Lege
Lege Nr. 8 din 14 martie 1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996
Textul actului · 154 de articole
100%
privind dreptul de autor şi drepturile conexe
Parlamentul României adopta prezenta lege.
(1)Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală, este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comporta atribute de ordin moral şi patrimonial.
(2)Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejata, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată.
Recunoaşterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază şi nu exclude protecţia acordată prin alte dispoziţii legale.
(1)Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera.
(2)În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decît autorul.
(3)Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii.
(1)Se prezuma a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima data la cunoştinţa publică.
(2)Când opera a fost adusă la cunoştinţa publică sub forma anonima sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de către persoana fizica sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul autorului, atât timp cît acesta nu-şi dezvaluie identitatea.
(1)Este opera comuna opera creata de mai mulţi coautori, în colaborare.
(2)Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiţiile prezentei legi.
(3)În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot exploata opera decît de comun acord. Refuzul consimtamintului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat.
(4)În cazul în care contribuţia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi exploatată separat, cu condiţia sa nu se prejudicieze exploatarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori.
(5)În cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine coautorilor în proportiile pe care aceştia le-au convenit. În lipsa unei convenţii, remuneraţia se împarte proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili.
(1)Este opera colectivă opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, data fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.
(2)În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creata.
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
a)scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b)operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c)compozitiile muzicale cu sau fără text;
d)operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e)operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f)operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g)operele de arta plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, grafica, gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de arta aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h)operele de arhitectura, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectura;
l)lucrările plastice, hartile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecind de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
a)traducerile, adaptarile, adnotarile, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o munca intelectuală de creaţie;
b)culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colectiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creatii intelectuale.
Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
a)ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi inventiile, conţinute într-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b)textele oficiale de natura politica, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
c)simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d)mijloacele de plată;
e)ştirile şi informaţiile de presa;
f)simplele fapte şi date.
Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a)dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
b)dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c)dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
d)dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e)dreptul de a retracta opera, despagubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciati prin exercitarea retractarii.
(1)Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
(2)După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durata nelimitată. Dacă nu exista moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor.
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizata sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.
Utilizarea sau exploatarea unei opere da naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza:
a)reproducerea integrală sau parţială a operei;
b)difuzarea operei;
c)importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe opera, realizate cu consimţământul autorului;
d)reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate publică de execuţie sau de prezentare directa a operei;
e)expunerea publică a operelor de arta plastica, de arta aplicată, fotografice şi de arhitectura;
f)proiectia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale;
g)emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
h)transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu;
i)comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale;
j)retransmiterea nealterata, simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;
k)difuzarea secundară;
l)prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate;
m)accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conţin sau constituie opere protejate.
(1)Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanenta ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.
(2)Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vînzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(3)Nu se considera difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice.
(1)Utilizarea sau exploatarea unei opere în modurile prevăzute la art. 13 lit. d) şi e), precum şi în orice alt mod similar constituie comunicare publică.
(2)Se considera publică orice comunicare a unei opere, facuta într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se aduna un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a receptiona astfel de comunicări pot sau nu sa o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite.
(2)Redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesita autorizarea titularului dreptului de autor decît pentru închirierea şi importul acestora.
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice alta transformare a operei sale prin care se obţine o opera derivata.
(1)Autorul unei opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza închirierea originalului şi a copiilor operelor, inclusiv a operelor audiovizuale, a operelor cuprinse într-o înregistrare sonora, a unui program pentru calculator sau a unei opere care poate fi utilizata cu ajutorul unui calculator ori a oricărui alt dispozitiv tehnic, chiar după difuzarea acestora în conformitate cu consimţământul autorului.
(2)Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintă dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziţie pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect.
(1)Împrumutul public consta în punerea la dispoziţia unei persoane, cu titlu gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioadă de timp determinata, prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop. Împrumutul public nu necesita autorizarea prealabilă a autorului.
(2)Împrumutul public da dreptul titularului dreptului de autor la o remuneraţie echitabila.
(3)Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică la:
a)originalele sau copiile unor opere scrise, din biblioteci publice;
b)proiectele de structuri arhitecturale;
c)originalele sau copiile operelor de arta aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
d)originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice, ori pentru a căror utilizare exista un contract;
e)lucrările de referinţa pentru utilizare imediata sau pentru împrumuturi între instituţii;
f)operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obişnuite.
(4)Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul împrumutului public realizat în scop educativ ori cultural, prin instituţii recunoscute potrivit legii sau organizate în acest scop de către autorităţi publice.
(5)Împrumutul public al unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decît după 6 luni de la prima difuzare a operei.
Dreptul de comunicare publică prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a unor lecturi, interpretări muzicale sau scenice ori a altor forme de fixare a operei sale în înregistrări sonore sau audiovizuale.
Dreptul de difuzare secundară reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a operei sale, ulterior primei difuzari, prin oricare dintre mijloacele prevăzute la art. 13 lit. g), h), i), j) şi l).
(1)În cazul fiecărei revinzari a unei opere de arta plastica la licitaţie publică sau prin intermediul unui agent comisionar, ori de către un comerciant, autorul are dreptul la 5% din preţul de vînzare, precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera sa.
(2)Licitatorii, agenţii comisionari şi comercianţii, care intervin în vînzare, trebuie să-i comunice autorului informaţiile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol în termen de doua luni de la data vinzarii. Aceştia vor răspunde de reţinerea din preţul de vînzare şi de plată sumei corespunzătoare către autor a cotei de 5% .
(3)Drepturile prevăzute în prezentul articol constituie dreptul de suita şi nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului şi sa o pună la dispoziţia acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului sau de autor şi cu condiţia ca prin aceasta sa nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garanţie suficienta pentru securitatea operei, asigurarea operei la o sumă ce reprezintă valoarea pe piaţa a originalului, precum şi o remuneraţie corespunzătoare.
(1)Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul sa o distruga înainte de a o oferi autorului la preţul de cost al materialului.
(2)Dacă nu este posibila returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o copie de pe opera într-o maniera corespunzătoare.
(3)În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei şi de a solicita trimiterea reproducerii proiectelor.
(1)Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.
(2)Dacă opera este creata, într-o perioadă de timp, în părţi, serii, volume şi în orice alte forme de continuare, termenul de protecţie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.
(1)Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13, 16, 17, 18 şi 21 durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţa publică în mod legal. Dacă nu exista moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.
(2)Persoana care, după încetarea protecţiei dreptului de autor, aduce la cunoştinţa publică, în mod legal, pentru prima oara, o opera nepublicata înainte, beneficiază de protecţia echivalenta cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului.
Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oara la cunoştinţa publică, în mod legal.
(1)Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţa publică sub pseudonim sau fără indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţa publică a acestora.
(2)Când identitatea autorului este adusă la cunoştinţa publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), se aplică dispoziţiilor art. 25 alin. (1).
(1)Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.
(2)În cazul în care contribuţiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor.
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoştinţa publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expira după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de arta aplicată este de 25 de ani de la data creării acestora.
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 50 de ani.
Modificările neesentiale, adaugarile, taieturile sau adaptarile aduse în vederea selecţiei ori aranjarii, precum şi corectarea conţinutului unei opere sau colecţii, care sunt necesare pentru continuarea activităţii colectiei în modul în care a intentionat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecţie a acestei opere sau colecţii.
Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţa publică, după caz.
(1)Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţa publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatării normale a operei şi sa nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
a)reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsura justificată de scopul acestora;
b)utilizarea de scurte citate dintr-o opera, în scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifica întinderea citatului;
c)utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori înregistrării sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor publice de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d)reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective;
e)reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presa şi reportaje radiofonice sau televizate;
f)reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public de scurte fragmente ale conferinţelor, alocutiunilor, pledoariilor şi a altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
g)reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public a operelor în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informatiei;
h)reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, difuzarea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicată, amplasata permanent în locuri publice, în afară cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzari sau comunicări şi dacă este utilizata în scopuri comerciale;
i)reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cît şi accesul publicului să fie fără plata.
(2)În cazurile prevăzute la lit. b), c), e), f) şi h) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, dacă acesta apare pe lucrarea utilizata, iar în cazul operelor de arta plastica sau de arhitectura, şi locul unde se găseşte originalul.
(1)Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera sa fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, iar reproducerea sa nu contravina exploatării normale a operei şi sa nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.
(2)Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cît şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plati o remuneraţie stabilită conform prevederilor prezentei legi.
Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, este permisă în următoarele cazuri:
a)dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului;
b)dacă rezultatul transformarii este o parodie sau o caricatura, cu condiţia ca rezultatul sa nu creeze confuzie în ce priveşte opera originala şi autorul acesteia;
c)dacă transformarea este impusa de scopul utilizării permise de autor.
(1)Operele prezentate în expoziţii accesibile publicului, licitaţii, tîrguri sau colecţii pot fi reproduse în cataloage publicate şi distribuite în acest scop de către organizatorii unor astfel de activităţi.
(2)În cazurile menţionate la alin. (1) trebuie să fie indicate sursa, precum şi paternitatea operei, dacă acestea sunt menţionate pe lucrarea utilizata.
În scopul de a testa funcţionarea produselor la momentul fabricării sau vinzarii, societăţile comerciale care produc sau vînd înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea sau comunicarea publică a acestora, precum şi echipament pentru receptarea de emisiuni de radio şi de televiziune, pot reproduce şi prezenta extrase din opere, cu condiţia ca aceste operaţiuni să fie reduse la dimensiunile necesare testarii.
(1)Autorizaţia pentru emiterea unei opere prin mijloace fără fir include şi autorizarea pentru transmiterea acelei opere prin fir, prin cablu sau prin orice alt procedeu similar, fără plata unei remuneraţii separate, cu condiţia ca transmiterea să fie realizată nealterat, simultan şi integral de către organismul emitator de origine şi sa nu depăşească zona geografică pentru care s-a acordat dreptul de emitere.
(2)Dispoziţiile alin. (1) al prezentului articol nu se aplică în cazul transmiterii digitale, prin orice mijloace, a unei opere.
(3)Cesiunea dreptului de comunicare către public a unei opere prin radio sau televiziune da dreptul organismului emitator sa înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni fără fir, în scopul realizării, o singură dată, a comunicării autorizate către public. În cazul unei noi emiteri a operei astfel înregistrate este necesară o noua autorizare. Dacă în termen de 6 luni de la prima emitere nu se solicita aceasta autorizare, înregistrarea trebuie distrusa.
(1)Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
(2)Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumită durata.
(3)Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusiva ori neexclusiva.
(4)În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fi expres prevăzut în contract.
(5)În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane.
(6)Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul sau unei alte persoane decît cu consimţământul expres al cedentului.
(7)Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel.
(8)Consimţământul menţionat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoana juridică, se transforma prin una dintre modalităţile prevăzute de lege.
În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezuma ca dreptul la difuzarea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepţia dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.
(1)Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise, modalităţile de exploatare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. Absenta oricăreia dintre aceste prevederi da dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului.
(2)Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută.
Existenta şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepţie contractele având drept obiect opere utilizate în presa.
(1)Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul părţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculează fie proporţional cu încasările provenite din exploatarea operei, fie în suma fixa sau în orice alt mod.
(2)Când remuneraţia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraţiei. Aceasta se va face având în vedere sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata exploatării, precum şi alte circumstanţe ale cazului.
(3)În cazul unei disproportii evidente între remuneraţia autorului operei şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabila a remuneraţiei.
(4)Autorul nu poate să renunţe anticipat la exerciţiul dreptului prevăzut la alin. (3).
(1)În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create. Dacă o asemenea clauza exista, aceasta urmează sa cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenta precizarii termenului, acesta este de 3 ani de la data predării operei.
(2)La expirarea termenului menţionat în alin. (1) drepturile patrimoniale revin autorului.
(3)Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creatiei sale.
(1)În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într-o publicaţie periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiţia sa nu prejudicieze publicaţia în care a apărut opera.
(2)În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de opera, dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o luna de la data acceptării, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicaţii.
(1)Contractul de comanda a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cît şi termenul de acceptare a operei de către utilizatori.
(2)Persoana care comanda opera are dreptul sa denunţe contractul, dacă opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite. În caz de denunţare a contractului, sumele încasate de autor rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comanda, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.
(1)Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o măsura insuficienta şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.
(2)Autorul nu poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune, dacă motivele de neexploatare sau de exploatare insuficienta se datorează propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau de forta majoră.
(3)Desfiinţarea contractului de cesiune, menţionată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte de expirarea a 2 ani de la data cesionarii dreptului patrimonial unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicaţiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor periodice, de un an.
(4)Proprietarul originalului unei opere de arta plastica sau fotografica are dreptul sa o expuna public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoştinţa publică, în afară cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului.
(5)Autorul nu poate renunţa anticipat la exercitarea dreptului sau de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune menţionat la alin. (1).
(6)Dobindirea proprietăţii asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăşi un drept de exploatare asupra operei.Secţiunea a II-a Contractul de editare
(1)Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul de a reproduce şi de a difuza opera.
(2)Nu constituie contract de editare convenţia prin care titularul dreptului de autor împuterniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor pentru a reproduce şi, eventual, a difuza opera.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriza.
Titularul dreptului de autor poate ceda editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi adaptarea operei.
Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane sa adapteze opera sau sa o folosească în orice alt mod trebuie să facă obiectul unui contract distinct.
(1)Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la:
a)durata cesiunii;
b)natura exclusiva sau neexclusiva şi întinderea teritorială a cesiunii;
c)numărul maxim şi minim al exemplarelor;
d)remuneraţia autorului, stabilită în condiţiile prezentei legi;
e)numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f)termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei editii sau, după caz, ale fiecărui tiraj;
g)termenul de predare a originalului operei de către autor;
h)procedura de control al numarului de exemplare produse de către editor.
(2)Absenta oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) şi d) da dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului.
(1)Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, faţă de alţi ofertanţi similari, la preţ egal, dreptul prioritar de publicare a operei în forma electronică. Editorul trebuie să opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului.
(2)Dreptul menţionat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării operei.
Editorul este obligat să permită autorului sa aducă îmbunătăţiri sau alte modificări operei în cazul unei editii noi, cu condiţia ca aceste îmbunătăţiri sau modificări sa nu mărească esenţial costurile editorului şi sa nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel.
Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimţământul autorului.
Editorul este obligat sa înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de arta, ilustratiile şi orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel.
(1)În lipsa unei convenţii contrare, contractul de editare va inceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei editii convenite.
(2)Se considera epuizate editia sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare şi, în orice caz, dacă este mai mic de 100 de exemplare.
(3)Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevăzute în contract.
(4)Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract, editorul este obligat sa o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării acesteia.
(5)În cazul în care editorul intenţionează sa distruga copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de 2 ani de la data publicării, şi dacă în contract nu se prevede o alta perioada, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului la preţul pe care l-ar fi obţinut prin vânzarea pentru distrugere.
(1)În cazul distrugerii operei datorită forţei majore, autorul este îndreptăţit la o remuneraţie care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat.
(2)Dacă o editie pregatita este distrusa total datorită forţei majore înainte de a fi pusă în circulaţie, editorul este îndreptăţit sa pregătească o editie noua, iar autorul va avea drept de remuneraţie numai pentru una dintre aceste editii.
(3)Dacă o editie pregatita este distrusa parţial datorită forţei majore înainte de a fi pusă în circulaţie, editorul este îndreptăţit sa reproduca, fără plata remuneraţiei către autor, numai atitea copii cîte au fost distruse.Secţiunea a III-a Contractul de reprezentare teatrala sau de execuţie muzicala
Prin contractul de reprezentare teatrala sau de execuţie muzicala, titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o opera actuala sau viitoare, literară, dramatica, muzicala, dramatico-muzicala, coregrafica sau o pantomima, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obliga sa o reprezinte ori sa o execute în condiţiile convenite.
(1)Contractul de reprezentare teatrala sau de execuţie muzicala se încheie în scris, pe o durată determinata ori pentru un număr determinat de comunicări către public.
(2)Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura comunicare a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum şi remuneraţia autorului.
(3)Întreruperea reprezentarilor timp de 2 ani consecutiv, dacă nu s-a prevăzut un alt termen prin contract, da dreptul autorului de a solicita desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun.
(4)Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrala sau execuţia muzicala nu îl poate ceda unui terţ, organizator de spectacole, fără consimţământul scris al autorului sau al reprezentantului sau, în afară de cazul cesiunii concomitente, totale sau parţiale, a acestei activităţi.
(1)Cesionarul este obligat să permită autorului sa controleze reprezentarea sau executarea operei şi sa susţină în mod adecvat realizarea condiţiilor tehnice pentru interpretarea lucrării. De asemenea, cesionarul trebuie să trimită autorului programul, afisele şi alte materiale tipărite, recenzii publice despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract.
(2)Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a operei în condiţii tehnice adecvate, precum şi respectarea drepturilor autorului.
(1)Cesionarul este obligat sa comunice periodic titularului dreptului de autor numărul de reprezentaţii sau de executii muzicale, precum şi situaţia încasărilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrala sau de execuţie muzicala trebuie să prevadă şi perioadele de comunicare, dar nu mai puţin de o dată pe an.
(2)Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în cuantumul convenit.
Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu executa opera în termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În aceasta situaţie, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevăzute în contract.
(1)Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită folosinţă, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Cesionarul dreptului de închiriere se angajează sa plătească o remuneraţie autorului pe perioada cît foloseşte acel exemplar al operei.
(2)Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepţia dreptului de difuzare, dacă nu s-a convenit altfel.
(3)Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziţiilor de drept comun privind contractul de locaţiune.Partea a II-a Dispoziţii speciale
Opera audiovizuala este opera cinematografica sau opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei, care utilizează imaginea sau combinarea sunetului cu imaginea.
(1)Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizica ce îşi asuma conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.
(2)Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizica sau juridică ce îşi asuma responsabilitatea producerii operei şi, în aceasta calitate, organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare.
Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5 din prezenta lege, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuala şi autorul grafic pentru operele de animatie sau al secventelor de animatie, când acestea reprezintă o parte importanţa a operei. În contractul dintre producătorul şi regizorul sau realizatorul operei, părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.
(1)În cazul în care unul dintre autorii prevăzuţi la articolul precedent refuza sa definitiveze contribuţia sa la opera audiovizuala sau se afla în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remuneraţie pentru contribuţia avută.
(2)Opera audiovizuala se considera finita, când versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal şi producător.
(3)Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copiei-standard.
(4)Autorii operei audiovizuale, alţii decît autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoştinţa publică, precum şi exploatării în orice fel a versiunii definitive a acesteia.
(1)Dreptul la adaptarea audiovizuala este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o opera audiovizuala.
(2)Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris între titularul dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei.
(3)Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transfera unui producător dreptul exclusiv de transformare şi de includere a operei respective într-o opera audiovizuala.
(4)Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiectiei operei audiovizuale.
Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliţi potrivit art. 66 din prezenta lege.
(1)Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei convenţii contrare, se prezuma ca aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind exploatarea operei în ansamblul sau, prevăzute de art. 13 lit. a), b), c), f), g), h), i), j), k) şi l), art. 16, art. 17 şi art. 18, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile.
(2)În lipsa unei convenţii contrare, autorii operei audiovizuale, precum şi alţi autori ai unor contribuţii la aceasta îşi păstrează toate drepturile de exploatare separată a propriilor contribuţii, în condiţiile prezentei legi.
(1)În lipsa unei convenţii contrare, remuneraţia pentru fiecare mod de exploatare a operei audiovizuale este proporţională cu încasările brute rezultate din exploatare.
(2)Producătorul este obligat sa remită autorilor, periodic, situaţia încasărilor percepute după fiecare mod de exploatare. Autorii vor primi remuneraţiile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii.
(3)Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuala în timp de 5 ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuala într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel.
(1)Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursa sau cod-obiect, materialul de conceptie pregatitor, precum şi manualele.
(2)Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfetelor sale, nu sunt protejate.
Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:
a)reproducerea permanenta sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinata de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator;
b)traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transforma programul pentru calculator;
c)difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă, inclusiv prin închiriere.
În lipsa unei convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urma.
(1)În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezuma ca:
a)utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
b)utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.
(2)Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implica şi transferul dreptului de autor asupra acestuia.
În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului sa utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.
(1)Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie de arhiva sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.
(2)Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, sa observe, sa studieze sau sa testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie, transmitere sau stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze.
(3)Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator.
Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabila pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilitatii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele cele dintii, fiind abilitata în acest scop;
b)informaţiile necesare interoperabilitatii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a) a prezentului articol;
c)actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilitatii.
Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:
a)nu pot fi utilizate în alte scopuri decît realizarea interoperabilitatii programului pentru calculator, creat independent;
b)nu pot fi comunicate altor persoane, în afară cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilitatii programului pentru calculator, creat independent;
c)nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor autorului.
Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau exploatării normale a programului pentru calculator.
Dispoziţiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator.
Persoana fizica sau juridică organizatoare a expoziţiilor de arta răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc.
(1)Contractul de reproducere a unei opere de arta trebuie să conţină indicaţii care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schita, un desen, o fotografie, precum şi referiri la semnatura autorului.
(2)Reproducerile nu vor putea fi puse în vînzare fără ca titularul dreptului de autor sa fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare.
(3)Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia.
(4)Modele originale şi alte elemente ce au servit celui care a făcut reproducerile trebuie să fie restituite deţinătorului cu orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel.
(5)Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziţionează şi dacă nu s-a convenit altfel.
(1)Studiile şi proiectele de arhitectura şi urbanism expuse în apropierea şantierului operei de arhitectura, precum şi construcţia realizată după acestea trebuie să poarte scris, în loc vizibil, numele autorului, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
(2)Construirea unei opere de arhitectura, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu poate fi facuta decît cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.
(1)Sunt considerate opere fotografice şi fotogramele peliculelor cinematografice.
(2)Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele asemenea.
(1)Dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria opera nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de arta reproduse în opera fotografica.
(2)Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creata în executarea unui contract individual de muncă sau la comanda, se prezuma ca aparţin, pentru o perioadă de 3 ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
(3)Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
(1)Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comanda, poate fi publicată, reprodusa de persoana fotografiata sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel.
(2)Dacă numele autorului figurează pe fotografia originara, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri.
(1)Difuzarea unei opere care conţine un portret necesita autorizarea persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul sa o reproduca sau sa o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa.
(2)În lipsa unei convenţii contrare, autorizarea nu este cerută dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza.
(3)Autorizarea nu este necesară pentru difuzarea unei opere care conţine portretul:
a)unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice;
b)unei persoane a carei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.
Difuzarea unei corespondente adresate unei persoane necesita autorizarea destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, a succesorilor săi, dacă persoana destinatara nu şi-a exprimat o alta dorinţa.
Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatara a unei corespondente pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d) din prezenta lege, în ce priveşte difuzarea operei ce conţine portretul sau corespondenta, după caz.
(1)Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat sa păstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi sa nu publice documentele referitoare la acestea.
(2)Dezvaluirea secretului este permisă cu consimţământul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile.
(1)Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului dreptului de autor.
(2)Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul capitol pot fi transmise, în tot sau în parte, potrivit dreptului comun. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
În sensul prezentei legi, se considera fixare încorporarea de coduri, sunete, imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentari numerice ale acestora, pe orice suport material, chiar electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor într-un mod oarecare.
Sunt recunoscuţi şi protejati ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiştii interpreţi sau executanţi, pentru propriile interpretări sau executii, producătorii de înregistrări sonore, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.
În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cinta, danseaza, recita, declama, joaca, interpretează, regizeaza, dirijeaza ori executa în orice alta modalitate o opera literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietati, de circ ori de marionete.
Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:
a)dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau executii;
b)dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul sau să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
c)dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformari, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa;
d)dreptul de a se opune oricărei utilizări a prestaţiei sale, dacă prin aceasta utilizare se aduc prejudicii grave persoanei sale.
(1)Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
(2)După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durata nelimitată.
Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:
a)fixarea prestaţiei sale;
b)reproducerea prestaţiei fixate;
c)difuzarea prestaţiei fixate prin vînzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit;
d)prezentarea într-un loc public sau comunicarea publică a prestaţiei fixate ori nefixate pe un suport;
e)adaptarea prestaţiei fixate;
f)emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune ori prin televiziune a prestaţiei sale, fixate sau nefixate pe un suport, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar.
(1)Artiştii interpreţi sau executanţi care participa în mod colectiv la aceeaşi prestaţie, cum ar fi membrii unui grup muzical, unui cor, unei orchestre, unui corp de balet sau unei trupe teatrale, trebuie să îşi desemneze dintre ei un reprezentant pentru acordarea autorizaţiei prevăzute la art. 98. (2) Reprezentantul este desemnat în scris, cu acordul majorităţii membrilor grupului.
(3)Sunt exceptaţi de la prevederile alineatelor precedente regizorul, dirijorul şi solistii.
În cazul unei prestaţii efectuate de artistul interpret sau executant în cadrul unui contract individual de muncă, dreptul patrimonial prevăzut la art. 98 poate fi transmis celui care angajează, cu condiţia ca transmiterea dreptului să fie expres prevăzută în contractul individual de muncă.
