Decret nr. 321 din 18 iunie 1956

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Dreptul de autor asupra operelor literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror alte asemenea opere de creaţie intelectuală, create pe teritoriul Republicii Populare Române, este garantat autorilor în condiţiile prezentului decret.

Dreptul de autor asupra operelor create în alte tari şi folosite pe teritoriul Republicii Populare Române este garantat:

a)cetăţenilor români, în condiţiile prezentului decret;

b)celor care nu sînt cetăţeni români, în condiţiile prevăzute de convenţiile internaţionale la care Republica Populara Română este parte.

Articolul 2

Este autor persoana care a creat opera.

Autorul se bucura pe tot timpul vieţii sale de dreptul de autor.

Dreptul de autor ia naştere din momentul cînd opera a luat forma de manuscris, schita, tema, tablou ori alta forma concretă.

Articolul 3

Dreptul de autor are următorul cuprins:

1.dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului;

2.dreptul de a fi recunoscut autor, opera urmînd să apară, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia sau fără indicarea de nume;

3.dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor de folosire săvîrşite de alţii fără consimţămîntul sau;

4.dreptul la inviolabilitatea operei şi la folosirea ei în condiţii potrivite cu natura operei, ţinînd seama de împrejurări;

5.dreptul de a trage foloase patrimoniale din:

a)reproducerea şi difuzarea operei;

b)reprezentarea sau executarea operei;

c)din orice alt mod de folosire licita a operei;

6.dreptul la reparatie patrimonială în caz de folosire fără drept a operei.

Dreptul de autor nu se poate transmite prin act între vii. El se transmite în cazul morţii autorului în măsura prevăzută de lege.

Exerciţiul drepturilor patrimoniale de autor poate fi cedat, însă numai pe timp limitat.

Articolul 4

Cînd opera este rezultatul unei colaborări, dreptul de autor aparţine în comun coautorilor, iar foloasele patrimoniale rezultate din exerciţiul acestui drept se împart în mod egal, dacă ei n-au convenit altfel.

În cazul în care contribuţia fiecărui autor este distinctă, de natura să poată fi valorificată separat, fiecare dintre coautori îşi poate exercita drepturile personale nepatrimoniale asupra părţii sale, fără însă a putea atinge interesele celorlalţi coautori sau a prejudicia operei comune.

Articolul 5

La moartea autorului, sau, în cazul unei opere comune a vreunuia dintre coautori, sarcina de a apara paternitatea, inviolabilitatea şi justa folosire a operei acestuia revine uniunii sau asociaţiei respective de creatori sau, în lipsa acesteia, organului de stat competent.

Articolul 6

La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin moştenire, potrivit Codului Civil, însă numai pe următoarele termene:

a)soţului şi ascendenţilor autorului, pe tot timpul vieţii fiecăruia;

b)descendenţilor, pe timp de 50 ani;

c)celorlalţi moştenitori, pe timp de 15 ani, fără ca în acest caz dreptul să se poată transmite din nou prin moştenire.

Termenele prevăzute la lit. b şi c se socotesc de la 1 ianuarie al anului următor morţii autorului.

Dacă moştenitorii prevăzuţi la lit. c sînt minori ei se vor bucura de aceste drepturi patrimoniale şi după trecerea termenului prevăzut mai sus, pînă la dobindirea deplinei capacităţi de exerciţiu sau pînă la terminarea studiilor superioare, dar numai pînă la împlinirea virstei de 25 ani.

Articolul 7

În cazurile arătate mai jos, autorul nu are folosinţă drepturilor patrimoniale decît:

a)pe termen de 20 ani de la apariţia operei cu privire la cei care alcătuiesc enciclopedii, dictionare şi culegeri;

b)pe termen de 10 ani de la aparitie cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice;

c)pe termen de 5 ani de la aparitie cu privire la autorul de fotografii artistice separate.

Cu privire la operele enumerate mai sus, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin moştenire pe timpul rămas din termenele prevăzute, fără a se depăşi cele arătate la art. 6.

Cu excepţia cazurilor prevăzute la lit. a, b, c, de mai sus, durata dreptului patrimonial de autor este limitată la 50 de ani de la apariţia operei, în cazul cînd acest drept aparţine unei persoane juridice.

Articolul 8

La expirarea termenelor prevăzute la art. 6 şi 7 sau, în lipsa de moştenitori, din momentul morţii autorului, dreptul patrimonial de autor se stinge.

Capitolul 2Obiectul dreptului de autor

Articolul 9

Sînt cuprinse în denumirea de opere asupra cărora se exercită dreptul de autor, toate operele de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi conţinutul şi forma de exprimare, indiferent de valoarea şi destinaţia lor, cum sînt: române, nuvele, poezii, critici literare şi de arta, cronici, recenzii, reportaje literare, scenarii de orice fel, manuale şcolare şi cursuri universitare şi orice alte scrieri literare, ştiinţifice şi publicistice; operele dramatice şi dramatice-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele a căror punere în scena este stabilită în scris prin desene sau alt mod asemănător; compozitiile muzicale cu sau fără text; operele cinematografice şi operele realizate pe cale de înregistrare fonica sau prin televiziune, operele de pictura, sculptura, grafica (ilustratii, afişe artistice, caricaturi, desene, gravura, litografie, etc.) şi arta decorativa, operele de arhitectura; operele de arta aplicată, ceramica, mozaic, vitralii şi altele de acest gen, fotografiile artistice, ilustratiile, hartile, planurile, schiţele şi lucrările plastice privitoare la oricare ramura a ştiinţei.

Articolul 10

Dau de asemenea naştere dreptului de autor:

a)traducerile, adaptarile şi prelucrarile cu caracter literar, aranjamentele şi orchestratiile de muzica şi orice alte transformări ale operelor literare sau muzicale, însă numai dacă acestea au un caracter creator;

b)traducerile, adaptarile şi prelucrarile operelor tehnice sau ştiinţifice sau transformările unor astfel de opere, dacă efectuarea lor necesita cunoştinţele unui specialist în domeniul operei originale şi reprezintă o munca intelectuală de creaţie;

c)culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum sînt antologiile, crestomatiile sau lucrările didactice, care prin alegerea sau sistematizarea materialului constituie opere de creaţie.

În toate cazurile drepturile autorilor operelor originale vor rămîne neatinse.

Articolul 11

Studiourile cinematografice sau radiofonice şi organizaţiile de înregistrare mecanică au drept de autor asupra operelor colective pe care le realizează.

Autorul scenariului, al compoziţiei muzicale, regizorul şi orice alţi creatori îşi păstrează fiecare dreptul de autor asupra operei sale cuprinsă în opera colectivă astfel realizată.

Articolul 12

Autorul unei opere apărute într-un ziar sau într-o alta publicaţie periodică păstrează dreptul de a o reproduce şi folosi sub orice formă.

Articolul 13

Sînt permise fără consimţămîntul autorului, dar cu respectarea tuturor celorlalte drepturi ale acestuia:

a)înregistrarea mecanică a compozitiilor muzicale sau a lucrărilor artistice, literare ori ştiinţifice, pe discuri, bande de magnetofon, pelicula şi orice alte mijloace, dacă aceste compozitii sau lucrări au fost reproduse şi difuzate;

b)transmiterea radiofonica ori prin televiziune sau înregistrarea ori filmarea în vederea retransmisiunii a operelor de orice fel din sălile de spectacole sau localurile publice în care acestea sînt reprezentate, executate sau expuse;

c)inserarea în culegeri, albume sau altele de acest gen pentru exemplificarea conţinutului ori în presa pentru ilustrarea unei teme, a unei opere literare, muzicale sau ştiinţifice, în fragmente sau integral, ori reproduceri după operele de arta plastica;

d)înregistrarea mecanică a operelor muzicale, literare sau artistice, în fragmente sau integral, în vederea radiodifuzarii, a televizarii sau a folosirii în jurnalele cinematografice.

Dispoziţiile de la lit. c şi d se vor aplica numai în privinta operelor anterior aduse la cunoştinţa publicului prin reproducere şi difuzare, reprezentare, executare sau prin expunere.

