Decizie nr. 285 din 3 martie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 şi alin. 8 lit. a) şi b), precum şi ale art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 4.764/223/2007 al Tribunalului Vâlcea - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

După strigarea cauzei, se prezintă autorul excepţiei. Având cuvântul, acesta învederează că pe rolul Curţii Constituţionale se află mai multe cauze având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate pe care le-a ridicat în legătură cu alte texte din Codul de procedură penală. Solicită conexarea acestor dosare. Totodată, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, învederând şi faptul că art. 279 din Codul de procedură penală este criticat din perspectiva modificării acestuia prin dispoziţiile art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006.

Curtea, observând că la acest termen de judecată nu sunt pe rol alte cauze cu acelaşi obiect, acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 278^1 alin. 7 şi alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 279 alin. 2 din acelaşi cod, arătând că acest din urmă text este criticat din perspectiva caracterului său incomplet.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.764/223/2007, Tribunalul Vâlcea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 şi alin. 8 lit. a) şi b), precum şi ale art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ion Criveanu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, potrivit art. 278^1 alin. 7 şi alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, instanţa verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, neputându-se solicita proba cu martori sau alte probe necesare unei juste soluţionări a cauzei. Se arată că posibilitatea admiterii plângerii şi a reţinerii cauzei spre judecare, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor privind judecata în primă instanţă şi a administrării oricărei probe, este destul de redusă, dacă nu chiar inexistentă în baza probelor din dosar, în situaţia în care acestea sunt insuficiente sau chiar fraudulos obţinute de către organul de cercetare penală. Se încalcă astfel liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, se arată că limitează liberul acces la justiţie prin aceea că persoana vătămată nu mai poate declanşa direct judecata penală pentru nicio infracţiune. Apreciază că este necesară intervenţia legiuitorului în sensul modificării acestui text de lege astfel încât să se permită persoanei vătămate să se adreseze direct cu plângere instanţei pentru orice fel de infracţiune.

Tribunalul Vâlcea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 şi alin. 8 lit. a) şi b) şi ale art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

–Art. 278^1 alin. 7 şi alin. 8 lit. a) şi b): "Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a)respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;

b)admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.";

–Art. 279 alin. 2: "Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii aceloraşi texte de lege, criticate fie împreună, ca obiect al aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, fie în mod separat, în cauze distincte, statuând în sensul concordanţei dintre aceste texte şi dispoziţiile constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.277 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2009, Decizia nr. 982 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 924 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte consideraţiile autorului excepţiei referitoare la necesitatea modificării art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, acestea nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 şi alin. 8 lit. a) şi b), precum şi ale art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 4.764/223/2007 al Tribunalului Vâlcea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta