Decizie nr. 589 din 14 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 28 şi art. 176 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Gabriela-Liliana Gheorghiţa - corect Graţiela-Liliana Gheorghiţa, astfel cum reiese din acţiunea introductivă de instanţă formulată - în Dosarul nr. 3.831/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 176 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi ca neîntemeiată a celor ale art. 27 şi art. 28 din aceeaşi ordonanţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.831/90/2007, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 28 şi art. 176 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Graţiela-Liliana Gheorghiţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva sentinţei prin care a fost admisă în parte contestaţia sa împotriva unui titlu de creanţă.

În motivarea excepţiei autorul acesteia arată că textele legale criticate încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât decizia întocmită de organul fiscal devine titlu de creanţă mai înainte de comunicarea actului respectiv către persoanele interesate. Se mai susţine că, ulterior momentului la care decizia devine titlu de creanţă, exercitarea dreptului la apărare poate deveni tardiv şi păgubitor de vreme ce deja a început executarea silită.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27, art. 28 şi art. 176 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

–Art. 27: "(1) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

a)persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;

b)administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.

(2)Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a)dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b)are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

c)are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

(3)În înţelesul alin. (2), termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a)control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;

b)control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.";

–Art. 28: "(1) Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 27 se va stabili potrivit dispoziţiilor prezentului articol.

(2)În scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.

(3)Decizia aprobată potrivit alin. (2) constituie titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 27 şi va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele:

a)codul de identificare fiscală a persoanei răspunzătoare, obligată la plata obligaţiei debitorului principal, precum şi orice alte date de identificare;

b)numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;

c)cuantumul şi natura sumelor datorate;

d)termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligaţia debitorului principal;

e)temeiul legal şi motivele în fapt ale angajării răspunderii.

(4)Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligaţia fiscală principală, cât şi pentru accesoriile acesteia.

(5)Titlul de creanţă prevăzut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plată, menţionându-se că aceasta urmează să facă plata în termenul stabilit.

(6)Titlul de creanţă comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat în condiţiile legii.";

–Art. 176: "(1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

(2)Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa curentă şi trecerea ei într-o evidenţă separată.

(3)În cazul debitorilor prevăzuţi la alin. (2), prin excepţie de la dispoziţiile art. 148 alin. (3), executarea silită se întrerupe. Organele fiscale au obligaţia ca cel puţin o dată pe an să efectueze o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.

(4)În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere din evidenţă separată în evidenţa curentă şi de executare silită.

(5)Dacă la sfârşitul perioadei de prescripţie nu se constată dobândirea unor bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare vor proceda la scăderea creanţelor fiscale din evidenţa analitică pe plătitor, potrivit art. 134. Scăderea se face şi în cursul perioadei de prescripţie în cazul debitorilor, persoane fizice, decedaţi sau dispăruţi, pentru care nu există moştenitori care au acceptat succesiunea.

(6)Creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrul comerţului, se scad din evidenţa analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile legii."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată.

1.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că autorul acesteia se mărgineşte doar la a invoca în susţinerea ei anumite texte din Constituţie.

Simpla enumerare în sprijinul excepţiei a unor prevederi constituţionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, se reţin: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009.

În aceste condiţii, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 din Codul de procedură fiscală.

2.Critica de neconstituţionalitate ce priveşte dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din Codul de procedură fiscală este neîntemeiată. Alegerea făcută de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie să achite obligaţiile restante ale debitorului este justificată de legătura strânsă între acestea şi debitorul declarat insolvabil. Aceasta deoarece au dobândit în orice mod, cu rea-credinţă, active de la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii sau au provocat în calitate de administratori, asociaţi şi acţionari insolvabilitatea debitorului prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acestuia ori dacă controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, în accepţiunea legii, caz în care patrimoniile acestora din urmă sunt atât de strâns legate cu cel al debitorului, încât de multe ori acestea chiar se identifică între ele.

Curtea reţine că aceste texte de lege găsesc aplicarea numai după data declarării insolvabilităţii debitorului potrivit art. 176 din cod, dată până la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum administratorul, asociaţii sau acţionarii pot face apărările pe care le consideră necesare pentru a evita situaţia ca societatea să fie declarată insolvabilă.

Este evident că titlul de creanţă devine executoriu numai în condiţiile art. 141 alin. (2) din cod, şi anume la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Decizia prin care se ia hotărârea angajării răspunderii solidare a persoanelor prevăzute de art. 27 din cod constituie titlu de creanţă numai după aprobarea ei. Fără să fie aprobată, decizia nu produce niciun efect juridic din moment ce nu a fost însuşită de conducerea organului fiscal competent. Este, de altfel, şi raţiunea pentru care aceasta încă nu se comunică debitorului sau persoanelor interesate. Dacă decizia nu a fost încă aprobată, debitorul sau orice altă persoană interesată nu are încă nicio legitimitate în a o contesta. Numai după aprobarea ei, devenind titlu executoriu, persoanele interesate pot declanşa procedura prevăzută de art. 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală - exercitarea căii administrative de atac, respectiv contestarea în instanţă a soluţiei pronunţate de organul administrativ competent. Mai mult, persoanele interesate pot solicita instanţei de judecată suspendarea executării actului administrativ în condiţiile art. 215 alin. (2) din cod, coroborat cu art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, nu se poate reţine că exercitarea dreptului la apărare prin formularea unei contestaţii împotriva titlului de creanţă este tardiv şi păgubitor din moment ce cu această ocazie se pot contesta atât motivele de fapt, cât şi cele de drept care au stat la baza titlului de creanţă.

Or, toate aceste posibilităţi procedurale efective constituie suficiente garanţii pentru asigurarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare al persoanei interesate.

De asemenea, se reţine că textele criticate nu încalcă art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie, din moment ce diminuarea patrimoniului persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societăţii este consecinţa firească a săvârşirii unor fapte culpabile care au generat insolvabilitatea societăţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Graţiela-Liliana Gheorghiţa în Dosarul nr. 3.831/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

2.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly