 februarie 2004 la omologarea de tip a caroseriilor de autobuze care se produc ca entităţi tehnice separate şi de la 13 februarie 2005 la introducerea pe piaţă a acestora trebuie respectate condiţiile tehnice din Directiva 2001/85/CE.

16.4 Minibuzele (microbuzele) trebuie construite şi echipate astfel încât să corespundă prevederilor tehnice cuprinse în Regulamentul nr.52 ECE - UN, seria de amendamente 01, precum şi celorlalte prevederi privind siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului cuprinse în prezentele reglementări.

La omologarea/certificarea individuală a minibuzelor, inclusiv pentru minibuze produse artizanal, se vor verifica numai prevederile care afectează direct siguranţa activă şi pasivă, precum şi pe cele privind amenajările interioare.

Minibuzele care nu sunt destinate traficului urban, dacă nu sunt prevăzute în mod expres cu scaune pentru persoane cu handicap, nu trebuie să îndeplinească cerinţele cuprinse în Regulamentul nr. 52 ECE - UN specifice pentru transportul persoanelor cu handicap.

Începând cu 13 februarie 2004 la omologarea de tip şi cu 13 februarie 2005 la prima înmatriculare a microbuzelor trebuie respectate condiţiile tehnice din Directiva 2001/85/CE.

Începând cu 13 februarie 2004 la omologarea de tip a caroseriilor de microbuze care se produc ca entităţi tehnice separate şi de la 13 februarie 2005 la introducerea pe piaţă a acestora trebuie respectate condiţiile tehnice din Directiva 2001/85/CE.

16.5 Scaunele autobuzelor şi minibuzelor trebuie construite şi ancorate astfel încât să reziste la toate solicitările din exploatare, inclusiv în caz de accident, şi să fie verificate conform prevederilor tehnice ale Regulamentului nr.80 ECE - UN.

16.6 Autobuzele şi minibuzele trebuie prevăzute cu o plăcuţă sau etichetă, vizibilă din interior, amplasată în partea dreaptă a peretelui faţă, în care se indică:

–numărul maxim de călători pe scaune;

–numărul total maxim de călători (pentru cele urbane şi interurbane).

Numărul de călători înscris pe plăcuţă sau etichetă trebuie stabilit astfel încât să se asigure respectarea masei totale maxime autorizate şi a sarcinilor maxime autorizate pe axele autovehiculului. Este interzis transportul unui număr mai mare de călători decât cel inscripţionat.

16.7 Autobuzele şi minibuzele trebuie construite astfel încât să fie imposibilă, în condiţii de exploatare normală, depăşirea masei maxime tehnic admisibile şi a maselor maxim admisibile pe axe datorită masei călătorilor şi bagajelor acestora; acest lucru trebuie asigurat prin amenajări adecvate, care să conducă la limitarea spaţiului rezervat pasagerilor în picioare, a spaţiului în portbagaje etc.

16.8 Autobuzele şi minibuzele urbane, destinate transportului public de persoane, care sunt prevăzute cu uşi cu comandă de la distanţă, trebuie echipate cu dispozitive care să împiedice pornirea de pe loc a vehiculului cu uşile deschise (la minibuze se acceptă şi o alarmă). Spaţiul dintre canturile uşilor duble, elasticitatea şi dimensiunile garniturilor de etanşare dintre uşi trebuie astfel stabilite încât să nu permită accidentarea pasagerilor la manevrarea uşilor. În acest scop uşile cu comandă de la distanţă trebuie prevăzute cu echipament care să asigure redeschiderea acestora atunci când între ele a fost prins un corp cu grosime mai mare de 80 mm.

Aceste vehicule trebuie dotate cu dispozitive speciale - tip ciocan - destinate spargerii elementelor vitrate în caz de pericol, amplasate şi marcate corespunzător, sau cu alte sisteme de siguranţă prevăzute în Regulamentul nr.36 ECE - UN şi în Regulamentul nr.52 ECE - UN.

16.9 Autobuzele şi minibuzele destinate transportului public de persoane vor fi prevăzute cu ideogramele şi simbolurile de inscripţionare impuse prin Regulamentul nr.36 ECE - UN, seria 03 de amendamente, sau prin Regulamentul nr.52 ECE - UN, seria 01 de amendamente. Autobuzele şi minibuzele urbane trebuie prevăzute în plus cu:

a)la exterior:

–sigla sau denumirea agentului economic;

–plăci de traseu iluminate, amplasate în partea din faţă, spate şi laterală dreapta, pe care se înscriu: numărul liniei şi ruta (pentru placa frontală) şi cel puţin numai numărul liniei pentru celelalte plăci;

–marcarea accesului la uşi (urcare, coborâre);

b)la interior:

–marcarea accesului la uşi (urcare, coborâre);

–etichete pentru scaunele rezervate anumitor categorii de persoane (invalizi, persoane în vârstă, persoane cu copii în braţe);

–alte simboluri şi inscripţii, cum sunt: interdicţia de a fuma sau de a sta de vorbă cu conducătorul, indicarea dispozitivelor de deschidere a uşilor în caz de necesitate etc.

Toate inscripţionările trebuie să fie clare, univoce, uşor lizibile şi greu de şters, amplasate în locuri vizibile, cu conţinut, dimensiuni şi condiţii de calitate adecvate, iar etichetele trebuie să fie certificate/omologate de Registrul Auto Român.

16.10 Autobuzele şi minibuzele care transportă copii vor fi inscripţionate pe partea laterală dreapta şi pe spate cu cuvintele "TRANSPORT COPII" şi/sau cu un simbol caracteristic, indicat cu titlu de exemplu în anexa nr. 6 în care chenarul şi desenul vor fi de culoare albastră pe fond alb.

16.11 Autobuzele şi minibuzele care transportă copii vor fi construite astfel încât conducătorul să poată supraveghea în mod permanent urcarea şi coborârea acestora, precum şi comportarea lor în salon, prin:

–construcţia şi amplasarea uşii faţă astfel încât conducătorul să poată observa direct urcarea copiilor;

–instalarea de oglinzi retrovizoare care să asigure observarea coborârii pe uşa din spate (inclusiv a scărilor acesteia) şi observarea salonului.

16.12 Autovehiculele speciale care transportă mai mult de 9 persoane, inclusiv conducătorul, trebuie să fie echipate cu instalaţie de iluminat interior, ventilaţie, încălzire şi să asigure comunicarea dintre pasageri şi conducător.

16.13 La autocamioanele care transportă ocazional persoane, precum şi la remorcile agricole care transportă persoane se vor lua următoarele măsuri:

–platforma va fi prevăzută cu bănci sau scaune bine fixate, situate sub nivelul obloanelor cu cel puţin 150 mm;

–părţile laterale ale platformei vor fi fixate cu siguranţe, pentru a nu permite deschiderea accidentală a obloanelor.

Pentru remorcile agricole care transportă persoane este necesar să existe posibilitatea acţionării frânei de staţionare a remorcii din interiorul acesteia, care să asigure frânarea remorcii în caz de urgenţă, precum şi un sistem optic sau acustic de avertizare a conducătorului.

17 Condiţii tehnice suplimentare pentru vehiculele care transportă mărfuri periculoase sau perisabile

17.1 Vehiculele destinate transportului de mărfuri periculoase trebuie să respecte de asemenea prevederile legislaţiei specifice în vigoare.

17.2 Vehiculele destinate transportului de mărfuri perisabile trebuie să respecte de asemenea prevederile legislaţiei specifice în vigoare.

18 Sistemele, componentele şi entităţile tehnice independente care concură la siguranţa activă şi pasivă a vehiculelor rutiere şi protecţia mediului, care trebuie să fie omologate separat de vehicul şi care pot fi comercializate separat

18.1 Sistemele, componentele şi entităţile tehnice independente care concură la siguranţa activă şi pasivă a vehiculelor şi la protecţia mediului înconjurător, care trebuie să fie omologate separat de vehicul conform reglementărilor existente şi precizate în anexa nr. 2, sunt precizate în continuare (ele trebuie să fie marcate corespunzător dacă acest lucru este reglementat):

–garnituri de frână de înlocuire;

–geamuri de securitate;

–dispozitive mecanice de legătură dintre autovehiculul tractor şi remorcă sau semiremorcă;

–dispozitive antiîmpănare, cabine de protecţie, cadre de rezistenţă şi bare de protecţie la răsturnare pentru tractoare agricole şi forestiere

–rezervor de carburant;

–elemente ale instalaţiei electrice de iluminare şi semnalizare;

–triunghiuri reflectorizante de presemnalizare;

–vitezografe, tahografe;

–limitatoare de viteză;

–centuri de siguranţă;

–dispozitive de reţinere pentru copii;

–jante şi anvelope;

–anvelope reşapate;

–dispozitive de protecţie împotriva folosirii neautorizate;

–oglinzi retrovizoare;

–dispozitive de semnalizare sonoră;

–rezemători pentru cap, separate de scaun;

–rezervoare de gaz sub presiune, gaz lichefiat sau de carburant;

–amortizoare de zgomot de înlocuire pentru instalaţia de evacuare;

–roţi de rezervă cu utilizare temporară;

–plăci de identificare pentru vehicule lungi şi grele;

–plăci de identificare pentru vehicule lente;

–marcaje reflectorizante pentru conturul vehiculelor lungi şi grele;

–recipiente de presiune simple;

–căşti de protecţie pentru motociclete şi mopede;

–echipamente pentru automobile alimentate cu GPL sau GNC;

–dispozitive de protecţie împotriva împroşcarii cu apă sau noroi;

–catalizatoare de înlocuire;

–dispozitive speciale de avertizare optică;

–dispozitive electrice de legătură dintre vehiculul tractor şi remorcă sau semiremorcă;

–balamale şi încuietori pentru uşi;

–dispozitive de remorcare.

18.2 Piesele de schimb pentru vehicule rutiere şi materialele de exploatare care pot afecta siguranţa circulaţiei rutiere şi protecţia mediului înconjurător, cu excepţia celor fabricate de furnizorii pentru prima echipare a vehiculelor, trebuie să fie omologate/certificate conform legislaţiei în vigoare; după caz, pentru piese de schimb şi materiale de exploatare specifice unui anumit tip de vehicul producătorii acestora trebuie să ceară în prealabil avizul producătorului vehiculului.

19 Alte condiţii

19.1 La omologarea de tip a autovehiculelor instalaţia de aprindere a autovehiculelor echipate cu motor cu aprindere prin scânteie şi a autovehiculelor echipate cu motor electric de acţionare nu trebuie să producă perturbaţii radioelectrice. În acest scop dispozitivele antiparazitare şi măsurarea paraziţilor radioelectrici trebuie să satisfacă condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 72/245/CEE, ultima modificare prin Directiva 95/54/CE, sau în Regulamentul nr.10 ECE - UN, seria de amendamente 02.

19.2 La omologarea de tip a tractoarelor agricole şi forestiere în ceea ce priveşte eliminarea interferenţelor radioelectrice trebuie respectate condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 75/322/CEE, ultima modificare prin Directiva 2001/3/CE.

19.3 Autovehiculele a căror viteză maximă, prin construcţie, depăşeşte 30 km/h, trebuie dotate cu un aparat care indică viteza de deplasare în km/h (vitezometru), care trebuie amplasat în câmpul direct de vizibilitate al conducătorului; vitezometrul poate fi echipat şi cu un aparat care indică spaţiul parcurs, în kilometri şi trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Directiva 75/443/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/39/CE, sau în Regulamentul nr.39 ECE - UN.

De la prevederile de mai sus sunt exceptate autovehiculele echipate cu aparat de control (tahograf) conform pct. 19.4, în cazul în care viteza de deplasare este afişată direct în câmpul de vizibilitate al conducătorului.

19.4 Aparatele de control (tahografe) montate pe autovehiculele prezentate la omologare şi pentru care este obligatorie echiparea cu aparate de control conform legislaţiei în vigoare trebuie să fie omologate conform Regulamentului CEE 3821/85 ultima modificare prin Regulamentul CE 2135/98 sau AETR echivalent. Aparatele de control introduse pe piaţă ca şi componentă separată trebuie de asemenea să respecte condiţiile tehnice din reglementările precizate mai sus.

19.5 Limitatoarele de viteză montate pe autovehiculele prezentate la omologare şi pentru care este obligatorie echiparea cu aceste dispozitive conform legislaţiei în vigoare, precum şi sistemele integrate de limitare a vitezei ale acestor autovehicule trebuie să fie omologate conform prevederilor Directivei 92/24/CEE sau Regulamentului nr.89 ECE – UN. Limitatoarele de viteză introduse pe piaţă ca şi componentă separată trebuie de asemenea să respecte condiţiile tehnice din reglementările precizate mai sus.

Pentru autovehiculele care aparţin categoriei M2 sau categoriei M3, limitatorul de viteză trebuie reglat astfel încât viteza lor să nu depăşească 100 km/h. Pînă la 1 ianuarie 2005 autovehiculele care aparţin categoriei M3 având masa maximă mai mare de 10 t pot să fie echipate cu limitator de viteză la care viteza maximă este reglată la 100 km/h.

Pentru autovehiculele care aparţin categoriei N2 sau categoriei N3, limitatorul de viteză trebuie reglat astfel încât viteza lor să nu depăşească 90 km/h.

19.6 Autoturismele şi motocicletele trebuie dotate cu un dispozitiv care nu permite utilizarea lor fără acceptul deţinătorului (antifurt), suficient de sigur şi care să nu pericliteze siguranţa circulaţiei atunci când este decuplat în timpul mersului. Dispozitivul trebuie să corespundă prevederilor tehnice cuprinse în Directiva 74/61/CEE, ultima modificare prin Directiva 95/56/CE, sau în Regulamentul nr.18 ECE - UN, seria de amendamente 01, iar pentru autovehiculele cu ghidon, în Directiva 93/33/CEE sau în Regulamentul nr.62 ECE - UN.

19.7 Automobilele pot fi prevăzute cu sisteme de alarmă cu condiţia ca acestea să fie omologate şi montate pe vehicul conform prescripţiilor tehnice ale Directivei 74/61/CEE, ultima modificare prin Directiva 95/56/CE, sau ale Regulamentului nr.97 ECE - UN şi să nu perturbe liniştea publică prin declanşare atunci când nu este cazul.

19.8 La automobile trebuie să fie posibilă montarea de lanţuri antiderapante, cel puţin pe roţile unei axe motoare.

19.9 Automobilele trebuie să fie dotate şi să aibă în permanenţă la bord următoarele:

–triunghi de presemnalizare, omologat conform prevederilor tehnice ale Regulamentului nr. 27 ECE UN, seria de amendamente 03;

–trusă medicală auto de prim ajutor, omologată/certificată de autoritatea competentă;trusele medicale fabricate sau importate în România vor fi autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi certificate de Registrul Auto Român;

–cel puţin o roată de rezervă ( cu excepţia tractoarelor agricole sau forestiere);

–câte o siguranţă fuzibilă din fiecare tip folosit la autovehicul;

–câte un bec electric din fiecare tip folosit la autovehicul.

Ele trebuie, de asemenea, să fie echipate cu cric pentru ridicarea vehiculului, cheie pentru piuliţele roţilor şi manivelă de pornire (dacă este cazul).

19.10 Remorcile, cu excepţia remorcilor din categoriile O1, O2 şi a celor lente cu axă centrală, care sunt echipate cu alt tip de pneuri decât autovehiculul tractor, trebuie prevăzute cel puţin cu o roată de rezervă.

19.11 Construcţia şi echiparea vehiculelor rutiere trebuie să respecte prevederile legale privind protecţia contra incendiilor. Subansamblurile, piesele şi substanţele inflamabile trebuie protejate faţă de sistemul de evacuare a gazelor arse.

Autoturismele trebuie să satisfacă prevederile tehnice privind prevenirea riscurilor de incendiu. De asemenea, se recomandă să fie dotate cu un stingător de incendiu adecvat, cu o capacitate suficientă pentru stingerea unui incendiu amplasat la îndemâna conducătorului, care trebuie verificat periodic.

Autovehiculele pentru transportul de persoane din categoriile M2 şi M3 trebuie să respecte prevederile referitoare la prevenirea riscurilor de incendiu precizate în Regulamentul nr.36 ECE - UN, seria 03 de amendamente, şi în Regulamentul nr. 52 ECE - UN, seria 01 de amendamente. Materialele folosite la autobuzele interurbane şi turistice din categoria M2 trebuie să respecte prevederile Directivei 95/28/CEE.

19.12 Autovehiculele cu o masă totală maximă autorizată de peste 3,5 t, precum şi microbuzele, trebuie echipate cu cel puţin un stingător de incendiu cu o capacitate suficientă pentru stingerea unui incendiu, amplasat la îndemâna conducătorului, care trebuie verificat periodic, conform reglementărilor în vigoare.

19.13 Nu se admite prezenţa azbestului în compoziţia garniturilor de frână şi de ambreiaj, precum şi în elementele de protecţie termică ale sistemului de evacuare a gazelor; de asemenea conform convenţiilor internaţionale la care România este Parte este interzisă utilizarea freonului pe bază de CFC din instalaţiile de climatizare şi refrigerare ale autovehiculelor.

19.14 Omologarea autovehiculelor echipate cu instalaţie de alimentare cu GPL sau GNC se face cu respectarea condiţiilor tehnice din regulamentele ECE - UN nr. 67 respectiv nr. 110 şi a prevederilor specifice din directivele privitoare la emisiile poluante.

Modificarea instalaţiei de alimentare a motorului autovehiculului pentru funcţionarea şi cu alt carburant decât cel prevăzut de constructor (şi cu care a fost omologat vehiculul în ansamblu) , inclusiv cu gaze de petrol lichefiate (GPL) sau GNC, se admite numai cu respectarea condiţiilor din reglenentarea naţională privind modificarea instalaţiilor de alimentare ale motoarelor pentru funcţionarea alternativă şi cu GPL.

19.15 Autoturismele destinate învăţării conducerii auto trebuie echipate cu o casetă de culoare portocalie, fixată transversal pe acoperiş, iluminată din interior de un bec cu putere maximă de 30 W , având inscripţia "ŞCOALĂ" pe peretele din faţă şi din spate al casetei, conform anexei nr. 7, precum şi cu dispozitiv cu dublă comandă pentru ambreiaj şi frâna de serviciu, două oglinzi retrovizoare interioare, două oglinzi retrovizoare exterioare şi centuri de siguranţă. Celelalte autovehicule trebuie echipate cu o casetă de culoare portocalie, fixată transversal pe acoperiş, iluminată din interior de un bec cu putere maximă de 30 W , având inscripţia "ŞCOALĂ" pe peretele din faţă şi din spate al casetei, conform anexei nr. 7 (cu dimensiuni duble: Lxlxh = 840x200x240), precum şi cu dispozitiv cu dublă comandă pentru ambreiaj şi frâna de serviciu, două oglinzi retrovizoare exterioare şi centuri de siguranţă şi cu o placă cu inscripţia „ŞCOALĂ”, cu aceleaşi dimensiuni ca ale casetei, aplicată pe partea din spate(în cazul autobuzelor şi troleibuzelor).

19.16 Rezervorul de carburant trebuie să fie protejat împotriva coroziunii. El trebuie să fie încercat la dublul presiunii prevăzute de constructor, dar cel puţin 1,3 bar. Suprapresiunea trebuie să fie eliminată automat prin dispozitive adecvate (orificii, ventile de siguranţă etc.). În cazul răsturnării complete a autovehiculului, carburantul nu trebuie să se scurgă prin orificii sau dispozitivul de aerisire; se admite totuşi o scurgere neînsemnată, prin picurare. Debitul de scurgere nu trebuie să depăşească 30 g/min în decurs de 15 minute, rezervorul fiind rostogolit la 900 şi 1800.

19.17 Rezervorul trebuie să fie astfel montat încât, la coliziune faţă şi spate să fie protejat; în apropierea rezervorului nu trebuie să existe părţi proeminente, muchii ascuţite etc. Rezervoarele pentru combustibil lichid amplasate pe vehicule trebuie să respecte, ca entităţi separate, condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 70/221/CEE, ultima modificare prin Directiva 2000/8/CE. Pentru motocicluri trebuie respectate condiţiile tehnice cuprinse în Directiva 97/24/CE, capitolul 6, iar pentru tractoare agricole şi forestiere cele din Directiva 74/151/CEE, ultima modificare prin Directiva 98/38/CE.

Rezervoarele pentru combustibil gazos şi componentele din instalaţiile de alimentare a motoarelor trebuie să corespundă condiţiilor tehnice cuprinse în Regulamentul nr. 67 ECE – UN, seria de amendamente 01 (pentru GPL) sau Regulamentul nr. 110 ECE – UN (pentru GNC).

19.18 Se interzice montarea de rezervoare de combustibil pe remorci sau semiremorci, cu excepţia cazurilor în care acestea servesc la alimentarea unor echipamente tehnologice, montate pe remorcă.

19.19 Conductele de carburant trebuie montate astfel încât rezistenţa lor să nu fie influenţată de deplasările relative ale părţilor componente ale caroseriei sau ale motorului care se produc în timpul exploatării. Se pot folosi furtunuri elastice metalice sau din alte materiale rezistente la ardere, protejate împotriva loviturilor. Ele trebuie protejate şi împotriva căldurii care se produce la funcţionarea autovehiculelor şi nu trebuie să permită acumularea carburantului sau picurarea acestuia pe părţi fierbinţi sau pe aparate electrice care pot produce incendii.

19.20 Maşinile pentru lucrări, supuse procedurilor de omologare sau certificare, trebuie să corespundă

prevederilor tehnice referitoare la siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului, după cum urmează:

–maşinile pentru lucrări tractate sau purtate, care nu sunt exceptate de la procedura de omologare conform cap. VI pct. 1, se omologhează pentru circulaţia pe drumurile publice conform reglementărilor şi standardelor în vigoare, asimilându-se cu vehicule având construcţie asemănătoare, luându-se în considerare, după caz, excepţiile prevăzute la cap. VI pct. 2;

–pentru evitarea pericolului pentru siguranţa circulaţiei datorat unor particularităţi constructive ale maşinilor pentru lucrări (elemente mobile, agabaritice, muchii sau vârfuri ascuţite etc.), se vor consemna, într-o fişă tehnică, măsurile de siguranţă ce trebuie aplicate pe timpul deplasării acestor maşini pe drumurile publice, cum sunt: fixarea - asigurarea sau demontarea ori rabaterea-plierea elementelor respective.

Capitolul V1 Biciclete

1.1 Dimensiuni

Bicicletele pot avea lăţimea de cel mult 1,0 m, iar triciclele şi cvadriciclele de cel mult 2,0 m; remorcile bicicletelor pot avea lăţimea de cel mult 0,75 m, iar remorcile triciclelor şi cvadriciclelor nu pot depăşi lăţimea vehiculului trăgător.

1.2 Frânele bicicletelor trebuie să aibă o eficienţă suficient de mare şi să fie uşor manevrabile. În acest scop bicicletele trebuie dotate cu două mecanisme de frânare, unul amplasat pe roata din faţă, iar celălalt pe roata din spate.

Frânele triciclelor şi cvadriciclelor trebuie să acţioneze simultan şi cu aceeaşi intensitate pe roţile aceleiaşi axe. Una dintre frâne trebuie să poată fi blocată, pentru a se asigura vehiculului frâna de staţionare.

1.3 Instalaţia de iluminat şi semnalizare trebuie să cuprindă următoarele elemente:

1.3.1 Bicicletele trebuie dotate în faţă cu o lampă cu lumină albă sau galbenă, iar în spate cu o lampă cu lumină roşie, amplasată la o distanţă de cel puţin 0,25 m de la sol.

Pentru alimentarea acestor lămpi se recomandă dotarea cu un generator electric cu o putere de cel puţin 3 W şi o tensiune nominală de 6 V; suplimentar se poate utiliza şi o baterie electrică de 6 V;

1.3.2 Bicicletele trebuie dotate în faţă cu un catadioptru de culoare albă, în spate cu unul sau doi catadioptri de culoare roşie, amplasaţi la o distanţă de maximum 0,6 m de la sol, iar pe spiţele roţilor, cu unul sau doi catadioptri de culoare portocalie (cei doi catadioptri trebuie dispuşi la 180° unul faţă de celălalt), vizibili din ambele părţi laterale.

Triciclurile şi cvadriciclurile trebuie dotate cu doi catadioptri de culoare albă, vizibili din faţă, şi doi catadioptri de culoare roşie, vizibili din spate, iar pe spiţele roţilor cu catadioptri de culoare portocalie.

Pedalele bicicletelor trebuie dotate cu catadioptri de culoare portocalie, vizibili din faţă şi din spate, care nu sunt obligatorii la bicicletele de curse.

1.3.3 Remorcile bicicletelor trebuie dotate în faţă cu doi catadioptri de culoare albă, iar în spate cu doi catadioptri de culoare roşie.

1.3.4 Toţi catadioptri montaţi pe biciclete trebuie să fie netriunghiulari şi omologaţi şi marcaţi conform Directivei 76/757/CEE, ultima modificare prin Directiva 97/29/CE, sau Regulamentului nr.3 ECE - UN, seria de amendamente 02.

1.4 Alte condiţii

1.4.1 Roţile bicicletelor trebuie echipate cu pneuri şi prevăzute cu apărători, care nu sunt obligatorii pentru bicicletele de curse; se recomandă echiparea bicicletelor cu pneuri cu elemente reflectorizante albe, omologate şi marcate conform Regulamentului nr.88 ECE - UN.

1.4.2 Numărul de şei al bicicletelor trebuie să fie egal cu numărul perechilor de pedale, iar pe cadru, în faţa şeii conducătorului, poate fi amenajat un loc pentru un copil mai mic de şapte ani.

1.4.3 Bicicletele trebuie dotate cu un avertizor sonor (clopoţel).

1.4.4 Bicicletele trebuie să poarte o etichetă a constructorului, amplasată pe cadru, pe care să fie înscrise, cu litere uşor de citit şi greu de şters, numele sau marca fabricantului, tipul vehiculului, precum şi numărul de fabricaţie.

2 Vehicule cu tracţiune animală şi vehicule trase sau împinse cu mâna

2.1 Dimensiuni, roţi, amenajare

2.1.1 Vehiculele cu tracţiune animală şi vehiculele trase sau împinse cu mâna nu trebuie să aibă o lăţime mai mare de 2,55 m.

2.1.2 Vehiculele care circulă chiar şi ocazional pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu pneuri cu o uzură rezonabilă, fără deteriorări, tăieturi sau rupturi, sau cu anvelope din cauciuc masiv. În cazul echipării cu roţi cu cercuri metalice, lăţimea acestora trebuie să fie de cel puţin 70 mm; cercurile nu trebuie să aibă părţi proeminente sau muchii ascuţite care ar putea deteriora drumul.

2.1.3 Vehiculele cu tracţiune animală, echipate cu anvelope, precum şi vehiculele trase sau împinse cu mâna având o masă totală maximă autorizată mai mare de 400 kg, trebuie echipate cel puţin cu un dispozitiv de frânare care să poată fi comandat de la locul conducătorului; dacă vehiculul nu are amenajat un asemenea loc, atunci dispozitivul de comandă al frânei trebuie amplasat în partea dreaptă a acestuia şi astfel construit încât să poată fi acţionat de către o persoană care merge pe jos pe lângă vehicul.

2.2 Dispozitive de iluminare

2.2.1 Vehiculele cu tracţiune animală, precum şi vehiculele trase sau împinse cu mâna, având o lăţime mai mare de 1,0 m, trebuie dotate în faţă cu doi catadioptri de culoare albă, iar în spate, cu doi catadioptri de culoare roşie, amplasaţi cât mai aproape de peretele lateral, dar nu mai departe de 0,4 m de acesta; pe părţile laterale pot fi montaţi catadioptri de culoare portocalie. Catadioptrii trebuie să fie netriunghiulari şi astfel amplasaţi încât vederea lor să nu poată fi obturată de părţi ale vehiculului sau încărcăturii; punctul cel mai de jos al suprafeţei reflectorizante a catadioptrilor nu trebuie să fie mai aproape de 0,3 m de la sol, iar punctul cel mai de sus la mai mult de 1,2 m de la sol.

2.2.2 Vehiculele cu tracţiune animală, precum şi vehiculele trase sau împinse cu mâna pot fi echipate la partea din spate, în locul catadioptrilor, cu o placă triunghiulară de identificare, compusă din elemente reflectorizante şi fluorescente de culoare roşie, sau cu două benzi reflectorizante autocolante cu dungi alternante roşii şi albe, descendente spre exterior, având dimensiunea de cel puţin 100 x 50 mm, amplasate pe peretele spate al vehiculului, cât mai spre exteriorul acestuia, pentru a face vehiculul mai vizibil, inclusiv atunci când acesta staţionează noaptea pe drumul public.

2.2.3 Cărucioarele pentru copii, bolnavi sau infirmi, precum şi orice alte vehicule împinse cu mâna sau cu tracţiune animală, având o lăţime maximă de 1,0 m, pot să nu fie prevăzute cu dispozitive de iluminare.

Capitolul VIVehicule exceptate de la procedura de certificare şi omologare pentru circulaţie pe drumurile publice sau de la prevederile prezentelor reglementări

1 Se exceptează de la procedura pentru certificarea şi omologarea pentru circulaţie, următoarele tipuri de vehicule:

-bicicletele la care efortul de pedalare este asistat, echipate cu un motor auxiliar electric având o putere nominală continuă maximă de 0,25 kW a cărui alimentare este redusă progresiv şi în final întreruptă când vehiculul atinge viteza de 25 km/h, sau mai puţin, dacă biciclistul se opreşte din pedalare;

–remorcile tractate de biciclete cu motor - mopede, dacă vehiculul care le tractează are o viteză maximă, prin construcţie, ce nu depăşeşte 25 km/h;

–maşinile monoax pentru lucrări (motocultoare, motocositoare şi altele similare), care sunt conduse de conducător pedestru;

–utilajele şi maşinile pentru lucrări agricole sau forestiere, tractate sau purtate pe tractor (pluguri,

grape, maşini de semănat şi recoltat, batoze, echipamente de stropit şi altele similare), precum şi alte maşini şi agregate pentru lucrări în diferite domenii (construcţii, industrie), cu condiţia ca masa lor maximă autorizată să nu depăşească 3,0 tone, iar viteza lor maximă, prin construcţie, să nu depăşească 30 km/h;

–scaunele rulante pentru persoane cu handicap locomotor.

Pentru aceste vehicule sau agregate, la omologarea funcţională efectuată prin grija constructorului, se vor prevedea şi măsurile constructive necesare pentru cazul în care ele vor circula sau vor fi transportate la şi de la locul de exploatare, pe drumuri publice, iar responsabilitatea pentru păstrarea acestor calităţi revine deţinătorului.

2 Automobilele de epocă, reprezintă autovehicule în cazul cărora perioada trecută de la oprirea definitivă a fabricaţiei tipului respectiv este de cel puţin 30 de ani. Pentru acestea Registrul Auto Român poate elibera o Carte de Identitate a Vehiculului în condiţiile în care motorizarea acestora şi principalele elemente constructive au rămas cele prevăzute de constructor.

3 Autovehiculele destinate competiţiilor sportive se omologhează de către Registrul Auto Român în baza Fişei de omologare emise de Federaţia Internaţionale a Automobilului (FIA), în conformitate cu Anexa J a Codului Sportiv Internaţional.

4.Pot fi exceptate de la unele prevederi ale prezentelor reglementări(dimensiuni, sarcini pe axe şi greutăţi maxime autorizate, echipamente de frânare, înscrierea în curbe, vizibilitatea conducătorului sau amplasarea unor echipamente de iluminat şi semnalizare), prin derogare, vehicule lente, utilaje sau maşini pentru lucrări, a căror construcţie nu permite, din motive funcţionale, respectarea acestor condiţii. Asemenea vehicule pot fi:

–macarale turn rotative montate pe semiremorci sau remorci;

–macarale autopropulsate ( automacarale şi macarale mobile);

–excavatoare (cu excepţia încărcătoarelor frontale);

–maşini de nivelat (gredere);

–încărcătoare cu cupă;

–autoîncărcătoare (dumpere);

–alte vehicule sau utilaje pentru lucrări publice;

–orice alte maşini pentru lucrări, menţionate în anexa nr. 13, sau similare acestora.

5.Pot fi exceptate de la prevederile privind emisiile poluante autovehiculele specializate sau utilajele specializate care efectuează lucrări în afara centrelor populate, cum sunt cele utilizate în industria petrolului, care se deplasează pe drumurile publice numai la şi de la locul de muncă, motoarele acestora trebuind să respecte normele de mediu care se aplică la tractoare agricole.

6.Pot fi exceptate, de asemenea, de la unele prevederi ale prezentelor condiţii tehnice, inclusiv cele referitoare la transportul de persoane, autovehiculele specializate, în cazul în care destinaţia acestor autovehicule nu permite respectarea prevederilor respective, cum sunt cele destinate forţelor armate, protecţiei civile, pompierilor, forţelor responsabile pentru menţinerea ordinii publice.

7.Excepţiile de la anumite prevederi pentru anumite categorii de vehicule se acordă numai după ce au fost epuizate toate posibilităţile de încadrare în reglementări, pe baza unor expertize efectuate de Registrul Auto Român, cu consultarea institutelor de specialitate în domeniul respectiv. În anumite cazuri aprobarea va fi condiţionată de respectarea altor condiţii tehnice sau restricţii care pot compensa, parţial sau total, abaterea care urmează să fie acceptată.

8.La cererea producătorilor sau reprezentanţilor lor legali autorizaţi se pot acorda excepţii cu caracter temporar sau limitat la un anumit număr de vehicule în cazul în care omologarea de tip şi-a pierdut valabilitatea pentru vehiculele care fac parte dintr-o familie de vehicule produse în serie mică, conform definiţiei, precum şi pentru vehiculele care fac parte din lotul de încheiere a seriei de fabricaţie, ţinându-se seama de prevederile prezentelor reglementări, la propunerea Registrului Auto Român şi cu aprobarea Ministerului Lucrărilor Publice,Transporturilor şi Locuinţei.

9.Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei poate acorda şi alte excepţii individuale de

la anumite prevederi ale prezentelor reglementări, în cazul în care acestea nu vor afecta în mod semnificativ siguranţa rutieră şi protecţia mediului.

Capitolul VIIDispoziţii tranzitorii şi finale

1 Articolele din prevederile prezentelor reglementări vor putea fi detaliate şi precizate, atunci când este necesar, în scopul aplicării lor pentru diferite tipuri de vehicule, prin instrucţiuni şi dispoziţii ale Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei; completările constituie parte integrantă a prevederilor privind admiterea în circulaţie pe drumurile publice a vehiculelor rutiere.

2 Lista echipamentelor şi componentelor care se omologhează separat de vehicul, prevăzută la cap. IV pct. 18, va putea fi revizuită şi completată de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

3 Pentru autovehiculele fabricate în România, prevederile pct. 8.4.1 primul alineat şi pct. 8.4.1.1 din cap.IV se aplică începând cu 1 ianuarie 2004 pentru omologarea de tip şi 1 ianuarie 2005 pentru prima înmatriculare, iar prevederile pct. 8.5.1 primul alineat din cap.IV se aplică începînd cu 1 octombrie 2004 pentru omolgarea de tip şi 1 octombrie 2005 pentru prima înmatriculare.

Pînă la datele precizate mai sus autovehiculele fabricate în România trebuie să satisfacă prevederile directivei 70/220/CEE ultima modificare prin directiva 96/69/CE (« EURO 2 »), respectiv directivei 88/77/CEE ultima modificare prin directiva 91/542/CEE treapta B (« EURO 2 »).

4 Verificarea cerinţelor precizate la pct. 8.4.3 şi respectiv pct. 8.5.3 din cap. IV se realizează pe bază de documente sau prin efectuarea încercării de tip I a directivei 70/220/CEE ultima modificare prin directiva 98/69/CE treapta A, respectiv a ciclurilor ESC şi ELR din directiva 88/77/CEE ultima modificare prin directiva 1999/96/CE treapta A .

5 Până la data de 1 ianuarie 2005 se pot utiliza şi dispozitive de cuplare cu bolţ de 40 mm, conform ISO 8755-1986 şi SR ISO 8718, pe lângă cele prevăzute la cap. IV pct.14.5.

6 La construcţia vehiculelor rutiere trebuie respectată legislaţia în vigoare cu privire la reciclarea vehiculelor rutiere şi a componentelor acestora.

7 Textul oficial în limba română al regulamentelor ECE - UN şi al directivelor Uniunii Europene care se aplică la omologarea pentru circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor rutiere, este cel editat de către Registrul Auto Român.

8 Prezentele reglementări vor fi revizuite şi completate periodic, pe măsura introducerii unor noi reglementări pe plan european în domeniul omologării vehiculelor rutiere, la care România este Parte sau la care va adera în viitor.

9 Anexele nr. 1-15 fac parte integrantă din prezentele reglementări.

Anexa nr. 1

La reglementări

D E F I N I R E A CATEGORIILOR ŞI TIPURILOR DE VEHICULE

A. DEFINIREA CATEGORIILOR DE VEHICULE

Categoriile de vehicule rutiere sunt definite după cum urmează:

1 Categoria - AUTOVEHICULE CU DOUĂ SAU TREI ROŢI

1.1 Categoria L1e – Mopede, respectiv vehicule cu două roţi a căror viteză maximă prin construcţie nu depăşeşte 45 km/h şi care sunt echipate cu un motor cu ardere internă cu cilindreea de cel mult 50 cm3, sau cu un motor electric a cărui putere nominală continuă este de cel mult 4 kW.

1.2 Categoria L2e – Mopede respectiv vehicule cu trei roţi căror viteză maximă prin construcţie nu depăşeşte 45 km/h şi care sunt echipate cu un motor cu aprindere prin scânteie a cărui cilindree este de cel mult 50 cm3, sau cu un alt motor cu ardere internă a cărui putere maximă netă este de cel mult 4 kW, sau cu un motor electric a cărui putere nominală continuă este de cel mult 4 kW.

1.3 Categoria L3e – Motociclete, respectiv vehicule cu două roţi fără ataş, echipate cu un motor cu ardere internă cu cilindreea mai mare de 50 cm3 şi/sau a căror viteză maximă prin construcţie depăşeşte 45 km/h.

1.4 Categoria L4e – Motociclete, respectiv vehicule cu două roţi cu ataş, echipate cu un motor cu ardere internă cu cilindreea mai mare de 50 cm3 şi/sau a căror viteză maximă prin construcţie depăşeşte 45 km/h.

1.5 Categoria L5e – Mototricicluri, respectiv vehicule prevăzute cu trei roţi simetrice şi echipate cu un motor cu ardere internă cu cilindreea mai mare de 50 cm3 şi/sau a căror viteză maximă prin construcţie depăşeşte 45 km/h.

1.6 Categoria L6e – Cvadricicluri uşoare, respectiv autovehicule cu patru roţi a căror masă proprie este de cel mult 350 kg, exclusiv masa acumulatorilor în cazul vehiculelor cu tracţiune electrică, având viteza maximă constructivă de cel mult 45 km/h. Ele sunt echipate cu un motor cu aprindere prin scânteie cu cilindreea de cel mult 50 cm3, sau cu un alt motor cu ardere internă cu o putere maximă netă de cel mult 4 kW, sau cu un motor electric cu o putere nominală continuă de cel mult 4 kW. Aceste vehicule trebuie să corespundă condiţiilor tehnice aplicabile mopedelor cu trei roţi din categoria L2e, cu excepţia cazurilor când prin condiţiile tehnice existente se prevede altfel.

1.7 Categoria L7e – Cvadricicluri, respectiv autovehicule cu patru roţi, altele decât cvadriciclurile uşoare, având masa proprie de cel mult 400 kg (550 kg pentru vehiculele destinate transportului de mărfuri), exclusiv masa acumulatorilor în cazul vehiculelor cu tracţiune electrică, şi echipate cu un motor a cărui putere maximă netă este de cel mult 15 kW. Aceste vehicule trebuie să corespundă condiţiilor tehnice aplicabile mototriciclurilor din categoria L5e, cu excepţia cazurilor când prin condiţiile tehnice existente se prevede altfel.

1.8 Definirea categoriilor de la pct. 1.1 - 1.7 (în conformitate cu Directiva 2002/24/CE) este valabilă de la data 9 noiembrie 2003. Pînă la această dată se aplică definiţiile categoriilor din anexa 1a la reglementări (în conformitate cu Directiva 92/61/CEE ultima modificare prin Directiva 2000/7/CE).

2 Categoria M - AUTOVEHICULE AVÂND CEL PUŢIN PATRU ROŢI, CONCEPUTE ŞI CONSTRUITE PENTRU TRANSPORTUL DE PASAGERI

Prin masă maximă se înţelege masa maximă tehnic admisibilă.

Pentru categoriile M2 şi M3 prin pasager se înţelege orice persoană cu excepţia conducătorului sau a unui membru al echipajului.

2.1 Categoria M1 - Vehicule concepute şi construite pentru transportul de pasageri, care au, în afara scaunului conducătorului, cel mult opt locuri pe scaune

2.2 Categoria M2 - Vehicule concepute şi construite pentru transportul de pasageri, care au, în afara scaunului conducătorului, mai mult de opt locuri pe scaune şi o masă maximă ce nu depăşeşte 5 tone.

2.3 Categoria M3 - Vehicule concepute şi construite pentru transportul de pasageri, care au, în afara scaunului conducătorului, mai mult de opt locuri pe scaune şi o masa maximă ce depăşeşte 5 tone.

2.4 Tipurile de caroserie şi codificările care privesc vehiculele din categoria M sunt definite în secţiunea C a prezentei anexe, punctul 1 (vehicule din categoria M1) şi punctul 2 (vehicule din categoriile M2 şi M3).

2.5 Pentru vehiculele din categoriile M2 şi M3 care au o capacitate de transport mai mare de 22 de pasageri, exclusiv conducătorul, se definesc următoarele trei clase:

Clasa I: vehicule prevăzute cu suprafeţe destinate pasagerilor în picioare şi permiţând deplasări frecvente ale pasagerilor.

Clasa II: vehiculele destinate în principal transportului de pasageri aşezaţi şi concepute pentru a permite transportul de pasageri în picioare pe culoar şi/sau într-un spaţiu care nu este mai mare decât cel prevăzut pentru două scaune duble;

Clasa III: vehiculele destinate exclusiv pentru transportul pasagerilor aşezaţi.

Un vehicul poate aparţine mai multor clase, caz în care poate fi omologat pentru fiecare dintre acestea.

2.6 Pentru vehiculele din categoriile M2 şi M3 care au care au o capacitate de transport de cel mult 22 de pasageri, exclusiv conducătorul, se definesc următoarele două clase:

Clasa A: vehicule concepute pentru transportul pasagerilor în picioare; vehiculele din această clasă sunt echipate cu scaune şi au spaţii pentru pasageri în picioare.

Clasa B: vehicule care nu sunt concepute pentru a transporta pasageri în picioare; vehiculele din această clasă nu au spaţii pentru a transporta pasageri în picioare.

3 Categoria N - AUTOVEHICULE AVÂND CEL PUŢIN PATRU ROŢI, CONCEPUTE ŞI CONSTRUITE PENTRU TRANSPORTUL DE MĂRFURI

Prin masă maximă se înţelege masa maximă tehnic admisibilă.

3.1 Categoria N1 - vehicule concepute şi construite pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă care nu depăşeşte 3,5 t.

3.2 Categoria N2 - vehicule concepute şi construite pentru transportul de mărfuri având o masă maximă care depăşeşte 3,5 t, dar nu depăşeşte 12 t.

3.3 Categoria N3 - vehicule concepute şi construite pentru transportul de mărfuri având o masă maximă ce depăşeşte 12 t.

3.4 În cazul unui vehicul tractor destinat să tracteze o semiremorcă sau o remorcă cu axă centrală, masa care se ia în considerare la clasificarea vehiculului este masa proprie a vehiculului tractor, la care se adaugă masa corespunzătoare sarcinii statice verticale maxime cu care semiremorca sau remorca cu axă centrală încarcă vehiculul tractor şi, eventual, masa maximă a încărcăturii proprii a vehiculului tractor.

3.5 Tipurile de caroserii şi codificările privind vehiculele din categoria N sunt definite în secţiunea C pct. 3.

4 CATEGORIA O - REMORCI (INCLUSIV SEMIREMORCI)

Prin masă maximă se înţelege masa maximă tehnic admisibilă.

4.1 Categoria O1 - remorci având o masă maximă ce nu depăşeşte 0,75 tone.

4.2 Categoria O2 - remorci având o masă maximă care depăşeşte 0,75 tone, dar nu depăşeşte 3,5 t.

4.3 Categoria O3 - remorci având o masă maximă care depăşeşte 3,5 tone, dar nu depăşeşte 10 t.

4.4 Categoria O4 - remorci având o masă maximă care depăşeşte 10 t.

4.5 În cazul unei semiremorci, sau al unei remorci cu axă centrală, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea remorcii corespunde sarcinii statice verticale transmise la sol prin axă/axe de la semiremorca sau de la remorca cu axă centrală, cuplată la autotractor şi încărcată

cu sarcina maximă.

4.6 Tipurile de caroserii şi codificările privind vehiculele din categoria O sunt definite în secţiunea C pct. 4.

5 VEHICULE DE TEREN (simbol G)

Prin masă maximă se înţelege masa maximă tehnic admisibilă.

5.1 Vehiculele din categoria N1, având o masă maximă ce nu depăşeşte 2 tone, precum şi vehiculele din categoria M1 sunt considerate vehicule de teren dacă :

–au cel puţin o axă faţă şi cel puţin o axă spate, concepute pentru a fi motoare simultan, inclusiv vehiculele la care antrenarea unei axe poate fi decuplată,

–au cel puţin un dispozitiv de blocare a diferenţialului sau un mecanism care asigură un efect similar şi dacă pot urca o rampă de 30%, calculată numai pentru vehiculul separat.

În plus ele trebuie să satisfacă cel puţin cinci din următoarele şase condiţii:

–să aibă un unghi de atac de cel puţin 250;

–să aibă un unghi de degajare de cel puţin 200;

–să aibă un unghi de rampă de cel puţin 200;

–să aibă o gardă la sol de cel puţin 180 mm sub axa faţă;

–să aibă o gardă la sol de cel puţin 180 mm sub axa spate;

–să aibă între axe o gardă la sol de cel puţin 200 mm.

5.2.Vehiculele din categoria N1, având o masă maximă ce depăşeşte 2 t, sau din categoriile N2, M2 sau M3, având o masă maximă care nu depăşeşte 12 t, sunt considerate vehicule de teren dacă toate roţile lor sunt concepute pentru a fi simultan motoare, inclusiv dacă una dintre axe este decuplabilă, sau în cazul în care satisfac cerinţele următoare:

–să aibă cel puţin o axă faţă şi cel puţin o axă spate concepute pentru a fi simultan axe motoare, inclusiv dacă una dintre axe este decuplabilă;

–să fie echipate cel puţin cu un dispozitiv de blocaj al diferenţialului sau cu un mecanism care asigură un efect similar;

–să poată urca o rampă de 25%, calculată numai pentru vehiculul fără remorcă.

5.3 Vehiculele din categoria M3 având o masă maximă care depăşeşte 12 t şi din categoria N3 sunt considerate vehicule de teren în cazul în care sunt echipate cu roţi concepute pentru a fi simultan motoare, inclusiv dacă una dintre axe poate fi decuplată, sau în cazul în care satisfac următoarele condiţii:

–cel puţin jumătate din roţi să fie motoare;

–să fie echipate cel puţin cu un dispozitiv de blocare a diferenţialului sau cu un mecanism care asigură un efect similar;

–să poată urca o rampă de 25%, calculată numai pentru vehiculul fără remorcă; Ele trebuie să îndeplinească cel puţin patru din următoarele şase condiţii:

–să aibă un unghi de atac de cel puţin 250;

–să aibă un unghi de degajare de cel puţin 250;

–să aibă un unghi de rampă de cel puţin 250;

–să aibă sub axa faţă, o gardă la sol de cel puţin 250 mm;

–să aibă între axe, o gardă la sol de cel puţin 300 mm;

–să aibă sub axa spate, o gardă la sol de cel puţin 250 mm.

5.4 Condiţii de încărcare şi de verificare

5.4.1 Vehiculele din categoria N1, având o masă maximă care nu depăşeşte 2 t, şi cele din categoria M1

trebuie să fie în stare de exploatare, adică să aibă lichid de răcire, lubrifianţi, carburant, scule, roată de rezervă şi un conducător*)

5.4.2 Autovehiculele, altele decât cele menţionate la pct. 5.4.1, trebuie să fie încărcate la masa maximă tehnic admisibilă, declarată de constructor.

5.4.3 Verificarea urcării rampelor cerute (25 % şi 30 %) se efectuează prin calcule simple.În mod excepţional serviciul tehnic poate solicita ca un vehicul de tipul respectiv să i se pună la dispoziţie pentru o încercare practică.

5.4.4 La măsurarea unghiurilor de atac, de degajare şi de rampă, dispozitivele de protecţie antiîmpănare nu sunt luate în considerare.

5.5 Definiţii şi schiţe pentru garda la sol.

!image

5.5.1 Prin garda la sol între axe se înţelege cea mai mică distanţă între planul de sprijin şi punctul fix cel mai coborât al vehiculului. Axele multiple se consideră ca fiind cu o singură axă.

5.5.2 Prin garda la sol sub o axă se înţelege distanţa determinată de arcul de cerc care trece prin mijlocul suprafeţei portante a roţilor unei axe (a roţilor interioare în cazul pneurilor jumelate) şi care atinge punctul fix cel mai coborât al vehiculului între roţi.

Nici o parte rigidă a vehiculului nu trebuie să pătrundă în segmentul haşurat al graficului. Dacă este cazul se va indica garda la sol a mai multor axe, în ordinea amplasării acestora, de exemplu 280/250/250.

!image

5.6 Simbolizarea combinată

Simbolurile G se combină cu simbolurile M şi N. Astfel, un vehicul din categoria N1, adaptat ca vehicul de teren va fi simbolizat N1 G.

6.Se înţelege prin vehicul special un vehicul din categoria M, N sau O, utilizat pentru transportul de pasageri sau de mărfuri şi care îndeplineşte o funcţie specifică ce necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale. Include şi autovehiculele destinate efectuării de servicii şi/sau lucrări.

6.1 Se înţelege prin autorulotă un vehicul special din categoria M1 construit pentru a servi drept locuinţă

!image

*)Masa conducătorului este evaluată la 75 kg (repartizată astfel: 68 kg pentru masa ocupantului şi 7 kg pentru masa bagajelor, conform normei ISO 2416:1992). Rezervorul este umplut la 90% iar alte componente care con ţin lichide (cu excepţia celor destinate apelor uzate) la 100% din capacitatea declarată de către constructor.

şi al cărui compartiment locuibil conţine cel puţin următoarele echipamente:

–scaune şi o masă;

–paturi obţinute eventual prin rabaterea scaunelor;

–spaţiu pentru bucătărie;

–facilităţi pentru depozitare.

Aceste echipamente trebuie bine fixate; totuşi masa poate fi concepută pentru a fi uşor pliată.

6.2 Se înţelege prin autovehicul blindat un autovehicul din categoria M conceput pentru protecţia pasagerilor şi/sau a mărfurilor pe care le transportă şi care satisface exigenţele aplicabile blindajelor antiglonţ.

6.3 Se înţelege prin ambulanţă un autovehicul din categoria M care serveşte transportului de bolnavi sau de răniţi şi echipat special în acest scop.

6.4 Se înţelege prin autovehicul funerar un autovehicul destinat transportului de persoane decedate şi echipat special în acest scop.

6.5 Se înţelege prin rulotă o remorcă care poate servi drept locuinţă.

6.6 Se înţelege prin automacara mobilă un autovehicul special din categoria N3 care nu este echipat pentru transportul de mărfuri şi care este dotat cu o macara al cărei moment de ridicare este mai mare sau egal cu 400 kNm.

6.7 Se înţelege prin alt vehicul special vehiculul definit la pct. 6, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.1 - 6.6.

6.8 Codurile de utilizat pentru vehiculele speciale sunt definite în secţiunea C pct. 5, în sensul specificat în secţiunea respectivă.

7 Categoria T - TRACTOARE AGRICOLE ŞI FORESTIERE

Tractor agricol şi forestier - orice vehicul cu motor, cu roţi sau şenile, având cel puţin două axe, a cărui funcţionare este în mod esenţial legată de forţa sa de tracţiune şi care este destinat, prin construcţie, pentru tractarea, împingerea, purtarea sau acţionarea anumitor utilaje, maşini ori remorci destinate să fie folosite în agricultură sau în economia forestieră. Poate fi amenajat şi pentru transportul unei sarcini şi al unor însoţitori. Directivele UE sau regulamentele ECE - UN se aplică numai la tractoarele definite mai sus, montate pe roţi, având două axe şi o viteză maximă, prin construcţie, cuprinsă între 6 şi 40 km/h.

7.1 Categoria T1: - tractoare pe roţi, a căror viteză maximă, prin construcţie, nu depăşeşte 40 km/h, al căror ecartament minim pentru cel puţin o axă este egal sau mai mare de 1150 mm, masa proprie este mai mare de 600 kg şi garda la sol este mai mică sau egală cu 1000 mm.

7.2 Categoria T2: - tractoare pe roţi, a căror viteză maximă, prin construcţie, nu depăşeşte 40 km/h, al căror ecartament minim este mai mic de 1150 mm, masa proprie este mai mare de 600 kg şi garda la sol este mai mică sau egală cu 600 mm; totuşi, dacă înălţimea centrului de greutate al tractorului (măsurată în raport cu solul), raportată la media ecartamentelor minime ale fiecărei axe, este mai mare de 0,90, viteza maximă constructivă este limitată la 30 km/h.

7.3 Categoria T3: - tractoare pe roţi, a căror viteză maximă, prin construcţie, nu depăşeşte 40 km/h, iar masa proprie este mai mică de 600 kg.

7.4 Categoria T4: alte tractoare pe roţi, a căror viteză maximă constructivă nu depăşeşte 40 km/h:

7.4.1 Categoria T4.1: - tractoare supraînălţate, concepute pentru a lucra în culturi înalte, dispuse linear, cum sunt culturile viticole. Ele sunt caracterizate prin şasiu sau o parte a şasiului supraînălţată, astfel încât să poată circula paralel cu liniile de cultură, cu roţile din dreapta şi din stânga de o parte şi de alta a uneia sau mai multor linii de cultură. Ele sunt concepute pentru a purta sau pentru a acţiona utilaje care pot fi fixate în faţă, între punţi, în spate sau pe o platformă. Atunci când tractorul este în poziţie de lucru, garda la sol, măsurată în planul vertical al liniilor de cultură, este mai mare

de 1000 mm. Dacă înălţimea centrului de greutate al tractorului (măsurată în raport cu solul), raportată la media ecartamentelor minime ale fiecărei axe, este mai mare de 0,90, viteza maximă constructivă este limitată la 30 km/h;

7.4.2 Categoria T4.2: - tractoare de gabarit mare, care se caracterizează prin dimensiuni mari, destinate îndeosebi lucrărilor pe suprafeţe agricole de dimensiuni mari.

B DEFINIREA TIPURILOR DE VEHICULE

1 În ceea ce priveşte categoria M1 , se înţelege prin:

tip: vehicule care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–constructorul;

–desemnarea tipului de către constructor;

–caracteristicile esenţiale privitoare la construcţie şi concepţie :

–şasiul/podeaua (diferenţe evidente şi fundamentale);

–motorul (cu ardere internă/electric/hibrid).

variantă: vehicule care aparţin aceluiaşi tip şi care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–tipul de caroserie (de exemplu berlină, berlină cu hayon spate, cupeu, etc.);

–motorul:

–principiul de funcţionare (pct. 3.2.1.1 din anexa III la Directiva 70/156/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/116/CE);

–numărul şi dispunerea cilindrilor;

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de putere nu pot fi mai mari de 30% (cea mai ridicată putere este de cel mult 1,3 ori mai mare decît cea mai scăzută putere);

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de cilindree nu pot fi mai mari de 20% (cea mai mare cilindree este de cel mult 1,2 ori mai mare decît cea mai mică cilindree);

–axe motoare (număr, amplasare, interconectare);

–axe directoare (număr şi amplasare);

versiune a unei variante: vehicule care aparţin aceleiaşi variante şi care sunt constituite dintr-o combinaţie de elemente (caracteristici) care figurează în dosarul de omologare de tip şi care trebuie să corespundă cerinţelor anexei VIII la Directiva 70/156/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/116/CE.

Nu se admit combinaţii de valori diferite pentru următorii parametri în cadrul unei anumite versiuni:

–masa maximă tehnic admisibilă;

–cilindreea;

–puterea nominală;

–tipul de cutie de viteze şi numărul de trepte;

–numărul de locuri aşezat conform definiţiei din prezenta anexă, secţiunea C.

2 În ceea ce priveşte categoriile M2 şi M3, se înţelege prin:

tip: vehicule care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–constructorul;

–desemnarea tipului de către constructor;

–categoria vehiculului;

–caracteristicile esenţiale privitoare la construcţie şi concepţie:

–şasiu/caroserie cu structură autoportantă, cu/fără etaj, articulat/nearticulat (diferenţe evidente şi fundamentale);

–numărul de axe.

–motorul (cu ardere internă/electric/hibrid)

variantă: vehicule care aparţin aceluiaşi tip şi care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–clasa definită la secţiunea A pct. 2.5 şi 2.6(numai pentru vehiculele complete),

–stadiul fabricaţiei (complet/incomplet),

–motorul:

–principiul de funcţionare (punctul 3.2.1.1 din anexa III din Directiva 70/156/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/116/CE),

–numărul şi dispunerea cilindrilor,

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de putere nu pot fi mai mari de 50% (cea mai ridicată putere este de cel mult 1,5 ori mai mare decît cea mai scăzută putere);

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de cilindree nu pot fi mai mari de 50% (cea mai mare cilindree este de cel mult 1,5 ori mai mare decît cea mai mică cilindree).

–amplasare (faţă, centru, spate).

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de masă maximă tehnic admisibilă nu pot fi mai mari de 20% (cea mai mare masă este de cel mult 1,2 ori mai mare decît cea mai mică masă)

–axe motoare (număr, amplasare, interconectare),

–axe directoare (număr şi amplasare),

versiunea unei variante: vehicule care aparţin aceleiaşi variante şi care sunt constituite dintr-o combinaţie de elemente (caracteristici) care figurează în dosarul de omologare de tip, cu respectarea cerinţelor anexei VIII din Directiva 70/156/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/116/CE.

3 În ceea ce priveşte categoria N1, N2 şi N3 se înţelege prin:

tip: vehicule care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–constructorul;

–desemnarea tipului de către constructor;

–categoria vehiculului;

–caracteristicile esenţiale privitoare la construcţie şi concepţie:

–şasiu/podea (diferenţe evidente şi fundamentale);

–numărul de axe;

–motorul (cu ardere internă/electric/hibrid)

variantă: vehicule care aparţin aceluiaşi tip şi care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–structura caroseriei (de exemplu cu platformă/benă basculantă/ cisternă/vehicul tractor) (numai pentru vehiculele complete),

–stadiul fabricaţiei (complet/incomplet),

–motorul:

–principiul de funcţionare (punctul 3.2.1.1 din anexa III din din Directiva 70/156/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/116/CE),

–numărul şi dispunerea cilindrilor,

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de putere nu pot fi mai mari de 50% (cea mai ridicată putere este de cel mult 1,5 ori mai mare decît cea mai scăzută putere);

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de cilindree nu pot fi mai mari de 50% (cea mai mare cilindree este de cel mult 1,5 ori mai mare decît cea mai mică cilindree.

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de masă maximă tehnic admisibilă nu pot fi mai mari de 20% (cea mai mare masă este de cel mult 1,2 ori mai mare decît cea mai mică masă)

–axe motoare (număr, amplasare, interconectare),

–axe directoare (număr şi amplasare),

versiunea unei variante: vehicule care aparţin aceleiaşi variante şi care sunt constituite dintr-o combinaţie de elemente (caracteristici) care figurează în dosarul de omologare de tip, cu respectarea cerinţelor anexei VIII din Directiva 70/156/CEE ultima modificare prin Directiva 2001/116/CE.

4 În ceea ce priveşte categoria O1, O2, O3, O4 se înţelege prin:

tip: vehicule care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–constructorul;

–desemnarea tipului de către constructor,

–categoria vehiculului;

–caracteristicile esenţiale privitoare la construcţie şi concepţie:

–şasiu/structură autoportantă (diferenţe evidente şi fundamentale),

–număr de axe,

–remorcă cu proţap/semiremorcă/remorcă cu axă centrală,

–tipul sistemului de frânare: (fără frâne/frânare prin inerţie/frânare comandată); variantă: vehicule care aparţin aceluiaşi tip şi care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–stadiul fabricaţiei (complet/incomplet),

–tipul de caroserie (rulotă/platformă/cisternă) (numai pentru vehicule complete/completate).

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de masă maximă tehnic admisibilă nu pot fi mai mari de 20% (cea mai mare masă este de cel mult 1,2 ori mai mare decît cea mai mică masă),

–axe directoare (număr şi amplasare),

versiunea unei variante: vehicule care aparţin aceleiaşi variante şi care sunt constituite dintr-o combinaţie de elemente (caracteristici) care figurează în dosarul de omologare de tip.

5 Pentru toate categoriile M,N şi O:

Identificarea completă a vehiculului pornind numai de la desemnarea tipului, a variantei şi a versiunii trebuie să corespundă unei definiri precise şi unice a tuturor caracteristicilor cerute pentru introducerea în exploatare a vehiculului.

6 În ceea ce priveşte vehiculele cu două sau trei roţi, se înţelege prin:

tip: vehicule care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–constructorul;

–desemnarea tipului de către constructor;

–categoria vehiculului (moped categoria L1e, moped categoria L2e, etc.);

–şasiul, cadrul, podeaua sau structura pe care sunt fixate principalele componente;

–motorul (cu ardere internă / electric / hibrid, etc.)

variantă: vehicule care aparţin aceluiaşi tip şi care sunt identice între ele cel puţin în ceea ce

priveşte următoarele caracteristici esenţiale:

–forma caroseriei (caracteristicile de bază);

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de masă proprie nu pot fi mai mari de 20% (cea mai mare masă este de maximum 1,2 ori mai mare decât cea mai mică masă);

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de masă maximă tehnic admisibilă nu pot fi mai mari de 20% (cea mai mare masă este de maximum 1,2 ori mai mare decât cea mai mică masă);

–modul de funcţionare a motorului (2 sau 4 timpi, aprindere prin scânteie sau prin comprimare pentru motoarele cu ardere internă);

–număr şi dispunere cilindri;

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de cilindree nu pot fi mai mari de 30% (cea mai mare cilindree este de cel mult 1,3 ori mai mare decât cea mai mică cilindree);

–pentru o aceeaşi variantă diferenţele de putere nu pot fi mai mari de 30% (cea mai mare putere este de cel mult 1,3 ori mai mare decât cea mai mică putere);

–mod de funcţionare(pentru motoare electrice)

–tipul cutiei de viteze (manuală, automată, etc.).

versiune: vehicule care aparţin aceluiaşi tip şi variantă, dar care pot avea unul sau mai multe din echipamentele, componentele sau sistemele enumerate în fişa de informaţii din anexa II a Directivei 2002/24/CE, cu condiţia ca să nu existe decât:

a)o singură valoare declarată pentru:

–masa proprie;

–masa maximă tehnic admisibilă;

–puterea motorului;

–cilindreea motorului;

b)un singur ansamblu de rezultate ale încercărilor înregistrate conform anexei VII a Directivei 2002/24/CE.

Definirea tipurilor, variantelor şi versiunilor (în conformitate cu Directiva 2002/24/CE) este valabilă de la data de 9 noiembrie 2003. Pînă la această dată se aplică definiţiile tipurilor, variantelor şi versiunilor din Anexa 1a la prezentele reglementări (în conformitate cu Directiva 92/61/CEE ultima modificare prin Directiva 2000/7/CE).

7 În ceea ce priveşte tractoarele agricole sau forestiere, se înţelege prin:

tip - tractoare dintr-o o categorie identică cel puţin cu privire la următoarele aspecte esenţiale:

–constructor;

–desemnarea tipului de către constructor;

–caracteristici esenţiale de concepţie şi construcţie:

–şasiu grindă / şasiu cu lonjeroane / şasiu articulat (diferenţe evidente şi fundamentale);

–motor (cu ardere internă / electric / hibrid);

–axe (număr).

variantă - tractoare de un tip identic cel puţin cu privire la următoarele aspecte esenţiale:

–motor:

–principiu de funcţionare;

–numărul şi dispunerea cilindrilor;

–diferenţă de putere care nu depăşeşte 30% (puterea cea mai ridicată fiind de 1,3 ori mai mare decât puterea cea mai scăzută);

–diferenţă de cilindree care nu depăşeşte 20% (cilindreea cea mai ridicată fiind de 1,2 ori mai mare decât cilindreea cea mai scăzută);

–axe motoare (număr, amplasare, interconectare);

–axe directoare (număr, amplasare);

–masa maximă să nu difere cu mai mult de 10%;

–transmisie (tip);

–dispozitiv de protecţie împotriva răsturnării;

–axe frânate (număr).

versiune a unei variante: tractoare realizate din combinaţii de elemente care figurează în dosarul de omologare conform anexei nr. 1 la Directiva 74/150/CEE ultima modificare prin Directiva 2000/25/CE.

C. DEFINIREA TIPURILOR DE CAROSERII (numai pentru vehicule complete/completate) Tipul de caroserie este indicat prin codificarea de mai jos:

1 Autoturisme (M1):

AA berlină: Norma ISO 3833:1977, pct. 3.1.1.1, inclusiv vehiculele care au mai mult de patru ferestre laterale;

AB autoturism dotat cu uşă spate rabatabilă (hayon): Berlină (AA) echipată cu un hayon în spatele vehiculului;

AC break: Norma ISO 3833:1977, pct. 3.1.1.4; AD cupeu: Norma ISO 3833:1977, pct. 3.1.1.5; AE cabriolet: Norma ISO 3833:1977, pct. 3.1.1.6;

AF vehicule cu utilizare multiplă: autovehicule, altele decât cele menţionate la AA - AC, care sunt utilizate pentru transportul de pasageri şi al bagajelor acestora sau de mărfuri, în acelaşi compartiment. Totuşi, dacă acest vehicul îndeplineşte cele două condiţii de mai jos, el nu este considerat vehicul din categoria M1:

a)numărul de locuri aşezat, cu excepţia locului conducătorului, nu depăşeşte şase;

se consideră că există un loc aşezat dacă vehiculul este prevăzut cu ancoraje accesibile

sunt considerate ca ancoraje accesibile, ancorajele care pot fi utilizate. Pentru ca un ancoraj să nu fie accesibil, constructorul trebuie să împiedice în mod fizic utilizarea lor, de exemplu, prin sudarea de plăci peste ancoraje sau prin instalarea de elemente similare permanente care nu pot fi demontate cu sculele disponibile în mod curent

şi

b)P - (M + N x 68) > N x 68

P = masa maximă tehnic admisibilă (în kg)

M = masa proprie (în kg)

N = numărul de locuri aşezat, fără cel al conducătorului.

2.Autovehicule din categoria M2 şi M3 Vehicule din clasa I (vezi secţiunea A, pct. 2.5) CA fără etaj

CB cu etaj

CC articulate fără etaj CD articulate cu etaj

CE cu podea coborâtă fără etaj CF cu podea coborâtă cu etaj

CG articulat cu podea coborâtă fără etaj CH articulat cu podea coborâtă cu etaj

Vehicule din clasa II (vezi secţiunea A, pct. 2.5) CI fără etaj

CJ cu etaj

CK articulate fără etaj CL articulate cu etaj

CM cu podea coborâtă fără etaj CN cu podea coborâtă cu etaj

CO articulat cu podea coborâtă fără etaj CP articulat cu podea coborâtă cu etaj

Vehicule din clasa III (vezi secţiunea A, pct. 2.5) CQ fără etaj

CR cu etaj

CS articulate fără etaj CT articulate cu etaj

Vehicule din clasa A (vezi secţiunea A, pct. 2.6) CU fără etaj

CV cu podea coborâtă fără etaj

Vehicule din clasa B (vezi secţiunea A, pct. 2.6) CW fără etaj

3.Autovehicule din categoria N

BA Camion: Autovehicul care prin concepţie şi construcţie este destinat exclusiv sau în principal transportului de mărfuri. Acesta poate tracta şi o remorcă.

BB Van: Camion la care cabina este integrată în caroserie

BC Vehicul tractor pentru semiremorcă (autotractor): autovehicul care prin concepţie şi construcţie este destinat exclusiv sau în principal tractării de semiremorci

BD Vehicul tractor pentru remorcă (autoremorcher): autovehicul care prin concepţie şi construcţie este destinat exclusiv sau în principal tractării de remorci altele decît semiremorcile. Acesta poate avea o platformă de încărcare.

–Totuşi, dacă un vehicul definit ca BB, a cărui masă maximă tehnic admisibilă nu depăşeşte 3500 kg:

–are mai mult de 6 locuri aşezat, cu excepţia locului conducătorului, sau

–îndeplineşte condiţiile următoare:

i)numărul de locuri aşezat, cu excepţia locului conducătorului, nu depăşeşte 6, şi

ii) P - (M + N x 68) < N x 68

acest vehicul nu este considerat ca aparţinând categoriei N.

–Totuşi, dacă un vehicul definit ca BA, BB a cărui masă maximă tehnic admisibilă depăşeşte 3500 kg, BC sau BD îndeplineşte cel puţin una dintre condiţiile următoare:

i)numărul de locuri aşezat, cu excepţia locului conducătorului depăşeşte 8, sau

ii) P - (M + N x 68) < N x 68

acest vehicul nu este considerat ca aparţinând categoriei N.

Pentru definirea unui loc aşezat precum şi a termenilor P, M şi N se va lua în considerare secţiunea C, punctul 1 din prezenta anexă.

4.Vehicule din categoria O

DA Semiremorcă: vehicul tractat conceput pentru a fi tractat de un vehicul tractor pentru semiremorcă sau de o axă de tractare şi care transmite o sarcină statică verticală importantă vehiculului tractor sau axei de tractare

DB Remorcă cu proţap articulat: vehicul tractat cu cel puţin două axe dintre care cel puţin una este axă directoare şi care:

–este echipat cu un dispozitive de cuplare care are o mobilitate verticală (în raport cu remorca);

–nu transmite o sarcină importantă vehiculului tractor (mai puţin de 100 daN)

O semiremorcă cuplată la o axă de tractare este considerată remorcă cu proţap articulat.

DC Remorcă cu axă centrală: remorcă cu proţap rigid a cărei axă (axe) este (sunt) situată(e) în apropierea centrului de greutate al vehiculului (atunci când sarcina este uniform repartizată) astfel încât se transmite vehicului tractor o sarcină statică verticală de cel mult 10% din sarcina corespunnzătoare masei maxime a remorcii, sau o sarcină de cel mult 1000 daN (se va lua în considerare valoarea cea mai mică).

5 Vehicule speciale:

SA Autorulote (vezi secţiunea A pct. 6.1)

SB Autovehicule blindate (vezi secţiunea A pct. 6.2) SC Ambulanţe (vezi secţiunea A pct. 6.3)

SD Autovehicule funerare (vezi secţiunea A pct. 6.4) SE Rulote(vezi secţiunea A pct. 6.5)

SF Automacarale mobile (vezi secţiunea A pct. 6.6) SG Alte vehicule speciale (vezi secţiunea A pct. 6.7)

ANEXA NR. 1a

la reglementări

Clasificarea şi definirea categoriilor şi tipurilor de vehicule cu două sau trei roţi conform directivei 92/61/CE ultima modificare prin directiva 2000/7/CE

1 Categoria - AUTOVEHICULE CU DOUĂ SAU TREI ROŢI

1.1 Categoria mopede, respectiv vehicule cu două sau trei roţi al căror motor, dacă este un motor termic, are o cilindree care nu depăşeşte 50 cm3 şi care au o viteză maximă, prin construcţie, care nu depăşeşte 45 km/h,

1.2 Categoria motociclete, respectiv vehicule cu două roţi, cu sau fără ataş, al căror motor, dacă este un motor termic, are o cilindree mai mare de 50 cm3 şi/sau care au o viteză maximă, prin construcţie, care depăşeşte 45 km/h,

1.3 Categoria mototriciluri, respectiv vehicule cu trei roţi simetrice al căror motor, dacă este un motor termic, are o cilindree care depăşeşte 50 cm3, şi/sau care au o viteză maximă, prin construcţie, care depăşeşte 45 km/h,

1.4 Categoria cvadricicluri uşoare, a căror masă proprie, cu excepţia masei bateriilor la vehiculele electrice, nu depăşeşte 350 kg şi care au o viteză maximă, prin construcţie, care nu depăşeşte 45 km/h, al căror motor, dacă este un motor cu aprindere prin scânteie are o cilindree care nu depăşeşte 50 cm3 (pentru alte tipuri de motoare o putere nominală egală sau mai mică de 4 kW), vehicule considerate ca mopede.

1.5 Categoria cvadricicluri care nu sunt vizate la pct. 1.4, a căror masă proprie, cu excepţia masei bateriilor la vehiculele electrice, nu depăşeşete 400 kg, (550 kg pentru vehiculele destinate

transportului de mărfuri) şi al căror motor are o putere nominală egală sau mai mică de 15 kW, vehicule considerate ca tricicluri.

2 În ceea ce priveşte vehiculele cu două sau trei roţi , se înţelege prin:

tip: vehicule care aparţin aceleiaşi categorii (mopede cu două roţi, mopede cu trei roţi, motociclete, motociclete cu ataş, mototricicluri şi cvadricicluri) şi fabricate de acelaşi constructor, având acelaşi şasiu şi aceeaşi desemnare de tip de către constructor.

variantă: vehicule care aparţin aceluiaşi tip şi care prezintă diferenţe în ceea ce priveşte:

–forma caroseriei ;

–masa proprie şi masa totală tehnic admisibilă (diferenţă mai mari de 20%);

–principiul de funcţionare a motorului (cu aprindere prin scânteie, cu aprindere prin comprimare, electric, hibrid etc);

–ciclul de funcţionare a motorului (2 timpi, 4 timpi);

–cilindreea motorului (diferenţă mai mare de 30%);

–numărul şi dispunerea cilindrilor;

–puterea motorului (diferenţă mai mare de 30%);

–mod de funcţionare (în cazul motoarelor electrice);

–numărul şi capacitatea bateriilor de propulsare;

versiune: vehicule care aparţin aceluiaşi tip şi, după caz aceleiaşi variante care prezintă diferenţe în ceea ce priveşte:

–transmisia puterii (cutie de viteze automată sau neautomată, rapoarte de transmitere, mod de comandă a schimbării vitezelor);

–cilindreea motorului (diferenţă mai mică sau egală cu 30%);

–puterea motorului (diferenţă mai mică sau egală cu 30%);

–masa proprie şi masa totală tehnic admisibilă (diferenţă mai mică sau egală cu 20%);

–alte modificări minore aduse de către constructor şi care se referă la caracteristicile esenţiale precizate în anexa II a Directivei 92/61/CEE ultima modificare prin Directiva 2000/7/CE.

3.Prevederile prezentei anexe se aplică pînă la data de 9 noiembrie 2003, când intră în vigoare definiţiile precizate pentru autovehiculele cu 2 sau 3 roţi din anexa nr.1 la reglementări.

L I S T A R E G L E M E N T Ă R I L O R

Anexa nr. 2

la reglementări

care se aplică la omologarea vehiculelor rutiere, sistemelor, componentelor şi entităţilor tehnice

A. Autovehicule şi remorcile acestora

1.Reglementări care se bazează pe prevederile directivelor CE sau regulamentelor ECE-UN echivalente

Obiectul omologării

Directive ale Uniunii Europene

Regula mente ECE- UN
nr/seria amend.

Termen de aplicare

Directiva de bază CEE (CE)

Ultima modific. care se aplică

Categoriile de vehicule la
care se aplică

M 1

M 2

M 3

N 1

N 2

N 3

O 1

O 2

O 3

O 4

1. Nivel zgomot

70/157

1999/101

X

51/02

în vigoare

1.Amortizoare zgomot de înlocuire

70/157

1999/101

X

59/00

în vigoare

2. Emisii poluante

70/220

1999/102
2001/1
2001/100

X

83/05

Cap. IV pct.8.4

2. Catalizatori de înlocuire

70/220

1999/102

X

103/00

în vigoare

3. Dispozitive protecţie spate

70/221

2000/8

X

58/01

în vigoare

3. Rezervoare carburant

70/221

2000/8

X

34/01

în vigoare

3. Rezervoare carburant (GPL)

70/221

2000/8

X
(5)

67/01

în vigoare

3. Rezervoare carburant (GNC)

70/221

2000/8

X
(5)

110/00

în vigoare

4. Plăci de înmatriculare spate

70/222

-

X

-

în vigoare

5. Echipamente de direcţie

70/311

1999/7

X

79/01

în vigoare

6. Balamale şi încuietori pentru uşi

70/387

98/90
2001/31

X

11/02

Cap. IV pct.9.8

7. Avertizoare acustice

70/388

87/354

X

28/00

în vigoare

8. Vizibilitatea înapoi

71/127

88/321

X

46/01

în vigoare

9. Frânarea

71/320

98/12

X

13/09

în vigoare

9. Frânarea

71/320

98/12

X

13
H/00

în vigoare

9. Garnituri de frâne de înlocuire

71/320

98/12

X

90/01

în vigoare

10.Suprimarea paraziţilor radio- electrici

72/245

95/54

X

10/02

în vigoare

11. Emisii de fum la motoarele diesel

72/306

97/20

X

24/03

în vigoare

12. Amenajarea interioară a vehiculelor

74/60

2000/4

X

21/01

în vigoare

13. Dispozitive antifurt

74/61

95/56

X

18/02

în vigoare

13. Dispozitiv de imobilizare

74/61

95/56

X

97/00

în vigoare

13. Sisteme de alarmă

74/61

95/56

X

97/00

în vigoare

14. Comportarea dispozitivului de direcţie în caz de impact

74/297

91/662

X

12/03

în vigoare

15. Rezistenţa scaunelor

74/408

96/37

X

17/06

în vigoare

15. Rezistenţa scaunelor

74/408

96/37

X

80/01
(M2, M3)

în vigoare

16. Proeminenţe exterioare

74/483

87/354

X

26/02

în vigoare

17. Vitezometru şi mersul înapoi

75/443

97/39

X

39/00

în vigoare

18. Plăci de identificare

76/114

87/354

X

-

Cap IV pct. 15.1

19. Ancorajele centurilor de siguranţă

76/115

96/38

X

14/04

în vigoare

20. Instalarea echipamentelor de iluminare şi semnalizare luminoasă

76/756

97/28

X

48/02

în vigoare

21. Catadioptri	76/757	97/29	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	3/02	în vigoare
22. Lămpi de gabarit, lămpi de poziţie laterale, faţă şi spate, lămpi de frânare	76/758	97/30	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	7/02	în vigoare
22. Lămpi pentru circulaţie diurnă	76/758	97/30	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	87/00	în vigoare
22. Lămpi de contur	76/758	97/30	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	91/00	în vigoare
23. Lămpi indicatoare de direcţie	76/759	1999/15	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	6/01	în vigoare
24. Dispozitive de iluminare a plăcii de înmatriculare spate	76/760	97/31	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	4/00	în vigoare
25. Faruri echipate cu becuri cu incandescenţă R2 şi HS1	76/761	1999/17	X	X	X	X	X	X					1/01 112/00	în vigoare
25. Faruri capsulate(sealed beam)	76/761	1999/17	X	X	X	X	X	X					5/02	în vigoare
25. Faruri echipate cu becuri cu incandescenţă cu halogen (H1, H2, H3, HB3, HB4, H7 şi/sau H8)	76/761	1999/17	X	X	X	X	X	X					8/04 112/00	în vigoare
25. Faruri echipate cu becuri cu incandescenţă cu halogen (H4)	76/761	1999/17	X	X	X	X	X	X					20/02 112/00	în vigoare
25. Faruri capsulate cu halogen	76/761	1999/17	X	X	X	X	X	X					31/02	în vigoare
25. Becuri cu incandescenţă destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate	76/761	1999/17	X	X	X	X	X	X					37/03	în vigoare
25. Faruri echipate cu surse de lumină cu descărcare în gaz	76/761	1999/17	X	X	X	X	X	X					98/00	în vigoare
25. Surse luminoase cu descărcare în gaz folosite la farurile autovehiculelor	76/761	1999/17	X	X	X	X	X	X					99/00	în vigoare
26. Faruri de ceaţă (faţă)	76/762	1999/18	X	X	X	X	X	X					19/02	în vigoare
27. Dispozitive de remorcare	77/389	96/64	X	X	X	X	X	X					-	în vigoare
28. Lămpi de ceaţă spate	77/538	1999/14	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	38/00	în vigoare
29. Lămpi de mers înapoi	77/539	97/32	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	23/00	în vigoare
30. Lămpi de staţionare	77/540	1999/16	X	X	X	X	X	X					77/00	în vigoare
31. Centuri de siguranţă	77/541	2000/3	X	X	X	X	X	X					16/04	Cap. IV pct. 12.12
31. Dispozitive de reţinere pentru copii	77/541	2000/3	X										44/03	în vigoare
32. Câmpul de vizibilitate înainte	77/649	90/630	X										-	în vigoare
33. Identificarea comenzilor	78/316	94/53	X	X	X	X	X	X					-	în vigoare
34. Dejivrarea şi dezaburirea	78/317	-	X	(1)	(1)	(1)	(1)	(1)					-	în vigoare
35. Ştergătoare şi spălătoare de parbriz	78/318	94/68	X	(2)	(2)	(2)	(2)	(2)					-	în vigoare
36. Încălzirea habitaclului	78/548 2001/56	-	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	-	Cap.IV pct. 12.16
37. Acoperirea roţilor	78/549	94/78	X										-	în vigoare
38. Rezemători de cap integrate în scaun	74/408	96/37	X										17/06	în vigoare
38. Rezemători de cap	78/932	87/354	X										25/04	în vigoare
39. Emisiile de CO2/consum de combustibil	80/1268	1999/100	X										101/00	în vigoare
40. Puterea motorului	80/1269	1999/99	X	X	X	X	X	X					85/00	în vigoare
41. Emisiile motoarelor diesel	88/77	1999/96 2001/27	X	X	X	X	X	X					49/03	Cap IV pct. 8.5
42. Dispozitive de protecţie laterală	89/297	-					X	X			X	X	73/00	în vigoare
43. Dispozitive de protecţie la împroşcare	91/226	-					X	X			X	X	-	în vigoare
44. Mase şi dimensiuni	92/21	95/48	X										-	în vigoare
45. Geamuri de securitate	92/22	2001/92	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	43/00	Cap.IV pct. 11.5
46. Pneuri, autovehicule şi remorci	92/23	2001/43	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	30/02	Cap IV pct. 13.4
46. Pneuri, autovehicule comerciale şi remorci	92/23	2001/43	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	54/00	Cap IV pct. 13.4

46. Roţi de rezervă de uz temporar	92/23	-	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X	64/00	în vigoare
47. Limitatoare de viteză	92/24	-			X		X	X					89/00	în vigoare
48. Mase şi dimensiuni altele decât la autoturisme	97/27	-		X	X	X	X	X	X	X	X	X	-	în vigoare
49. Proeminenţe exterioare ale cabinei	92/114	-				X	X	X					61/00	în vigoare
50. Elemente mecanice de cuplare	94/20	-	X (3)	X (3)	X (3)	X (3)	X (3)	X (3)	X	X	X	X	55/01	în vigoare
51. Comportarea la foc	95/28	-			X								-	în vigoare
52 Autobuze (mai mult de 22 pasageri)	2001/85	-		X	X								36/03	Cap. IV pct. 16.4
52 Autobuze (cel mult 22 de pasageri)	2001/85	-		X	X								52/01	Cap. IV pct. 16.5
52 Autobuze cu etaj	2001/85	-		X	X								107/00	Cap. IV pct. 16.4
52. Rezistenţa suprastructurii autobuzelor	2001/85	-		X	X								66/1	Cap. IV pct. 9.14
53. Coliziune frontală	96/79	1999/98	X										94/01	Cap. IV pct.9.13
54. Coliziune laterală	96/27	-	X			X							95/01	Cap. IV pct.9.13
55. Vehicule ADR	98/91	-				X (4)	X (4)	X (4)	X (4)	X (4)	X (4)	X (4)	105/02	în vigoare
56. Dispozitive antiîmpănare faţă	2000/40	-					X	X					93/00	Cap. IV pct.9.12

X Directivă aplicabilă

(1)Vehiculele din această categorie trebuie să fie echipate cu un dispozitiv adecvat de dejivrare şi dezaburire a parbrizului

(2)Vehiculele din această categorie trebuie să fie echipate cu un dispozitiv adecvat de spălare şi ştergere a parbrizului

(3)Cerinţele directivei 94/20/CE se aplică numai vehiculelor echipate cu dispozitive de cuplare

(4)Cerinţele directivei 98/91/CE se aplică numai atunci când constructorul solicită omologarea unui vehicul destinat exclusiv transportului de mărfuri periculoase

(5)În cazul vehiculelor alimentate cu GPL şi GNC , în aşteptarea modificărilor pertinente ale directivei 70/221/CEE, pentru a include rezervoarele GPL şi GNC, se acceptă omologarea conform regulamentelor ECE - UN 67/01 sau 110.

2.Reglementări care se bazează numai pe prevederile regulamentelor ECE-UN

Obiectul omologării	Regulamente ECE-UN		Directive UE		Termen de aplicare
Obiectul omologării	nr.	Seria amend	Directiva de bază CEE (CE)	Ultima modifi- care	Termen de aplicare
Autovehicule alimentate cu GPL	67	01	-	-	în vigoare
Determinarea vitezei maxime	68	00	-	-	în vigoare
Plăci de identificare spate pentru vehicule lente	69	01	-	-	în vigoare
Plăci de identificare spate pentru vehicule lungi şi grele	70	01	-	-	în vigoare

Dispozitive scurte de atelare vehicule utilitare	102	-	-	în vigoare
Marcaje reflectorizante vehicule lungi şi grele	104	-	-	Cap. IV pct. 5.39
Pneuri reşapate pentru autovehicule şi remorci	108	-	-	în vigoare
Pneuri reşapate pentru autovehicule comerciale şi remorci	109	-	-	în vigoare
Autovehicule alimentate cu GNC	110	-	-	în vigoare
Vehicule-cisternă stabilitate la răsturnare	111	-	-	în vigoare

B. Tractoare agricole şi forestiere

Obiectul omologării	Directive UE		Regulamente ECE-UN		Categorii de vehicule la care se aplică
Obiectul omologării	Directiva de bază CEE (CE)	Ultima modifi- care	Nr.	Seria amend.	Categorii de vehicule la care se aplică
Caracteristici, precum şi componente utilizate la tractoare cu roţi	74/151	98/38	-	-
- masa maximă încărcat	74/151 I	98/38	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
- placa de înmatriculare	74/151 II	98/38	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
- rezervorul de carburant	74/151 III	98/38	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
- mase – balast	74/151 IV	98/38	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
- avertizor acustic	74/151 V	98/38	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2 Este aplicabilă ca alternativă directiva 70/388/CE (autovehicule şi remorci)
- nivel sonor (exterior)	74/151 VI	98/38	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2 Este aplicabilă ca alternativă Directiva 70/157/CE (autovehicule şi remorci)
Viteza maximă prin construcţie şi platforma de încărcare a tractoarelor	74/152	98/89	-	-
Viteza maximă	74/152 par. 1	98/89	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2

Platformă de încărcare	74/152 par. 2	98/89	-	-	T1, T2, T3, (T4.1), T4.2
Oglinzi retrovizoare	74/346	98/40	-	-	T1, T2, T3, (T4.1), T4.2
Câmpul de vizibilitate al tractoristului şi ştergător de parbriz	74/347	97/54	71	00	T1, T2, T3, (T4.1), (T4.2) Este aplicabilă ca alternativă Directiva 77/649/CE (autovehicule şi remorci)
Sistemul de direcţie al tractoarelor cu roţi	75/321	98/39	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2 Este aplicabilă ca alternativă Directiva 70/311/CE (autovehicule şi remorci)
Deparazitarea radio- electrică a tractoarelor cu roţi	75/322	2001/3	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2 Este aplicabilă ca alternativă şi Directiva 72/245/CE (autovehicule şi remorci)
Frânarea tractoarelor cu roţi	76/432	97/54	-	-	T1, T2, T3, (T4.1), T4.2 Este aplicabilă ca alternativă Directiva 71/320/CE (autovehicule şi remorci)
Scaunul însoţitorului la tractoarele cu roţi	76/763	1999/86		-	T1, T3, T4.1, T4.2, T4.1, T4.2
Nivelul sonor la urechile tractoristului	77/311	97/54		-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
Dispozitiv de protecţie în caz de răsturnare	77/536	1999/55	-	-	T1, T4.1, T4.2
Măsuri contra emisiilor de fum ale motoarelor diesel	77/537	97/54	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2 Este aplicabilă ca alternativă Directiva 72/306/CE (autovehicule şi remorci)
Scaunul tractoristului	78/764	1999/57	-	-	T1, T2, T3, (T4.1), T4.2
Instalaţia de iluminare şi semnalizare luminoasă	78/933	1999/56	86	00	T1, T2, T3, (T4.1), (T4.2)
Elemente de iluminare şi semnalizare luminoasă	79/532	97/54	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2 Sunt aplicabile ca alternativă directivele 76/757/CE, 76/758/CE, 76/759/CE, 76/760/CE, 76/761/CE, 76/762/CE, 77/538/CE, 77/539/CE (autovehicule şi remorci)
Dispozitiv de remorcare, mersul înapoi	79/533	1999/58	-	-	T1, T2, T3, (T4.1), T4.2 Fără bară de remorcare
Dispozitive de protecţie la răsturnare ale tractoarelor (încercări statice)	79/622	1999/40	-	-	T1, T4.1, T4.2
Spaţiul de conducere şi accesul la postul de conducere	80/720	97/54	-	-	T1, T3, T4.1, T4.2

Priza de putere şi apărătoarele acesteia	86/297	97/54	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
Dispozitive de protecţie în cazul răsturnării trac- toarelor cu ecartament îngust, montate în spate	86/298	2000/19	-	-	T2
Amplasarea şi identif. Comenzilor	86/415	97/54	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
Dispozitive de protecţie la răsturnare pentru tractoare cu ecartament îngust, montate în faţă	87/402	2000/22	-	-	T2
Caracteristici construc- tive şi diverse compo- nente ale tractoarelor	89/173	2000/1	-	-
- dimensiuni şi mase remorcabile	89/173 I	2000/1	-	-	T1, T2, T3, (T4.1), (T4.2)
- geamuri de securitate	89/173 III	2000/1	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2 Este aplicabilă ca alternativă Directiva 92/22/CE (autovehicule şi remorci)
- regulator de viteze	89/173 II, 1	2000/1	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
- protecţia elementelor motorului	89/173 II, 2	2000/1	-	-	T1, T2, T3, (T4.1), T4.2
- legături mecanice	89/173 IV	2000/1	-	-	T1, T2, T3, T4.1, (T4.2)
- plăcuţa fabricantului	89/173 V	2000/1	-	-	T1, T2, T3, T4.1, T4.2
- legături de frânare cu remorca	89/173 VI	2000/1	-	-	T1, T2, T3, T4.1, (T4.2)
Emisii poluante gazoase şi particule la motoare	2000/25	-	96	01	T1, T2, T3, T4.1, T4.2 Este aplicabilă ca alternativă şi Directiva 88/77/CE (autovehicule şi remorci)
Pneuri pentru vehiculele agricole şi remorcile lor	-	-	106	00

Toate cerinţele sunt în vigoare cu excepţia celor referitoare la emisii poluante gazoase şi particule la motoare care se aplică conform prevederilor de la cap.IV pct. 8.6

C. Autovehicule cu două sau trei roţi

Obiectul omologării	Directive UE		Regulamente ECE- UN		Termen de aplicare
Obiectul omologării	Directiva de bază CEE (CE)	Ultima modifi- care	Nr.	Seria amend.	Termen de aplicare
Instalaţia de frânare	93/14	-	78	02	în vigoare
Simbolizarea dispozi- tivul de comandă, control şi indicatoare	93/29	2000/74	60	00	în vigoare
Avertizorul sonor	93/30	-	28	00	în vigoare
Picior articulat de sprijin	93/31	2000/72	-	-	în vigoare
Dispozitiv de reţinere pentru însoţitor la vehicule cu 2 roţi	93/32	1999/24	-	-	în vigoare
Dispozitive împotriva utilizării ne autorizate	93/33	1999/23	62	00	în vigoare
Inscripţii de identificare	93/34	1999/25	-	-	în vigoare
Instalaţia de iluminare şi semnalizare luminoasă la vehicule cu 2-3 roţi	93/92	2000/73	53 74	01 01	în vigoare
Mase şi dimensiuni la motociclete	93/93	-	-	-	în vigoare
Montarea plăcilor de înmatriculare la motociclete	93/94	1999/26	-	-	în vigoare
Viteza maximă prin construcţie, momentul şi puterea maximă utilă	95/1	-	-	-	în vigoare
Caracteristici principale şi componente ale vehiculelor cu 2-3 roţi	97/24	-	-	-	în vigoare
- pneuri şi montarea lor	97/24 capitol 1	-	75	00	în vigoare

- echipamente de iluminare şi semnalizare luminoasă inclusiv becuri	97/24 capitol 2	97/24 -	1 3 4 6 7 8 19 20 23 37 38 50 56 57 72 82 112 113	02 02 00 01 02 05 02 03 00 03 00 00 01 02 01 01 00 00	în vigoare
- proeminenţe exterioare	97/24 capitol 3	-	-	-	în vigoare
- oglinzi retrovizoare	97/24 capitol 4	-	81	00	în vigoare
- emisii poluante	97/24 capitol 5	-	-	-	în vigoare
- rezervor de carburant	97/24 capitol 6	-	-	-	în vigoare
- protecţie împotriva modificării neautorizate	97/24 Capitol 7	-	-	-	în vigoare
- compatibilitate electromagnetică	97/24 capitol 8	-	-	-	în vigoare
- zgomot	97/24 capitol 9	-	-	-	în vigoare
- dispozitive de cuplare	97/24 capitol 10	-	-	-	în vigoare
- centurile de siguranţă pentru vehicule carosate şi ancorarea lor	97/24 capitol 11	-	-	-	în vigoare
- geamuri, instalaţii de ştergere, spălare, uscare şi dejivrare a parbrizului	97/24 capitol 12	-	-	-	în vigoare
Vitezometrul	2000/7	-	39	00	în vigoare

Obiectul omologării	Regulamente ECE-UN		Directive UE		Observaţii
Obiectul omologării	Nr.	Serie amend.	Directiva de bază CEE (CE)	Ultima modifi- care	Observaţii
Căşti de protecţie motociclete - mopede	22	05	-	-
Triunghiuri de pre- semnalizare	27	03	-	-
Ştergătoare pentru faruri	45	01	-	-
Lămpi speciale de avertisment pentru automobile	65	00	-	-
Echipamente speciale pentru automobile alimentate cu GPL	67	01	-	-
Plăci de identificare pentru vehicule lente	69	01	-	-
Plăci de identificare pentru vehicule lungi şi grele	70	01	-	-
Marcaje retroreflectorizante pentru vehicule lungi şi grele	104	00	-	-
Echipamente speciale pentru automobile alimentate cu GN	110	00	-	-
Motoare cu ardere internă pentru maşini mobile nerutiere	-	-	97/68	2001/63
Recipienţi simpli de presiune	-	-	87/404	93/68
Limitator de viteză maximă	-	-	92/24	-
Aparat de control (tahograf)	-	-	3821/85	2135/98

Anexa nr. 3

la reglementări

T O L E R A N Ţ E

Pentru omologări individuale sau de serie mică Tabelul 1

Abateri admisibile pentru determinarea prin încercări a dimensiunilor liniare

(diametre, lungimi, lăţimi, înălţimi, grosimi - valori în mm)

gradul de precizie	Domeniul nominal al dimensiunilor
gradul de precizie	0,5 - 3 incl.	3 - 6 incl.	6 - 30 incl.	30 - 120 incl.	120 - 315 incl.	315 -1000 incl.
fin	0,05	0,05	0,1	0,15	0,2	0,3
mediu	0,1	0,1	0,2	0,3	0,5	0,8
grosier	0,15	0,2	0,5	0,8	1,2	2
foarte grosier	--	0,5	1	1,5	2	3

Tabelul 2

Abateri admisibile pentru determinarea prin încercări a dimensiunilor unghiulare

Domeniul unghiular
0 – 100 incl.	100 – 1000 incl.	peste 1000 incl.
300	5 %	(3 % + 20)

Tabelul 3 Catalog de toleranţe

cuprinzând abateri admisibile la determinarea valorilor indicate de constructor

Nr. crt.	Denumire	Abateri admisibile
Nr. crt.	Denumire	motociclete, autoturisme, vehicule utilitare curente şi remorcile acestora	maşini autopropulsate pentru lucrări, vehicule agricole sau forestiere şi remorcile acestora
1	Şasiul şi caroseria
1.1	Dimensiuni principale
1.1.1	Lungime L (mm) 1)	(0,005 L + 30 mm)	(0,005 L + 60 mm)
1.1.2	1) Lăţime B (mm)	(0,005 B + 20 mm)	(0,005 B + 40 mm)
1.1.3	Înălţime 1)	50 mm	80 mm
1.2	Ampatamentul respectiv distanţa de sprijin la semiremorcile cu şa	30 mm	30 mm
1.3	Distanţa de sprijin la remorcile cu o axă	30 mm	40 mm
1.4	Lungimea proţapului	30 mm	30 mm
1.5	Distanţa între axa găurii şi extr-	20 mm	20 mm

	emitatea degajării furcii de tracţiune la remorcile cu mai multe axe
1.6	Înălţimea de cuplare, inclusiv la cuplajul cu şa	50 mm	80 mm
1.7	Raza maximă a şeii spre tractor	20 mm	20 mm
1.8	Lungimea consolei, faţă şi spate	20 mm	30 mm
1.9	Distanţele dintre centrul de greutate şi axa faţă sau axa spate 2)	30 mm	30 mm
1.10	Ecartamentul	20 mm	20 mm 3)
1.11	Adâncimile de ambutisare a roţilor	4 mm	5 mm
1.12	Spaţiul de încărcare (inclusiv dimensiunile pentru calculul suprafeţei de încărcare)
1.12.1	Lungimea	30 mm	30 mm 4)
1.12.2	Lăţimea	30 mm	30 mm 4)
1.12.3	Înălţimea	20 mm	20 mm 4)
1.12.4	Volumul (la autocisterne)	3 %	3 %
1.13	Dimensiunile plăcii de înmatricu- lare 5)
1.13.1	Înălţimea	tab. 1, foarte grosier	tab. 1, foarte grosier
1.13.2	Lăţimea	tab. 1, foarte grosier	tab. 1, foarte grosier
1.13.3	Înălţimea marginii inferioare resp. superioare a plăcii de înmatriculare deasupra carosabilului (vehiculul gol)	50 mm	60 mm
1.14	Amplasarea dispozitivelor de iluminare
1.14.1	Distanţele între dispozitivele de iluminare–semnalizare pe direcţia lungimii vehiculului	50 mm	100 mm
1.14.2	Distanţele între dispozitivele de iluminar–semnalizare pe direcţia lăţimii vehiculului	30 mm	40 mm
1.14.3	Înălţimea punctului inferior respectiv superior al suprafeţei iluminante deasupra carosabilului (vehiculul neîncărcat)	50 mm	60 mm
1.14.4	Distanţa punctelor exterioare ale suprafeţelor iluminante faţă de lăţimea de gabarit a vehiculului	30 mm	60 mm
1.14.5	Amplasarea lămpilor de iluminare a plăcii de înmatriculare faţă de marginea sau centrul sau de suprafaţa de aşezare a numărului de înmatriculare	2 mm, respectiv în cadrul câmpului plăcii de înmatriculare	2 mm, respectiv în cadrul câmpului plăcii de înmatriculare
1.14.6	Unghiul relativ între lumina numărului de înmatriculare şI suprafaţa de aşezare	2°, respecrtiv în cadrul câmpului plăcii de înmatriculare	2°, respectiv în cadrul câmpului plăcii de înmatriculare
1.15	Dimensiunile pentru reglarea scaunului conducătorului
1.15.1	Deplasarea longitudinală	10 mm	10 mm
1.15.2	Deplasarea pe înălţime	10 mm	10 mm
1.15.3	Înclinarea spătarului	3°	3°
1.16	Dimensiunile spaţiului destinat scaunelor la postul de conducere	20 mm	20 mm
1.17	Dimensiunile scaunelor (inclusiv	20 mm	20 mm

	motociclete), scaunul neîncărcat
1.18	Amplasarea elementelor de comandă (acţionare)	10 mm	10 mm
1.19	Dimensiunile golurilor pentru uşi (inclusiv ieşirile de siguranţă)	10 mm	nu este cazul
1.20	Înălţimea treptei de urcare deasupra carosabilului 6)	50 mm	80 mm
1.21	Amplasarea punctelor de ancorare a centurilor (fixe faţă de vehicul) 7)	10 mm	10 mm
1.22	Dimensiunile elementelor câmpului de vizibilitate
1.22.1	Lăţimea şi distanţa elementelor de obturare din semicercul de vizibili- tate 8)	100 mm	100 mm
1.22.2	Raza, coarda cercului de vizibilitate 9,5 m 8)	50 mm	50 mm
1.23	Distanţa de la centrul volanului până la muchia bordului vehiculului	30 mm	100 mm
2	Mase
2.1	Masele proprii (inclusiv sarcinile pe axe ale vehiculului neîncărcat şi masa componentelor indicate la expertiza de tip)	5 %	5 %
2.2	Greutăţile (masele) la încercări 9)	3 %	3 %
3	Motorul cu consumatorii auxiliari şi transmisia
3.1	Cursa	Tab. 1, mediu	tab. 1, mediu
3.2	Alezajul	Tab. 1, mediu	tab. 1, mediu
3.3	Puterea maximă
3.3.1	a motoarelor Diesel şi Otto la încercarea iniţială	2 %	2 %
3.3.2	la încercări ulterioare	5 %	5 %
3.4	Momentul maxim
3.4.1	la încercarea iniţială	2 %	2 %
3.4.2	la încercări ulterioare	5 %	5 %
3.5	Turaţiile la pct. 3.3 şi 3.4	1,5 %	1,5 %
3.6	Conţinutul rezervorului de carburant (la alimentare în poziţia de montaj pe carosabil orizontal)	10 %	10 %
3.7	Sistemul de evacuare a gazelor arse
3.7.1	Lungimile conductelor 10)	20 mm	20 mm
3.7.2	Cotele principale ale amortizorului de zgomot, mărimea găurilor etc.	Tab. 1, foarte grosier	tab. 1, foarte grosier
3.8	Diametrul la transmisiile prin fricţiune	Tab. 1, foarte grosier	tab. 1, foarte grosier
4	Zgomote 11)	2 dB (A)	2 dB (A)
4.1	Zgomotul în staţionare	2 dB (A)	2 dB (A)
4.2	Zgomotul în mers	2 dB (A)	2 dB (A)
4.3	Zgomotul la frânare cu frâna de motor	2 dB (A)	2 dB (A)
4.4	Zgomotul în apropierea orificiului de evacuare	5 dB (A)	5 dB (A)
4.5	Zgomotul de fond	2 dB (A)	2 dB (A)
5	Viteze 12) V (km/h)
5.1	Viteza maximă 13)

	Până la 50 km/h între 51 şi 150 km/h peste 150 km/h	10 % (0,03 V + 3,5) km/h (0,01 V + 6,5) km/h	10 % (0,03 V + 3,5) km/h (0,01 V + 6,5) km/h
5.2	Vitezele de încercare 14) 15) Până la 50 km/h Peste 50 km/h	(0,01 V + 2) km/h (0,01 V + 2) km/h	(0,01 V + 2) km/h (0,01 V + 2) km/h
6	Sistemul de direcţie
6.1	Diametrul volanului (exterior)	5 mm	5 mm
6.2	Lăţimea ghidonului	10 mm	10 mm
6.3	Parametri unghiulari	Tab. 2	tab. 2
6.4	Forţa de acţionare	10 %, dar nu mai mult de + 30 N	10 %, dar nu mai mult de + 30 N
6.5	Diametrul minim de gabarit la viraj	500 mm	500 mm 16)
6.6	Bracajul maxim al roţilor de direcţie în grade	Tab. 2	tab. 2
6.7	Abaterea de la raza exterioară (12.000 mm) de viraj 17)	75 mm	75 mm 18)
6.8	Lăţimea suprafeţei inelare acoperite la viraj	150 mm	150 mm
6.9	Depăşirea cercului exterior de viraj de către elemente ale caroseriei	50 mm	50 mm 19)
6.10	Lungimile efective ale levierului de direcţie	Tab. 1, grosier	tab. 1, grosier
6.11	Diametrul cilindrului servodirecţiei	Tab. 1, mediu	tab. 1, mediu
6.12	Diametrul arborelui de direcţie	Tab. 1, mediu	tab. 1, mediu
6.13	Cursa în cilindrul servodirecţiei	3 %	3 %
6.14	Debitul de ulei la ieşirea din pompa servodirecţiei	15 %	15 %
6.15	Presiunea maximă de lucru la regimul nominal	5 %	5 %
6.16	Timpul pentru bracaj maxim (măsurat conform reglementărilor pentru sisteme de direcţie)	10 %	10 %
6.17	Unghiul de fugă (numai pentru motociclete)	10 mm	nu este cazul
6.18	Unghiul de direcţie (numai pentru motociclete)	3°	nu este cazul
7	Sistemul de frânare 20)
7.1	Diametrul tamburului de frână al roţii	Tab. 1, mediu	tab. 1, mediu
7.2	Diametrul discului de frână al roţii	Tab. 1, grosier	tab. 1, grosier
7.3	Lăţimea garniturii de frână	Tab. 1, foarte grosier	tab. 1, foarte grosier
7.4	Suprafaţa efectivă a garniturii de frână	5 %	5 %
7.5	Deceleraţia respectiv factorul de frânare realizate (nu este valabil pentru valorile de calcul indicate de constructor şi pentru verificarea ulterioară)	10 % din valoarea măsurată, dar nu mai 2 mare de + 0,3 m/s , respectiv + 3 % factor de frânare	10 % din valoarea măsurată, dar nu mai 2 mare de + 0,3 m/s respectiv + 3 % factor de frânare
7.6	Forţa de acţionare utilizată (nu este valabil pentru verificarea ulterioară)	5 %, dar nu mai mare de 30 N	5 %, dar nu mai mare de 30 N
7.7	Forţele suplimentare, forţele în perioada de reacţie a frânei	15 %	15 %
7.8	Forţele arcurilor (de ex. Arcurile de reglaj, arcul cilindrului acumulator)	10 %	10 %
7.9	Presiunile hidraulice (supra-	5 %, dar nu mai mare	5 %, dar nu mai mare

	presiune) 21)	de + 2 bar	de + 2 bar
7.10	Presiunile pneumatice (suprapresiune), nu este valabil pentru presiunea în rezervor la sistemele fără regulator de presiune	5 %, dar nu mai mare de + 0,2 bar	5 %, dar nu mai mare de + 0,2 bar
7.11	Depresiuni	0,1 bar	0,1 bar
7.12	Timpul de reacţie şi de expansiune a forţelor de frânare	Nu este cazul	nu este cazul
7.13	Lungimile efective ale levierelor de frânare	Tab. 1, grosier	tab. 1, grosier
7.14	Diametrul cilindrului principal al sistemului de frânare în cazul frânării hidraulice	Tab. 1, fin	tab. 1, fin
7.15	Diametrul cilindrului din roată la sistemul de frânare hidraulic	Tab. 1, fin	tab. 1, fin
7.16	Diametrul cilindrului de acţionare a roţii la sistemul de frânare pneumatic	3 %	3 %
7.17	Cursele maxim posibile în cilindrii de frână	3 %, dar nu mai mari de + 1 mm	3 %, dar nu mai mari de + 1 mm
7.18	Volumul cilindrului acumulator de energie, raportat la valorile nominale	5 %	5 %
7.19	Diametrul conductei la sistemele de frânare hidraulic şi pneumatic	Tab. 1, grosier	tab. 1, grosier
7.20	Diametrul cablului şi timoneriei la sistemul de frânare mecanic	Tab. 1, foarte grosier, dar nu sub 3 mm	tab. 1, foarte grosier, dar nu sub 3 mm

*)Aceste abateri sunt valorile mari în cazul în care nu există alte prevederi mai restrictive impuse de constructor sau prin reglementările care se aplică prin prezentele reglementări.

Note la tabel:

1) Dimensiunile măsurate nu pot depăşi dimensiunile maxime indicate la cap. „dimensiuni şi mase”.

2) Prin aceasta se înţelege, de exemplu, distanţa centrului de greutate total faţă de axele sau de amplasarea centrelor de greutate separate, din care se calculează centrul de greutate total (de exemplu amplasarea scaunelor în autobuze).

3) În cazul vehiculelor cu ecartament reglabil: + 70 mm.

4) În cazul vehiculelor cu platformă de încărcare:

–pentru consola spate + 70 mm;

–pentru lungimea spaţiului de încărcare + 80 mm;

–pentru lăţimea spaţiului de încărcare + 50 mm:

–pentru înălţimea spaţiului de încărcare + 50 mm.

5) În acest caz sunt indicate numai toleranţele cu privire la pct. 1.14.5.

6) Înălţimea treptei de urcare nu se trece în mod obişnuit în documente pentru vehiculele agricole sau forestiere şi pentru maşinile pentru lucrări.

7) Nu este valabil pentru punctele efective de ancorare, ca de exemplu, pentru bucla scaunului.

8) Nu este valabil pentru părţile flexibile şi/sau mobile demontabile situate în interiorul vehiculului sau pe acesta.

9) Masa existentă la începutul anumitor încercări (de exemplu încercarea la frânare sau la zgomot), care se poate modifica numai în domeniul indicat în timpul încercării (de exemplu, prin consumul de carburant).

10) Prin aceasta nu se înţelege lungimea totală a sistemului de evacuare a gazelor arse, ci numai anumite lungimi speciale de ţevi (de exemplu, ţevile de evacuare a gazelor arse de la motociclete, care au o influenţă asupra puterii motorului).

11) Pentru măsurarea zgomotului se iau în considerare prevederile reglementărilor în vigoare.

12) Numai pentru motoarele rodate.

13) Constructorii de vehicule pot solicita abateri mai mici ale valorilor măsurate, dacă pot dovedi o împrăştiere mai mică a dimensiunilor în fabricaţie. Vitezele maxime admisibile ale pneurilor se vor lua în considerare.

14) De exemplu, pentru măsurările la frânare şi la zgomot, dacă nu există alte constatări.

15) Pentru controlul aparatelor de măsurare a vitezei conform reglementărilor europene se poate prescrie

1 %.

16) Nu este valabil pentru vehicule cu un diametru de viraj mai mic de 6.000 mm.

17) În acest caz se înţelege abaterea admisibilă de la raza exterioară a cercului.

18) Pentru vehiculele cu roţile spate directoare + 150 mm.

19) Pentru vehiculele cu roţile spate directoare + 100 mm.

20) Toleranţele indicate aici sunt valabile numai pentru încercarea agregatelor separat.

21) Cu referire la starea nominală de exploatare conform datelor constructorului.

Anexa nr. 4

la reglementări

V I Z I B I L I T A T E A S P R E Î N A I N T E

!image

a conducătorilor de autovehicule, altele decât M1

Fig. 1 Obturarea vederii pe semicercul de vizibilitate (ochii conducătorului se consideră concentraţi într-un singur punct)

Lăţimea	Distanţa	Acoperire	Observaţii
- - - - 100	1,000	1,2	Vizibilitate acceptabilă
-.-.-.- 240	1,600	1,8	Vizibilitate inacceptabilă

. 160

1,200

1,6

Vizibilitate inadmisibilă în interiorul zonei de vizibilitate, dar admisibilă în exteriorul ei

!image

Figura 2

OBSERVAŢII:

1.Câmpul de vizibilitate înainte se consideră suficient dacă limita de vizibilitate - deci limita suprafeţei de drum care, datorită construcţiei autovehiculului, nu mai este vizibilă conducătorului - este situată în interiorul unui semicerc cu raza de 12 m (desen 1).

2.Pentru determinarea limitei vizibilităţii ochii conducătorului se consideră concentraţi într-un punct (punctul ochilor). Acest punct este situat la o înălţime de 700 mm pe verticala care trece prin scaunul conducătorului, în poziţia de mijloc, neîncărcat. Verticala se află la o distanţă de 130 mm faţă de muchia din faţă a spătarul scaunului, pe linia mediană a scaunului. Limita de vizibilitate asupra drumului se stabileşte pornind de la acest punct, pentru vehiculul neîncărcat. Scaunele a căror înălţime este reglabilă în funcţie de încărcarea lor, de exemplu scaunele oscilante, trebuie fixate la determinarea punctului ochilor la o înălţime care corespunde unei poziţii normale de conducere, stabilită de constructor; această procedură nu se aplică pentru maşinile autopropulsate pentru lucrări şi tractoarele agricole şi forestiere. La determinarea câmpului de vizibilitate nu se utilizează dispozitivele auxiliare care se află pe vehicul şi servesc la îmbunătăţirea vizibilităţii (de exemplu: sistemul de oglinzi). Proiecţia punctului ochilor pe drum este originea sistemului de coordonate în care se înscrie limita de vizibilitate.

3.Vizibilitatea liberă înainte trebuie să fie asigurată pornindu-se de la linia de bază a unei pene corespunzătoare unei coarde de pe cercul de vizibilitate care trebuie să fie de cel puţin 9,5 m (desen. 1). Obstacolele constituite de oglinzile reglementare nu trebuie în general să fie luate în considerare.

4.Obstacolele constituite de elemente constructive (de exemplu stâlpii pentru uşi, elementele de sprijin pentru acoperiş, alte elemente constructive etc.) pot fi admise numai dacă obturările pe care le provoacă pe cercul de vizibilitate îndeplinesc următoarele condiţii:

a)obturările nu trebuie să depăşească valorile indicate prin limitele inferioare pe desenul 2. Distanţa dintre elementele obturatoare de pe vehicul şi ochii conducătorului trebuie măsurată pe raza de lumină care duce la semicercul de vizibilitate, lăţimea în punctul de intersecţie a razei de lumină cu piesa respectivă;

b)în cazul elementelor obturatoare mai late de 80 mm trebuie să existe între liniile mediane a două elemente alăturate o distanţă de cel puţin 2,5 m, măsurată pe coarda semicercului de vizibilitate;

c)în domeniul penei de vizibilitate indicate la pct. 3 trebuie să existe cel mult două elemente obturatoare;

d)în toată zona semicercului de vizibilitate nu trebuie să existe mai mult de 6 elemente obturatoare;

e)obstacolele pentru care rezultă valori care se situează între curbele limită inferioare sau superioare (desen 2) pot fi acceptate numai în cazul în care sunt provocate de elemente constructive care nu pot fi înlăturate din motive de rezistenţă. Asemenea obstacole pot fi situate numai în afara penei de vizibilitate şi sunt limitate la un obstacol pe fiecare parte.

5.Posibilitatea acceptării obstacolelor pentru fiecare dintre elementele obturatoare poate fi, de asemenea, determinată după cum urmează:

a)un obstacol conform pct. 4 a) poate fi acceptat numai dacă

b)un obstacol conform pct. 4 a) poate fi acceptat numai dacă în care:

a

!image

b  65  22,4 ;

a

!image

b  65  10,6 ,

a = distanţa de la elementul obturator până la punctul ochilor în mm;

b = lăţimea elementului obturator în mm.

a)parbrizele plane trebuie să fie montate cu o înclinare de cel puţin 5 grade cu planul vertical, pentru excluderea imaginilor oglindite;

b)pentru conducător trebuie să existe un parasolar suficient de mare şi bine fixat, reglabil;

c)parbrizele trebuie să fie accesibile în vederea curăţării în siguranţă, fără elemente ajutătoare din exterior;

d)domeniul de acţiune al ştergătoarelor de parbriz trebuie astfel stabilit încât şi în caz de ploaie, zăpadă sau murdărire să fie asigurată o vizibilitate liberă înainte sub un unghi de cel puţin 35 de grade în interiorul penei de vizibilitate;

e)acoperirea şi îngheţarea parbrizelor în timpul mersului trebuie să poată fi împiedicată cel puţin în domeniul de acţiune al ştergătoarelor, cu ferestrele închise.

Anexa nr. 5

la reglementări

T A B E L S I N T E T I C

al prevederilor privind echiparea obligatorie cu centuri de siguranţă pentru diferite tipuri de vehicule şi marcajul centurilor, conform Directivei 77/541/CEE, modificată prin Directiva 2000/3/CE

Tabel de prescripţii minime aplicabile centurilor de siguranţă şi retractorilor
Categoria Vehiculului	Scaune îndreptate spre înainte				Scaune îndreptate spre înapoi
	Scaune	laterale	Scaune centrale
	Faţă	Altele	Faţă	Altele
M1	Ar4m	Ar4m,	Ar4m	Ar4m	B, Br3, Br4m
M2 < 3.5 t	Ar4m, Ar4Nm	Ar4m, Ar4Nm	Ar4m, Ar4Nm	Ar4m, Ar4Nm	Br3, Br4m Br4Nm
	Br3, Br4m,	Br3, Br4m,	Br3, Br4m,	Br3, Br4m,	Br3, Br4m,
M2 > 3.5 t	Br4Nm sau	Br4Nm sau	Br4Nm sau	Br4Nm sau Ar4m,	Br4Nm
	Ar4m, Ar4Nm 	Ar4m, Ar4Nm 	Ar4m, Ar4Nm 	Ar4Nm 
M3	Vezi punctul	Vezi punctul	Vezi punctul	Vezi punctul
	3.1.10 pentru	3.1.10 pentru	3.1.10 pentru	3.1.10 pentru
	condiţiile în care	condiţiile în care	condiţiile în care	condiţiile în care
	este autorizată	este autorizată	este autorizată	este autorizată
	centura în două	centura în două	centura în două	centura în două
	puncte	puncte	puncte	puncte
N1	Ar4m, Ar4Nm	B, Br3, Br4m, Br4Nm sau nici una #	B, Br3, Br4m, Br4Nm sau A, Ar4m, Ar4Nm*)	B, Br3, Br4m, Br4Nm sau nici una #	Nici una

		Punctele 3.1.8 şi 3.1.9. Centura în două puncte cerută pentru scaunele expuse	3.1.7 Centura în două puncte autorizată dacă parbrizul nu intră în zona de referinţă	Punctele 3.1.8 şi 3.1.9. Centura în două puncte cerută pentru scaunele expuse
N2	B, Br3, Br4m,	B, Br3, Br4m,	B, Br3, Br4m,	B, Br3, Br4m,	Nici una
	Br4Nm sau A,	Br4Nm sau nici	Br4Nm sau A,	Br4Nm sau nici
	Ar4m, Ar4Nm*)	una #	Ar4m, Ar4Nm*)	una #
N3	3.1.7 Centură în două puncte	Punctele 3.1.8 şi 3.1.9 Centură	3.1.7 Centură în două puncte dacă parbrizul nu e în zona de referinţă	Punctele 3.1.8 şi 3.1.9 Centură în
	autorizată dacă	în două puncte		două puncte
	parbrizul este în	cerută la		cerută la
	afara zonei de	scaunele		scaunele expuse
	referinţă şi	expuse
	pentru scaunul
	conducătorului

A - centură 3 puncte (abdominal şi diagonală)

B - centură 2 puncte (abdominală) r - retractor

m - retractor cu blocare de urgenţă (sensibilitate multiplă)

3 - retractor cu blocare automată

4 - retractor cu blocare de urgenţă

N - prag superior de reacţie (vezi anexa I la directiva 77/541/CEE, pct. 1.8.3 - 1.8.5)

*)Centurile abdominale indicate în tabel pot fi folosite, în anumite condiţii, în funcţie de poziţia parbrizului.

# - Centurile abdominale prescrise se referă la locurile care nu sunt protejate în faţă cu panouri sau cu spătarul altor scaune;

€ - Orice loc aşezat, marcat cu acest simbol, menţionat în anexa XV, este prevăzut cu centuri în trei pucte dintr-un tip specificat în anexa XV, cu excepţia cazului în care este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

–dacă există nemijlocit în faţa scaunului respectiv un alt scaun sau alte părţi ale vehiculului, conform pct. 3.5 din apendicele 1 la anexa III la Directiva 74/408/CEE;

–nici o parte a vehiculului nu este în zona de referinţă sau, atunci când vehiculul este în mişcare, nu este posibil să se afle în această zonă;

–părţile vehiculului situate în zona de referinţă îndeplinesc cerinţele de absorbţie a energiei cuprinse în apendicele la anexa III la Directiva 74/4087CEE.

În acest caz pot fi montate centuri cu două puncte din tipurile prevăzute în anexa XV.

Anexa nr.6

la reglementări

E X E M P LU D E INSCRIPŢIONARE PENTRU AUTOVEHICULE TRANSPORT COPII

!image

Anexa nr. 7

la reglemetări

!image

EXEMPLU DE INSCRIPŢIONARE PENTRU AUTOVEHICULE ŞCOALĂ

A M P L A S A R E A P L Ă C I L O R D E I D E N T I F I C A R E

Anexa nr. 8

la reglementări

Dreptunghiulare sau triunghiulare

A. REMORCI ŞI SEMIREMORCI

Condiţii de montaj:

1.Lungimea şi lăţimea plăcilor de identificare sunt prevăzute în Regulamentul nr.70 ECE - UN.

2.Plăcile se vor monta pe o suprafaţă perpendiculară pe axa longitudinală a vehiculului (înclinarea unghiulară maximă nu va depăşi 50 pentru nici o parte a plăcii) şi simetric faţă de aceasta; linia marginilor inferioare va fi paralelă cu solul.

3.Lungimea totală a unei serii formate din 1, 2 sau 4 plăci reflectorizante şi fluorescente este de minimum 1130 mm şi maximum 2300 mm.

!image

B. AUTOVEHICULE

!image

Condiţii de montaj:

1.Lungimea şi lăţimea plăcilor de identificare sunt prevăzută în Regulamentul nr.70 ECE - UN.

2.Plăcile se vor monta pe o suprafaţă perpendiculară pe axa longitudinală a vehiculului (înclinarea unghiulară maximă nu va depăşi 50 pentru nici o parte a plăcii) şi simetric faţă de aceasta; linia marginilor inferioare va fi paralelă cu solul.

3.Lungimea totală a unei serii formate din 1, 2 sau 4 plăci reflectorizante şi fluorescente este de minimum

1.130 mm şi maximum 2.300 mm

C. TRACTOARE, REMORCI LENTE ŞI REMORCI AGRICOLE

!image

Condiţii de montaj:

1.Lungimea şi lăţimea plăcilor de identificare sunt prevăzute în Regulamentul nr.69 ECE - UN.

2.Placa se va monta pe o suprafaţă perpendiculară pe axa longitudinală a vehiculului (înclinarea unghiulară maximă nu va depăşi 50 pentru nici o parte a plăcii), iar marginea sa inferioară va fi paralelă cu solul.

E X E M P L E

de marcaj reflectorizant pentru vehicule lungi şi grele conform regulamentului nr. 104 ECE - UN

Exemplul A

!image

Exemplul B

!image

Anexa nr. 9

la reglementări

Anexa nr. 10

la reglementări

ÎNSCRIEREA ÎN CURBE

a autovehiculelor şi a combinaţiilor de vehicule

Figura A

!image

Figura B

!image

Figura C

Anexa nr. 11

la reglementări

P R E V E D E R I

privind montarea de către carosieri individuali

a suprastructurii şi a platformei pentru încărcare la vehiculele utilitare

1.Limitele de sarcină pe axe nu trebuie să fie depăşite atunci când vehiculul este încărcat la masa sa maximă admisă, sarcina utilă fiind repartizată uniform în spaţiul care îi este rezervat.

2.Suprastructura sau platforma de încărcare trebuie să fie realizată şi montată ţinându-se seama de specificările constructorului şasiului, dacă ele există.

3.Dimensiunile şi amplasarea găurilor şi/sau ale punctelor de sudură trebuie să fie astfel încât ele să nu afecteze în mod defavorabil rezistenţa şasiului. Fără autorizarea specială a constructorului, este interzisă găurirea şi executarea de suduri pe aripile şi extremităţile adiacente părţii centrale ale lonjeroanelor şasiului. În plus nu este admisă nici o sudură dacă constructorul şasiului interzice acest mod de asamblare.

4.Cu ocazia montării suprastructurii sau a platformei de încărcare trebuie luate toate măsurile normale în vederea menţinerii centrului de greutate al vehiculului cât mai jos posibil. În plus montarea nu trebuie să afecteze în mod defavorabil stabilitatea vehiculului.

5.Suprastructura, inclusiv piesele intermediare necesare, trebuie să fie fixate direct pe şasiul vehiculului. Găurile de fixare şi elementele de fixare (şuruburi, buloane etc.) trebuie să aibă un minimum de joc, cel puţin în punctele de fixare extreme faţă şi spate.

6.Dacă sunt folosite bride pentru fixarea suprastructurii sau a platformei de încărcare pe şasiu, trebuie să

fie prevăzute cu distanţieri între laturile lonjeronului, pentru a se evita aplatizarea acestuia. Montarea suprastructurii sau a platformei de încărcare trebuie să se realizeze astfel încât să nu fie compromisă integritatea cablajelor şi a circuitelor de frânare.

7.Atunci când cabina şi caroseria formează un tot, trebuie să se ţină seama de gradul de flexibilitate al fixării cabinei. Cu ocazia montării caroseriilor rigide (cum ar fi cisternele) trebuie să se ţină seama de eventuala flexibilitate a şasiului.

8.În cazul vehiculelor cisternă, dacă sunt folosite pentru fixarea cisternei pe şasiu suporturi orientate spre exterior, partea verticală a acestor suporturi nu trebuie să aibă lungimea mai mică decât înălţimea şasiului de care sunt legate.

9.În cazul vehiculelor cu suprastructură basculantă, în absenţa unei supraînălţări a cadrului şasiului (şasiu fals), destinat repartizării eforturilor, axele de pivotare ale suprastructurii basculante spre spate trebuie să fie situate cât mai aproape cu putinţă de punctele din spate de fixare ale arcurilor, pentru a micşora eforturile suplimentare de flexiune exercitate pe şasiu în timpul basculării.

10.În cazul suprastructurilor care basculează doar spre spate, acestea trebuie prevăzute cu plăci de ghidaj, care să dirijeze lateral suprastructura atunci când coboară pe şasiu. Suprastructura vehiculului nu trebuie să fie excesiv de zgomotoasă atunci când vehiculul nu este încărcat.

Anexa nr. 12

la reglementări

P R O T E C Ţ I A

ocupanţilor autovehiculelor contra deplasării mărfurilor (încărcăturii)

1.Amenajarea autovehiculelor trebuie să reducă riscurile la care se expun conducătorul auto şi ceilalţi ocupanţi ai autovehiculului, în cazul unei deplasări a încărcăturii spre înainte, în cazul unei frânări bruşte.

2.Pe aceste autovehicule ocupanţii trebuie să fie protejaţi de o structură de protecţie sau de un perete capabil să reziste fără să se rupă la o forţă statică uniform repartizată, de 800 daN pe tona de încărcatură utilă autorizată, orientată orizontal şi paralel cu planul longitudinal median al autovehiculului. Acest element de protecţie poate fi amovibil.

3.Lăţimea elementului de protecţie (măsurată perpendicular pe axa longitudinală mediană a autovehiculului) trebuie să fie cel puţin egală cu lăţimea spaţiului prevăzut pentru ocupanţi; în cazul unei cabine independente lăţimea sa trebuie să fie cel puţin egală cu lăţimea acestei cabine.

4.Înălţimea elementului de protecţie trebuie să fie de cel puţin 800 mm deasupra platformei pentru încărcătură în cazul unei cabine independente sau egală cu înălţimea totală a compartimentului pentru încărcatură dacă nu există cabină independentă.

5.Elementul de protecţie trebuie să fie fixat direct pe şasiu, pe platforma pentru încărcătură sau, eventual, pe structură. Ancorarea acestei platforme pe şasiu trebuie să fie în măsură să reziste şocului transmis. Atunci când cabina este integrată caroseriei, elementul de protecţie poate fi fixat la caroserie sau să facă parte integrantă din aceasta. În cazul unui autotractor cu şa nu este necesar un element de protecţie pe acesta, dar un asemenea element trebuie montat în mod obligatoriu în faţa platformei pentru încărcătură a semiremorcii.

6.În afară de acesta, atunci când autovehiculul sau semiremorca este încărcată cu stâlpi, tuburi, grinzi, foi de tablă sau încărcături similare care pot, în cazul slăbirii ancorajului, să pătrundă în mod periculos în cabina autovehiculului sub efectul unei frânări bruşte, elementul de protecţie trebuie să aibă o rezistenţă cel puţin egală cu cea a unei table de oţel de o grosime minimă de 3 mm.

7.Atunci când un autovehicul este echipat cu o ramă sau o traversă aşezată în spatele cabinei pentru a suporta sarcini lungi, precum grinzi, stâlpi, aceasta trebuie să fie în măsură să reziste efectului combinat a doua forţe, fiecare de 580 daN pe tona de sarcină utilă autorizată, exercitată spre înainte şi în jos pe marginea ramei.

8.Aceste prescripţii nu sunt obligatorii pentru autoturisme, chiar atunci când ele transportă mărfuri, şi nici pentru autovehiculele cisternă specializate şi vehiculele speciale destinate transportului de containere sau pentru vehiculele speciale destinate transportului de obiecte indivizibile, dacă aceste vehicule şi circulaţia lor fac obiectul unei reglementări speciale.

9.La autovehiculele din categoria N1 geamul cabinei poate fi protejat cu o plasă metalică.

1.Autoscreper

2.Autocositoare

C A T A L O G

cu exemple de maşini autopropulsate pentru lucrări

Anexa nr. 13

la reglementări

3.Autovehicul pentru marcarea drumurilor

4.Buldozer pe pneuri sau şenile

5.Combină agricolă pentru recoltat cereale sau furaje

6.Cilindru compresor pentru drumuri

7.Concasor de piatră autopropulsat

8.Electrocar cu diverse agregate (sudură, grup electrogen, pompă)

9.Excavator

10.Locomobilă

11.Macara-turn autopropulsată

12.Macara - graifăr

13.Maşină cu rotor de săpat şanţuri

14.Maşină autopropulsată multifuncţiuonală pentru lucrări terasiere

15.Maşină autopropulsată pentru decopertarea îmbrăcăminţii asfaltice de pe drumuri

16.Maşină autopropulsată pentru turnat asfalt 17; Maşină autopropulsată de forat

18.Maşină autopropulsată pentru construcţia şi întreţinerea drumurilor

19.Maşină autopropulsată pentru finisarea drumurilor

20.Autostivuitor

21.Plug de zăpadă autopropulsat

22.Freză autopropulsată pentru canale

23.Şasiu autopropulsat cu ferăstrău pentru tăiat lemne

24.Troliu autopropulsat

25.Utilaj multifuncţional pentru întreţinerea drumurilor

26.Vehicul pentru pompieri pentru derularea furtunurilor de apă

27.Vehicul pentru măcinat şi compactat deşeuri

28.Vehicul pentru tăiat şi compactat deşeuri de tablă.

V A L O R I L E

emisiilor poluante limită admise la omologarea autovehiculelor conform directivelor Uniunii Europene

Directiva 70/220/CE, modificată prin Directiva 96/69/CE (EURO 2) - încercare de tip I

Anexa nr. 14

la reglementări

Categoria autovehiculului		Masa de referinţă MR (kg)	Valori limită
			CO L1 (g/km)		HC+NOx L2 (g/km)		Particule L3 (g/km)
			benzină	Diesel	benzină	Diesel3)	Diesel3)
M1)		toate	2,2	1,0	0,5	0.7(0,9)	0,08(0,10)
2) N1	Categoria I	MR<1250	2,2	1,0	0,5	0,7 (0,9)	0,08(0,10)
	Categoria II	1250<1700	4,0	1,25	0,6	1,0 (1,3)	0,12(0,14)
	Categoria III	1700	5,0	1,5	0,7	1,2 (1,6)	0,17(0,20)

1) Cu excepţia:

–autovehiculelor cu mai mult de 6 locuri, inclusiv al conducătorului;

–autovehiculelor a căror masă maximă tehnic admisibilă depăşeşte 2.500 kg.

2) Şi autovehiculele M precizate la nota 1).

3) Valorile din paranteză pentru motoare Diesel cu injecţie directă până la 30 septembrie1999.

Directiva 70/220/CEE, modificată prin Directiva 98/69/CE - treapta A (EURO 3) - încercare de tip I

		Masa de referinţă MR (kg)	Valori limită
			CO		HC		NOx		HC+ NOx		Particule 1)
			L1 (g/km)		L2 (g/km)		L3 (g/km)		L2+ L3 (g/km)		L4 (g/km)
Categoria	Grupa		Benzină	Diesel	Benzină	Diesel	Benzină	Diesel	Benzină	Diesel	Diesel
M2)	-	Toate	2,3	0,64	0,20	-	0,15	0,50	-	0,56	0,05
3) N1	I	MR < 1305	2,3	0,64	0,20	-	0,15	0,50	-	0,56	0,05
	II	1305 < MR < 1760	4,17	0,80	0,25	-	0,18	0,65	-	0,72	0,07
	III	1760 < MR	5,22	0,95	0,29	-	0,21	0,78	-	0,86	0,10

1) Pentru motoarele Diesel.

2) Cu excepţia autovehiculelor cu masa totală tehnic admisibilă mai mare de 2.500 kg.

3) Şi vehiculele M precizate la nota 2).

Directiva 70/220/CEE, modificată prin Directiva 98/69/CE - treapta B (EURO 4) - încercare de tip I

		Masa de referinţă MR (kg)	Valori limită
			CO		HC		NOx		HC+ NOx		Particule 1)
			L1 (g/km)		L2 (g/km)		L3 (g/km)		L2+ L3 (g/km)		L4 (g/km)
Categoria	Grupa		Benzină	Diesel	Benzină	Diesel	Benzină	Diesel	Benzină	Diesel	Diesel
M2)	-	Toate	1,0	0,50	0,10	-	0,08	0,25	-	0,30	0,025
3) N1	I	MR < 1305	1,0	0,50	0,10	-	0,08	0,25	-	0,30	0,025
	II	1305 < MR < 1760	1,81	0,63	0,13	-	0,10	0,33	-	0,39	0,04
	III	1760 < MR	2,27	0,74	0,16	-	0,11	0,39	-	0,46	0,06

1) Pentru motoarele Diesel

2) Cu excepţia autovehiculelor cu masa totală tehnic admisibilă mai mare de 2.500 kg

3) Şi vehiculele M precizate la nota 2).

Directiva 88/77/CEE, modificată prin Directiva 91/542/CEE - treapta B (EURO 2)

CO (g/kWh)	HC (g/kWh)	NOx (g/kWh)	Particule (g/kWh)
4,0	1,1	7,0	0,151)

1) Până la 30 septembrie 1997 valoarea emisiilor de particule ale motoarelor a căror cilindree unitară este mai mică de 0,7 dm3 şi turaţia nominală mai mare de 3.000 rot/min este fixată la 0,25 g/kWh.

Directiva 88/77/CEE, modificată prin Directiva 1999/96/CE - treapta A (EURO 3)

ciclul	CO (g/kWh)	HC (g/kWh)	NOx (g/kWh)	Particule (g/kWh)		Opacitatea (m-1)
ESC şi ELR	2,1	0,66	5,0	0,10	0,131)	0,8

1) Pentru motoare cu cilindree unitară mai mică de 0,7 dm3 şi turaţia nominală mai mare de 3.000 rot/min

ciclul	CO (g/kWh)	NMHC (g/kWh)	2) CH4 (g/kWh)	NOx (g/kWh)	Particule3) (g/kWh)
ETC 1)	5,45	0,78	1,6	5,0	0,16	0,214)

1) Condiţiile care permit verificarea dacă încercările ETC sunt acceptabile (conform anexei III, apendicele 2, pct. 3.9 din directivă), atunci când este vorba de măsurarea emisiilor motoarelor alimentate cu gaz (LPG sau GNC) şi de a le compara cu valorile limită aplicabile fixate vor fi reexaminate şi, dacă este nevoie, modificate prin procedura prevăzută la art. 13 din Directiva 70/156/CE.

2) Pentru motoare alimentate cu gaz (LPG sau GNC).

3) Nu este aplicabilă pentru motoarele alimentate cu gaz (LPG sau GNC).

4) Pentru motoare a căror cilindree unitară este mai mică de 0,75 dm3 şi turaţia nominală mai mare de 3.000 rot/min.

Directiva 88/77/CEE, modificată prin Directiva 1999/96/CE - treapta B1 (EURO 4)

ciclul	CO (g/kWh)	HC (g/kWh)	NOx (g/kWh)	Particule (g/kWh)	Opacitatea (m-1)
ESC şi ELR	1,5	0,46	3,5	0,02	0,5

ciclul	CO (g/kWh)	NMHC (g/kWh)	1) CH4 (g/kWh)	NOx (g/kWh)	Particule2) (g/kWh)
ETC	4,0	0,55	1,1	3,5	0,03

1) Pentru motoare alimentate cu gaz (LPG sau GNC).

2) Nu este aplicabilă pentru motoarele alimentate cu gaz (LPG sau GNC).

Pentru omologarea treapta A măsurarea se efectuează conform ciclurilor ESC şi ELR pentru motoarele Diesel tradiţionale, inclusiv pentru cele echipate cu sisteme de injecţie electronică, dispozitive de reciclare a gazelor evacuate (EGR) şi/sau catalizatori de oxidare, iar conform ciclului ETC pentru motoarele diesel echipate cu sisteme avansate de posttratare a gazelor evacuate, inclusiv catalizatori de NOx şi/sau filtre de particule.

Pentru omologarea treapta B1 măsurarea se efectuează conform ciclurilor ESC, ELR şi ETC.

Pentru motoarele Diesel alimentate cu gaz (LPG sau GNC) măsurarea se efectuează conform ciclului ETC.

Anexa nr.15

la reglementări

CONDIŢII PRIVIND ECHIVALENŢA DINTRE ANUMITE SUSPENSII NEPNEUMATICE

ŞI SUSPENSIILE PNEUMATICE PENTRU AXA SAU AXELE MOTOARE ALE VEHICULELOR

1 DEFINIŢIA NOŢIUNII DE SUSPENSIE PNEUMATICĂ

Un sistem de suspensie se numeşte pneumatic atunci când efectul de arc este asigurat în proporţie de cel puţin 75% de un dispozitiv pneumatic.

2 ECHIVALENŢA

Pentru a fi recunoscută echivalentă cu o suspensie pneumatică, suspensia trebuie să corespundă următoarelor criterii:

2.1 atunci când masa suspendată pe o axă motoare sau o axă cuplată este supusă temporar unei oscilaţii verticale libere de joasă frecvenţă, frecvenţa şi amortizarea, măsurate atunci când dispozitivul de suspensie suportă sarcina maximă, trebuie să se situeze în limitele definite la punctele 2.2 la 2.5;

2.2 fiecare axă trebuie să fie echipată cu amortizoare hidraulice. Pe axele tandem, amortizoarele hidraulice trebuie astfel poziţionate încât să reducă la minimum oscilaţiile axelor cuplate;

2.3 coeficientul mediu de amortizare D trebuie să fie mai mare de 20% din amortizarea critică pentru o suspensie echipată cu amortizoare hidraulice, în stare normală de funcţionare;

2.4 nivelul maxim de amortizare al suspensiei, după eliminarea sau neutralizarea tuturor amortizoarelor hidraulice, nu trebuie să depăşească 50% din coeficientul mediu de amortizare D;

2.5 frecvenţa maximă a masei suspendate pe axa motoare sau axa cuplată, în timpul unei oscilaţii verticale libere şi temporare, nu trebuie să depăşească 2 Hz;

2.6 frecvenţa şi amortizarea suspensiei sunt definite la punctul 3. Procedurile de încercare pentru măsurarea frecvenţei şi amortizării sunt descrise la punctul 4.

3 DEFINIREA FRECVENŢEI ŞI AMORTIZĂRII

În această definiţie se consideră o masă suspendată M (kg) pe o axă motoare sau cuplată. Axa are, între suprafaţa drumului şi masa suspendată, o rigiditate verticală totală de K newtoni/metru (N/m) şi un coeficient de amortizare total de C newtoni/metru pe secundă (Ns/m), Z fiind deplasarea verticală a masei suspendate. Ecuaţia mişcării de oscilaţie liberă a masei suspendate este:

d 2 Z M !image

dt 2

dZ

!image

C

 dt

 kZ  0

!image

M  4M 2

K

C 2

Frecvenţa oscilaţiei masei suspendate F (rad/s) este:

F 

!image

KM

Amortizarea este critică atunci când: C = Co, unde:

C0  2

Factorul de amortizare, ca fracţie a amortizării critice este C/Co.

În timpul oscilaţiei libere şi temporare a masei suspendate, mişcarea verticală a masei va urma o curbă sinusoidală amortizată (figura 2). Frecvenţa se poate evalua măsurând timpul, atâta vreme cât ciclurile oscilaţiei sunt observabile. Amortizarea se poate evalua măsurând înălţimea vârfurilor oscilaţiilor succesive care se produc în aceeaşi direcţie. Presupunând că amplitudinile vârfurilor primului şi celui de al doilea ciclu de oscilaţii sunt A1 şi A2, coeficientul de amortizare D este:

!image

D  C

C0

1

!image

 2

ln A1

!image

A2

ln fiind logaritmul natural al coeficientului de amplitudine.

4.PROCEDURA DE ÎNCERCARE

Pentru a determina experimental coeficientul de amortizare D, factorul de amortizare după eliminarea amortizoarelor hidraulice şi frecvenţa F a suspensiei, vehiculul încărcat trebuie:

a)să coboare cu viteză redusă (5 km/h + 1 km/h) o treaptă de 80 mm având profilul indicat în figura 1. Oscilaţiile temporare de analizat în ceea ce priveşte frecvenţa şi amortizarea se produc după ce roţile axei motoare au depăşit treapta

sau

b)să fie apăsată de şasiu astfel încât sarcina pe axa motoare să fie de 1,5 ori faţă de valoarea sa statică maximă. Imediat după eliberarea vehiculului se analizează oscilaţia rezultantă

sau

c)să fie ridicată de şasiu astfel încât masa suspendată să fie ridicată cu 80 mm în raport cu axa motoare. Imediat după eliberarea vehiculului se analizează oscilaţia rezultantă

sau

d)să fie supus altor proceduri, în măsura în care echivalenţa acestora a fost demonstrată de către constructor şi acceptată de serviciul tehnic.

Vehiculul trebuie echipat cu un traductor de deplasare verticală, montat între axa motoare şi şasiu, chiar deasupra axei motoare. Citirea traseului permite, pe de o parte, măsurarea timpului scurs între vârfurile primei şi celei de a doua comprimări, pentru a se obţine frecvenţa F şi, pe de altă parte, măsurarea coeficientului de amplitudine pentru obţinerea amortizării. Pentru axele motoare duble, se montează traductoare între fiecare axă şi şasiu chiar deasupra axelor.

Figura 1

Treapta pentru testarea suspensiei

!image

Figura 2

Răspunsul amortizării tranzitorii

!image

Regia Autonomă

e>:r1i t:<> rLt-1 O ficia,1

!image

în pas cu timpu.I

Centrul pentru relaţii cu publicul

!image

Şos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sector 5, Bucureşti

Tel.: 411.58.33

Fax: 410.77.36

E-mail: multimedia@ramo.ro Website: www .monitoruloficial.ro

PROMPT, COMOD, MODERN ŞI UŞOR DE UTILIZAT

Prompt, comod, modern - prin procurarea electronică a Monitorului Oficial al României atât în sistem abonament, cât şi selectiv, a anumitor numere ale Monitorului Oficial al României sau acte normative.

OPERATIVITATE

!image

Transmiterea Monitorului Oficial al României se face prin e-mail, zilnic, pe măsura apariţiei acestuia, intrându-se în posesia lui în ziua tipăririi. Fiecare Monitor Oficial este cuprins într- • •

şi se citeşte cu Acrobat Reader recepţiona şi a utiliza•

e-mail şi Acro Internet

COLECfII TEMATICE pe suport electronic

Legislaţie privind jocurile de noroc* 2,3 EUR

Legislaţie în domeniul asistenţei meclicale* 7,8 EUR

Legislaţie privind nonnele de medicina muncii* 3,5 EUR

Legislaţie privind dezvoltarea regională a României şi regimul zonelor defavorizate* 3,7 EUR

Legislaţia viei şi vinului* 4,3 EUR

Legislaţie în domeniul silviculturii protecţiei vânatului* 9,1 EUR

Legislaţie privind investiţiile directe şi dezvoltarea activităţii economice* 0,7 EUR

Reglementări privind concesionările în domeniul sanitar-veterinar 1,4 EUR

Reglementări privind locuinţa- ediţia a IV-a* 6,6 EUR

–ublic de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale* 3 EUR

–• • "locii* 4,1 EUR

–2,3EUR

urile publice 5,8 EUR

. 12,5 EUR

ea autoturismelor 1,1 EUR

. 4,1 EUR

Pitţ înEUR/vmiunc

•'-mdmiaaaămilfliali

afe penoa combin

prezentarea ac

–cu menţionarea ti care a fqst publicat.

Abonament pe anul 2003 la Monitorul Oficial

Partea I, în limba maghiară - 120 EUR.

Abonament pe anul 2003 la Monitorul Oficial

Partea a II-aDezbateri parlamentare - 192 E

Abonament pe anul 2003 la Monitorul Oficial al R

Partea a III-a - Publicaţii şi anunţuri - 60 EUR.

Abonament pe anul 2003 la Monitorul Oficial al României,

Partea a IV-a - Publicaţii ale agenţilor economici - 228 EUR.

Abonament pe anul 2003 la Monitorul Oficial al României,

Partea a VI-a -Achiziţii publice -192 EUR.

Prin aceleaşi mijloace multimedia (e-mai CD, dischete):

, 1)

Vol.46- , ..........3,2 7,1 7,8

Vol.47-A r_easigurăriînRornarua...........................................................0,6 1,2 1,1

Vol.48-Fondulfunciar* 7,2 15,314,8

3 8 8

Vol.49- Rţglernentări privind locuin *....................................................,............ 3,3 7,1 6,8

–colecţia electronică a Monitorului Oficial, Partea I şi

\-. •. /taka n!f fÎe: ·ş;

–i .i i;;"it i '

8 2

,2 '

Partea Ibis (numere incluse în abonament)

1989-2002 (319 EUR)

–selecţii Monitorul Oficial, Partea I, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a, Partea a V-a, Partea a VI-a (0,08 EUR/pag.)

–versiunea electronică a lucrării "Actele publicate în Monitoru] Oficial al României, Partea I - 22 dec. 1989 -

31 ian. 2002" - lucrare ce cuprinde titlurile actelor normative

eleTeleviziune*...........................................................................................1 2,2 2,2

Vol.52 - Prevenirea, sc pei:irea s c oi:iarea fap«;lor corupţie ...............0,5 1 1 Vol.53 -!leglernentăn pnvtnd corupva şi coma orgaruzata..................................1,3 2,8 2,8 Vol.54- l.egislatie privmd P,rivatizarţ societăţilor comerciale clin turism*........0,7 1,4 1,4 1,4

Vol.55-Statutul fiincţionaiilor publia...................................................................2,1 4,4 4,2

Vol.56-Adrnini_straţia.p licălocală*....................................................................4,1 8,5 8,5

Vol.57 - Protec\J? copifulw 5,6 11,811,6

Vol.

58.j al W10r.!rnob e.preluate în mod abuziv*......................1,4 2,8 2,7

Vol.59-1.egislave pnvmd. pub ······:········:··:···:·····::·····::····························· 6,2 6,4

publicate în perioada menţionată, cu indicarea actelor normative ce au adus modificări şi/sau completări (15 EUR).

Vol. 0- e§ 7: ; = :ti:p;:. ·.4,6 10,1 9,4

6

!image

Preturile includ T.V.A.

Plata se face în lei, la cursul de schimb (B.N.R.) din ziua efectuării plăţii.

Vol.6-1ef:;;;f ; = r : i: !.\ !. ··:······:···············.4,8 9,8 9,8 Vol.62- Reglernentan pnvind tntreprinclerile llllC1 şi rru1locu - FJSCalitatea..........6 12 tt,9

!image

* Aceste lucrări conţin acte normative care au fost ulterior modificate şi/sau abrogate.

!image

P R E Ţ U R I L E

publicaţiilor legislative pentru anul 2003

–pe suport tradiţional -

Nr. Nr. crt. Denumirea publicaţiei anual de apariţii		Valoarea abonamentului anual - lei -	Trim. I	Valoarea abonamentului trimestrial - lei - Trim. II Trim. III		Trim. IV
1. Monitorul Oficial, Partea I, în limba română	710	7.900.000	1.975.000	2.172.500	2.389.750	2.628.750
2. Monitorul Oficial, Partea I, în limba română, numere bis*)	50	1.480.000	-	-	-	-
3. Monitorul Oficial, Partea I, în limba maghiară	250	6.585.000	1.646.250	1.646.250	1.646.250	1.646.250
4. Monitorul Oficial, Partea a II-a	300	10.380.000	2.595.000	2.595.000	2.595.000	2.595.000
5. Monitorul Oficial, Partea a III-a	700	2.105.000	526.250	526.250	526.250	526.250
6. Monitorul Oficial, Partea a IV-a	2.100	8.900.000	2.225.000	2.225.000	2.225.000	2.225.000
7. Monitorul Oficial, Partea a VI-a	250	8.195.000	2.048.750	2.048.750	2.048.750	2.048.750
8. Colecţia Legislaţia României	4	2.070.000	517.500	569.250	626.150	688.750
9. Colecţia de hotărâri ale Guvernului şi alte acte normative	12	3.450.000	862.500	948.750	1.043.600	1.147.950
10. Repertoriul actelor normative	1	520.000	-	-	-	-
11. Decizii ale Curţii Constituţionale	1	390.000	-	-	-	-
12. Ediţii trilingve	12	2.075.000	-	-	-	-

*)Cu excepţia numerelor bis în care se publică acte cu un volum extins şi care interesează doar un număr restrâns de utilizatori.

Publicaţiile Regiei Autonome „Monitorul Oficial" menţionate la punctele 1-7 sunt purtătoare de T.V.A. în cotă de 19%, iar cele menţionate la punctele 8-12 sunt scutite de T.V.A.

Pentru siguranţa clienţilor, abonamentele la publicaţiile Regiei Autonome „Monitorul Oficial" se pot efectua prin următorii difuzori:

◆ COMPANIA NAŢIONALĂ „POŞTA ROMÂNĂ" - S.A. - prin oficiile sale poştale

◆ RODIPET - S.A. - prin toate filialele

◆ INTERPRESS SPORT - S.R.L. - Bucureşti, str. Hristo Botev nr. 6

(telefon/fax: 313.85.07; 313.85.08; 313.85.09)

◆ PRESS EXPRES - S.R.L. - Otopeni, str. Flori de Câmp nr. 9 (telefon/fax: 772.66.87; 0745.133.712)

◆ M.T. PRESS IMPEX - S.R.L. - Bucureşti, bd. Basarabia nr. 256 (telefon/fax: 255.48.15; 255.48.16)

◆ INFO EUROTRADING - S.A. - Bucureşti, Splaiul Independenţei nr.202A (telefon/fax: 212.73.54)

◆ ZIRKON MEDIA - S.R.L. - Bucureşti, bd. Nicolae Grigorescu nr. 29A, bl. N22, ap. 38 (telefon/fax: 340.31.09)

◆ ACTA LEGIS - S.R.L. - Bucureşti, str. Banul Udrea nr. 10, (telefon/fax: 411.91.79)

◆ CURIER PRESS - S.R.L. - Braşov, str. Traian Grozăvescu nr. 7 (telefon/fax: 0268/47.05.96)

◆ ELIDA - S.R.L. - Braşov, str. Bisericii Române nr. 92 (telefon/fax: 0268/47.74.64)

◆ MIMPEX - S.R.L. - Hunedoara, str. Ion Creangă nr. 2, bl. 2, ap. 1 (telefon/fax: 0254/71.92.43)

◆ CALLIOPE - S.R.L. - Ploieşti, str. Candiano Popescu nr. 36 (telefon/fax: 0244/51.40.52, 0244/51.48.01)

Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.

Textul actului

Anexă

Capitolul IObiectul şi domeniul de aplicare

Capitolul IIProceduri de aplicare a prezentei reglementări

Capitolul IIIDefinirea categoriilor de folosinţă ale vehiculelor rutiere

Capitolul IVCondiţii tehnice privind construcţia şi echiparea vehiculelor rutiere

Capitolul V1 Biciclete

Capitolul VIVehicule exceptate de la procedura de certificare şi omologare pentru circulaţie pe drumurile publice sau de la prevederile prezentelor reglementări

Capitolul VIIDispoziţii tranzitorii şi finale

Anexa nr. 1

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3

Anexa nr. 4

Anexa nr. 5

Anexa nr.6

Anexa nr. 7

Anexa nr. 8

Anexa nr. 9

Anexa nr. 10

Anexa nr. 11

Anexa nr. 12

Anexa nr. 13

Anexa nr. 14

Anexa nr.15

Partea a II-aDezbateri parlamentare - 192 E

Partea Ibis (numere incluse în abonament)