Articolul 14

Sînt permise fără consimţămîntul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii respectîndu-se însă celelalte drepturi ale acestuia:

a)reproducerea chiar integrală, în ziare sau în alte publicaţii periodice, radiodifuzarea sau prezentarea cinematografica cu titlu de informaţie şi de actualitate a discursurilor ţinute în adunări publice;

b)reprezentarea, executarea, recitarea sau expunerea operelor dramatice, muzicale, coregrafice, literare sau ştiinţifice în cadrul activităţii obişnuite a şcolilor, organizaţiilor de masa, precum şi a aceleia a caselor de cultura şi a căminelor culturale în cazurile şi condiţiile prevăzute prin Hotărîre a Consiliului de Miniştri;

c)publicarea, chiar integrală a operelor literare, muzicale sau ştiinţifice ori reproducerea operelor de arta plastica în manuale didactice, cursuri universitare, culegeri sau alte asemenea lucrări destinate învăţămîntului, cu excepţia operelor care au fost comandate special în acest scop şi pentru care autorul păstrează dreptul de remuneraţie;

d)reproducerea şi radiodifuzarea articolelor de presa;

e)extrase de mica întindere din opere literare, muzicale, cinematografice ori ştiinţifice, sau reproduceri, precum şi prezentări cu ajutorul aparatelor optice a unor opere de arta plastica, servind exclusiv ca document explicativ pentru conţinutul scris sau vorbit în conferinţe sau publicaţii cu caracter ştiinţific, în lucrări de critica ori în dările de seama asupra expoziţiilor publice, sau pentru popularizarea acestor opere prin radio şi televiziune;

f)transpunerea operelor de pictura, gravura, desen, sau a altor opere de arta plastica prin sculptura, ori a operelor de sculptura prin pictura, gravura, desen şi altele de acelaşi gen, dacă operele rezultate din aceste transpuneri nu se valorifica;

g)reproducerea în alte dimensiuni a operelor de arta plastica aşezate în pieţele publice, muzee, pinacoteci sau alte locuri publice cu încuviinţarea organelor de conducere ale acestora; este însă interzisă copierea unei sculpturi prin mijloace mecanice, venind în contact direct cu opera.

Cu toate acestea cel care valorifica aceste reproduceri este obligat sa plătească autorului remuneraţia cuvenită însă numai dacă ele au ca obiect principal opera de arta ca atare;

h)reproducerea operelor de arta plastica în filme, diafilme sau prin televiziune cu titlu de informare sau de prezentare accesorie.

Dacă filmul, diafilmul, sau transmiterea prin televiziune are ca obiect principal reproducerea acestor opere, autorul are dreptul la plata remuneraţiei;

i)expunerea operelor de arta plastica în expoziţii publice;

j)fotografierea, copierea şi reproducerea în orice mod a unei opere de arta plastica, dacă aceasta nu se valorifica.

Articolul 15

În cazul folosirii operelor conform art. 13 şi 14, trebuie să se indice opera originala, numele autorului acesteia, al traducatorului sau al autorului operei derivate prevăzute la art. 10, iar la operele de arta plastica trebuie să se indice şi locul unde se găseşte originalul precum şi numele celui care a efectuat copia.

Aceste menţiuni se vor trece şi în afisele, anunţurile, publicaţiile relative la opera realizată după o alta opera literară, artistică sau ştiinţifică.

Articolul 16

Opera artistică creata de autorul salariat al unei organizaţii socialiste în cadrul obligaţiilor rezultind din raportul sau de muncă, poate fi folosită de acea organizaţie pentru scopuri strins legate de activitatea sa, fără consimţămîntul autorului, cu plata remuneraţiei stabilite pentru aceste cazuri şi cu respectarea tuturor celorlalte drepturi de autor.

Timp de 2 ani de la naşterea dreptului de autor, opera nu poate fi folosită de o altă persoană decît cu încuviinţarea organizaţiei în al cărui serviciu a fost creata.

Articolul 17

Opera este considerată creata în cadrul obligaţiilor ce rezultă pentru autor din raportul sau de muncă, în sensul art. 16, dacă asemenea obligaţii sînt menţionate în contractul de muncă sau dacă ele rezultă din nomenclatorul de funcţii ori din planul tematic al organizaţiei sau din alte normative aplicabile în unitate cu caracter obligatoriu pentru angajat.

Capitolul 3Dispoziţii privind exerciţiul dreptului de autor

Articolul 18

Dreptul de autor poate fi valorificat direct sau prin contracte încheiate cu unităţile socialiste.

Apărarea şi urmărirea dreptului de reprezentare sau executare a operei este în sarcina uniunii sau asociaţiei respective de creatori.

Articolul 19

Contractul privitor la exercitarea dreptului de autor se va încheia în forma scrisă, cuprinsul contractului neputindu-se dovedi prin martori.

Contractul va trebui sa îndeplinească toate cerinţele legii pentru validitatea lui şi sa cuprindă elementele necesare pentru determinarea remuneraţiei tarifare sau totale cuvenite autorului.

Articolul 20

Contractele de comanda a unor opere viitoare vor cuprinde termenul de predare.

Persoana care a comandat opera are dreptul sa denunţe asemenea contracte, dacă opera nu îndeplineşte condiţiile contractului; în acest caz, sumele încasate de autor rămîn cîştigate acestuia.

Oricare din părţi va răspunde faţă de cealaltă pentru pagubele ce i-a pricinuit prin culpa sa.

Articolul 21

Dacă în vederea creării unei opere de orice fel care a făcut obiectul unui contract de comanda s-au efectuat lucrări pregătitoare cu caracter de creaţie, acestea, precum şi cheltuielile ocazionate cu pregătirea acestor lucrări, vor fi plătite autorului, dacă cel care a făcut comanda denunta contractul din motive temeinice şi care nu pot fi imputate niciuneia dintre părţi.

Articolul 22

Cesiunea dreptului de reproducere, multiplicare şi difuzare nu cuprinde şi transmiterea dreptului de proprietate asupra originalului, după cum transmiterea dreptului de proprietate asupra originalului nu implica şi cesiunea dreptului de reproducere, multiplicare sau difuzare, dacă nu s-a convenit altfel.

În contracte se va prevedea obligaţia restituirii originalului, în toate cazurile în care nu s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia.

Articolul 23

Prin Hotărîre a Consiliului de Miniştri se vor reglementa normele de remunerare a autorilor şi se vor stabili tarifele şi modalităţile de plată.

Articolul 24

Clauzele contractuale care defavorizeaza pe autor faţă de dispoziţiile prezentului decret, faţă de normele de stabilire a tarifelor de remunerare a dreptului de autor şi a modalitatii de plată, precum şi faţă de prevederile instrucţiunilor ce se vor da în temeiul acestora, sînt nule şi înlocuite de drept cu dispoziţiile obligatorii corespunzătoare.

Articolul 25

Ministerul Culturii va alcătui contracte tip privind valorificarea dreptului de autor potrivit prevederilor prezentului decret, pentru fiecare gen de creaţie.

Articolul 26

Exerciţiul temporar al dreptului de reproducere şi difuzare poate fi cedat numai printr-un contract scris, care va cuprinde termenele de predare, de acceptare, de aparitie şi de difuzare.

Dacă în contractul iniţial de editare nu s-a convenit altfel, reeditarea nu se poate efectua decît în temeiul unui nou contract.

Articolul 27

Contractele de editare pentru lucrările ce urmează să apară în ziare sau în alte publicaţii periodice se pot încheia şi verbal.

Articolul 28

Editura sau întreprinderea va putea ceda contractul de editare:

a)fie cu consimţămîntul autorului şi cu încuviinţarea instituţiilor, organelor sau organizaţiilor centrale care indrumeaza şi controlează cele doua edituri sau întreprinderi;

b)fie cu înştiinţarea autorului din dispoziţia acestor instituţii, organe sau organizaţii centrale, în caz de modificări organizatorice ale reţelei de edituri sau întreprinderi; în acest caz, autorul, pentru temeinice motive, poate cere desfacerea contractului.

Articolul 29

Reprezentarea pentru prima data în public a unei opere dramatice, dramatice-muzicale, coregrafice sau a unei pantomime de către o organizaţie de spectacole, nu poate avea loc decît în temeiul unui contract scris.

Organizaţia de spectacole este obligată sa reprezinte opera în condiţiile şi în termenul prevăzut în contract.

Articolul 30

Dacă opera a mai fost reprezentată în public, ea poate fi reprezentată, fără încheierea unui contract, cu respectarea dreptului autorului la remuneraţie.

Articolul 31

În cazul unui contract de comanda privitor la o opera dintre cele prevăzute la art. 29, organizaţia de spectacol este obligată sa o reprezinte numai dacă şi-a asumat anume prin contract o asemenea obligaţie.

În acest caz, după acceptarea operei comandate, termenul şi condiţiile de reprezentare vor fi stabilite de comun acord.

Articolul 32

Dreptul de a reprezenta opera poate fi cedat de către organizaţia de spectacole unei alte organizaţii, cu consimţămîntul autorului.

Articolul 33

Cesiunea exerciţiului dreptului de folosire în film a unui scenariu cinematografic sau a unei compozitii muzicale se poate face numai pe baza unui contract scris încheiat între autor şi studioul cinematografic.

Articolul 34

Prin încheierea contractului de cesiune a exerciţiului dreptului de folosire în film, autorul consimte implicit la reprezentarea în public a operei cinematografice realizate pe baza scenariului sau a compoziţiei sale muzicale, cu respectarea drepturilor sale de autor.

Articolul 35

Radiodifuzarea sau transmiterea prin televiziune a operelor inedite de orice fel nu se poate face decît în temeiul unui contract scris.

Organizaţia de radiodifuziune şi televiziune are dreptul sa înregistreze şi sa folosească în programele sale, de cîte ori va socoti necesar, operele pentru care a încheiat contractul prevăzut în alineatul precedent, precum şi, fără încheierea de contract, operele de orice fel care au fost reproduse şi difuzate, reprezentate, executate sau expuse în public, în schimbul unei remuneraţii forfetare stabilite prin Hotărîre a Consiliului de Miniştri şi plătită prin organele uniunii sau asociaţiei respective de creatori.

Articolul 36

Autorul unei opere radiodifuzate sau televizate păstrează dreptul de a o folosi pe orice cale, chiar dacă aceasta a făcut obiectul unei comenzi speciale.

Capitolul 4Dispoziţii finale, procedurale şi tranzitorii

Articolul 37

Sumele de bani datorate autorului în baza dreptului de autor se bucura de aceleaşi garanţii legale ca şi salariile şi nu pot fi urmărite decît în aceleaşi condiţii.

Articolul 38

Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte lucruri care servesc direct la realizarea unei opere care da naştere dreptului de autor, nu pot forma obiect de urmărire silită.

Articolul 39

Pricinile cu caracter civil născute din raporturile juridice reglementate prin prezentul decret se judeca de instanţele judecătoreşti.

Articolul 40

Încălcarea dispoziţiilor prezentului decret în cazul în care ele constituie infracţiuni, se va urmări şi pedepsi potrivit prevederilor legii penale.

Acţiunea penală pentru infracţiunile privind dreptul de autor se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a părţii vătămate, a uniunii sau asociaţiei respective de creatori ori a Ministerului Culturii.

Articolul 41

Exerciţiul dreptului de autor este supus prevederilor prezentului decret indiferent de data la care acest drept a luat naştere, cu excepţia drepturilor exercitate şi a părţii încasate din remuneraţie pînă la data intrării în vigoare a decretului de faţa.

În contractele în curs de executare, tarifele de remuneraţie noi, stabilite conform art. 23 din prezentul decret, se vor aplica pentru calculul părţii neîncasate din remuneraţie în măsura în care noile tarife nu ating drepturile cîştigate de autor conform contractelor.

Termenele privind dreptul de autor şi exerciţiul lui, prevăzute în legi anterioare, vor continua să curgă pînă la împlinirea lor, fără a putea însă depăşi termenele corespunzătoare cuprinse în prezentul decret, socotite de la intrarea lui în vigoare.

Articolul 42

Reglementarea dreptului de autor asupra operelor de arhitectura se va stabili prin Hotărîre a Consiliului de Miniştri potrivit principiilor cuprinse în prezentul decret şi ţinînd seama de condiţiile specifice decurgind din relaţiile dintre autor, constructor şi beneficiar.

Articolul 43

Legea asupra proprietăţii literare şi artistice, din 28 iunie 1923, Legea nr. 596 din 24 iulie 1946, Decretul nr. 19 din 16 februarie 1951, Decretul nr. 428 din 13 noiembrie 1952, art. 5 şi 7 din Decretul nr. 591 din 24 decembrie 1955, precum şi dispoziţiile contrare prezentului decret cuprinse în orice alte acte normative referitoare la dreptul de autor, se abroga.

Articolul 44

Ministerul Culturii va da instrucţiuni de aplicare a prezentului decret.