Norme din 31 iulie 2009

Capitolul IDreptul de stabilire al unui intermediar în asigurări/reasigurări pe teritoriul României

Articolul 1

Orice intermediar în asigurări/reasigurări, autorizat şi/sau înregistrat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, poate să exercite, pe teritoriul României, activitatea de intermediere în asigurări/reasigurări, în baza dreptului de stabilire, cu notificarea prealabilă a autorităţii competente din statul membru de origine.

Articolul 2

Autoritatea competentă din statul membru de origine transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în procesul de notificare, următoarele documente şi informaţii:

a)formularul de notificare privind intermediarii în asigurări/reasigurări, în forma prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentele norme;

b)structura organizatorică a intermediarului;

c)copia documentului care atestă autorizarea/înregistrarea;

d)numele şi competenţele conducătorului general, care are capacitatea să reprezinte şi să angajeze sucursala în relaţiile cu terţii, pe teritoriul României.

Capitolul IILibertatea de a presta servicii a unui intermediar în asigurări/reasigurări, pe teritoriul României

Articolul 3

Orice intermediar în asigurări/reasigurări, autorizat şi/sau înregistrat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, poate să exercite, pe teritoriul României, activitatea de intermediere în asigurări/reasigurări, în baza libertăţii de a presta servicii, cu notificarea prealabilă a autorităţii competente din statul membru de origine.

Articolul 4

Autoritatea competentă din statul membru de origine transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor formularul de notificare, în forma prevăzută în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentele norme, privind intermediarii care i-au comunicat intenţia de a exercita, pe teritoriul României, activităţi de intermediere în asigurări/reasigurări, în baza libertăţii de a presta servicii.

Capitolul IIIActivitatea de control

Articolul 5

Intermediarul în asigurări/reasigurări, cu domiciliul sau sediul social într-un stat membru, care doreşte să exercite activitate de intermediere în asigurări/reasigurări pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, are obligaţia respectării şi se supune reglementărilor legislaţiei române.

Articolul 6

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită unui intermediar în asigurări/reasigurări, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, orice informaţii şi documente necesare, în vederea verificării respectării de către acesta a legislaţiei naţionale.

Articolul 7

În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată nerespectarea prevederilor legislaţiei naţionale de către intermediarii în asigurări/reasigurări, care exercită activităţi pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, solicită acestora să adopte măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.

Articolul 8

În cazul în care Comisia de Supravegherea a Asigurărilor constată că intermediarul în asigurări/reasigurări nu adoptă toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei şi are motive să considere că activităţile acestuia pot dăuna pieţei asigurărilor, informează autoritatea competentă din statul membru de origine. Autoritatea respectivă verifică dacă intermediarul în cauză respectă cerinţele prudenţiale şi informează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la orice decizie pe care o adoptă.

Articolul 9

În situaţia în care măsurile luate de autoritatea competentă din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate şi/sau insuficiente şi dacă intermediarul în cauză continuă să încalce prevederile legislaţiei naţionale, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îşi exercită atribuţiile ce îi revin conform legii, fiind în drept să aplice sancţiunile prevăzute de lege, inclusiv interzicerea desfăşurării activităţii de intermediere în asigurări/reasigurări pe teritoriul României.

Articolul 10

Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor intermediarii în asigurări/reasigurări pot face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei. Plângerea adresată Curţii de Apel nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsurile dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Articolul 11

Înaintea retragerii autorizaţiei unui intermediar sau a radierii acestuia din registrul special, autoritatea competentă din statul membru de origine informează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la intenţia sa.

Articolul 12

Activităţile de publicitate ale intermediarilor în asigurări/reasigurări trebuie să fie efectuate cu respectarea prevederilor legale, în scopul protejării interesului public.

Articolul 13

În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată încălcarea prevederilor art. 12 de către intermediarii în asigurări/reasigurări, care îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, solicită încetarea imediată a acestor practici, în caz contrar urmând să informeze autoritatea competentă din statul membru de origine.

Articolul 14

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă măsurile necesare pentru a asigura publicarea corespunzătoare a condiţiilor în care trebuie să se desfăşoare activitatea de intermediere în asigurare/reasigurare, pe teritoriul României.

Articolul 15

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor oferă autorităţii competente din statul membru de origine, atunci când i se aduc la cunoştinţă, informaţii specifice, adecvate exercitării controlului prudenţial.

Articolul 16

Informaţiile menţionate la art. 15 se pot referi la standardele de conduită profesională, la practicile comerciale neadecvate, la persoanele fizice din conducerea intermediarului în asigurări/reasigurări sau la reclamaţiile primite de la asiguraţi, de la beneficiarii poliţelor de asigurare sau de la terţe persoane interesate.

Capitolul IVDispoziţii comune

Articolul 17

În cazul primirii unei notificări incomplete, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită imediat autorităţii competente din statul membru de origine să îi furnizeze informaţiile netransmise.

Articolul 18

Comisia de Supravegherea a Asigurărilor comunică, în scris şi cât mai curând posibil după primirea notificării, autorităţii competente din statul membru de origine cadrul legal şi condiţiile în care trebuie să se desfăşoare activitatea de intermediere pe teritoriul României, prevăzute în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentele norme.

Articolul 19

Autoritatea competentă din statul membru de origine aduce la cunoştinţa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor orice modificare a informaţiilor notificate conform prevederilor art. 2 şi 4.

Articolul 20

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor confirmă, fără întârziere, primirea acestor informaţii, printr-o scrisoare sau prin orice alte mijloace convenite cu autoritatea competentă în cauză.

Articolul 21

Toate informaţiile se transmit în limba engleză sau în limba convenită între Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi autoritatea respectivă.

Articolul 22

În cazul în care un intermediar în asigurări/reasigurări desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi care nu au fost cuprinse în notificarea transmisă de autoritatea competentă din statul membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează imediat autoritatea respectivă.

Articolul 23

Autoritatea competentă din statul membru de origine informează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor despre măsurile adoptate în privinţa intermediarului în asigurări/reasigurări, inclusiv despre orice sancţiune aplicată acestuia.

Articolul 24

Prezentele norme transpun prevederile Directivei 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea în asigurări şi ale Protocolului referitor la cooperarea dintre autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, în special cu privire la aplicarea Directivei 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea în asigurări.

Anexa 1

la norme

FORMULAR DE NOTIFICARE

privind intermediarii în asigurări/reasigurări

care desfăşoară activitate pe teritoriul României,

în baza dreptului de stabilire

Font 9

Anexa 2

la norme

FORMULAR DE NOTIFICARE

privind intermediarii în asigurări/reasigurări care

desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza libertăţii

de a presta servicii

Font 9

Anexa 3

la norme

CADRUL LEGAL ŞI CONDIŢIILE

în care trebuie să se desfăşoare activitatea de

intermediere în asigurări/reasigurări, pe teritoriul României

Cadrul legal ce trebuie respectat, în interesul public ("general good"), de către societăţile de asigurare/reasigurare care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, este următorul:

1.Legislaţia specifică asigurărilor:

a)Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;

b)Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.111/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienţilor;

c)Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 24/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor

privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor.

2.Dreptul civil: Codul civil.

3.Dreptul muncii: Codul muncii.

4.Oficiul Naţional al Registrului Comerţului:

a)Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b)Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

5.Regimul taxelor fiscale: Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

6.Drepturile din publicitate, comunicare şi dreptul la proprietate:

a)Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 187/2006 privind codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare;

b)Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare;

c)Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare;

d)Legea nr. 56/2003 pentru ratificarea Convenţiei europene privind televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei, adoptată la Strasbourg la 5 mai 1989, şi acceptarea Protocolului de amendare a Convenţiei europene privind televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei, adoptat la Strasbourg la 1 octombrie 1998.

7.Protecţia consumatorului:

a)Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată;

b)Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

8.Sancţiunile internaţionale: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009.