Decizia nr. 119 din 9 martie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Eugeniu Mihăilescu, Liana Ciurezu, Adrian Ilie Iosif, Ioan Gavrilă şi Vasile Tilcă în Dosarul nr. 25.636/215/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 200 D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că procedura în cadrul căreia se pune în discuţie redeschiderea urmăririi penale nu echivalează cu o judecată asupra fondului şi nu vizează stabilirea vinovăţiei făptuitorului, aspectele avute în vedere privind exclusiv legalitatea şi temeinicia ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale, context în care, chiar dacă se pune în discuţie formularea unei acuzaţii în materie penală, aşa cum Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, această procedură nu priveşte, totuşi, luarea unei hotărâri referitoare la respectiva acuzaţie în materie penală, lucru care urmează să se întâmple doar ulterior, după redeschiderea urmăririi penale. Aşa fiind, se arată că opţiunea legiuitorului ca o astfel de încheiere să nu fie supusă contestaţiei nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei, nefiind obligatorie asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea nr. 10 din 21 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 25.636/215/2015, Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Eugeniu Mihăilescu, Liana Ciurezu, Adrian Ilie Iosif, Ioan Gavrilă şi Vasile Tilcă într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate de autorii excepţiei împotriva încheierii de confirmare a ordonanţei procurorului de redeschidere a urmăririi penale.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 496 din 23 iunie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, este neconstituţională. Se susţine că, în urma pronunţării acestei decizii, a fost acoperit viciul de neconstituţionalitate al textului criticat sub aspectul asigurării caracterului oral şi contradictoriu al procedurii redeschiderii urmăririi penale, dar a fost menţinut caracterul neconstituţional al prevederilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, sub aspectul lipsei unei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară confirmă sau infirmă cererea de redeschidere a urmăririi penale. Se arată că lipsa posibilităţii de a contesta soluţia pronunţată, conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil. Se susţine că, în lipsa căii de atac anterior menţionate, dreptul fundamental invocat este golit de conţinut şi că simplul drept al persoanei de a se adresa justiţiei capătă caracter formal atâta vreme cât garanţiile specifice procesului echitabil nu sunt respectate. Se arată că, pentru ca persoanele vătămate prin săvârşirea unor infracţiuni să aibă plenitudinea exercitării drepturilor fundamentale ale căror titulare sunt, este necesar ca acestea să aibă la dispoziţie nu doar o procedură de judecată contradictorie şi orală, ci şi calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară analizate.

6.Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că accesul liber la justiţie nu presupune accesul, în toate categoriile de cauze, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Se arată că atât competenţa instanţelor, cât şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, care, cu respectarea principiului egalităţii în drepturi, poate să prevadă reguli diferite, pentru diferite categorii de cauze. Se susţine că, în sistemul nostru juridic, folosirea anumitor căi de atac poate fi exclusă, prin lege, din motive de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor, pentru protejarea anumitor interese sociale sau pentru că natura cauzei impune pronunţarea unei soluţii definitive prompte şi rapide, aşa cum este cazul naturii procedurii redeschiderii urmăririi penale. Se arată, de asemenea, că, potrivit art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la un proces echitabil nu implică, în mod necesar, existenţa mai multor grade de jurisdicţie sau a unor căi de atac.

7.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că eliminarea căilor de atac împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, este justificată de caracterul special al procedurii redeschiderii urmăririi penale, procedură ce impune asigurarea soluţionării cu celeritate, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, a cererii formulate de procuror şi obţinerea, în mod rapid, a unei hotărâri definitive, prin care să fie exercitat controlul judiciar asupra soluţiei procurorului de redeschidere a urmăririi penale. Se mai arată că, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorului îi revine atribuţia constituţională exclusivă de a stabili competenţa instanţelor judecătoreşti şi regulile de procedură, prin urmare şi cea a reglementării căilor de atac şi că, de altfel, nici dispoziţiile art. 129 din Constituţie, nici prevederile art. 6 din Convenţie nu obligă la asigurarea tuturor căilor de atac în toate cauzele.

9.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se susţine că procedura confirmării de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a redeschiderii urmăririi penale constituie, ea însăşi, o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului redeschiderii urmăririi penale, fiind reglementată de legiuitor în vederea punerii în acord a dispoziţiilor Codului de procedură penală cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, ca urmare a celor statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 4 august 2005, pronunţată în Cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României, paragraful 21, prin care instanţa europeană a constatat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanţe naţionale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 29 octombrie 2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă ordonanţa procurorului ierarhic superior, prin care, în baza art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, este admisă plângerea persoanei vătămate şi se dispune infirmarea ordonanţei procurorului şi redeschiderea urmăririi penale, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se face, totodată, referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, conform căreia legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite prin lege.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorii critică, în realitate, prevederile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins: „Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă“.

13.În urma modificării şi completării art. 335 din Codul de procedură penală prin dispoziţiile art. II pct. 85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, soluţia juridică criticată a fost menţinută de legiuitor, aceasta fiind inclusă în cuprinsul art. 335 alin. (4^1) din Codul de procedură penală.

14.Având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală în forma lor în vigoare la data invocării excepţiei.

15.Se susţine că textul criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţie.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, paragrafele 16 şi 17, a reţinut că dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală reglementează reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a acesteia. S-a arătat, în acest sens, că potrivit art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, reluarea urmării penale în caz de redeschidere era de competenţa exclusivă a procurorului, prevederile alin. 2 al articolului anterior menţionat arătând doar că redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţă. Spre deosebire de vechea reglementare, conform art. 335 alin. (4) din actualul Cod de procedură penală, instituţia redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. În acest fel, legiuitorul a înţeles să pună în acord dispoziţiile Codului de procedură penală cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, ca urmare a celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 4 august 2005, pronunţată în Cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României, paragraful 21, prin care instanţa europeană a constatat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanţe naţionale care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. Curtea a arătat, totodată, că lipsurile care apar în realizarea anchetelor iniţiale nu sunt imputabile reclamanţilor şi nu trebuie să îi pună pe aceştia în situaţii defavorabile. Prin urmare, Curtea a reţinut că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale astfel reglementată constituie o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanţilor la procesul penal, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

17.Prin aceeaşi decizie, paragrafele 19-23, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală reglementează trei cazuri de redeschidere a urmăririi penale de către procuror, din oficiu. Potrivit alin. (1) al art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale are loc atunci când procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia clasării constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia această soluţie. În acest caz, procurorul ierarhic superior infirmă ordonanţa de clasare şi dispune redeschiderea urmăririi penale, restituind dosarul organului de cercetare penală, potrivit art. 317 din Codul de procedură penală. Conform art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale poate fi dispusă şi în situaţia în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea. În acest caz, procurorul revocă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. În fine, potrivit art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul revocă ordonanţa de renunţare la urmărire penală şi dispune redeschiderea urmăririi penale când constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite conform art. 318 alin. (3) din acelaşi cod. Situaţiilor procesuale anterior analizate le sunt aplicabile dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform cărora redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. În vederea pronunţării unei soluţii în acest sens, judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice legalitatea şi temeinicia ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale. Verificarea legalităţii ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale constă în analiza realizată de judecătorul de cameră preliminară cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere, respectiv faptul că, în drept, în cauză este aplicabilă una dintre situaţiile prevăzute la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. Neîndeplinirea condiţiilor de legalitate anterior arătate determină infirmarea ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale. Verificarea temeiniciei ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale presupune, însă, efectuarea unui control asupra situaţiilor de fapt ce determină aplicarea prevederilor legale ale art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. Astfel, judecătorul de cameră preliminară se află, potrivit textului criticat, în situaţia de a verifica şi constata că, în mod concret, în cauză nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat soluţia de clasare [în situaţia prevăzută la art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], au apărut fapte sau împrejurări noi care fac să dispară împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea [în situaţia prevăzută la art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală] sau că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite potrivit art. 318 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu prilejul renunţării de către procuror la urmărirea penală [în situaţia prevăzută la art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală].

18.Tot prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, paragrafele 24-25, Curtea a reţinut că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale conform dispoziţiilor art. 285 şi următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 335 alin. (1) din acelaşi cod prevede că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale, dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluţiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunţarea la urmărire. Dacă ultimele două potenţiale soluţii nu schimbă situaţia juridică a persoanei în privinţa căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluţia de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, poate avea ca efect supunerea acesteia cercetării judecătoreşti. Dar, în oricare dintre cele trei situaţii juridice analizate împotriva persoanei referitor la care este confirmată soluţia de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzaţie în materie penală.

19.Având în vedere cele reţinute prin decizia anterior citată, Curtea constată că procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale nu are ca finalitate stabilirea vinovăţiei persoanei în cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care a fost urmărită penal, ci doar reluarea urmăririi penale în privinţa acesteia, care va fi urmată de aplicarea de către procuror a uneia dintre soluţiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală mai sus enumerate. Prin urmare, în cazul trimiterii în judecată, inculpatului îi vor fi aplicabile toate dispoziţiile prevăzute la art. 349 şi următoarele din Codul de procedură penală ce reglementează judecata, acesta urmând a beneficia de toate garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil, asigurate de legiuitor în etapa procesului penal anterior menţionată. Astfel, procedura reglementată prin textul criticat nu trebuie analizată izolat, din perspectiva asigurării garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil, ci prin raportare la ansamblul dispoziţiilor legale ce reglementează procesul penal, întrucât aceasta are ca efect formularea unei acuzaţii în materie penală, acuzaţie care va fi însă dezbătută în faza judecăţii.

20.Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a arătat, în repetate rânduri, că prevederile constituţionale ale art. 21 nu obligă la asigurarea accesului la toate căile de atac şi la toate structurile judecătoreşti, în toate categoriile de cauze. Prin aceeaşi jurisprudenţă, Curtea a statuat că, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul este îndreptăţit să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procesuale (a se vedea Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005).

21.Totodată, prin Decizia nr. 27 din 29 octombrie 2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă ordonanţa procurorului ierarhic superior, prin care, în baza art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, este admisă plângerea persoanei vătămate şi se dispune infirmarea ordonanţei procurorului şi redeschiderea urmăririi penale, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 11 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale astfel reglementate - respectiv prin ajungerea în faţa unei „instanţe naţionale“ - constituie, prin urmare, o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanţilor la procesul penal, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

22.Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea, prin prevederile art. 335 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţie.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Eugeniu Mihăilescu, Liana Ciurezu, Adrian Ilie Iosif, Ioan Gavrilă şi Vasile Tilcă în Dosarul nr. 25.636/215/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop