Decizie nr. 1.510 din 17 noiembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Alexandru Gherghe şi Alexandrina Gherghe în Dosarul nr. 42.079/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 42.079/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Gherghe şi Alexandrina Gherghe într-o cauză penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă dreptul de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, întrucât experţii care funcţionează în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu pot fi obiectivi şi imparţiali, având în vedere că sunt subordonaţi procurorului D.N.A., sunt angajaţi ai acestei structuri şi sunt numiţi prin ordin al procurorului-şef al secţiei. Arată că expertiza sau constatarea făcută de specialistul D.N.A. constituie probă în procesul penal, dar aceasta nu este administrată la fel ca în cazul expertizelor şi constatărilor prevăzute de Codul de procedură penală, când expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată şi fiecare dintre părţi are dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei. Autorii excepţiei arată că, în opinia lor, justiţia nu este unică, imparţială şi egală pentru toţi, întrucât, în faza de urmărire penală, persoanele acuzate şi cercetate de D.N.A. nu pot să îşi exercite drepturile prevăzute de Codul de procedură penală în ceea ce priveşte administrarea probei cu expertiza sau constatarea tehnico-ştiinţifică, spre deosebire de cele care sunt cercetate de alte parchete şi care beneficiază de probe administrate în mod corect. Susţin, totodată, că se încalcă principiul egalităţii armelor, constând în posibilitatea tuturor părţilor din proces de a beneficia de şanse egale în ceea ce priveşte prezentarea cauzei, astfel încât nimeni să nu aibă un avantaj substanţial asupra adversarului său. Precizează că nici procurorul D.N.A. care foloseşte experţi angajaţi, numiţi prin ordin, nu poate fi un procuror imparţial, proba cu expertiza nefiind o probă administrată de acesta potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de Codul de procedură penală.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 6: "Direcţia Naţională Anticorupţie se încadrează cu procurori, ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic şi în alte domenii, personal auxiliar de specialitate, precum şi personal economic şi administrativ, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţiuni, aprobat potrivit legii."

–Art. 11: "(1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condiţiile legii.

(4)Constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele pot fi efectuate şi de alţi specialişti sau experţi din instituţii publice sau private române sau străine, organizate potrivit legii, precum şi de specialişti sau experţi individuali autorizaţi sau recunoscuţi, potrivit legii."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) şi (3) care stabilesc că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. De asemenea, sunt invocate şi prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse la art. 5 - "Dreptul la libertate şi la siguranţă" şi la art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, atât în ansamblul său, cât şi cu privire la unele alineate ale acestuia. Examinând excepţia sub aspectul unor critici similare, instanţa de contencios constituţional a constatat constituţionalitatea acestora. Pot fi amintite, exemplificativ, Decizia nr. 805 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Decizia nr. 910 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008, sau Decizia nr. 1.027 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 11 noiembrie 2008.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat că prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 întrunesc exigenţele impuse de un proces echitabil, inclusiv cea referitoare la necesitatea respectării principiului egalităţii armelor de care părţile pot dispune în cadrul unei proceduri judiciare. Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a reţinut că partea interesată are posibilitatea ca, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedură penală, să ia cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice ca mijloc de probă efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Subsecvent, poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a observat că, în procesul deliberării, judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele de lege criticate, astfel că informaţiile conţinute în constatările tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

Totodată, cu privire la statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea a constatat că faptul că aceştia îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparţialitate a acestora. Pe de altă parte, soluţia legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Curtea observă că acestea conţin o simplă enumerare a categoriilor de personal care pot fi încadrate în structura Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fără să prezinte elemente de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Alexandru Gherghe şi Alexandrina Gherghe în Dosarul nr. 42.079/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu