Decizie nr. 822 din 10 octombrie 2012

I. La data de 14 septembrie 2012 a fost înregistrată la Curtea Constituţională "contestaţia" formulată de domnul Sergiu Andon împotriva Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 30/2012 privind constatarea încetării unui mandat de deputat.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.579, formând obiectul Dosarului nr. 1.344L/2/2012.

II. Obiectul sesizării îl constituie Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 30/2012 privind constatarea încetării unui mandat de deputat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 11 septembrie 2012, care, la articolul unic, prevede următoarele:

Camera Deputaţilor constată încetarea de drept a calităţii de deputat a domnului Andon Sergiu, la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi declară vacant locul de deputat în Circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti, Colegiul uninominal nr. 16.

III. În motivarea sesizării, autorul acesteia susţine că hotărârea contestată este lipsită de temei legal sau regulamentar şi restrânge grav drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv dreptul său de a fi ales şi dreptul alegătorilor care, prin vot, i-au încredinţat un mandat de deputat în Parlamentul României.

În continuare, autorul sesizării arată că hotărârea contestată invocă dispoziţiile art. 200 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care prevăd: "După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din calitatea de deputat. Demisia se aduce la cunoştinţă Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Dispoziţiile alin. (1), la care textul citat face trimitere, se referă, la rândul lor, la "una dintre incompatibilităţile prevăzute la art. 196-198" din acelaşi regulament, acestea vizând incompatibilitatea calităţii de deputat "cu exercitarea oricărei funcţii de autoritate" (art. 196), "cu funcţia de Preşedinte al României şi cu cea de senator" (art. 197), "cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice" (art. 198).

Or, autorul contestaţiei nu s-a aflat în niciuna dintre aceste ipoteze.

Faţă de situaţia de fapt, arată că pretextul măsurii de constatare a încetării de drept a mandatului său de deputat l-a constituit actul întocmit de Agenţia Naţională de Integritate nr. 49/I/I din 1 iunie 2009, prin care s-a constatat că, în luna aprilie 2008, acesta a asistat juridic, la Direcţia Naţională Anticorupţie, în calitate de avocat, o persoană învinuită de o presupusă infracţiune de corupţie, prestaţie neîngăduită în cazul avocaţilor parlamentari de dispoziţiile art. 82^1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Susţine, faţă de aceasta, că aspectul incompatibilităţii nu a fost învederat nicio clipă în cadrul urmăririi penale respective, aşa cum se procedează în cazul incompatibilităţilor procedurale prevăzute pentru alţi participanţi la actul de justiţie.

Fără a tăgădui materialitatea faptelor constatate de Agenţia Naţională de Integritate, autorul contestaţiei susţine, însă, că sancţiunea prevăzută pentru starea de incompatibilitate prevăzută de art. 82^1 din Legea nr. 161/2003 nu este cea cuprinsă la art. 83 din aceeaşi lege, referitoare la regimul demiterii şi al interdicţiei de a mai ocupa timp de 3 ani aceeaşi funcţie. Art. 83 se referă, în realitate, la incompatibilităţile stabilite prin art. 81 şi art. 82, adică incompatibilităţile dintre funcţii, şi nu la cea prevăzută de art. 82^1, care se referă la situaţia specială a exercitării unei profesii. Sancţiunea demiterii prevăzută de art. 83 - text clar şi limitativ - reprezintă consecinţa neexercitării în termenul legal de 15 zile (30 de zile în Regulamentul Camerei Deputaţilor) a opţiunii dintre două funcţii. Or, renunţarea la exerciţiul unei profesii liberale - recunoscute, în principiu, ca fiind compatibilă cu calitatea de parlamentar - nu este nicăieri prevăzută în legislaţie. De altfel, în situaţiile reglementate de art. 82^1 din Legea nr. 161/2003, opţiunea în sine este imposibilă, deoarece incompatibilitatea se consumă instantaneu, prin însăşi prestaţia juridică, şansa opţiunii dintre calitatea specială şi profesie devenind caducă. Deci sancţiunea ar surveni insurmontabil, fără posibilitatea celui în cauză de a mai opta, ceea ce ar fi, evident, discriminator. În fine, mai susţine, faţă de situaţia de fapt, că Agenţia Naţională de Integritate nu a prezentat Camerei Deputaţilor decizia prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat starea de incompatibilitate, ci doar un certificat de grefă sumar, pentru a nu se observa că decizia nu prevede măsuri atât de severe cum ar fi restrângerea drastică a dreptului constituţional de a fi ales şi încetarea impusă a unui mandat de parlamentar.

Autorul contestaţiei mai învederează aspectul depăşirii competenţei disciplinare a Camerei Deputaţilor, aflată în Legislatura a VI-a (2008-2012), de a decide încetarea unui mandat din Legislatura a V-a (2004-2008). Parlamentarii unei legislaturi nu pot avea nicio calitate de a decide asupra faptelor puse în sarcina unor parlamentari din legislaturi anterioare. Chiar dacă persoana fizică poate fi aceeaşi, mandatul este altul, iar competenţa disciplinară nu se poate transmite de la o legislatură la alta, fiind de esenţa parlamentarismului caracterul eminamente colegial de funcţionare a Camerelor, inclusiv sub aspectul rezolvării aspectelor disciplinare.

În plus, mai susţine că luarea măsurii contestate era şi prescrisă, întrucât de la survenirea momentului de incompatibilitate au trecut mai mult de 3 ani, împlinindu-se termenul de prescripţie prevăzut în mod imperativ de art. 26 alin. (3) teza finală din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Constatarea încetării de drept a calităţii de deputat, prin desfiinţare abuzivă şi cu consecinţa complementară a interdicţiei de a mai candida în decurs de 3 ani, pentru aceeaşi demnitate, restrânge grav dreptul autorului sesizării de a fi ales şi afectează, în acelaşi timp, dreptul alegătorilor care l-au ales de a-i reprezenta în Parlamentul României.

În final, semnatarul contestaţiei solicită ca, în cazul în care Curtea Constituţională va aprecia că sesizarea sa nu se înscrie în atribuţiile instanţei constituţionale, aceasta să "decidă care este instanţa naţională competentă din punct de vedere funcţional faţă de realitatea că este imposibil ca restrângeri atât de severe ale unor drepturi fundamentale, cum este dreptul de a fi ales şi dreptul de a alege, să nu poată fi apărate prin exerciţiul liberului acces la justiţie".

IV. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor pentru a exprima punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor asupra acesteia.

Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a transmis Curţii Constituţionale punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor asupra prezentei sesizări.

V. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 21 septembrie 2012, Curtea Constituţională a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor următoarele documente:

1.raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor din care rezultă motivele ce stau la baza propunerii de încetare a mandatului de deputat a domnului Sergiu Andon;

2.stenograma şedinţei Plenului Camerei Deputaţilor în care a fost adoptată Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 30/2012.

Prin Adresa nr. 3.977/51 din 24 septembrie 2012, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale documentele solicitate:

1.Raportul întocmit de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi privind solicitarea Agenţiei Naţionale pentru Integritate de constatare a demiterii de drept a domnului Andon Sergiu din calitatea de deputat, de către Camera Deputaţilor, adresat Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, care face referire, detaliat, la următoarele aspecte:

–desfăşurarea cronologică a momentelor procedurale, debutând cu informarea adresată de Agenţia Naţională de Integritate la data de 6 aprilie 2012 Biroului permanent al Camerei Deputaţilor cu privire la constatarea stării de incompatibilitate în care se află domnul deputat Andon Sergiu, certificată de actul de constatare din 1 iunie 2009, definitiv, anexat; contestaţia formulată de domnul deputat Sergiu Andon împotriva acestui act de constatare al Agenţiei Naţionale de Integritate; Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respins recursul formulat de domnul deputat Sergiu Andon împotriva Sentinţei civile nr. 2.930 din 13 aprilie 2011, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia;

–punctul de vedere al domnului deputat Sergiu Andon prezentat, la data de 18 aprilie 2012, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, precum şi dovezi transmise de acesta cu privire la litigiul în care se află cu Agenţia Naţională de Integritate;

–procesul-verbal al şedinţei din 3 iulie 2012 a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, la care au fost prezenţi 14 deputaţi din totalul de 22 de membri, în care s-a hotărât, cu majoritate de voturi (12 voturi pentru şi 2 voturi împotrivă) că domnul deputat Sergiu Andon nu se află în stare de incompatibilitate, cu consecinţa transmiterii acestei propuneri Plenului Camerei Deputaţilor; cu acelaşi prilej s-a formulat şi o opinie separată în favoarea constatării stării de incompatibilitate şi pentru demiterea de drept din funcţia de deputat a domnului Andon Sergiu, începând cu data constatării stării de incompatibilitate;

–în şedinţa din 6 iulie 2012, Plenul Camerei Deputaţilor a hotărât să restituie Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi raportul, în original, pentru a fi rediscutat;

–în urma reexaminării, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în şedinţa din 3 septembrie 2012, la care au participat 18 deputaţi, din totalul de 22 membri, pe baza votului exprimat (14 voturi pentru constatarea stării de incompatibilitate şi 4 voturi împotrivă), a hotărât, cu majoritate de voturi, să propună Plenului Camerei Deputaţilor să constate încetarea mandatului de deputat al domnului Sergiu Andon, ca urmare a rămânerii definitive şi irevocabile a Sentinţei civile nr. 2.930 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa menţinerii ca legal şi temeinic a actului de constatare din 13 aprilie 2009 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

2.Extrasul din stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 11 septembrie 2012, din care rezultă că a fost prezentat raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, că s-a dat apoi cuvântul domnului Sergiu Andon, care nu a dorit, însă, să intervină, că s-a dezbătut, fără obiecţii, titlul şi articolul unic ale proiectului de hotărâre şi s-a votat, cu 220 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 11 abţineri, proiectul de Hotărâre privind constatarea încetării unui mandat de deputat - al domnului deputat Sergiu Andon.

De asemenea, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 21 septembrie 2012, Curtea Constituţională a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să transmită, în copie conformă cu originalul, Decizia nr. 1.807 din 3 aprilie 2012, prin care a fost respins recursul declarat de Andon Sergiu împotriva Sentinţei civile nr. 2.930 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.683 din 26 septembrie 2012, a transmis documentul solicitat.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, documentele suplimentare ataşate la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 30/2012 privind constatarea încetării unui mandat de deputat, prin raportare la prevederile Constituţiei şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Curtea este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 3, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să se pronunţe asupra constituţionalităţii Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 30/2012 privind constatarea încetării unui mandat de deputat.

În ce priveşte legalitatea sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei cereri, se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor la sesizarea preşedintelui Camerei Deputaţilor, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi. Aceste dispoziţii legale enumeră strict şi limitativ subiectele de drept ce au vocaţia de a sesiza Curtea Constituţională în scopul constatării ca neconstituţionale a hotărârilor parlamentare, orice altă persoană ce nu este inclusă în sfera subiectelor de drept determinate de art. 27 alin. (1) neavând calitatea legală de a exercita dreptul la acţiune în temeiul acestor dispoziţii.

Instanţa de contencios constituţional observă că prezenta cerere a fost formulată de domnul Sergiu Andon în mod individual, în calitate de fost deputat. Astfel, Curtea Constituţională a fost sesizată la data de 14 septembrie 2012, iar în urma adoptării Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 30/2012 privind constatarea încetării unui mandat de deputat şi publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 11 septembrie 2012, calitatea sa de deputat a încetat de drept, respectivul loc de deputat devenind vacant. Curtea reţine că momentul sesizării Curţii sau un eventual caracter tardiv al cererii nu constituie impedimente dirimante în soluţionarea prezentei sesizări, ci lipsa calităţii procesuale active a autorului cererii, în raport cu condiţiile reglementate de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru motivele arătate, Curtea constată că prezenta sesizare urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte cerinţele formale prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru ca instanţa de contencios constituţional să fie legal învestită cu soluţionarea acesteia.

Curtea observă, în acest context, că, în actuala redactare, Legea nr. 47/1992 nu cuprinde dispoziţii distincte referitoare la procedura specifică soluţionării sesizărilor referitoare la neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare. Această atribuţie a fost conferită Curţii, în virtutea prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie, prin modificările introduse la art. 27 alin. (1) de articolul I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Textul art. 27 alin. (1), astfel modificat, cuprinde completări doar în privinţa introducerii, în sfera actelor ce pot fi supuse controlului de constituţionalitate, a hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi a hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, fără ca legiuitorul să fi operat vreo modificare sau completare şi în privinţa subiectelor de drept ce au calitatea de a sesiza Curtea Constituţională. Prin urmare, şi în cazul contestării hotărârilor parlamentare, persoanele care au dreptul de a se adresa Curţii Constituţionale sunt aceleaşi - strict şi limitativ reglementate de art. 27 alin. (1) - cu cele ce au calitatea de a contesta regulamentele parlamentare sau dispoziţii din acestea.

Or, faţă de această realitate juridică, Curtea observă că ar fi necesară o distincţie a subiectelor de drept ce au calitatea de a se adresa instanţei constituţionale pe calea contenciosului constituţional, în raport cu categoria actelor prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv regulamentele Parlamentului, pe de o parte, şi hotărâri parlamentare, pe de altă parte, aşa încât şi parlamentarii vizaţi în mod direct de hotărârile individuale ale Parlamentului să aibă vocaţia de a se adresa personal Curţii Constituţionale. Atribuţia Curţii de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului se circumscrie conceptului de justiţie constituţională, specializată şi, dată fiind natura actelor supuse controlului, se justifică cerinţele speciale, necesar a fi întrunite pentru exercitarea dreptului de acces la acest tip de justiţie. De vreme ce şi hotărârile parlamentare individuale pot fi supuse de plano controlului de constituţionalitate, este necesar şi justificat ca şi deputatul sau senatorul în cauză, vizat în mod direct de respectiva hotărâre, să aibă acces la justiţia constituţională prin exercitarea în mod individual a dreptului de a sesiza Curtea Constituţională.

De altfel, în acelaşi sens s-a exprimat Curtea şi prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 22 iulie 2012, considerând următoarele: "în cadrul procesului legislativ de reexaminare a dispoziţiei neconstituţionale [art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992], fiind vorba de o atribuţie distinctă ce i-a fost conferită Curţii, aceasta ar trebui să fie reglementată într-o secţiune distinctă, după Secţiunea privind controlul constituţionalităţii regulamentelor, care să cuprindă procedurile ce urmează a fi aplicate, specifice noii reglementări, efectele deciziilor Curţii Constituţionale, prin care se constată neconstituţionalitatea hotărârilor Parlamentului, corelarea cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992."

În ceea ce priveşte solicitarea expresă a autorului sesizării, ca, în cazul unei soluţii de respingere ca inadmisibilă a cererii sale, Curtea Constituţională să "decidă care este instanţa naţională competentă din punct de vedere funcţional faţă de realitatea că este imposibil ca restrângeri atât de severe ale unor drepturi fundamentale, cum este dreptul de a fi ales şi dreptul de a alege, să nu poată fi apărate prin exerciţiul liberului acces la justiţie", Curtea, în urma studierii documentelor ataşate la dosar, constată că autorul sesizării, în cursul soluţionării procesului având ca obiect anularea actului emis de Agenţia Naţională de Integritate, a epuizat căile de atac prevăzute de lege şi totodată a exercitat, în cadrul aceleiaşi cauze, şi dreptul de a sesiza Curtea Constituţională prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie soluţionată prin Decizia nr. 876 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 5 septembrie 2011. Prin urmare, autorul sesizării a avut posibilitatea de a se prevala de toate mijloacele legale de apărare, astfel încât acesta nu poate invoca, în mod întemeiat, încălcarea accesului la justiţie, reglementat de art. 21 alin. (1) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 30/2012 privind constatarea încetării unui mandat de deputat.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 10 octombrie 2012 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi