Decizie nr. 805 din 3 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, asistat de avocatul Nineta Anghelina, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi avocatul Alice Drăghici, pentru partea Daiana Elena Druţă, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi, mai ales, control nemijlocit al procurorilor, ceea ce nu oferă garanţii de independenţă, imparţialitate şi creează premisele unui abuz instituţionalizat. Astfel, partea nu are dreptul de a contesta mijlocul de probă respectiv, şi anume constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată de aceşti specialişti - funcţionari publici. Depune în acest sens hotărârea din 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Cottin contra Belgiei. De asemenea, solicită să se reţină că se încalcă şi prevederile art. 24 din Constituţie.

Apărătorul părţii Daiana Elena Druţă solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate susţinând că se creează dezechilibre între organele de urmărire penală şi între avocaţi şi procurori. Astfel, specialiştii prevăzuţi de textele criticate nu sunt înscrişi pe vreo listă publică şi nu li se cunoaşte experienţa profesională, ceea ce duce la inexistenţa egalităţii de arme în procesul penal şi la încălcarea principiului contradictorialităţii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate întrucât mijlocul de probă efectuat de specialiştii prevăzuţi de dispoziţiile de lege criticate poate fi contestat în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate, după ce partea a luat cunoştinţă de existenţa lui prin prezentarea materialului de urmărire penală. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Mantovanelli contra Franţei, 1997, şi Cottin contra Belgiei, 2005), potrivit căreia partea trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaşte mijlocul de probă şi de a-l contesta în faţa unui organ independent şi imparţial. Pe de altă parte, conform aceleiaşi jurisprudenţe, echitatea procedurii va fi verificată nu punctual, ci se va avea în vedere ansamblul procedurii din acea cauză. Totodată, arată că partea poate solicita efectuarea unei expertize în condiţiile Codului de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.330/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Remus-Virgil Baciu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, numiţi de procurorul şef, care îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor, nu oferă garanţii de independenţă, imparţialitate şi obiectivitate a activităţii pe care o desfăşoară în efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, ce constituie mijloc de probă în procesul penal.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât desfăşurarea unei proceduri penale de tipul celei de faţă, în ansamblul său, oferă suficiente garanţii şi remedii procesuale pentru a asigura caracterul echitabil al procesului aflat în curs de desfăşurare, inclusiv în legătură cu administrarea mijlocului de probă contestat.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale întrucât acestea nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează procesul echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. Art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie a fost modificat prin art. X pct. 1 al titlului XVI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. De asemenea, dispoziţiile criticate au fost modificate, ultima dată prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

Dispoziţiile de lege criticate au în prezent următorul cuprins:

Art. 11. – (1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condiţiile legii.

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi, precum şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Aceştia au calitatea de funcţionari publici, iar constatările tehnico-ştiinţifice efectuate din dispoziţia scrisă a procurorului constituie mijloc de probă, ceea ce, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, contravine dreptului la un proces echitabil.

Curtea constată că o componentă a garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este principiul egalităţii armelor, ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Franţei, 1997) reiese că se încalcă principiul egalităţii armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

Totodată, principiul contradictorialităţii, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţă, posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua la cunoştinţă de toate probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia şi de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, 1998, şi Cottin contra Belgiei, 2005).

Or, Curtea reţine că în cauza de faţă partea putea să ia cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice - mijloc de probă efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedură penală. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.

De asemenea, Curtea constată că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.

Pe de altă parte, Curtea observă că în procesul deliberării judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele de lege criticate. Aşadar, judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că informaţiile conţinute în constatările tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură. În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 524/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.

În final, Curtea observă că nu se poate pronunţa cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constituţie deoarece autorul excepţiei a invocat această încălcare direct în faţa Curţii, iar nu şi în faţa instanţei de judecată, or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl constituie încheierea instanţei de judecată, Curtea fiind ţinută să se pronunţe numai asupra aspectelor reţinute în aceasta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean