ce stabileşte cerinţele de sănătate animală pentru animalele de acvacultură şi produsele acestora, precum şi pentru prevenirea şi controlul anumitor boli ale animalelor acvatice
(1)Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte:
a)cerinţele de sănătate animală ce urmează a fi aplicate pentru punerea pe piaţă, importul şi tranzitul animalelor de acvacultură şi produselor acestora;
b)măsurile minime de prevenire a bolilor animalelor de acvacultură, cu scopul de a creşte gradul de conştientizare şi pregătirea autorităţilor competente, a operatorilor cu activitate în domeniul produselor de acvacultură şi a altora implicaţi în această industrie;
c)măsurile minime de control ce urmează a fi aplicate în eventualitatea unei suspiciuni sau a unui focar al anumitor boli ale animalelor acvatice.
(2)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia orice măsuri stricte în domeniul prevăzut la art. 13 din cap. II şi de cap. V, dovedind că aceste măsuri nu afectează comerţul cu alte state membre ale Uniunii Europene.
(1)Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică pentru:
a)animalele acvatice ornamentale crescute în acvarii necomerciale;
b)animalele acvatice din mediul natural, recoltate sau pescuite pentru a fi introduse direct în lanţul alimentar;
c)animalele acvatice pescuite în scopul producerii de făină de peşte, furaje din peşte, ulei de peşte şi alte produse similare.
(2)Cap. II, secţiunile 1, a 2-a, a 3-a şi a 4-a ale cap. III şi cap. VII nu se aplică dacă animalele acvatice ornamentale sunt ţinute în magazine pentru animale, locaţii ale operatorilor cu activitate în domeniul amenajărilor exterioare, iazuri din grădini, acvarii comerciale sau la angrosişti, care:
a)nu au niciun contact direct cu apele naturale din Comunitatea Europeană;
b)sunt echipate cu un sistem de tratare a apei de evacuare, ce reduce până la un nivel acceptabil riscul transmiterii bolilor în apele naturale.
(3)Prezenta normă sanitară veterinară se aplică fără a prejudicia prevederile referitoare la conservarea speciilor sau la introducerea de specii care nu sunt indigene.
(1)În scopul prezentei norme sanitare veterinare, se utilizează următoarele definiţii:
a)acvacultură reprezintă creşterea sau cultivarea organismelor acvatice utilizându-se tehnici care contribuie la creşterea producţiei acestor organisme peste capacitatea naturală a mediului şi într-un cadru în care aceste organisme rămân în proprietatea uneia sau mai multor persoane fizice ori juridice de-a lungul stadiilor de creştere şi cultivare până la momentul recoltei;
b)animal de acvacultură reprezintă orice animal acvatic în toate stadiile sale de viaţă, inclusiv ouăle şi gameţii, crescut într-o fermă sau într-o zonă de creştere a moluştelor, cuprinzând orice animal acvatic din mediul natural destinat unei ferme ori unei zone de creştere a moluştelor;
c)unitate de producţie în domeniul acvaculturii reprezintă orice unitate pentru profit sau nu, publică ori privată, care realizează oricare dintre activităţile legate de creşterea, deţinerea sau cultivarea animalelor de acvacultură;
d)operator din unitatea de producţie în domeniul acvaculturii reprezintă orice persoană fizică sau juridică ce controlează şi răspunde ca activitatea de producţie în domeniul acvaculturii să se desfăşoare în conformitate cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare;
e)animal acvatic reprezintă:
(i)speciile de peşti aparţinând supraclasei Agnata şi claselor Chondrichthyes şi Osteichthyes;
(îi) speciile de moluşte aparţinând de încrengătura Mollusca;
(iii)speciile de crustacee aparţinând de subîncrengătura Crustacea;
f)unitate de procesare autorizată reprezintă orice unitate din domeniul alimentar, aprobată în conformitate cu art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 ce prevede reguli specifice de igienă pentru hrana de origine animală, pentru procesarea animalelor de acvacultură în scopuri alimentare, şi care este autorizată în conformitate cu art. 4 şi 5 din prezenta normă sanitară veterinară;
g)operator din unitate de procesare autorizată reprezintă orice persoană fizică sau juridică ce controlează şi răspunde de aplicarea în unitatea de procesare autorizată a prezentei norme sanitare veterinare;
h)fermă reprezintă orice spaţiu, zonă închisă sau instalaţie utilizată într-o activitate de producţie în domeniul acvaculturii, în care animalele de acvacultură sunt crescute cu scopul punerii pe piaţă, cu excepţia locurilor unde animalele acvatice din mediul natural recoltate sau prinse în scopul consumului uman sunt deţinute temporar înaintea procesării, fără a fi îngrăşate;
i)creştere reprezintă creşterea animalelor de acvacultură într-o fermă sau într-o zonă de creştere a moluştelor;
j)zonă de creştere a moluştelor reprezintă o zonă de producţie sau de purificare naturală, în care toate activităţile de producţie în domeniul acvaculturii se efectuează sub sistem de biosecuritate comun;
k)animal acvatic ornamental reprezintă un animal acvatic care este deţinut, crescut sau pus pe piaţă doar în scopuri ornamentale;
l)punere pe piaţă reprezintă vânzarea, inclusiv oferirea spre vânzare sau orice altă formă de transfer, chiar dacă este cu titlu gratuit sau nu, şi orice formă de mişcare a animalelor de acvacultură;
m)zonă de producţie reprezintă orice perimetru de apă dulce, mare, estuar, zonă continentală sau lagună, care conţine paturi naturale pentru moluşte sau locuri utilizate pentru cultivarea şi recoltarea moluştelor;
n)bazine pentru pescuit sportiv reprezintă bazinele sau altă instalaţie unde populaţia piscicolă este menţinută doar pentru scopuri recreative prin repopulare cu animale de acvacultură;
o)zonă de purificare naturală reprezintă orice perimetru de apă dulce, mare, estuar sau lagună, cu marginile marcate clar şi indicate prin geamanduri, indicatoare sau prin orice alte mijloace fixe şi utilizat exclusiv pentru purificarea naturală a moluştelor vii;
p)animal acvatic sălbatic reprezintă un animal acvatic care nu este animal de acvacultură.
(2)În scopul prezentei norme sanitare veterinare, se utilizează, de asemenea, următoarele definiţii:
a)definiţiile tehnice prevăzute în anexa nr. 1;
b)definiţiile prevăzute în:
(i)art. 2 şi 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care prevăd principiile generale şi cerinţele legislaţiei alimentare, stabilesc Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor şi procedurile în materie de siguranţă alimentelor;
(îi) art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
(iii)art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(iv)art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizează fiecare unitate de producţie în domeniul acvaculturii în conformitate cu art. 5. Atunci când este cazul, această autorizaţie poate include mai multe unităţi de producţie în domeniul acvaculturii pentru moluşte aflate în zone de creştere a moluştelor. Totuşi, centrele de expediere, centrele de purificare sau activităţile similare aflate într-o zonă de creştere a moluştelor trebuie să aibă autorizaţie individuală.
(2)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizează fiecare unitate procesatoare care taie animale acvatice, în conformitate cu art. 33 din cap. V, în scopul controlului bolilor, conform prevederilor art. 5. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor acordă un număr unic de autorizare fiecărei unităţi de producţie în domeniul acvaculturii şi fiecărei unităţi de procesare autorizate.
(4)Prin derogare de la autorizarea solicitată la alin. (1), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate solicita numai înregistrarea de către autoritatea competentă pentru următoarele:
a)instalaţii, altele decât cele pentru activitatea de producţie în domeniul acvaculturii, în care animalele acvatice sunt ţinute fără intenţia de a fi puse pe piaţă;
b)bazine pentru pescuit sportiv;
c)unităţi de producţie în domeniul acvaculturii, care pun pe piaţă animale de acvacultură exclusiv pentru consum uman, în conformitate cu art. 1 alin. (3) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004. (5) În caz de neconformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea competentă acţionează conform art. 54 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.
(1)Autorizaţiile, astfel cum prevede art. 4 alin. (1) şi (2), pentru operatorul din unitatea de producţie în domeniul acvaculturii şi operatorul din unitatea de procesare autorizată, sunt acordate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dacă aceştia:
a)îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8, 9 şi 10;
b)au un sistem care permite să demonstreze autorităţii competente că sunt îndeplinite cerinţele aferente acestor condiţii;
c)rămân sub supervizarea autorităţii competente care îndeplineşte îndatoririle prevăzute în art. 54 alin. (1).
(2)Autorizaţia nu este acordată dacă activitatea în unităţile respective prezintă un risc inacceptabil de răspândire a bolilor către ferme, zone de creştere a moluştelor sau efective de animale acvatice din mediul natural din apropierea fermelor sau zonelor de creştere a moluştelor. Totuşi, înainte de a fi luată o decizie de refuzare a autorizării, trebuie luate în considerare măsurile de reducere a riscului, inclusiv o posibilă alternativă a activităţii în cauză.
(3)Operatorul din unitatea de producţie în domeniul acvaculturii şi operatorul din unitatea de procesare autorizată au obligaţia de a pune la dispoziţia Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor toate informaţiile relevante pentru evaluarea îndeplinirii condiţiilor pentru autorizare, inclusiv informaţiile solicitate în conformitate cu anexa nr. 2.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor întocmeşte şi actualizează permanent un registru de interes public conţinând cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 2 pentru unităţile de producţie în domeniul acvaculturii şi unităţile de procesare autorizate.
(1)În conformitate cu art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, controalele oficiale în unităţile de producţie în domeniul acvaculturii şi unităţile de procesare autorizate se efectuează de către autoritatea competentă.
(2)Controalele oficiale prevăzute la alin. (1) constau cel puţin în inspecţii regulate, vizite, audit şi, unde este cazul, prelevare de probe pentru fiecare activitate de producţie în domeniul acvaculturii, ţinând cont de riscul pe care unităţile de producţie în domeniul acvaculturii şi unităţile de procesare autorizate îl prezintă în legătură cu contractarea şi răspândirea bolilor. Recomandările pentru frecvenţa acestor controale sunt stabilite în partea B a anexei nr. 3, în funcţie de statusul de sănătate al zonelor şi compartimentelor implicate.
(1)Unitatea de producţie în domeniul acvaculturii trebuie să deţină următoarele evidenţe:
a)toate mişcările animalelor de acvacultură şi ale produselor acestora în interiorul şi în afara fermelor sau zonelor de creştere a moluştelor;
b)mortalitatea în fiecare unitate epidemiologică, cu relevanţă pentru tipul de producţie;
c)rezultatele schemei de supraveghere pentru sănătatea animală, bazată pe analiza riscului, în conformitate cu prevederile art. 10. (2) Unităţile de procesare autorizate trebuie să deţină evidenţa tuturor mişcărilor de animale de acvacultură şi ale produselor acestora în interiorul şi în afara acestor unităţi.
(3)Transportatorii, atunci când animalele de acvacultură sunt transportate, trebuie să deţină următoarele evidenţe:
a)mortalitatea pe timpul transportului, atât pentru tipul de mijloc de transport, cât şi pentru speciile transportate;
b)fermele, zonele de creştere a moluştelor şi unităţile de procesare în care au intrat mijloacele de transport;
c)orice schimb de apă în timpul transportului, în special sursele noi de apă şi locurile de deversare a acesteia.
(4)Fără a prejudicia prevederile specifice de trasabilitate, toate mişcările animalelor înregistrate de către operatorii din unităţile de producţie în domeniul acvaculturii, conform alin. (1) lit. a), sunt înregistrate într-un registru naţional şi păstrate în formă computerizată, astfel încât trasabilitatea locului de origine şi a celui de destinaţie să fie garantată.
Unităţile de producţie în domeniul acvaculturii şi unităţile de procesare autorizate trebuie să implementeze bune practici de igienă pentru a preveni introducerea şi propagarea bolilor.
(1)Programul de supraveghere a sănătăţii animalelor bazat pe evaluarea riscului trebuie să fie aplicat în toate fermele şi zonele de creştere a moluştelor şi adaptat fiecărui tip de producţie.
(2)Programul de supraveghere a sănătăţii animalelor bazat pe evaluarea riscului, la care se face referire în alin.(1), are drept scop:
a)evidenţierea oricărei creşteri a mortalităţii în toate fermele şi zonele de creştere a moluştelor, în funcţie de tipul de producţie;
b)detectarea tuturor bolilor listate în partea a II-a a anexei nr. 4, în ferme şi zone de creştere a moluştelor unde sunt prezente specii sensibile la aceste boli.
(3)Recomandările pentru frecvenţa programelor de supraveghere a sănătăţii animalelor în funcţie de statusul de sănătate al zonei şi compartimentului implicat sunt prevăzute în partea B a anexei nr. 3. Această supraveghere se aplică fără a prejudicia prelevarea de probe şi supravegherea efectuată în conformitate cu cap. V sau art. 49 alin. (3), art. 50 alin. (4) şi art. 52. (4) Programul de supraveghere a sănătăţii animalelor bazat pe evaluarea riscului, la care se face referire în alin. (1), trebuie să ţină cont de liniile directoare stabilite de Comisia Europeană.
(1)Prezentul capitol se aplică doar bolilor şi speciilor susceptibile la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizează punerea pe piaţă în scopuri ştiinţifice a animalelor de acvacultură şi a produselor acestora care nu se încadrează cerinţelor prezentului capitol, sub directa supervizare a autorităţii competente. Autoritatea competentă verifică punerea pe piaţă pentru a nu periclita statusul de sănătate al animalelor acvatice la locul de destinaţie sau în locurile de tranzit, cu privire la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4. Toate mişcările ce au loc între statele membre ale Uniunii Europene nu pot avea loc decât cu notificarea prealabilă a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene implicate.
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor verifică punerea pe piaţă a animalelor de acvacultură şi a produselor acestora pentru a nu periclita statusul de sănătate al animalelor acvatice la locul de destinaţie, cu privire la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4. (2) Reguli detaliate privind mişcarea animalelor de acvacultură sunt prevăzute în prezentul capitol, în particular pentru mişcările ce au loc între statele membre ale Uniunii Europene, zone şi compartimente cu status de sănătate diferit, astfel cum prevede partea A a anexei nr. 3.
(1)În timpul transportului animalelor de acvacultură trebuie să se aplice măsurile necesare de prevenire a bolilor, astfel încât să nu fie afectat statusul de sănătate al acestor animale şi să se reducă riscul de propagare a bolilor.
(2)Animalele de acvacultură trebuie să fie transportate în condiţii care nu afectează statusul lor de sănătate şi nu periclitează statusul de sănătate al locului de destinaţie şi, unde este cazul, al locurilor de tranzit.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică de asemenea bolilor şi speciilor susceptibile care nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4. (4) Orice schimbare a apei în timpul transportului se efectuează în locuri şi în condiţii care nu periclitează statusul de sănătate al:
a)animalelor de acvacultură care sunt transportate;
b)animalelor acvatice de la locul schimbării apei;
c)animalelor acvatice de la locul de destinaţie.
(1)Punerea pe piaţă a animalelor de acvacultură este supusă certificării atunci când animalele sunt introduse într-un stat membru al Uniunii Europene, zonă sau compartiment declarat indemn în conformitate cu art. 49 şi 50 sau când fac obiectul unui program de supraveghere ori de eradicare în conformitate cu art. 44 alin. (1) sau (2) pentru:
a)scopuri de creştere şi repopulare;
b)procesare ulterioară, înainte de consumul uman, dacă:
(i)referitor la peşti, aceştia nu sunt tăiaţi şi evisceraţi înaintea expedierii;
(îi) referitor la moluşte şi crustacee, acestea nu sunt expediate ca produse procesate sau neprocesate.
(2)Punerea pe piaţă a animalelor de acvacultură este supusă certificării atunci când animalele sunt autorizate să părăsească o zonă care face obiectul măsurilor de control prevăzute în secţiunile a 3-a, a 4-a, a 5-a şi a 6-a din cap.V. Prezentul alineat se aplică de asemenea bolilor şi speciilor susceptibile la acestea, care nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4. (3) Sunt supuse notificării în cadrul sistemului informatizat TRACES următoarele mişcări de efective:
a)mişcările animalelor de acvacultură între statele membre ale Uniunii Europene unde certificarea de sănătate animală este solicitată în conformitate cu alin. (1) şi (2);
b)toate mişcările animalelor vii de acvacultură în scopuri de creştere şi repopulare între statele membre ale Uniunii Europene unde certificarea de sănătate animală nu este solicitată în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară.
(4)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizează utilizarea sistemului informatizat TRACES pentru a înregistra mişcările ce au loc numai pe teritoriul naţional.Secţiunea a 2-a Animale de acvacultură utilizate pentru creştere şi repopulare
(1)Fără a prejudicia prevederile cap. V, pentru animalele de acvacultură puse pe piaţă în scop de creştere Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor verifică îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)să fie clinic sănătoase;
b)să nu provină din ferme sau zone de creştere a moluştelor unde există o cauză necunoscută de creştere a mortalităţii.
Prezentul alineat se aplică de asemenea pentru bolile şi speciile susceptibile la acestea, care nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizează o astfel de punere pe piaţă, pe baza unei analize a riscului, cu condiţia ca animalele să provină dintr-o parte a fermei sau dintr-o zonă de creştere a moluştelor independentă de unitatea epidemiologică unde a apărut o mortalitate ridicată.
(3)Animalele de acvacultură destinate distrugerii sau tăierii în conformitate cu măsurile de control al bolilor prevăzute în cap. V nu sunt puse pe piaţă în scopuri de creştere sau repopulare.
(4)Animalele de acvacultură pot fi reintroduse în mediul natural, pentru repopulare sau pentru pescuit sportiv, în următoarele condiţii:
a)să corespundă cerinţelor alin. (1);
b)să provină dintr-o fermă sau zonă de creştere a moluştelor cu statusul de sănătate prevăzut în partea A a anexei nr. 3 sau cel puţin cu status de sănătate echivalent cu al apelor în care urmează să fie introduse.
(5)Animalele de acvacultură pot proveni şi din zone sau compartimente declarate indemne de boală în conformitate cu art. 49 sau 50. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică prevederile prezentului alineat în cazul programelor elaborate şi aplicate în conformitate cu art. 43.
Introducerea animalelor de acvacultură aparţinând speciilor susceptibile la o boală specifică în zone indemne de această boală
(1)Animalele de acvacultură aparţinând speciilor susceptibile la o boală specifică, pentru a putea fi introduse, în scopuri de creştere sau repopulare, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-o zonă ori un compartiment declarat indemn de acea boală în conformitate cu art. 49 sau art. 50, trebuie să provină dintr-un stat membru al Uniunii Europene, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment de asemenea declarat indemn de acea boală.
(2)Atunci când poate fi justificat ştiinţific faptul că speciile susceptibile la o boală specifică nu o transmit în anumite stadii de dezvoltare, prevederile alin. (1) nu se aplică acelor stadii de viaţă.
(3)O listă a speciilor şi stadiilor de viaţă cărora li se aplică prevederile alin. (2) se adoptă, iar, când este necesar, lista se amendează conform procedurii comunitare, ţinându-se cont de descoperirile ştiinţifice şi tehnologice.
(1)Atunci când date sau experienţe practice indică faptul că alte specii decât cele enumerate în partea a II-a a anexei nr. 4 pot fi responsabile de transmiterea unei boli specifice, acţionând ca specii-vector, în cazul introducerii în scopuri de creştere sau repopulare, în România, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acea boală specifică, în conformitate cu art. 49 sau 50, acele specii-vector trebuie:
a)să fie originare din alt stat membru al Uniunii Europene, zonă sau compartiment declarat indemn de acea boală specifică;
b)să fie ţinute în condiţii de carantină în apă liberă de agentul patogen în cauză, pentru o perioadă de timp corespunzătoare, atunci când datele ştiinţifice sau experienţa practică dovedesc că există condiţii suficiente pentru reducerea riscului de transmitere a bolii specifice, până la un nivel acceptabil pentru prevenirea şi transmiterea bolii respective.
(2)O listă cuprinzând speciile-vector şi stadiile de viaţă a acelor specii cărora li se aplică prezentul articol şi, unde este cazul, condiţiile în care aceste specii pot transmite boala este adoptată şi, când este necesar, este amendată ţinându-se cont de descoperirile ştiinţifice şi tehnologice, în conformitate cu procedura comunitară.Secţiunea a 3-a Animale de acvacultură şi produse ale acestora destinate consumului uman
(1)Animalele de acvacultură din speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile care nu sunt exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 şi produsele acestora pot fi puse pe piaţă în scopul procesării suplimentare în România, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acele boli, în conformitate cu art. 49 sau 50, în următoarele condiţii:
a)să fie originare din alt stat membru al Uniunii Europene, dintr-o zonă sau un compartiment declarat indemn de boala în cauză;
b)să fie procesate intr-o unitate autorizată respectând condiţiile de prevenire a răspândirii bolii;
c)în ceea ce priveşte peştii, aceştia să fie tăiaţi şi evisceraţi înaintea expedierii;
d)referitor la moluşte şi crustacee, să fie expediate ca produse procesate sau neprocesate.
(2)Animalele de acvacultură dintre speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile care nu sunt exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4, care sunt puse pe piaţă în scopul procesării suplimentare în România, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acele boli în conformitate cu art. 49 sau 50, pot fi depozitate temporar într-un loc de procesare numai dacă:
a)sunt originare din alt stat membru al Uniunii Europene, dintr-o zonă sau un compartiment declarat indemn de boala în cauză;
b)sunt păstrate temporar în centre de expediere, centre de purificare sau locaţii similare care sunt echipate cu sistem de tratare a apei care inactivează germenii patogeni în cauză sau unde apa este supusă altor tipuri de tratamente ce reduc riscul de transmitere a bolilor către apele naturale, până la un nivel acceptabil.
(1)Prezenta secţiune nu se aplică atunci când animalele de acvacultură din speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sunt puse pe piaţă pentru consumul uman fără procesare suplimentară, cu condiţia ca să fie ambalate în pachete pentru vânzarea cu amănuntul în conformitate cu prevederile pentru ambalare şi etichetare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004. (2) Atunci când moluştele vii şi crustaceele din speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sunt păstrate temporar în apele comunitare sau sunt introduse în centre de expediere, centre de purificare ori de acelaşi profil, ele trebuie să fie conforme cu art. 18 alin (2).Secţiunea a 4-a Animale acvatice din mediul natural
Animale acvatice din mediul natural prevăzute să populeze teritoriul României, zone sau compartimente declarate indemne de boală
(1)Animalele acvatice din mediul natural din speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4, capturate într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o zonă ori un compartiment ce nu este declarat indemn de o boală în conformitate cu art. 49 sau 50, trebuie ţinute în carantină sub supervizarea autorităţii competente, în spaţii adecvate, pentru o perioadă de timp suficientă reducerii la un nivel acceptabil a riscului de transmitere a bolii, înainte de a popula o fermă sau zonă de creştere a moluştelor situată pe teritoriul României, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acea boală în conformitate cu art. 49 sau 50. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite practicarea acvaculturii în zone litorale fără carantina prevăzută la alin. (1), dacă se demonstrează că s-a făcut o evaluare a riscului şi s-a constatat că acesta este inferior situaţiei prezentate la alin. (1).Secţiunea a 5-a Animale acvatice ornamentale
(1)Punerea pe piaţă a animalelor acvatice ornamentale nu trebuie să pună în pericol statusul de sănătate al animalelor acvatice cu privire la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4. (2) Prevederile prezentului articol se aplică şi pentru bolile care nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4.
Animalele de acvacultură şi produsele acestora sunt introduse în Comunitatea Europeană doar din acele ţări terţe sau părţi ale ţărilor terţe care sunt listate pe o listă elaborată şi actualizată în conformitate cu procedura comunitară.
(1)O ţară terţă sau o parte a unei ţări terţe este introdusă pe lista menţionată în art. 22 doar dacă o evaluare comunitară a acelei ţări sau părţi a ţării terţe dovedeşte că autoritatea competentă demonstrează conformitatea cu cerinţele legate de sănătatea animalelor din legislaţia comunitară.
(2)Lista elaborată în conformitate cu art. 22 poate fi utilizată împreună cu alte liste elaborate în scopurile sănătăţii publice şi sănătăţii animale.
(1)Toate transporturile animalelor de acvacultură şi ale produselor acestora trebuie însoţite de un document ce conţine un certificat de sănătate animală ce permite intrarea în Comunitatea Europeană.
(2)Certificatul de sănătate animală trebuie să conţină:
a)cerinţele stabilite pentru aceste animale de acvacultură şi produsele acestora, menţionate în prezenta normă sanitară veterinară;
b)orice condiţii speciale de import, în conformitate cu art. 25 lit. a).
(3)Documentul poate include şi detaliile cerute de alte prevederi publice comunitare şi de legislaţie pentru sănătatea animală.
Dacă este necesar, pentru aplicarea prezentului capitol pot fi stabilite reguli detaliate, în conformitate cu procedura comunitară. Aceste reguli se pot referi în particular la:
a)condiţiile speciale de import pentru fiecare ţară terţă, părţi ale ţărilor terţe şi grupuri de ţări terţe;
b)criteriile pentru clasificarea ţărilor terţe şi părţilor acestora privind bolile animalelor acvatice;
c)folosirea documentelor electronice;
d)modelul certificatelor de sănătate animală şi al altor documente;
e)proceduri şi certificări pentru tranzit.
(1)Atunci când există orice motiv de suspiciune a prezenţei unei boli listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sau prezenţa unei asemenea boli este confirmată la animale acvatice, suspiciunea şi/sau confirmarea trebuie să fie imediat notificate/notificată autorităţii competente.
(2)Atunci când apare o creştere a mortalităţii la animalele acvatice, mortalitatea este imediat notificată autorităţii competente sau unui medic veterinar de liberă practică, pentru investigaţii suplimentare.
(3)Obligativitatea notificării, astfel cum este prezentată în alin. (1) şi (2), este impusă:
a)proprietarului şi oricărei persoane care deţine animale acvatice;
b)oricărei persoane care însoţeşte animale de acvacultură în timpul transportului;
c)practicanţilor veterinari şi altor profesionişti implicaţi în serviciile de sănătate animală acvatică;
d)veterinarilor oficiali, veterinarilor cu experienţă din laboratoarele sanitare veterinare de stat sau particulare;
e)oricărei alte persoane cu activitate în domeniul animalelor acvatice ce aparţin speciilor susceptibile sau al produselor acestora.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor notifică celorlalte state membre ale Uniunii Europene, Comisiei Europene şi statelor membre EFTA în timp de 24 de ore în cazul confirmării:
a)uneia dintre bolile exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4;
b)unei boli care nu este exotică, enumerată în partea a II-a a anexei nr. 4, atunci când România, o zonă, sau un compartiment a fost declarat indemn de această boală.Secţiunea a 2-a Suspiciune de boală listată. Investigaţia epizootologică
În cazul suspiciunii uneia dintre bolile exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 în România, zone sau compartimente cu un status de sănătate din categoriile I sau III, prevăzute în partea A a anexei nr. 3, pentru o anumită boală, se vor lua următoarele măsuri:
a)sunt prelevate şi examinate probe corespunzătoare într-un laborator desemnat în conformitate cu art. 56;
b)în aşteptarea rezultatelor examinării prevăzute la lit. a):
(i)fermele sau zonele de creştere a moluştelor, în care este suspectată boala, sunt supuse supravegherii oficiale şi sunt implementate măsuri de control corespunzătoare pentru a preveni propagarea bolii la alte animale acvatice;
(îi) niciunui animal de acvacultură nu i se permite să între sau să părăsească fermele ori zonele de creştere a moluştelor afectate, în care boala este suspectată, în afară de cazul autorizării de către autorităţi competente;
(iii)este iniţiată ancheta epizootologică prevăzută la art. 29.
(1)Investigaţia epizootologică iniţiată în conformitate cu art. 28 lit. b) pct. (iii) trebuie să fie efectuată atunci când examinarea prevăzută la art. 28 lit. a) dovedeşte prezenţa:
a)unei boli exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 în oricare stat membru al Uniunii Europene;
b)unei boli care nu este exotică, enumerată în partea a II-a a anexei nr. 4, în oricare stat membru al Uniunii Europene, zone sau compartimente cu status de sănătate din categoriile I sau III, prevăzute în partea A a anexei nr. 3, pentru boala în cauză.
(2)Investigaţia epizootologică prevăzută la alin. (1) trebuie să urmărească:
a)determinarea originii posibile şi mijloacele de contaminare;
b)dacă animalele de acvacultură au părăsit ferma sau zona de creştere a moluştelor în perioada care a precedat notificarea de suspiciune prevăzută la art. 26 alin. (1);
c)dacă alte ferme au fost infectate.
(3)Atunci când investigaţia epizootologică prevăzută la alin. (1) arată că boala a fost introdusă în una sau mai multe ferme, zone de creştere a moluştelor ori ape deschise, se aplică măsurile prevăzute la art. 28 în acele ferme, zone de creştere a moluştelor sau ape deschise. În cazul apelor dintr-un mare bazin hidrografic sau zonelor de coastă, autoritatea competentă poate decide să limiteze aplicarea art. 28 la o zonă cu întindere mai mică în apropierea fermelor ori zonelor de creştere a moluştelor suspectate a fi infectate, dacă aceasta consideră că zona respectivă, de întindere mai mică, este suficient de mare pentru a garanta că boala nu se răspândeşte.
(4)Atunci când este necesar, autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene învecinate sau din ţările terţe sunt informate despre cazurile suspecte de boală. Dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este informată despre apariţia unei astfel de situaţii într-un stat membru al Uniunii Europene învecinat, aceasta acţionează corespunzător pentru aplicarea măsurilor prevăzute în prezentul articol pe teritoriul României.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ridică restricţiile prevăzute în art. 28 lit. b) atunci când datele menţionate la lit. a) a aceluiaşi articol nu demonstrează prezenţa bolii.
Prezenta secţiune se aplică în cazul confirmării unei boli exotice la animalele de acvacultură listate în partea a II-a a anexei nr. 4.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune următoarele măsuri:
a)ferma sau zona de creştere a moluştelor este oficial declarată infectată;
b)este stabilită o zonă de restricţie, corespunzătoare bolii în cauză, incluzând o zonă de protecţie şi o zonă de supraveghere în jurul fermei sau zonei de creştere a moluştelor declarate infectate;
c)nu are loc nicio repopulare şi niciun animal de acvacultură nu intră şi nu iese din zona contaminată fără autorizaţie de la autoritatea competentă;
d)sunt implementate toate măsurile suplimentare de prevenire a răspândirii ulterioare a bolii.
(1)Animalele de acvacultură care au atins dimensiunea optimă pentru comercializare şi nu prezintă semne clinice de boală pot fi recoltate sub supravegherea autorităţii competente pentru consumul uman sau pentru procesare ulterioară.
(2)Recoltarea, introducerea în centre de expediere sau în centre de purificare, procesarea ulterioară şi orice altă operaţiune implicată în prepararea animalelor de acvacultură pentru intrarea în lanţul alimentar trebuie să fie efectuate în condiţii ce previn răspândirea agenţilor patogeni responsabili de producerea bolii.
(3)Centrele de expediere, centrele de purificare sau cu profil asemănător trebuie să fie echipate cu un sistem de epurare a apei pentru inactivarea agenţilor patogeni responsabili pentru producerea bolii sau dacă nu, efluentul trebuie să fie supus altor tipuri de tratament pentru reducerea riscului de transmitere a bolilor către apele naturale până la un nivel acceptabil.
(4)Procesările ulterioare trebuie să se desfăşoare în unităţi de procesare autorizate.
(1)Peştii şi crustaceele moarte, precum şi peştii şi crustaceele vii ce prezintă semne clinice de boală sunt eliminaţi şi distruşi sub supravegherea autorităţii competente, în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.774/2002 ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, cât mai repede posibil, în conformitate cu planul de contingenţă prevăzut la art. 47. (2) Animalele de acvacultură care nu au atins dimensiunea optimă pentru comercializare şi care nu prezintă semne clinice de boală sunt eliminate şi distruse sub supravegherea autorităţii competente, în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.774/2002, cât mai repede posibil, în conformitate cu planul de contingenţă prevăzut la art. 47, ţinându-se cont de tipul de producţie şi de riscul pe care aceste animale îl prezintă în răspândirea bolii.
Atunci când este posibil, fermele infectate sunt supuse unei perioade corespunzătoare de vid sanitar după ce au fost golite, curăţate şi dezinfectate. Pentru fermele sau zonele de creştere a moluştelor unde sunt crescute animale de acvacultură ce nu sunt susceptibile la boala în cauză, deciziile în materie de vid sanitar se fac pe baza unei analize a riscului.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia măsurile necesare pentru prevenirea răspândirii bolilor la alte animale acvatice.
Măsurile prevăzute în prezenta secţiune trebuie menţinute până când:
a)au fost aplicate toate măsurile de eradicare prevăzute în prezenta secţiune;
b)în zona de restricţie s-a efectuat recoltarea de probe şi supravegherea corespunzătoare pentru boala în cauză şi tipurile de activităţi de producţie afectate din domeniul acvaculturii, cu rezultate negative.Secţiunea a 4-a Măsuri minime de control în cazul confirmării bolilor ce nu sunt exotice la animalele de acvacultură
(1)În cazul confirmării unei boli care nu este exotică, enumerată în partea a II-a a anexei nr. 4, în România, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acea boală, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie:
a)să aplice măsurile prevăzute în secţiunea a 3-a pentru a redobândi statusul de indemn de boală;
b)să elaboreze un program de eradicare în conformitate cu art. 44 alin. (2).
(2)Prin derogare de la prevederile art. 34 alin. (2), atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică măsurile prevăzute în secţiunea a 3-a, aceasta permite ca animalele sănătoase clinic să fie crescute până la dimensiunea comercializării înainte de uciderea pentru consumul uman sau de mutarea în altă zonă ori compartiment infectat. În aceste cazuri trebuie luate măsuri pentru a reduce riscul de propagare şi, pe cât posibil, pentru a preveni răspândirea bolii, cât mai curând posibil.
(3)Atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu doreşte să redobândească statusul de indemn de boală pentru teritoriul României, zona sau compartimentul în cauză, se aplică prevederile art. 39.
În cazul confirmării unei boli care nu este exotică, enumerată în partea a II-a a anexei nr. 4, în întreaga ţară, într-o zonă sau într-un compartiment declarat indemn de acea boală, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia următoarele măsuri pentru a împiedica răspândirea bolii:
a)declararea fermei sau zonei de creştere a moluştelor ca infectată;
b)stabilirea unei zone de restricţie corespunzătoare bolii în cauză, incluzând o zonă de protecţie şi o zonă de supraveghere în jurul fermei sau zonei de creştere a moluştelor declarate infectate;
c)restricţionarea mişcărilor pentru animalele de acvacultură din zona de restricţie, astfel încât asemenea animale să fie:
(i)introduse în ferme sau în zone de creştere a moluştelor în conformitate cu art. 12 alin. (2);
(îi) recoltate şi ucise pentru consumul uman în conformitate cu art. 33 alin. (1);
d)eliminarea şi distrugerea peştilor morţi şi crustaceelor moarte să se efectueze sub supravegherea autorităţii competente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002, într-o perioadă de timp corespunzătoare, ţinându-se cont de tipul de producţie şi de riscul pe care îl prezintă aceste animale moarte pentru răspândirea bolii.Secţiunea a 5-a Măsuri minime de control în cazul confirmării bolilor listate în partea a II-a a anexei nr. 4 la animalele acvatice din mediul natural
(1)Atunci când animalele acvatice din mediul natural sunt infectate sau suspectate a fi infectate cu o boală exotică listată în partea a II-a a anexei nr. 4, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor monitorizează situaţia, ia măsurile necesare pentru a reduce şi, pe cât posibil, pentru a preveni răspândirea ulterioară a bolii.
(2)Atunci când animalele acvatice din mediul natural sunt infectate sau sunt suspectate a fi infectate cu o boală care nu este exotică, listată în partea a II-a a anexei nr. 4, în România, într-o zonă sau într-un compartiment declarat indemn de acea boală, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor monitorizează situaţia, ia măsurile necesare pentru a reduce şi, pe cât posibil, pentru a preveni răspândirea ulterioară a bolii.
(3)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene în cadrul Comitetului Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătate Animală despre măsurile pe care le-a luat în conformitate cu alin. (1) şi (2).Secţiunea a 6-a Măsuri minime de control în cazul bolilor emergente
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia măsurile corespunzătoare pentru a controla apariţia unei boli emergente şi pentru a preveni răspândirea acesteia, atunci când boala emergentă în cauză pune în pericol starea de sănătate a animalelor acvatice.
(2)În cazul apariţiei unei boli emergente, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează fără întârziere Comisia Europeană, celelalte state membre ale Uniunii Europene şi statele membre EFTA atunci când se constată o situaţie epidemiologică de natură să afecteze un alt stat membru al Uniunii Europene.
(3)Atunci când este cazul, lista prezentată în partea a II-a a anexei nr. 4 este amendată în conformitate cu procedura comunitară pentru a include boala emergentă în cauză sau o nouă specie gazdă susceptibilă la o boală deja enumerată în acea anexă.Secţiunea a 7-a Măsuri alternative şi prevederi naţionale
În anumite situaţii epidemiologice poate fi adoptată o decizie în conformitate cu procedura comunitară pentru a autoriza implementarea unor măsuri ad-hoc pentru o perioadă limitată de timp, atunci când:
a)măsurile prevăzute în prezentul capitol nu sunt considerate corespunzătoare pentru situaţia epidemiologică dată;
b)boala se răspândeşte în ciuda măsurilor luate în conformitate cu prezentul capitol.
(1)Atunci când o boală ce nu este listată în partea a II-a a anexei nr. 4 constituie un risc semnificativ pentru sănătatea animalelor de acvacultură sau a animalelor acvatice din mediul natural din România, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia măsurile necesare prevenirii sau combaterii bolii. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor stabileşte ca aceste măsuri să nu depăşească limitele a ceea ce este corespunzător şi necesar pentru a preveni introducerea sau pentru a combate boala.
(2)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor notifică Comisiei Europene toate măsurile prevăzute la alin. (1), care pot afecta comerţul dintre statele membre ale Uniunii Europene. Aceste măsuri sunt supuse aprobării în conformitate cu procedura comunitară.
(3)Aprobarea la care se face referire în alin. (2) este dată doar dacă punerea în practică a restricţiilor privind comerţul intracomunitar este necesară pentru a preveni introducerea sau pentru a combate boala şi ţine cont de prevederile cap. II, III şi IV.
(1)Dacă teritoriul României nu este cunoscut ca fiind infectat, dar nu este declarat indemn, fiind în categoria a III-a din partea A a anexei nr. 3, de una sau mai multe boli ce nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează un program de supraveghere pentru declararea statusului de indemn de una ori mai multe dintre aceste boli şi trimite acest program pentru aprobare în conformitate cu procedura comunitară. Cerinţele specifice pentru supraveghere, recoltare de probe şi diagnostic sunt cele prevăzute la art. 49 alin. (3). Totuşi, atunci când programul prevăzut în prezentul alineat este conceput să acopere zone sau compartimente individuale care includ mai puţin de 75% din teritoriul României şi zona sau compartimentul cuprinde o zonă acvatică de capturare ce nu este împărţită cu alt stat membru al Uniunii Europene sau ţară terţă, pentru orice aprobare, amendament sau încheiere a unui astfel de program se aplică procedura prezentată la art. 50 alin. (2).
(2)Dacă teritoriul României este cunoscut ca fiind infectat, fiind în categoria a V-a din partea A a anexei nr. 3, de una sau mai multe boli ce nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează un program de eradicare pentru una ori mai multe dintre aceste boli şi trimite acest program pentru aprobare în conformitate cu procedura comunitară. Acest program poate fi, de asemenea, amendat în conformitate cu procedura specifică.
(3)Un rezumat al programelor aprobate în conformitate cu alin. (1) şi (2) ale prezentului articol trebuie să fie disponibile la nivel comunitar.
(4)De la data aprobării programelor la care se face referire în prezentul articol, cerinţele şi măsurile prevăzute la art. 14, în secţiunile a 2-a, a 3-a, a 4-a şi a 5-a ale cap. III, în secţiunea a 2-a a cap. V şi în art. 38 alin.(1), în legătură cu zonele declarate indemne de boală, se aplică zonelor care sunt cuprinse în acele programe.
Programele nu se aprobă dacă nu conţin:
a)descrierea situaţiei epidemiologice a bolii înainte de data începerii programului;
b)analiza costurilor estimative şi a beneficiilor aduse de program;
c)durata prevăzută a programului şi obiectivele urmărite până la terminarea acestuia;
d)descrierea şi demarcarea zonei geografice şi administrative în care se aplică programul.
(1)Programele continuă să se aplice până când:
a)au fost îndeplinite cerinţele prevăzute la anexa nr. 5 şi teritoriul României, zona sau compartimentul este declarat indemn de boală;
b)se constată că nu îşi atinge scopul şi este retras de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de către Comisia Europeană.
(2)Dacă programul este retras astfel cum se prevede în alin. (1) lit. (b), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică măsurile restrictive prevăzute la art. 39 de la data retragerii respectivului program.Secţiunea a 2-a Planul de contingenţă pentru boli emergente şi exotice
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează un plan de contingenţă ce specifică măsurile naţionale necesare pentru a menţine un nivel ridicat de conştientizare asupra bolii şi de a asigura protecţia mediului.
(2)Caracteristicile planului de contingenţă:
a)conferă autorităţii competente capacitatea de decizie şi furnizează mijloacele privind accesul la toate unităţile, echipamentele, personalul şi la toate celelalte mijloacele necesare pentru eradicarea rapidă şi eficientă a focarului;
b)asigură coordonarea şi compatibilitatea cu statele membre ale Uniunii Europene vecine şi încurajează cooperarea cu ţările terţe vecine;
c)dă o indicaţie precisă asupra cerinţelor de vaccin şi a condiţiilor de vaccinare considerate necesare în eventualitatea unei vaccinări de necesitate.
(3)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să respecte criteriile şi cerinţele prevăzute în anexa nr. 7 atunci când elaborează planuri de contingenţă.
(4)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să trimită planurile de contingenţă pentru a fi aprobate în conformitate cu procedura comunitară.
(5)La fiecare 5 ani Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să actualizeze planurile de contingenţă şi să le trimită pentru aprobare în conformitate cu procedura menţionată.
(6)Planul de contingenţă trebuie implementat în eventualitatea apariţiei unui focar de boli emergente sau exotice prezentate în partea a II-a a anexei nr. 4.Secţiunea a 3-a Vaccinarea
(1)Vaccinarea împotriva bolilor exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 este interzisă, cu excepţia cazului în care aceasta este aprobată în conformitate cu art. 41, 42 sau 47. (2) Vaccinarea împotriva bolilor care nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, este interzisă în orice parte a teritoriului declarat indemn de bolile în cauză, în conformitate cu art. 49 sau 50, sau acoperit de un program de supraveghere aprobat în conformitate cu art. 44 alin. (1). Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor permite vaccinarea în părţi ale teritoriului nedeclarate indemne de bolile în cauză sau atunci când vaccinarea este parte a programului de eradicare aprobat în conformitate cu art. 44 alin. (2).
(3)Vaccinurile utilizate trebuie să fie autorizate în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind Codul produselor medicinale veterinare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 şi 854 bis din 22 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2001/82/CE şi cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004. (4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică studiilor ştiinţifice în scopul dezvoltării şi testării vaccinurilor în condiţii controlate. În timpul acestor studii se iau măsuri corespunzătoare pentru a proteja alte animale acvatice de orice alt efect advers al vaccinării efectuate în timpul studiilor.
(1)România, ca stat membru al Uniunii Europene, poate fi declarată indemnă de una sau mai multe din bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4, în conformitate cu procedura comunitară, dacă prevederile alin. (2) sunt respectate şi dacă:
a)nu este prezentă pe teritoriul său niciuna dintre speciile susceptibile la boala sau bolile în cauză;
b)se cunoaşte că agentul patogen nu poate supravieţui în România şi nici în sursele sale de apă;
c)România îndeplineşte condiţiile prevăzute în partea I a anexei nr. 5. (2) Dacă statele membre ale Uniunii Europene vecine sau bazinele hidrografice împărţite cu statele membre ale Uniunii Europene vecine nu sunt declarate indemne de boală, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor stabileşte zone tampon corespunzătoare pe teritoriul României. Demarcarea zonelor tampon trebuie făcută astfel încât teritoriul indemn al ţării să fie protejat de introducerea pasivă a bolii.
(3)Cerinţele specifice pentru supraveghere, zonele tampon, metodele de recoltare a probelor şi de diagnostic utilizate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru declararea statusului de indemn în conformitate cu prezentul articol trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura comunitară.
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor declară o zonă sau un compartiment de pe teritoriul României indemn de una ori mai multe dintre bolile care nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, dacă:
a)niciuna dintre speciile susceptibile la boala sau bolile în cauză nu este prezentă în zonă, în compartiment sau în sursa de apă;
b)se cunoaşte că agentul patogen nu poate supravieţui în zona sau în compartimentul respectiv şi nici în sursele lor de apă;
c)zona sau compartimentul îndeplineşte condiţiile prevăzute în partea a II-a a anexei nr. 5. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să trimită informaţiile menţionate la alin. (1) Comitetului Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătate Animală în conformitate cu procedura următoare: declaraţia trebuie să fie însoţită de dovezi într-o formă stabilită în conformitate cu procedura comunitară şi să fie accesibilă prin mijloace electronice Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene în condiţiile definite la art. 58. (3) Atunci când zona (zonele) sau compartimentul (compartimentele) menţionat/menţionate la alin. (1) cuprind mai mult de 75% din teritoriul României sau dacă zona ori compartimentul se compune dintr-un bazin hidrografic împărţit cu un alt stat membru al Uniunii Europene sau cu o ţară terţă, procedura prevăzută în alin. (2) se înlocuieşte cu procedura comunitară.
(4)Cerinţele specifice pentru supraveghere, metodele de recoltare a probelor şi de diagnostic utilizate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru declararea statusului de indemn de boală în conformitate cu prezentul articol sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor întocmeşte şi păstrează o listă actualizată a zonelor şi a compartimentelor declarate indemne de boală în conformitate cu art. 50 alin. (2). Această listă trebuie să fie făcută publică.
(1)Dacă România este declarată indemnă de una sau mai multe dintre bolile care nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, în conformitate cu art. 49, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate întrerupe supravegherea-ţintă şi să menţină statusul de indemn atât timp cât există condiţiile propice de manifestare clinică a bolii în cauză şi sunt implementate prevederile relevante ale prezentei norme sanitare veterinare.
(2)Totuşi, în cazul zonelor sau compartimentelor libere de boală de pe teritoriul României care nu sunt declarate indemne şi în toate cazurile în care nu există condiţii propice manifestărilor clinice ale bolii în cauză, supravegherea-ţintă este continuată în conformitate cu metodele prevăzute la art. 49 alin. (3) sau la art. 50 alin. (4), după caz, dar la un nivel proporţional cu gradul de risc.
(1)Atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are motive să considere că oricare dintre condiţiile de menţinere a statusului indemn de boală al teritoriului României, al unei zone sau al unui compartiment nu a fost îndeplinită, trebuie imediat să întrerupă comerţul cu specii susceptibile sau cu specii-vector cu alt stat membru al Uniunii Europene, cu alte zone sau compartimente cu un status de sănătate mai bun pentru bolile în cauză, aşa cum este stabilit în partea A a anexei nr. 3, şi aplică prevederile secţiunilor a 2-a şi a 4-a din cap. V. (2) Atunci când ancheta epizootologică prevăzută la art. 29 alin. (1) nu confirmă boala, statusul de indemn de boală al teritoriului României, al zonei sau al compartimentului se poate restabili.
(3)Atunci când ancheta epizootologică confirmă probabilitatea mare de producere a infecţiei, statusul de indemn de boală al teritoriului României, al zonei sau al compartimentului este retras, în conformitate cu procedura prin care statusul a fost declarat. Cerinţele prevăzute în anexa nr. 5 trebuie respectate înainte de restabilirea statusului de indemn de boală.
(1)În România, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea competentă pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare. Acest lucru trebuie notificat Comisiei Europene. Autoritatea competentă operează şi îşi îndeplineşte atribuţiile în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004. (2) Între Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi orice altă autoritate implicată în reglementări pentru domeniul acvaculturii, animale acvatice, precum şi hrană şi furaje de origine animală trebuie să existe o cooperare efectivă şi continuă, bazată pe schimbul informaţiilor relative pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare. Informaţiile sunt, de asemenea, schimbate şi între autorităţile competente ale diferitelor state membre ale Uniunii Europene.
(3)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să aibă acces la servicii de laborator adecvate şi la nivelul actual de cunoaştere în domeniul epidemiologic şi al analizei riscului şi se asigură că există un schimb de informaţii relevante pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare între autoritatea competentă şi laboratoare.
(1)Laborator naţional de referinţă pentru România este Laboratorul naţional de referinţă pentru bolile peştilor, bolile moluştelor şi crustaceelor din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală din Bucureşti, str. dr. Nicolae Staicovici nr. 63, sectorul 5, telefon 410.12.99. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să comunice numele şi adresa laboratorului naţional de referinţă Comisiei Europene şi celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
(3)Laboratorul naţional de referinţă asigură legătura cu laboratorul comunitar de referinţă.
(4)Pentru a asigura un serviciu de diagnostic eficient pe întreg teritoriul României în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, laboratorul naţional de referinţă trebuie să colaboreze cu orice laborator desemnat în conformitate cu art. 56, situat pe teritoriul României.
(5)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor verifică dacă laboratorul prevăzut la alin. (1) are numărul corespunzător de persoane instruite să efectueze investigaţiile de laborator necesare în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară şi dacă îşi îndeplineşte sarcinile şi îndatoririle prevăzute în partea a II-a a anexei nr. 6.
(1)Examenele de laborator în scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se efectueze în laboratoare desemnate pentru aceste scopuri de către autoritatea competentă.
(2)Examenele de laborator în cazul suspiciunii sau pentru a confirma prezenţa bolilor listate în partea a II-a a anexei nr. 4 trebuie să se efectueze prin metodele de diagnostic stabilite în conformitate cu procedura comunitară.
(3)Laboratoarele desemnate pentru servicii de diagnostic în conformitate cu prezentul articol trebuie să îndeplinească sarcinile şi îndatoririle prevăzute în partea a II-a a anexei nr. 6.
(1)Experţii Comisiei Europene pot efectua inspecţii la faţa locului, inclusiv audit, în cooperare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, atunci când este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei norme sanitare veterinare.
(2)Atunci când asemenea inspecţii şi auditări se efectuează pe teritoriul României, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor asigură experţilor toată asistenţa necesară pentru efectuarea îndatoririlor acestora. Comisia Europeană informează autoritatea competentă despre rezultatele inspecţiilor şi auditărilor.
(3)Atunci când este identificat un risc serios privind sănătatea animalelor în timpul inspecţiilor comunitare, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia imediat măsurile necesare pentru protejarea sănătăţii animalelor. Dacă asemenea măsuri nu sunt luate sau se consideră că sunt insuficiente, se adoptă măsuri în conformitate cu procedura comunitară.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie ca până la 1 august 2008 cel târziu să se asigure că toate procedurile şi formalităţile referitoare la informaţiile prevăzute la art. 6, art. 50 alin. (2), art. 51 şi la art. 55 alin. (2), disponibile prin mijloace electronice, sunt puse în aplicare.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică sancţiuni în cazul încălcării prevederilor naţionale adoptate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară şi notifică Comisiei Europene fără întârziere prevederile naţionale şi orice amendament care le poate afecta.
───────
la norma sanitară veterinară
─────────────────────────────
DEFINIŢII
Suplimentar definiţiilor prevăzute la art. 3 se utilizează următoarele definiţii tehnice:
a)compartiment reprezintă una sau mai multe ferme sub un sistem comun de biosecuritate ce conţin o populaţie de animale acvatice cu un status de sănătate distinct în ceea ce priveşte bolile specifice;
b)sistem comun de biosecuritate înseamnă un sistem în care se aplică aceleaşi măsuri de supraveghere a sănătăţii animalelor acvatice, de prevenire şi de control al bolilor;
c)zonă de restricţie reprezintă o zonă în jurul fermei sau zonei de creştere a moluştelor infectate unde se aplică măsurile de combatere a bolii cu scopul de a preveni răspândirea acesteia;
d)boală reprezintă o infecţie cu sau fără semne clinice la animalele acvatice cu unul sau mai mulţi agenţi etiologici;
e)zone sau compartimente indemne de boală reprezintă zonele sau compartimentele declarate indemne în conformitate cu art. 49 sau 50;
f)boală emergentă reprezintă o boală gravă recent detectată, la care cauza poate să fie sau nu încă stabilită şi care are potenţial de răspândire în cadrul unei populaţii ori de la o populaţie la alta, de exemplu prin schimbul de animale acvatice şi/sau produse ale animalelor acvatice. Înseamnă, de asemenea, o boală listată identificată la o nouă specie gazdă care nu este încă inclusă în partea a II-a a anexei nr. 4 ca specie susceptibilă;
g)unitate epidemiologică reprezintă un grup de animale acvatice care este supus aceluiaşi risc în cazul expunerii la un agent patogen într-o unitate dată. Riscul acesta poate apărea în cazul în care grupul de animale acvatice împarte un mediu acvatic comun sau practicile de gestiune aplicate duc la răspândirea uşoară a agentului bolii de la un grup de animale la alt grup de animale;
h)vid sanitar reprezintă o operaţie prin care o fermă este golită de animalele de acvacultură susceptibile la boala în cauză sau de animalele considerate ca vectori ai aceleiaşi boli, precum şi de apele de alimentare;
i)procesare ulterioară reprezintă procesarea animalelor de acvacultură înaintea consumului uman prin orice tip de metode şi tehnici ce afectează integritatea anatomică a acestor animale, cum ar fi sângerarea, eviscerarea, decapitarea, tranşarea şi filetarea, care produc deşeuri sau subproduse ce pot cauza răspândirea ulterioară a bolii;
j)creşterea mortalităţii reprezintă creşterea inexplicabilă şi semnificativă a mortalităţii peste un nivel considerat normal pentru fermele sau zonele de creştere a moluştelor respective în condiţii normale. Considerarea drept creştere a mortalităţii trebuie să fie decisă de comun acord de către fermier şi autoritatea competentă;
k)infecţie reprezintă prezenţa unui agent patogen în fază de multiplicare, de evoluţie sau în stare latentă, pe suprafaţă ori într-o gazdă;
l)zone sau compartimente infectate reprezintă zonele sau compartimentele în care se ştie că a apărut infecţia;
m)carantină reprezintă menţinerea unui grup de animale acvatice izolate fără contact direct sau indirect cu alte animale acvatice, cu scopul de a fi observate pe o perioadă determinată de timp şi, dacă este cazul, testate şi tratate incluzând şi tratamentul corespunzător al apelor uzate;
n)specii susceptibile reprezintă orice specie la care infecţia produsă de un agent patogen a fost demonstrată în mod spontan sau în mod experimental, imitându-se condiţiile naturale;
o)vector reprezintă o specie care nu este sensibilă la o boală, dar care este capabilă să răspândească infecţia prin transmiterea agenţilor patogeni de la o gazdă la alta;
p)zonă reprezintă o arie geografică precis caracterizată printr-un sistem hidrologic omogen, cuprinzând o parte dintr-un bazin hidrografic de la sursă până la o barieră naturală sau artificială care împiedică migrarea animalelor acvatice în amonte din bazinul hidrografic inferior sau un bazin hidrografic întreg de la sursă la estuar ori mai multe bazine hidrografice, incluzând estuarele corespunzătoare, datorită legăturii epidemiologice dintre bazinele hidrografice şi estuarele corespunzătoare.Anexa 2
───────
la norma sanitară veterinară
────────────────────────────
INFORMAŢII
ce trebuie să figureze în registrul oficial al unităţilor de producţie în domeniul acvaculturii şi al unităţilor de procesare autorizate
1.Următoarele informaţii trebuie să fie păstrate într-un registru de către autoritatea competentă, pentru fiecare unitate de producţie în domeniul acvaculturii, astfel cum prevede art. 6:
a)numele şi adresa unităţii pentru activitatea de producţie în domeniul acvaculturii şi detaliile de contact : telefon, fax, e-mail;
b)numărul de înregistrare şi particularităţile autorizaţiei emise: datele de înregistrare specifice, numărul şi codul de înregistrare, condiţiile specifice de producţie şi orice element relevant pentru autorizare;
c)poziţia geografică a fermei, definită printr-un sistem adecvat de coordonate pentru toate locaţiile, dacă este posibil coordonatele GIS;
d)scopul, tipul de sistem de cultură sau echipamentele, cum ar fi echipamentele terestre, viviere marine, bazinele terestre şi volumul maxim de producţie, atunci când este prevăzut;
e)pentru fermele continentale, centrele de purificare şi expediere, detalii referitoare la aprovizionarea şi evacuarea apei;
f)speciile de animale de acvacultură crescute în fermă; pentru ferme cu specii multiple sau de ornament se precizează dacă vreuna dintre speciile respective este sensibilă la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sau sunt vectori ai acelor boli;
g)informaţiile la zi despre statusul de sănătate, dacă ferma situată pe teritoriul României, într-o zonă sau un compartiment, este liberă de boală sau dacă ferma este cuprinsă într-un program ce vizează acest status sau dacă este declarată infectată conform anexei nr. 4.
2.Atunci când autorizaţia este acordată unei zone de creştere a moluştelor, în conformitate cu art. 4 alin. (1), informaţiile solicitate la pct. 1 lit. a) trebuie să fie înregistrate pentru toate activităţile de producţie în domeniul acvaculturii care operează în cadrul zonei de creştere a moluştelor. Informaţiile solicitate de la pct. 1 lit. b)-g) trebuie să fie înregistrate la nivel de zonă de creştere a moluştelor.
Următoarele informaţii trebuie să fie păstrate într-un registru de către autoritatea competentă, pentru fiecare unitate de producţie autorizată, astfel cum prevede art. 6:
a)numele şi adresa unităţii de procesare autorizate în domeniul acvaculturii şi detaliile de contact: telefon, fax, e-mail;
b)numărul de înregistrare şi particularităţile autorizaţiei emise, datele de înregistrare specifice, numărul şi codul de înregistrare, condiţiile specifice de producţie şi orice element relevant pentru autorizare;
c)poziţia geografică a unităţii, definită printr-un sistem adecvat de coordonate pentru toate locaţiile, dacă este posibil coordonatele GIS;
d)detalii despre sistemul de tratare a efluenţilor din unităţile de procesare autorizate;
e)speciile de animale de acvacultură manipulate în unităţile de procesare autorizate.Anexa 3
───────
la norma sanitară veterinară
─────────────────────────────
Partea A Statusul de sănătate al zonelor sau compartimentelor de acvacultură ce sunt luate în considerare pentru aplicarea art. 12
Animale de acvacultură pentru ferme de creştere şi repopulare
Font 9
┌─────┬────────────────┬──────────────────┬───────────────────────────┬────────────────────┐
│Cate-│Statusul de │Se pot introduce │ Certificat de sănătate │ Se pot expedia │
│goria│sănătate │ animale din: ├──────┬────────────────────┤ animale către │
│ │ │ │Intro-│ Expediere │ │
│ │ │ │ducere│ │ │
├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤
│ I │Liber de boală │Numai categoria I │DA │NU atunci când se │Toate categoriile │
│ │(art. 49 sau 50)│ │ │expediază către │ │
│ │ │ │ │categoria III sau V │ │
│ │ │ │ │DA când se │ │
│ │ │ │ │expediază către │ │
│ │ │ │ │categoriile I, II │ │
│ │ │ │ │sau IV │ │
│ │ │ │ │ │ │
├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤
│II │Program de │Numai categoria I │DA │NU │Categoriile III şi V│
│ │supraveghere │ │ │ │ │
│ │[art. 44 alin. │ │ │ │ │
│ │(1)] │ │ │ │ │
├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤
│III │Nedeterminat (nu│Categoriile I, II │NU │NU │Categoriile III şi V│
│ │se ştie a fi │sau III │ │ │ │
│ │infectat, dar nu│ │ │ │ │
│ │este supus unui │ │ │ │ │
│ │program pentru a│ │ │ │ │
│ │fi declarat │ │ │ │ │
│ │liber de boală) │ │ │ │ │
├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤
│IV │Program de │Numai categoria I │DA │DA │Numai categoria V │
│ │eradicare │ │ │ │ │
│ │[art. 44 alin. │ │ │ │ │
│ │(2)] │ │ │ │ │
├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤
│V │Infectat │Toate categoriile │NU │DA │Numai categoria V │
│ │(art. 39) │ │ │ │ │
└─────┴────────────────┴──────────────────┴──────┴────────────────────┴────────────────────┘
Partea B Supravegherea şi inspecţiile recomandate în ferme şi zonele de creştere a moluştelor
| Specii prezente | Statusul de sănătate, astfel cum se face referire în partea A | Nivelul de risc | Supraveghere | Frecvenţa recomandată de către autoritatea competentă pentru efectuarea inspecţiilor (art. 7) | Frecvenţa recomandată de serviciile de sănătate a animalelor de acvacultură pentru efectuarea inspecţiilor (art. 10) | Cerinţe specifice pentru inspecţii, prelevarea de probe şi supravegherea necesare pentru menţinerea statusului de sănătate | Comentarii | |
| Nu există specii susceptibile de bolile enumerate în anexa nr. 4 | Categoria I Declarată liberă de boală în conformitate cu art. 49 alin. (1) lit. a) sau b) ori cu art. 50 alin. (1) lit. a) sau b) | Scăzut | Pasivă | O dată la 4 ani | O dată la 4 ani | Cerinţe specifice pentru menţinerea statusului de liber de boală în conformitate cu art. 52. | Frecvenţa recomandată a inspecţiilor se aplică fără a aduce atingere cerinţelor specifice menţionate pentru fiecare status de sănătate | |
| Specii susceptibile de una sau mai multe dintre bolile enumerate în anexa nr. 4 | Categoria I Declarată liberă de boală în conformitate cu art. 49 alin. (1) lit. c) sau cu art. 50 alin. (1) lit. c) | Înalt | Activă, pasivă sau ţintă | O dată pe an | O dată pe an | |||
| Totuşi, atunci când este posibil, astfel de inspecţii şi prelevări de probe trebuie să fie combinate cu inspecţiile solicitate conform art. 7 şi 10. | ||||||||
| Mediu | O dată la 2 ani | O dată la 2 ani | ||||||
| Scăzut | O dată la 2 ani | O dată la 2 ani | ||||||
| Categoria II Nu este declarat liber de boală, dar este supus unui program de supraveghere aprobat în conformitate cu art. 44 alin. (1) | Înalt | Ţintă | O dată pe an | O dată pe an | Cerinţe specifice în conformitate cu art. 44 alin. (1) | |||
| Mediu | O dată la 2 ani | O dată la 2 ani | ||||||
| Scopul inspecţiilor efectuate de către autoritatea competentă este de a verifica conformitatea cu prezenta directivă în conformitate cu art. 7. | ||||||||
| Scăzut | O dată la 2 ani | O dată la 2 ani | ||||||
| Categoria III Nu se ştie a fi infectat, dar nu este supus unui program de supraveghere pentru obţinerea statusului de liber de boală | Înalt | Activă | O dată pe an | De 3 ori pe an | ||||
| Mediu | O dată pe an | De două ori pe an | ||||||
| Scopul inspecţiilor efectuate de serviciile de sănătate a animalelor de acvacultură este de a verifica statusul de sănătate al animalelor, de a oferi recomandări operatorilor comerciali din industria acvaculturii în ceea ce priveşte problemele de sănătate a animalelor acvatice şi, acolo unde este necesar, de a lua măsurile veterinare necesare. | ||||||||
| Scăzut | O dată la 2 ani | O dată pe an | ||||||
| Categoria IV Cunoscut a fi infectat, dar este supus unui program de eradicare aprobat în conformitate cu art. 44 alin. (2) | Înalt | Ţintă | O dată pe an | O dată pe an | Cerinţe specifice în conformitate cu art. 44 alin. (2) | |||
| Mediu | O dată la 2 ani | O dată la 2 ani | ||||||
| Scăzut | O dată la 2 ani | O dată la 2 ani | ||||||
| Categoria V Cunoscut a fi infectat. Supus măsurilor minime de combatere, aşa cum este prevăzut în cap. V | Înalt | Pasivă | O dată la 4 ani | O dată pe an | Cerinţe specifice în conformitate cu cap. V | |||
| Mediu | O dată la 4 ani | O dată la 2 ani | ||||||
| Scăzut | O dată la 4 ani | O dată la 4 ani |
Niveluri de risc
O fermă sau o zonă de creştere a moluştelor cu risc înalt este o fermă sau o zonă de creştere a moluştelor care:
a)prezintă un risc înalt de răspândire a bolilor sau de infectare de la alte ferme ori de la efective sălbatice;
b)funcţionează în condiţii de creştere care ar putea mări riscul focarelor de boală: biomasă crescută, calitate scăzută a apei, luând în considerare speciile prezente;
c)vinde animale acvatice pentru creştere ulterioară sau repopulare.
O fermă sau o zonă de creştere a moluştelor cu risc mediu este o fermă sau o zonă de creştere a moluştelor care:
a)prezintă un risc mediu de răspândire a bolilor sau de infectare de la alte ferme ori de la efective sălbatice;
b)funcţionează în condiţii de creştere care nu ar putea mări în mod obligatoriu riscul focarelor de boală: biomasă şi calitate medie a apei, luând în considerare speciile prezente;
c)vinde animale acvatice vii în principal pentru consum uman.
O fermă sau o zonă de creştere a moluştelor cu risc scăzut este o fermă sau o zonă de creştere a moluştelor care:
a)prezintă un risc scăzut de răspândire a bolilor sau de infectare de la alte ferme ori de la efective sălbatice;
b)funcţionează în condiţii de creştere care nu ar putea mări riscul focarelor de boală: biomasă scăzută şi calitate bună a apei, luând în considerare speciile prezente;
c)vinde animale acvatice vii numai pentru consum uman.
Tipuri de supraveghere de sănătate
Supravegherea pasivă cuprinde notificarea imediată, obligatorie, a apariţiei ori suspiciunii bolilor specifice sau a oricărei creşteri a mortalităţii. În asemenea cazuri este necesară ancheta epizootologică prezentată în secţiunea a 2-a din cap. V.
Supravegherea activă cuprinde:
a)inspecţia de rutină de către autoritatea competentă sau de către alt serviciu sanitar calificat, în numele autorităţii competente;
b)examinarea populaţiei animalelor de acvacultură din fermele sau din zonele de creştere a moluştelor pentru depistarea unei boli clinice;
c)prelevarea probelor de diagnostic în cazul suspiciunii bolilor listate sau observarea creşterii mortalităţii în timpul inspecţiei;
d)notificarea imediată, obligatorie, în cazul apariţiei ori al suspiciunii de boli specifice sau a oricărei creşteri a mortalităţii.
Supravegherea-ţintă cuprinde:
a)inspecţia de rutină de către autoritatea competentă sau de către alt serviciu sanitar calificat în numele autorităţii competente;
b)prelevarea probelor de la animalele de acvacultură şi analiza lor în vederea depistării agenţilor patogeni prin metode specifice;
c)notificarea imediată obligatorie în cazul apariţiei ori al suspiciunii de boli specifice sau a oricărei creşteri a mortalităţii.Anexa 4
───────
la norma sanitară veterinară
─────────────────────────────
LISTA DE BOLI
A. Boli exotice sunt acele boli care îndeplinesc criteriile menţionate la pct. 1 şi fie la pct. 2, fie la pct. 3.
1.Boala este exotică pentru Comunitatea Europeană dacă boala nu este stabilită la animalele de acvacultură comunitare şi prezenţa agentului patogen nu este cunoscută în apele comunitare.
2.Dacă boala este introdusă în Comunitatea Europeană, aceasta poate avea repercusiuni economice importante sub forma scăderii producţiei animalelor de acvacultură din Comunitatea Europeană sau prin limitarea potenţialului pentru comerţul cu animale de acvacultură şi cu produsele acestora.
3.Dacă boala este introdusă în Comunitatea Europeană, aceasta poate avea impact distrugător asupra mediului pentru populaţiile de animale acvatice sălbatice care constituie un bun de preţ protejat de legislaţia comunitară sau de prevederi internaţionale.
B. Boli care nu sunt exotice sunt acele boli care îndeplinesc criteriile menţionate la pct. 1-7.
1.Mai multe state membre ale Uniunii Europene sau regiuni din statele membre ale Uniunii Europene sunt indemne de bolile menţionate.
2.Dacă boala este introdusă într-un stat membru al Uniunii Europene indemn de boală, aceasta poate avea repercusiuni economice importante sub forma scăderii producţiei, în timp ce costurile anuale asociate bolilor şi controlului lor cresc cu 5% din valoarea de producţie pentru speciile sensibile din cadrul animalelor de acvacultură din zonă sau prin limitarea potenţialului pentru comerţul cu animale de acvacultură şi a produselor acestora.
3.Dacă boala este introdusă într-un stat membru al Uniunii Europene, aceasta poate avea impact distrugător asupra mediului pentru populaţiile de animale acvatice sălbatice care constituie un bun de preţ protejat de legislaţia comunitară sau de prevederi internaţionale.
4.Boala este dificil de controlat şi de combătut în ferme sau în zone de creştere a moluştelor fără măsuri severe de control şi fără restricţii comerciale.
5.Boala poate fi controlată la nivel de stat membru al Uniunii Europene, experienţa arătând că acele zone sau compartimente libere de boală pot fi stabilite şi menţinute, iar menţinerea reduce costurile.
6.În timpul punerii pe piaţă a animalelor de acvacultură există riscul ca boala respectivă să se stabilească într-o zonă necontaminată anterior.
7.Există teste fiabile şi simple pentru diagnosticul animalelor acvatice infectate. Aceste teste trebuie să fie specifice şi sensibile, iar metodele de testare trebuie să fie armonizate la nivel comunitar.
Font 9
| BOLI EXOTICE | ||
|---|---|---|
| Boala | Specii susceptibile | |
| Peşti | Necroza epizootică hematopoietică | Păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss) şi bibanul (Perca fluviatilis) |
| Sindromul epizootic ulcerativ | Genurile: Catla, Channa, Labeo, Mastacembelus, Mugil, Puntius şi Trichogaster | |
| Moluşte | Infecţie cu Bonamia exitiosa | Stridia australiană de nămol (Ostrea angasi) şi Stridia plată chiliană (O. chilensis) |
| Infecţie cu Perkinsus marinus | Stridia de Pacific (Crassostrea gigas), stridia de est (C. virginica) | |
| Infecţie cu Microcytos mackini | Stridia de Pacific (Crassostrea gigas), stridia de est (C. virginica), stridia plată Olympia(Ostrea conchaphila) şi stridia plată europeană (O. edulis) | |
| Crustacee | Sindromul Taura | Crevetele alb de golf (Penaeus setiferus) crevetele albastru de Pacific (P. stylirostris) şi crevetele alb de Pacific (P. vannamei) |
| Boala "cap galben" | Crevetele brun de golf (Panaeus aztecus), crevetele roz de golf (P. duorarum), crevetele Kuruma (P. japonicus), crevetele tigru negru (P. monodon), crevetele alb de golf (Penaeus setiferus), crevetele albastru de Pacific (P. stylirostris), crevetele alb de Pacific (P. vannamei). | |
| BOLI CARE NU SUNT EXOTICE | ||
|---|---|---|
| Boala | Specii susceptibile | |
| Peşti | Viraemia de primăvară a crapului (VPC) | Novacul (Artistichthys nobilis), carasul auriu (Carassius auratus), carasul (C. carassius), cosaşul (Ctenopharyngodon idellus), crapul comun şi crapul Koi (Cyprinus carpio), sângerul (Hypophthalmichthys molitrix), somnul (Silurus glanis) şi linul (Tinca tinca) |
| Septicemia hemoragică virală (SHV) | Heringul (Clupea spp.), coreganul (Coregonussp), ştiucă (Esox lucius), egrefin (Gadusaeglefinus), codul de Pacific (G. macrocephalus), codul de Atlantic (G. morhua), somonul de Pacific (Oncorhynchus spp.), păstrăvul curcubeu (O. mykiss), Rockling (Onos mustelus), păstrăvul indigen (Salmo trutta), calcanul (Scophthalmus maximus), şprot (Sprattussprattus) şi lipanul (Thymallus thymallus) | |
| Necroza hematopoietică infecţioasă (NHI) | Somonul chum (Oncorhynchus keta), somonul coho (O. kisutch), somonul Masaou (O. masou), păstravul curcubeu (O.mykiss) somonul sockeye (O. nerka), somonul roz (O. rhodurus), somonul chinook (O. tshawytscha) şi somonul de Atlantic (Salmo salar) | |
| Boala cu virusul herpes Koi (VHK) | Crapul comun şi crapul koi (Cyprinus carpio) | |
| Anemia infecţioasă a somonului AIS) | Păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss), somonul de Atlantic (Salmo salar) şi păstrăvul indigen (S. trutta) | |
| Moluşte | Infecţie cu Marteilia refrigens | Stridia australiană de nămol (Ostrea angasi), stridia plată chiliană (O. chilensis), stridia plată europeană (O. edulis), stridia argentiniană (O. puelchana), midia albastră (Mytilius edulis) şi midia mediteraneană (M. galloprovincialis) |
| Infecţie cu Bonamia ostreae | Stridia australiană de nămol (Ostrea angasi), stridia plată chiliană (O. chilensis), stridia plată olympia (Ostrea conchaphila), stridia asiatică (O. denelammellosa), stridia plată europeană (O. edulis) şi stridia argentiniană (O. puelchana) | |
| Crustacee | Boala petelor albe | Toate crustaceele decapode (ordinul Decapoda) |
───────
la norma sanitară veterinară
─────────────────────────────
CERINŢE
pentru a declara liberă de boală România, o zonă sau un compartiment
1.Considerente istorice
1.1.România, ca stat membru al Uniunii Europene în care sunt prezente specii susceptibile, dar în care nu s-a observat niciun semn de boală într-o perioadă de cel puţin 10 ani înaintea datei de aplicare a statusului de liber de boală în ciuda condiţiilor care sunt propice manifestărilor clinice, poate fi considerată liberă de boală atunci când:
a)condiţiile pentru măsurile de biosecuritate de bază sunt puse în practică fără întrerupere cel puţin 10 ani înaintea datei de aplicare a statusului de liber de boală;
b)nu este stabilit dacă infecţia afectează populaţiile sălbatice;
c)sunt aplicate condiţii speciale de import şi comerţ în vederea prevenirii introducerii bolilor în România.
Dacă România doreşte să beneficieze de statusul de liber de boală, trebuie să trimită o cerere în conformitate cu art. 49 înainte de 1 noiembrie 2008. După această dată statusul de liber de boală poate fi acordat în conformitate cu partea I pct. 2 din prezenta anexă.
1.2.Măsurile de biosecuritate de bază la care se face referire în pct. 1.1 lit. a) trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a)declararea obligatorie a bolii autorităţii competente, inclusiv notificarea de suspiciune;
b)un sistem de detectare precoce care să permită autorităţii competente să efectueze o anchetă şi să facă un raport asupra bolii, care să asigure:
(i)recunoaşterea rapidă a tuturor semnelor clinice ce duc la suspiciunea de boală, boală emergentă sau mortalitate neexplicabilă în ferme ori în zone de creştere a moluştelor şi în sălbăticie;
(îi) comunicarea rapidă a evenimentului autorităţii competente în vederea lansării fără întârziere a unei anchete de diagnostic.
1.3.Sistemul de detectare precoce la care se face referire în pct. 1.2 lit. b) trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a)informarea personalului din unitatea de producţie în domeniul acvaculturii sau care lucrează în domeniul procesării animalelor acvatice despre toate semnele caracteristice prezenţei bolii şi instruirea medicilor veterinari sau specialiştilor în sănătatea animalelor acvatice în detectarea şi notificarea în cazul bolilor neobişnuite;
b)instruirea medicilor veterinari sau specialiştilor în sănătatea animalelor acvatice în detectarea şi notificarea în cazul bolilor suspecte;
c)accesul autorităţii competente la laboratoarele ce dispun de mijloace pentru diagnosticul şi diferenţierea bolilor listate, precum şi a bolilor emergente.
2.Supraveghere-ţintă
România, ca stat membru al Uniunii Europene în care ultima manifestare clinică cunoscută a fost înregistrată în cursul ultimilor 10 ani înaintea datei de aplicare pentru statusul de liber de boală sau în care statusul infecţios nu a fost cunoscut înaintea supravegherii-ţintă, deoarece au lipsit condiţiile propice de manifestare clinică, poate fi considerată liberă de o boală specifică atunci când:
a)îndeplineşte condiţiile de bază pentru controlul bolilor, astfel cum prevede pct. 1.2 din prezenta parte;
b)supravegherea-ţintă în conformitate cu metodele adoptate potrivit art. 49 alin. (3) a fost aplicată cel puţin o perioadă de 2 ani fără a detecta agentul patogen în ferme sau zonele de creştere a moluştelor, care deţin sau care cresc oricare dintre speciile sensibile.
Atunci când există părţi ale României în care numărul fermelor sau zonelor de creştere a moluştelor este limitat şi supravegherea-ţintă în aceste părţi nu furnizează suficiente date epidemiologice, dar în care există una dintre speciile sensibile ale populaţiei sălbatice, aceste populaţii sălbatice trebuie incluse în supravegherea-ţintă.
1.Zone
1.1.O zonă poate cuprinde:
a)un bazin hidrografic întreg de la sursă la zona de vărsare;
b)o parte dintr-un bazin hidrografic întreg de la sursă la o barieră artificială sau naturală care împiedică migrarea în amonte a animalelor acvatice din aval de cursul apei;
c)mai mult de un bazin hidrografic, incluzând gurile de vărsare, datorită legăturii epidemiologice dintre bazinele hidrografice.
Demarcarea geografică a zonei trebuie să fie clar delimitată pe o hartă.
1.2.Atunci când o zonă se întinde pe teritoriul mai multor state membre ale Uniunii Europene, nu este declarată zonă liberă de boală decât dacă sunt îndeplinite condiţiile enunţate la pct. 1.3, 1.4 şi 1.5 pentru toate părţile din respectiva zonă. În această situaţie fiecare stat membru al Uniunii Europene implicat trebuie să ceară aprobarea pentru acea parte din zonă situată pe teritoriul lui.
1.3.O zonă în care sunt prezente specii susceptibile, dar în care nu a fost observat niciun caz de boală o perioadă de cel puţin 10 ani înaintea datei de aplicare pentru status de liber de boală, în ciuda condiţiilor care sunt propice manifestărilor clinice, poate fi considerată liberă de boală dacă răspunde cerinţelor cuprinse în partea I pct. 1. Dacă România doreşte să beneficieze de statusul de liber de boală, trebuie să îşi notifice intenţia în conformitate cu art. 50 alin. (2) înainte de 1 noiembrie 2008. După această dată statusul de liber de boală poate fi acordat în conformitate cu partea I pct. 2.
1.4.O zonă în care ultima manifestare clinică cunoscută a fost în decursul unei perioade de 10 ani înainte de data aplicării pentru status de liber de boală sau în care statusul infecţios nu a fost cunoscut înaintea supravegherii-ţintă, de exemplu pentru că au lipsit condiţiile propice de manifestare clinică, poate fi considerată liberă de boală dacă răspunde cerinţelor cuprinse în partea I pct. 2 din prezenta anexă.
1.5.Se stabileşte o zonă tampon în care se derulează un program de monitorizare, dacă este cazul. Demarcarea geografică a zonelor tampon trebuie făcută astfel încât să protejeze zonele libere de boală de introducerea pasivă a bolii.
2.Compartimente care conţin una sau mai multe ferme ori zone de creştere a moluştelor, în care statusul de sănătate privind o boală specifică depinde de statusul de sănătate privind boala al apelor naturale înconjurătoare
2.1.Un compartiment poate conţine una sau mai multe ferme, un grup sau un ansamblu de ferme ori zone de creştere a moluştelor ce pot fi considerate ca o unitate epidemiologică datorită localizării geografice şi distanţei faţă de alte grupuri sau ansambluri de ferme ori zone de creştere a moluştelor, cu condiţia ca toate fermele ce constituie compartimentul să beneficieze de un sistem comun de securitate. Demarcarea geografică a compartimentelor trebuie clar precizată pe hartă.
2.2.Un compartiment în care sunt prezente specii susceptibile, dar în care nu a fost observat niciun caz de boală o perioadă de cel puţin 10 ani înaintea datei de aplicare pentru statusul de liber de boală, în ciuda condiţiilor care sunt propice manifestărilor clinice, poate fi considerat liber de boală dacă răspunde cerinţelor din partea I pct. 1 din prezenta anexă. Dacă România doreşte să beneficieze de statusul de liber de boală, trebuie să îşi notifice intenţia în conformitate cu art. 50 alin. (2) înainte de 1 noiembrie 2008. După această dată statusul de liber de boală poate fi acordat în conformitate cu partea I pct. 2 din prezenta anexă.
2.3.Un compartiment în care ultima manifestare clinică cunoscută a fost în decursul unei perioade de 10 ani înainte de data aplicării pentru statusul de liber de boală sau în care statusul infecţios în compartiment sau în apele înconjurătoare nu a fost cunoscut înaintea supravegherii-ţintă, de exemplu pentru că au lipsit condiţiile propice de manifestare clinică, poate fi considerat liber de boală dacă răspunde cerinţelor cuprinse în partea I pct. 2 din prezenta anexă.
2.4.Fiecare fermă sau zonă de creştere a moluştelor dintr-un compartiment este supusă măsurilor suplimentare impuse de autoritatea competentă atunci când aceasta consideră necesar pentru a preveni introducerea bolilor. Aceste măsuri pot include stabilirea unei zone tampon în jurul compartimentului în care se efectuează un program de monitorizare şi stabilirea de măsuri de protecţie suplimentare împotriva introducerii posibililor purtători sau vectori ai agenţilor patogeni.
3.Compartimente care conţin una sau mai multe ferme ori zone de creştere a moluştelor în care statusul de sănătate privind o boală specifică este independent de statusul de sănătate privind boala al apelor naturale înconjurătoare
3.1.Un compartiment poate cuprinde:
a)fermă individuală care poate fi considerată o singură unitate epidemiologică care nu este influenţată de statusul de sănătate animală al apelor înconjurătoare;
b)mai multe ferme, atunci când fiecare fermă din compartiment corespunde cerinţelor enunţate la pct. 3.1 lit. a) şi la pct. 3.2, 3.3, 3.4, 3.5 şi 3.6, dar care, datorită mişcărilor de animale între ferme, trebuie considerate o singură unitate epidemiologică, cu condiţia ca toate fermele să fie supuse aceluiaşi sistem de biosecuritate comun.
3.2.Un compartiment trebuie să fie aprovizionat cu apă:
a)de la o staţie de tratare a apei în vederea inactivării agenţilor patogeni, pentru a reduce riscul introducerii bolilor până la un nivel acceptabil;
b)direct de la un puţ, o sondă sau o sursă. Atunci când o asemenea aprovizionare cu apă este situată în afara unităţilor fermei, apa trebuie să fie furnizată direct către fermă şi să fie transportată printr-o conductă de canalizare.
3.3.Se vor pune bariere naturale sau artificiale pentru a împiedica intrarea în ferme a animalelor acvatice ce provin din apele înconjurătoare.
3.4.Compartimentul trebuie protejat, atunci când este cazul, împotriva inundaţiilor şi infiltraţiilor de apă de la cursurile de ape înconjurătoare.
3.5.Compartimentul trebuie să răspundă cerinţelor prevăzute în partea I pct. 2 din prezenta anexă.
3.6.Un compartiment este supus măsurilor corespunzătoare impuse de autoritatea competentă, atunci când consideră necesar pentru a preveni introducerea bolilor. Aceste măsuri pot include stabilirea unor măsuri de protecţie suplimentare împotriva introducerii posibililor purtători sau vectori ai agenţilor patogeni.
3.7.Măsurile pentru implementarea prevederilor pct. 3.2 lit. a) sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară.
4.Prevederi speciale pentru ferme individuale care încep sau îşi reiau activităţile
4.1.O fermă nouă care îndeplineşte cerinţele enunţate la pct. 3.1 lit. a) şi la pct. 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, 3.6, dar care îşi începe activitatea cu animale de acvacultură provenind dintr-un compartiment declarat liber de boală poate fi considerată liberă de boală fără recoltarea probelor în vederea aprobării.
4.2.O fermă care îşi reia activităţile după o întrerupere a acestora cu animale de acvacultură provenind dintr-un compartiment declarat liber de boală şi care îndeplineşte cerinţele enunţate la pct. 3.1 lit. a) şi la pct. 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, 3.6 poate fi considerată liberă de boală fără recoltarea probelor pentru aprobare, cu condiţia ca:
a)istoricul de sănătate al fermei de-a lungul ultimilor 4 ani de activitate să fie cunoscut de autoritatea competentă; totuşi, dacă ferma implicată a avut activitate pentru mai puţin de 4 ani, se ţine cont de perioada de activitate efectivă a exploataţiei;
b)ferma să nu fi fost supusă măsurilor de sănătate animală privind bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 şi să nu fi avut antecedente privind aceste boli în fermă;
c)înaintea introducerii animalelor de acvacultură, ouălor sau gameţilor, ferma să fie curăţată şi dezinfectată, urmând, dacă este necesar, o perioadă de vid sanitar.Anexa 6
────────
la norma sanitară veterinară
────────────────────────────
FUNCŢII ŞI ÎNDATORIRI
ale laboratoarelor
1.Laboratorul naţional de referinţă desemnat conform art. 55 este responsabil în România de coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic din domeniul acestuia de responsabilitate. Laboratorul naţional de referinţă are următoarele îndatoriri:
a)notifică fără întârziere autorităţii competente atunci când a luat cunoştinţă de o suspiciune privind oricare dintre bolile prezentate în anexa nr. 4;
b)coordonează, consultându-se cu laboratoarele comunitare de referinţă, metodele de diagnostic utilizate în România pentru bolile de care este responsabil;
c)contribuie în mod activ la stabilirea diagnosticului focarelor pentru bolile în discuţie prin studiul agenţilor patogeni izolaţi pentru confirmarea diagnosticului, studii epizootologice şi caracterizări de tulpini izolate;
d)asigură instruiri şi reinstruiri pentru experţii din laboratoarele de diagnostic în vederea armonizării tehnicilor de diagnostic cu cele ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene;
e)supraveghează confirmarea rezultatelor pozitive pentru toate focarele de boli exotice listate în partea a II-a din anexa nr. 4 şi pentru focarele primare de boli care nu sunt exotice, listate în respectiva anexă;
f)organizează periodic teste comparative naţionale pentru procedurile de diagnostic cu laboratoarele desemnate în conformitate cu art. 56, în scopul furnizării informaţiilor despre metodele de diagnostic utilizate şi despre rezultatele testelor efectuate în România;
g)cooperează cu laboratorul comunitar de referinţă şi participă la testele comparative organizate de laboratoarele de referinţă comunitare;
h)asigură un dialog regulat şi deschis cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;
i)funcţionează, este evaluat şi acreditat în conformitate cu următoarele standarde europene, ţinând cont de criteriile aplicabile pentru diferite metode de testare conform prezentei norme sanitare veterinare:
(i)EN ISO/IEC 17025 pentru Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de testare şi calibrare;
(îi) EN 45002 pentru Criterii generale pentru evaluarea laboratoarelor de testare;
(iii)EN 45003 pentru Sistemul de acreditare a laboratoarelor de testare şi calibrare - Cerinţe generale pentru funcţionare şi recunoaştere.
2.Acreditarea şi evaluarea laboratoarelor de testare vizate la pct. 1 lit. i) se pot referi la teste individuale sau grupuri de teste.
3.Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate desemna laboratoare de referinţă care nu răspund exigenţelor prezentate la pct. 1 lit. i), atunci când funcţionarea conform EN ISO/IEC 17025 este greu de realizat, atât timp cât laboratoarele funcţionează pentru asigurarea calităţii conform ISO 9001.
4.Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza ca laboratorul naţional de referinţă situat pe teritoriul naţional să beneficieze de competenţele şi capacităţile altor laboratoare desemnate conform art. 56, pentru una sau mai multe dintre bolile aflate în responsabilitatea lor, cu condiţia ca aceste laboratoare să respecte exigenţele din prezenta parte. Totuşi, laboratorul naţional de referinţă trebuie să rămână punct de contact pentru Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi pentru laboratorul comunitar de referinţă.
1.Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor desemnează laboratoare pentru servicii de diagnostic conform art. 56 numai dacă acestea îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)notifică fără întârziere autorităţii competente atunci când au luat cunoştinţă de o suspiciune privind oricare dintre bolile prezentate în anexa nr. 4;
b)se angajează să participe la testele comparative naţionale pentru procedurile de diagnostic organizate de laboratorul naţional de referinţă;
c)funcţionează, sunt evaluate şi acreditate în conformitate cu următoarele standarde europene, ţinând cont de criteriile aplicabile pentru diferite metode de testare conform prezentei norme sanitare veterinare:
(i)EN ISO/IEC 17025 pentru Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de testare şi calibrare;
(îi) EN 45002 pentru Criterii generale pentru evaluarea laboratoarelor de testare;
(iii)EN 45003 pentru Sistemul de acreditare a laboratoarelor de testare şi calibrare - Cerinţe generale pentru funcţionare şi recunoaştere.
2.Acreditarea şi evaluarea laboratoarelor de testare vizate la pct. 1 lit. c) se pot referi la teste individuale sau grupuri de teste.
3.Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate desemna laboratoare care nu răspund exigenţelor prezentate la pct. 1 lit. c) subpct. (i), atunci când funcţionarea conform EN ISO/IEC 17025 este greu de realizat, atât timp cât laboratoarele funcţionează pentru asigurarea calităţii conform ISO 9001.
4.Autoritatea competentă anulează desemnarea unui laborator atunci când acesta nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute în prezenta anexă.
────────
la norma sanitară veterinară
─────────────────────────────
CRITERII ŞI CERINŢE
pentru planurile de contingenţă
Planurile de contingenţă elaborate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe:
1.Să fie adoptate prevederi în vederea asigurării puterii legale necesare pentru implementarea planurilor de contingenţă şi pentru a pune în practică o campanie de eradicare rapidă şi eficace.
2.Să fie adoptate prevederi în vederea asigurării accesului la fondurile de urgenţă, la mijloacele bugetare şi la resursele financiare pentru a acoperi toate aspectele legate de lupta împotriva bolilor exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4.
3.Să fie stabilit un lanţ de comandă în vederea garantării unui proces de luare a deciziilor rapid şi eficient pentru eradicarea bolilor exotice listate în anexa nr. 4 sau a bolilor emergente. Trebuie să existe o unitate centrală de luare a deciziilor, responsabilă de coordonarea ansamblului de strategii de control.
4.Să fie disponibile planuri detaliate pentru ca, în cazul apariţiei unui focar al bolilor exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sau al bolilor emergente, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să fie pregătită pentru a înfiinţa imediat centre locale de control al bolilor şi să implementeze măsuri de control al bolii şi de protecţie a mediului la nivel local.
5.Să se realizeze cooperarea dintre Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi alte organisme din domeniul mediului pentru ca acţiunile de siguranţă veterinară şi a mediului să fie coordonate corect.
6.Să fie prevăzute resursele adecvate, incluzând personal, echipamente şi capacitate în domeniul laboratoarelor, pentru a asigura o campanie rapidă şi eficace.
7.Să fie disponibil un manual de instrucţiuni actualizat, cu o descriere detaliată, completă şi practică a tuturor acţiunilor, procedurilor, instrucţiunilor şi măsurilor de control pentru tratarea bolilor exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sau a bolilor emergente.
8.Trebuie să fie disponibile planuri detaliate pentru vaccinarea de urgenţă, atunci când este cazul.
9.Personalul să participe regulat la instruiri despre semnele clinice, ancheta epidemiologică şi controlul epizootiilor, la exerciţii de alertă în timp real şi la instruiri despre tehnicile de comunicare, pentru a asigura campanii de informare referitoare la boli destinate autorităţilor, fermierilor şi medicilor veterinari.
10.În elaborarea planurilor de contingenţă trebuie să se ţină cont de resursele necesare pentru a controla un mare număr de focare ce apar într-o scurtă perioadă de timp.
11.Fără a prejudicia exigenţele veterinare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002, planurile de contingenţă trebuie să fie astfel pregătite încât să asigure, în eventualitatea apariţiei unui focar de boală, eliminarea masivă a carcaselor şi deşeurilor de animale acvatice fără a afecta sănătatea oamenilor şi a animalelor, utilizând proceduri şi metode care previn distrugerea mediului şi în special care:
(i)prezintă un risc minim pentru sol, aer, ape de suprafaţă şi de adâncime şi pentru plante şi animale;
(îi) produc un pericol minim cauzat de zgomot şi miros;
(iii)au un minim efect nefast asupra naturii sau locurilor de interes special.
12.Aceste planuri trebuie să desemneze locurile şi unităţile corespunzătoare pentru tratarea şi eliminarea carcaselor şi deşeurilor de animale în cazul apariţiei unui focar, conform Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