(1)În lipsa unei convenţii contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezuma ca cedează producătorului acesteia dreptul exclusiv de exploatare a prestaţiei sale prin fixare, reproducere, difuzare şi comunicare publică. Pentru comunicarea publică, artistului interpret sau executant i se cuvin 50% din sumele încasate de producător.
(2)Dispoziţiile art. 43, 44 şi 68 alin. (1) se aplică şi artiştilor interpreţi sau executanţi.
Durata drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare sau, în lipsa, prima comunicare către public.
(1)Se considera înregistrare sonora sau fonograma, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonora, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru aceasta fixare. Nu se considera înregistrare sonora o fixare audiovizuala sau partea sonora a acesteia ori reprezentarea sa numerică.
(2)Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizica sau juridică ce îşi asuma responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie ca aceasta constituie sau nu o opera în sensul prezentei legi.
În cazul reproducerii şi difuzării înregistrărilor sonore, producătorul este în drept sa înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor şi data fabricării, numele şi denumirea producătorului.
(1)Producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:
a)reproducerea propriilor înregistrări sonore;
b)difuzarea propriilor înregistrări sonore, prin vînzare, închiriere, împrumut sau orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
c)emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune sau televiziune a propriilor înregistrări sonore, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare către public;
d)prezentarea într-un loc public a propriilor înregistrări sonore;
e)adaptarea propriilor înregistrări sonore;
f)importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore.
(2)De asemenea, producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.
(3)Drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin cesiune exclusiva sau neexclusiva, în condiţiile prevăzute pentru dreptul de autor la art. 42 şi 43. (4) Dispoziţiile alin. (1) lit. f) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizica, fără scopuri comerciale.
(1)Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări sonore este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare.
(2)În cazul în care înregistrarea sonora este adusă la cunoştinţa publică în această perioadă, durata drepturilor patrimoniale expira după trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunoştinţa publică.
(1)Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii şi producătorii operelor respective şi cu artiştii interpreţi sau executanţi ale căror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.
(2)Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de către fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vînzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate.
(3)Remuneraţia prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artişti interpreţi sau executanţi, editori şi producători, după cum urmează:
a)în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remuneraţie revine, în părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în părţi egale, artiştilor interpreţi sau executanţi, pe de o parte, şi producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte;
b)în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remuneraţia se împarte în mod egal între autori, artişti interpreţi sau executanţi şi producători.
(4)Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia.
(5)Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanti şi importatori informaţii privind situaţia vinzarilor şi, respectiv, a importurilor de suporturi şi aparate şi sa controleze exactitatea acestora.
(6)Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor şi a artiştilor interpreţi sau executanţi.
Remuneraţia prevăzută la art. 107 nu se plăteşte în cazul în care suporturile audio sau video neinregistrate, fabricate în ţara sau importate, se comercializează en gros către producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.
(1)Autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 din prezenta lege.
(2)Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vînzare al aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate.
(3)Remuneraţia prevăzută la alin. (1) se repartizează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, între autor şi editor.
(4)Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizarii acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia.
Dispoziţiile art. 107 şi 109 nu se aplică importului de suporturi şi aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoană, fără scop comercial.
Difuzarea exemplarelor unei prestaţii artistice sau ale unei înregistrări sonore, ulterioară primei lor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decît pentru închiriere şi pentru import.
Dispoziţiile art. 33, 34 şi 38 se aplică, prin analogie, artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de înregistrări sonore.
(1)Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, următoarelor:
a)fixarea propriilor programe de radio sau de televiziune;
b)reproducerea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
c)difuzarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, prin vînzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
d)retransmiterea propriilor programe de radio sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public;
e)comunicarea într-un loc accesibil publicului, cu plata intrării, a propriilor programe de radio sau de televiziune;
f)adaptarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice tip de suport;
g)importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate de pe propriile programe de radio sau televiziune, fixate pe orice tip de suport.
(2)De asemenea, organismele de radio şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii realizate fără autorizarea lor, de pe propriile programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport.
(3)Drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin cesiune exclusiva sau neexclusiva, în condiţiile prevăzute pentru dreptul de autor la art. 41 şi 43. (4) Dispoziţiile alin. (1) lit. f) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizica, fără scopuri comerciale.
Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a programului organismului de radiodifuziune şi de televiziune.
Difuzarea unui program de radio ori de televiziune fixat pe orice fel de suport, ulterioară primelor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decît pentru închiriere.
Dispoziţiile cuprinse în art. 33, 34 şi 38 se aplică prin analogie şi organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.
(1)Organismele de radiodifuziune şi de televiziune, care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege.
(2)În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se înţelege introducerea, sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captarii de către public, într-un lant neintrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pământ.
(1)În cazul în care semnalele purtătoare de programe sunt difuzate sub o formă codificata, introducerea lor în lantul de comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului prin organismul respectiv sau cu consimţământul sau.
(2)Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de un organism situat în afară teritoriului României, este asigurata astfel:
a)dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legătură ascensionala situate pe teritoriul României, responsabilitatea revine persoanei care exploatează statia;
b)dacă nu se apelează la o statie de legătură ascensionala, dar comunicarea către public a fost autorizata de către un organism cu sediul în România, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.
(1)Titularul dreptului de autor sau ai drepturilor conexe pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin satelit numai printr-un contract încheiat individual sau prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.
(2)Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă şi un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru transmiterea unei categorii de opere aparţinând unui anumit domeniu, îşi produce efectele şi faţă de titularii de drepturi care nu sunt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivă, dacă aceasta comunicare către public prin satelit are loc simultan cu difuzarea terestra efectuată de către acelaşi organism difuzor. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice moment sa înlăture producerea efectelor contractului-cadru printr-un contract individual.
(3)Prevederile alin. (2) nu se aplică operelor audiovizuale.Secţiunea a III-a Retransmiterea prin cablu
În sensul prezentei legi, prin comunicare publică realizată pe calea retransmiterii prin cablu se înţelege retransmiterea simultană, neschimbata şi integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru receptionarea de către public a unei transmisii iniţiale de emisiuni de radio sau de televiziune difuzate publicului, cu sau fără fir.
(1)Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu pe baza contractelor încheiate prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.
(2)Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi gestionarul drepturilor lor. Dacă exista în acelaşi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data retransmiterii prin cablu.
(3)Exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism de radiodifuziune şi de televiziune pentru propriile programe se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu.
(4)Este permisă retransmiterea prin cablu, fără consimţământul titularilor de drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii, numai în cazul programelor proprii ale organismelor publice de radiodifuziune şi de televiziune cu acoperire naţionala, precum şi acelora ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune ale căror programe sunt retransmise prin cablu în mod obligatoriu, potrivit reglementărilor în vigoare.
Dacă încheierea unui contract pentru retransmiterea prin cablu nu poate fi convenită de către părţi, acestea pot face apel la arbitrii desemnaţi conform prevederilor Codului de procedura civilă.
(1)Titularul dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă.
(2)Dreptul de autor şi drepturile conexe care, prin natura lor, corespund unui mod de exploatare a operelor sau a prestaţiilor ce face imposibila autorizarea individuală, sunt în mod deosebit susceptibile de a fi gestionate în colectiv. Fac parte din această categorie în special drepturile prevăzute la art. 13 lit. g), h), j), k) şi l), art. 17, 18, 102, 107 şi 109 din prezenta lege.Secţiunea a II-a Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe
Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin libera asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari.
(1)Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol sunt supuse reglementărilor privind asociaţiile fără scop lucrativ şi pot dobîndi personalitate juridică, în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor.
(2)Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe: autori, artişti interpreţi sau executanţi, producători, organisme de radio şi de televiziune, precum şi alţi titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice şi juridice. Ele acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.
(3)Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzind unor domenii diferite de creaţie, precum şi pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii distincte de titulari.
(1)Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care:
a)urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi;
b)fac dovada existenţei unui repertoriu de opere ale membrilor şi a mijloacelor umane şi materiale necesare exploatării acestuia;
c)au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege;
d)au capacitatea juridică şi economică de gestionare a drepturilor pe întreg teritoriul tarii;
e)sunt accesibile potrivit dispoziţiilor exprese din statutul propriu oricăror titulari ai dreptului de autor sau de drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează.
(2)Decizia Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor privind acordarea avizului unui program de gestiune colectivă pentru a-şi exercită drepturile se publică în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.
Statutul organismului de gestiune colectivă trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la:
a)denumirea, domeniul şi obiectul activităţii, cu indicarea drepturilor pe care le administrează pe baza repertorului de opere, constituit în acest scop;
b)condiţiile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalităţii de tratament;
c)drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă;
d)organele de administrare şi de reprezentare, atribuţiile şi funcţionarea acestora;
e)patrimoniul iniţial şi resursele economice prevăzute;
f)regulile aplicabile repartizării drepturilor încasate;
g)modalităţile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivă, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare funcţionarii;
h)modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri;
i)orice dispoziţii obligatorii potrivit legislaţiei în vigoare.
În cazul în care într-un domeniu de creaţie exista mai mult de un organism de gestiune colectivă, organismul competent, în termenii prezentei legi, este cel la care s-a asociat titularul de drepturi. În cazul în care acesta nu este asociat la nici un organism, competenţa revine organismului din domeniu, desemnat de titularul de drepturi. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la exploatarea drepturilor.
(1)Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor şi conexe, este dat fie direct de către titularii unui drept de autor sau de drepturi conexe prin contracte scrise, fie prin contracte corespunzătoare încheiate cu organisme străine care gestionează drepturi similare.
(2)Dispoziţiile din titlul I (capitolul VII, secţiunea I) nu se aplică contractelor de mandat prevăzute la alin. (1).
(3)Orice titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate incredinta prin contract exerciţiul drepturilor sale unui organism de gestiune colectivă, acesta din urma fiind ţinut sa accepte exercitarea acestor drepturi pe o baza colectivă, dacă gestiunea categoriei de drepturi în cauza intră în activitatea sa statutara.
(4)Organismele de gestiune colectivă nu pot fi abilitate să asigure exploatarea operelor şi a drepturilor conexe pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă.Secţiunea a III-a Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă
(1)Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii:
a)sa acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor, sub forma de licenţă neexclusiva;
b)sa elaboreze tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, precum şi metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibila autorizarea individuală de către titularii de drepturi;
c)sa încheie, în numele titularilor de drepturi sau pe baza mandatului acordat de organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune, televiziune şi retransmitere prin cablu, având ca obiect autorizarea de reprezentare şi difuzare a operelor sau a prestaţiilor actuale şi viitoare înscrise în repertoriul lor;
d)sa reprezinte interesele membrilor lor, în ce priveşte exploatarea operelor acestora, în afară teritoriului României, prin încheierea de contracte bilaterale cu organisme similare din străinătate, precum şi prin afilierea la organisme internaţionale neguvernamentale din domeniu;
e)sa încaseze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut;
f)sa informeze, la cerere, pe titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe despre modul de utilizare a drepturilor lor şi să le comunice raportul financiar anual şi raportul de verificare financiar-contabila;
g)sa acorde asistenţa de specialitate titularilor de drepturi şi sa îi reprezinte în cadrul procedurilor legale ce privesc obiectul lor de activitate;
h)sa îndeplinească orice alta activitate conform mandatului primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate;
i)sa ceara utilizatorilor comunicarea de informaţii şi inminarea de documente indispensabile pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor şi al taxelor pe care le colectează.
(2)Elaborarea tabelelor şi a metodologiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se face pe baza negocierii lor cu reprezentanţii asociaţiilor patronale de utilizatori.
(1)Tabelele şi metodologiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. b) se negociaza în cadrul unei comisii constituite din:
a)cîte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează într-un domeniu;
b)cîte un reprezentant al principalelor asociaţii patronale ale utilizatorilor dintr-un domeniu.
(2)Organismele de gestiune colectivă, precum şi asociaţiile patronale ale utilizatorilor, reprezentate în comisie, pentru fiecare domeniu, se desemnează de către Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor.
(3)Tabelele şi metodologiile negociate se prezintă pentru avizare Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înaintează spre aprobare Guvernului.
(4)În situaţia în care, în urma negocierilor, comisia nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele şi metodologiile, acestea se prezintă pentru mediere Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor. În vederea medierii, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor convoacă părţile care au negociat, analizează punctele de vedere ale acestora şi decide forma definitivă a tabelelor şi a metodologiilor, pe care le înaintează Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii.
(5)Tabelele şi metodologiile aprobate prin hotărâre a Guvernului sunt obligatorii şi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri.
(6)Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor poate fi sesizat cu o noua cerere de avizare a tabelelor şi a metodologiilor, în vederea modificării lor, de către oricare dintre părţile care le-au negociat, dar nu mai devreme de 3 ani de la aprobarea lor, în ceea ce priveşte remuneraţiile stabilite procentual.
(7)Remuneraţiile stabilite în suma fixa se pot modifica periodic de către organismele de gestiune colectivă, o dată cu indexarea veniturilor, stabilită la nivel naţional. Acestea devin efective începând cu luna următoare comunicării lor către utilizatori.
Gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se poate face numai pentru operele şi prestaţiile aduse anterior la cunoştinţa publică.
(1)Organismele de gestiune colectivă, în cadrul negocierilor purtate conform art. 130 alin. (1) lit. b) în numele membrilor ale căror drepturi le gestionează nu pot pretinde utilizatorilor mai mult de 10% în total pentru drepturile de autor şi, respectiv, 3% pentru drepturile conexe, din încasările brute, iar în lipsa acestora, din cheltuielile ocazionate de utilizare.
(2)Colectarea sumelor datorate de utilizatori se va face de către un singur organism de gestiune colectivă, pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, pe criteriul reprezentativitatii. Repartizarea acestor sume între organismele de gestiune colectivă beneficiare se va face pe baza unui protocol negociat între acestea.
(1)Extinderea gestiunii colective încredinţate prin contractul de mandat nu poate restringe în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor.
(2)Gestiunea colectivă se executa potrivit următoarelor reguli:
a)deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiei şi a altor sume de la utilizatori şi cele de repartiţie a acestora între titularii de drepturi, cît şi cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri, potrivit statutului;
b)titularii ale căror drepturi sunt gestionate de un organism de gestiune colectivă trebuie să primească periodic informaţii exacte, complete şi detaliate despre toate activităţile organismului de gestiune colectivă;
c)în lipsa unei autorizaţii exprese din partea titularilor ale căror drepturi le gestionează, nici o remuneraţie percepută de un organism de gestiune colectivă nu poate fi utilizata în alte scopuri, cum ar fi cele culturale, sociale ori pentru a finanta activităţi de promovare, altele decît acelea de a acoperi costurile reale ale gestiunii de drepturi în cauza şi de a repartiza acestora sumele care au rămas după deducerea acestor costuri;
d)sumele colectate de un organism de gestiune colectivă, după deducerea costurilor reale ale gestiunii colective, se impozitează potrivit prevederilor legale în materie. După alte deduceri autorizate de titularii de drepturi, în concordanta cu dispoziţiile lit. c) sumele respective se repartizează între titulari proporţional cu utilizarea reală a operelor lor.
(1)Organismele de gestiune colectivă sunt obligate sa furnizeze Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor informaţii legate de exercitarea propriilor atribuţii şi sa pună la dispoziţia acestuia, în primul trimestru al fiecărui an, darea de seama anuală, aprobată de adunarea generală statutara, şi raportul comisiei de verificare a gestiunii economice şi financiare.
(2)În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 sau încalcă, în mod manifest şi repetat, obligaţiile prevăzute la art. 130 şi la alin. (1) al prezentului articol, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă un termen pentru intrarea în legalitate. Ca urmare a nerespectării acestor obligaţii, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor poate solicita instanţei de judecată desfiinţarea organismului de gestiune colectivă respectiv.
Existenta organismelor de gestiune colectivă nu împiedica pe titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentaţi în negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege.
(1)Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Română pentru Protejarea Drepturilor de Autor, organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii, îşi schimba denumirea în Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor şi funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, cu autoritate unica pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenta, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, cheltuielile de funcţionare şi de investiţii fiind finanţate integral de la bugetul de stat. Ministerul Finanţelor va efectua modificările corespunzătoare în bugetul de stat.
(2)Guvernul numeşte pe directorul general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, precum şi un număr de 20 de arbitri dintre candidaţii cu pregătire juridică desemnaţi de către: organismele de gestiune colectivă, asociaţiile de creatori, de artişti interpreţi sau executanţi şi de producători şi organismele care grupează entităţi a căror activitate profesională are legătură cu utilizarea operelor, precum şi organismele de radio şi de televiziune.
(3)Arbitrii nu au calitatea de salariat al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor şi au dreptul la remuneraţie pentru participarea la medierea tabelelor şi a metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din prezenta lege.
(4)Printr-un regulament aprobat de Guvern vor fi stabilite normele privind structura personalului, organizarea şi funcţionarea Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, precum şi funcţionarea corpului de arbitri.
Atribuţiile Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor sunt următoarele:
a)organizează şi administrează evidenta repertoriului de opere şi de autori primit de la organismele de gestiune colectivă pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;
b)acorda vize pentru constituirea ca persoane juridice, în condiţiile legii, a organismelor de gestiune colectivă şi urmăreşte aplicarea legislaţiei de către organismele a căror constituire a avizat-o;
c)avizează, în condiţiile legii, elaborarea şi negocierea tabelelor şi a metodologiilor stabilite de organismele de gestiune colectivă cu asociaţiile patronale de utilizatori;
d)exercita, la cererea şi pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, funcţii de observare şi de control asupra activităţilor ce pot da naştere la încălcări ale legislaţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
e)intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre organismele de gestiune colectivă şi utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4);
f)încheie procese-verbale de constatare a incalcarilor legii, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, şi sesizează organele competente în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu;
g)elaborează programe de instruire, de formare practica şi teoretică în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe;
h)întreţine relaţii cu organizaţiile de specialitate similare şi cu organizaţiile internaţionale din domeniu, la care statul român este parte.
(1)Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun.
(2)Titularii drepturilor incalcate pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale.
(3)În cazul încălcării unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanţei de judecată sau altor organe competente potrivit legii sa dispună, de îndată, luarea unor măsuri pentru prevenirea procedurii acestora, după caz. (4) De asemenea, titularii drepturilor incalcate pot cere instanţei de judecată sa dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:
a)remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate;
b)distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaţie unica sau principala a fost aceea de producere a actului ilicit;
c)scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate ilegal;
d)publicarea în mijloacele de comunicare în masa a hotărârii instanţei de judecată, pe cheltuiala celui care a savirsit fapta.
(5)Dispoziţiile alin. (4) lit. c) nu se aplică pentru construcţiile arhitecturale, dacă distrugerea clădirii nu este impusa de circumstanţele cazului respectiv.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă de la 200.000 lei la 3 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai grava, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a)aduce o opera la cunoştinţa publică;
b)reprezintă scenic, recita, executa sau prezintă direct, în orice alta modalitate publică, o opera;
c)permite accesul public la bazele de date pe calculator, care conţin sau constituie opere protejate;
d)traduce, publică în culegeri, adapteaza sau transforma o opera, pentru a obţine o opera derivata;
e)fixează pe un suport prestaţia unui artist interpret sau executant;
f)emite sau transmite prin radiodifuziune sau televiziune o prestaţie, fixată ori nefixata pe un suport, sau o retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit ori prin orice alt procedeu similar sau prin orice alt mijloc de comunicare către public;
g)prezintă într-un loc public înregistrările sonore ale unui producător;
h)emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune înregistrările sonore ale unui producător ori le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public;
i)fixează programe de radio sau de televiziune sau le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public;
j)comunică, într-un loc accesibil publicului cu plata intrării, programe de radio sau de televiziune.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţa publică o opera sub un alt nume decît acela decis de autor, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai grava.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai grava, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a)reproduce integral sau parţial o opera;
b)difuzează o opera;
c)importa, în vederea comercializării pe teritoriul României, copii de pe o opera;
d)expune public o opera de arta plastica, de arta aplicată, fotografica sau de arhitectura;
e)proiectează public o opera cinematografica sau alta opera audiovizuala;
f)emite o opera prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
g)transmite o opera către public prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu similar;
h)retransmite o opera prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o opera prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu similar;
i)emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o opera radiodifuzata sau televizata;
j)reproduce prestaţia unui artist interpret sau executant;
k)difuzează prestaţia unui artist interpret sau executant;
l)reproduce înregistrările sonore ale unui producător;
m)difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere;
n)importa, în vederea comercializării în România, înregistrările sonore ale unui producător;
o)reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice fel de suport;
p)difuzează, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
r)importa, în vederea comercializării în România, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 5 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai grava, fapta persoanei care:
a)pune la dispoziţia publicului prin vînzare sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit mijloace tehnice destinate stergerii neautorizate sau neutralizarii dispozitivelor tehnice care protejeaza programul pentru calculator;
b)refuza sa declare organelor competente provenienţă exemplarelor unei opere sau provenienţă suporturilor pe care este înregistrată o prestaţie ori un program de radio sau de televiziune, protejate în temeiul prezentei legi, aflate în posesia sa în vederea difuzării.
Acţiunea penală se pune în mişcare în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 140, 141 şi 142 lit. a), c), j), l), n) şi o), la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate în sensul prezentei legi.
Actele încheiate de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor în exercitarea atribuţiilor sale de control, conform art. 138 lit. d) şi f), urmează regimul prevăzut de art. 214 din Codul de procedură penală.
Dispoziţiile prezentei legi se aplică în oricare dintre următoarele situaţii:
A. operelor:
a)care nu au fost aduse încă la cunoştinţa publică şi ai căror autori sunt cetăţeni români;
b)care nu au fost aduse la cunoştinţa publică şi ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România;
c)care au fost aduse la cunoştinţa publică prima data în România sau care au fost aduse la cunoştinţa publică pentru prima data în alta ţara şi simultan, dar nu mai tirziu de 30 de zile, în România;
d)de arhitectura construite pe teritoriul României;
B. prestaţiilor artiştilor interpreţi sau executanţi:
a)care au loc pe teritoriul României;
b)sunt fixate în înregistrări sonore protejate de prezenta lege;
c)nu au fost fixate în înregistrări sonore, dar sunt transmise prin emisiuni de radio sau de televiziune protejate de prezenta lege;
C. înregistrărilor sonore:
a)ai căror producători sunt persoane fizice ori juridice cu domiciliul ori cu sediul în România;
b)a căror prima fixare pe un suport material a avut loc pentru prima data în România;
c)aduse la cunoştinţa publică prima data în România sau aduse la cunoştinţa
publică pentru prima data în alta ţara şi simultan, dar nu mai tirziu de 30 de zile, în România;
D. programelor de radio şi de televiziune:
a)emise de organisme de radiodifuziune şi de televiziune cu sediul în România;
b)transmise de organisme transmitatoare cu sediul în România.
Străinii, titulari ai dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia sa beneficieze, la rindul lor, de tratament naţional în statele respective.
(1)Existenta şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de proba, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă.
(2)Autorii şi alţi titulari de drepturi sau deţinătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul sa înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menţiunea de rezervare a exploatării acestora, constind în simbolul C inconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicari.
(3)Producătorii de înregistrări sonore, artiştii interpreţi sau executanţi ai alţi deţinători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiştilor interpreţi sau executanţi la care se face referire în prezenta lege au dreptul sa înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe invelisul care le conţine, o menţiune de protecţie a drepturilor lor, constituită din simbolul P inconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicari.
(4)Până la proba contrară se prezuma ca drepturile exclusive semnalate prin simbolurile C şi P exista şi aparţin persoanelor care le-au utilizat.
(5)Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4) nu condiţioneaza existenta drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege.
(6)Autorii de opere şi titularii de drepturi, o dată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, îşi pot inregistra şi numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoştinţa publică.
(1)Actele juridice încheiate sub regimul legislaţiei anterioare îşi produc toate efectele conform aceleia, cu excepţia clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de exploatare a totalităţii operelor pe care autorul le poate crea în viitor.
(2)Beneficiază de protecţia prezentei legi şi operele create anterior intrării în vigoare a acesteia, inclusiv programele pentru calculator, înregistrările sonore, operele cinematografice şi audiovizuale, precum şi programele organismelor de radiodifuziune şi de televiziune, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3)Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autorii decedati înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi pentru care au expirat termenele de protecţie se prelungeşte până la termenul de protecţie prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(1)Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce da naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.
(2)Sumele datorate autorilor ca urmare a utilizării operelor lor beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile şi nu pot fi urmărite decît în aceleaşi condiţii. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislaţiei fiscale în materie.
(3)Sunt scutite de taxa de timbru acţiunile şi cererile civile născute din raporturile reglementate de prezenta lege, precum şi din căile de atac aferente acestora, introduse de titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe ori de persoanele fizice sau juridice care îi reprezintă.
Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.
Organismele de gestiune colectivă care funcţionează la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze dispoziţiilor art. 125, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile dreptului comun.
(1)Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
(2)Pe aceeaşi dată se abroga Decretul nr. 321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
(3)Până la aprobarea tabelelor şi a metodologiilor negociate conform prevederilor art. 131 din prezenta lege, se aplică tarifele stabilite prin actele normative în vigoare.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 20 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
ION SOLCANU
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.