Decizie nr. 499 din 16 noiembrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Elena Camelia Stemate în Dosarul nr. 1.431/2003 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi susţinând totodată că nu există un text constituţional care să interzică stabilirea prin lege a taxelor de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.431/2003, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Elena Camelia Stemate într-o cauză având ca obiect acţiunea de partaj a bunurilor comune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece restrâng accesul liber la justiţie pentru persoanele lipsite de mijloace băneşti şi creează, prin aceasta, o inegalitate între cetăţeni.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece liberul acces la justiţie nu implică şi gratuitatea serviciului public al justiţiei, astfel că nu se poate reţine existenţa unei contrarietăţi între dispoziţiile legale atacate şi prevederile Constituţiei.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în absenţa unei prevederi constituţionale care să impună gratuitatea serviciului justiţiei, iar pe de altă parte, potrivit art. 21 din Legea nr. 146/1997, instanţa de judecată are posibilitatea să acorde înlesniri la plata taxelor judiciare de timbru în condiţiile prevăzute de art. 74-81 din Codul de procedură civilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, având următorul conţinut:

–Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

(2)Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.

(3)Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

(4)Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

(5)În situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare."

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea fundamentală nu prevede gratuitatea justiţiei. În aceste condiţii legiuitorul este liber să stabilească, pentru judecarea unor categorii de cauze, taxe judiciare de timbru, acoperind pe această cale o parte din cheltuielile efectuate pentru funcţionarea serviciului public al justiţiei, obligaţie impusă de altfel de art. 56 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia: "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice."

Ca atare, susţinerea autorului excepţiei, în sensul că instituirea taxelor de timbru este de natură să restrângă accesul la justiţie, nu poate fi primită.

Legea nr. 146/1997, aşa cum a fost modificată prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, prevede în art. 21 alin. (1) că "Instanţa judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în condiţiile art. 74-81 din Codul de procedură civilă", eliminând astfel restrângerea accesului la justiţie din lipsa ori din puţinătatea mijloacelor băneşti.

Pe de altă parte, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie.

Pentru motivele invocate mai sus nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie, plata taxei de timbru nereprezentând o restrângere a accesului liber la justiţie.

Nu se poate primi nici susţinerea că dispoziţia legală criticată este de natură să genereze inegalitate între cetăţeni, legea fiindu-le aplicabilă, fără discriminări, tuturor persoanelor aflate în situaţia de a plăti o taxă judiciară de timbru.

Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, raportat la prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, şi Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, respingând de fiecare dată excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Elena Camelia Stemate în Dosarul nr. 1.431/2003 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu