Ghid din 31 martie 2016

EIOPA-BoS-15/107 RO

1.Introducere

1.1.În temeiul art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, denumit în continuare Regulamentul EIOPA, EIOPA publică prezentul ghid care se referă la raportarea către autorităţile naţionale de supraveghere în scopul stabilităţii financiare.

1.2.Ghidul se aplică întreprinderilor individuale de asigurare şi de reasigurare, sucursalelor de asigurare din ţările terţe şi întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte.

1.3.EIOPA publică prezentul ghid pentru a asigura o abordare coerentă şi uniformă a colectării datelor în scopul stabilităţii financiare şi pentru a oferi autorităţilor naţionale de supraveghere îndrumări cu privire la modul de colectare a datelor pe care le va solicita EIOPA în temeiul art. 35 din Regulamentul EIOPA.

1.4.EIOPA solicită datele descrise în prezentul ghid pentru a-şi îndeplini sarcinile prevăzute la art. 8, 32 şi 36 din Regulamentul EIOPA. În mod specific, datele colectate vor permite EIOPA să monitorizeze şi să evalueze evoluţiile pieţei, precum şi să informeze celelalte autorităţi europene de supraveghere, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) şi Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la tendinţele relevante, posibilele riscuri şi vulnerabilităţi în domeniul său de competenţă. Acestea vor permite totodată EIOPA să pună la dispoziţia CERS, în timp util, informaţii periodice necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

1.5.Pentru grupurile de asigurări şi reasigurări, cea mai mare parte a informaţiilor solicitate în scopul stabilităţii financiare este de asemenea solicitată în raporturile de supraveghere conform art. 254 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, denumită în continuare Directiva Solvabilitate II. Cu toate acestea, informaţiile obţinute în scopul stabilităţii financiare, care sunt cuprinse în prezentul ghid, sunt solicitate în termene mai scurte şi/sau cu o frecvenţă crescută. Informaţiile vor fi utilizate pentru analiza macroprudenţială.

1.6.În temeiul art. 35 alin. (6) şi (7) din Directiva Solvabilitate II, autorităţile naţionale de supraveghere îşi pot limita raportarea de supraveghere periodică trimestrială şi pot excepta anumite întreprinderi de obligaţia raportării rubrică cu rubrică, în cazul în care transmiterea informaţiilor respective ar fi foarte costisitoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţilor întreprinderii. Întreprinderile care sunt exceptate de obligaţia raportării cu o frecvenţă mai mare decât cea anuală şi/sau exceptate de obligaţia raportării rubrică cu rubrică în temeiul art. 35 din Directiva Solvabilitate II trebuie să fie exceptate şi de obligaţia raportării semestriale, trimestriale şi/sau rubrică cu rubrică, astfel cum este prevăzut la pct. 1.19 din Orientarea 2. Se precizează însă faptul că art. 35 din Directiva Solvabilitate II permite acordarea exceptării doar întreprinderilor care reprezintă maximum 20% din piaţa de asigurări sau reasigurări de viaţă şi, respectiv, generale. Mai mult, articolul impune autorităţilor naţionale de supraveghere să dea prioritate celor mai mici întreprinderi. În final, exceptarea nu trebuie să submineze stabilitatea sistemelor financiare vizate din Uniunea Europeană.

1.7.În cazul în care moneda de raportare este diferită de EUR, autorităţile naţionale de supraveghere pot adopta măsuri pentru a aborda implicaţiile fluctuaţiilor ratei de schimb atunci când aplică criteriile pentru identificarea entităţilor de raportare, atât timp cât efectele asupra pragurilor indicate la orientările 2, 4 şi 5 nu sunt semnificative.

1.8.Principiul diligenţei, care este consacrat în Orientarea 7 şi Orientarea 8, este prevăzut a fi de folos întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, sucursalelor de asigurare din ţările terţe şi întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte pentru a obţine gradul de precizie considerat suficient în scop macroprudenţial, în acelaşi timp echilibrând activitatea necesară întreprinderilor pentru a transmite aceste informaţii, precum şi a oferi întreprinderilor un anumit grad de certitudine juridică cu privire la conţinutul acestuia.

1.9.Informaţiile trimestriale cu privire la poziţia capitalului de solvabilitate al întreprinderilor sunt considerate esenţiale în scopul stabilităţii financiare. Cu toate acestea, este admis faptul că o calculare trimestrială completă a cerinţei de capital de solvabilitate (SCR) ar putea fi o sarcină inutilă pentru instituţiile vizate. Prin urmare, scopul prezentului ghid este de a aproxima dezvoltarea SCR generale pe baza unei recalculări doar a modulelor SCR mai volatile, nu de a presupune o calculare integrală a SCR. Metoda este detaliată în Orientarea 9. În mod specific, modulul riscului de piaţă poate presupune o recalculare mai frecventă datorită parametrilor săi de intrare mai volatili. Alţi parametri SCR sunt consideraţi suficient de stabili pentru a se accepta o extrapolare a valorilor anuale, dacă nu există împrejurări excepţionale care să presupună o recalculare conform Directivei Solvabilitate II.

1.10.Termenul de transmitere a informaţiilor descrise în prezentul ghid este de două săptămâni de la termenul individual de raportare trimestrială conform art. 35 din Directiva Solvabilitate II, astfel cum este descris în Orientarea 16.

1.11.Prezentul ghid face referire la următoarele anexe la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor:

a)anexa IV - Categorii de active;

b)anexa V - Tabelul CIC;

c)anexa VI - Definiţii din tabelul CIC.

1.12.Prezentul ghid se adresează autorităţilor naţionale de supraveghere.

1.13.Prezentul ghid se aplică începând de la 1 ianuarie 2016.

Secţiunea IRaportarea întreprinderilor individuale şi grupurilor de asigurare şi de reasigurare către autorităţile naţionale de supraveghere în scopul stabilităţii financiare

Orientarea 1 - Dispoziţii generale

1.14.Întreprinderile individuale de asigurare şi de reasigurare şi sucursalele de asigurare din ţările terţe care trebuie să raporteze conform prezentului ghid trebuie să raporteze date individuale.

1.15.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte care trebuie să raporteze conform prezentului ghid trebuie să raporteze date consolidate.

1.16.Întreprinderile individuale de asigurare şi de reasigurare care aparţin grupului de asigurare şi de reasigurare care raportează conform prezentului ghid nu trebuie să raporteze la nivel individual.

1.17.Dacă întreprinderile individuale de asigurare şi de reasigurare aparţin grupului de asigurare sau de reasigurare şi ultima întreprindere-mamă este un holding mixt de asigurare, precum şi în cazul în care acestea nu fac parte dintr-un grup, astfel cum este prevăzut la art. 213 alin. (2) lit. (a), (b) şi (c) din Directiva Solvabilitate II, atunci se aplică pct. 1.14 pentru raportarea individuală.

Orientarea 2 - Criterii generale pentru identificarea entităţilor de raportare

1.18.Criteriile de identificare a entităţilor de raportare sunt următoarele:

a)grupurile de asigurare sau de reasigurare cu active totale de peste 12 miliarde EUR sau echivalentul acestei sume în moneda naţională din bilanţul întocmit conform Directivei Solvabilitate II;

b)întreprinderile individuale de asigurare şi de reasigurare şi sucursalele de asigurare din ţările terţe cu active totale de peste 12 miliarde EUR sau echivalentul acestei sume în moneda naţională din bilanţul întocmit conform Directivei Solvabilitate II, care nu aparţin unui grup care raportează conform subpunctului anterior.

1.19.În cazurile în care metoda 2, astfel cum este definită la art. 233 din Directiva Solvabilitate II, este utilizată fie exclusiv, fie în combinaţie cu metoda 1, astfel cum este definită la art. 230, pentru calcularea SCR, autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să evalueze pragul prevăzut la pct. 1.18 lit. a) ţinând cont de activele totale ale grupului, inclusiv bilanţul întocmit conform Directivei Solvabilitate II şi activele întreprinderilor pentru care s-a utilizat metoda 2.

1.20.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe, cărora li s-a permis raportarea de supraveghere limitată de către autoritatea naţională de supraveghere în temeiul art. 35 alin. (6) sau (7) din Directiva Solvabilitate II, nu trebuie să raporteze în conformitate cu Orientarea 11 şi Orientarea 12, în cazul grupurilor de asigurare şi de reasigurare, şi în conformitate cu Orientarea 14 şi Orientarea 15, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi al sucursalelor de asigurare din ţările terţe.

Orientarea 3 - Moneda

1.21.Toate seturile de date cu tip de date "monetare" trebuie să fie raportate în moneda de raportare menţionată la art. 1 din Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor, ceea ce presupune conversia oricărei alte monede în moneda de raportare.

1.22.Atunci când se redă valoarea unui activ sau pasiv exprimată într-o altă monedă decât moneda de raportare, valoarea respectivă trebuie să fie convertită în moneda de raportare ca şi când conversia s-ar fi realizat la cursul de închidere din ultima zi pentru care este disponibil cursul corespunzător din perioada de raportare la care se referă activul sau pasivul în cauză.

1.23.Atunci când se redă valoarea unor venituri sau cheltuieli, valoarea respectivă trebuie să fie convertită în moneda de raportare folosind aceeaşi bază de conversie precum aceea folosită pentru contabilitate.

1.24.Conversia în moneda de raportare trebuie să fie calculată prin aplicarea ratei de schimb din aceeaşi sursă precum aceea folosită pentru situaţiile financiare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, în cazul raportării individuale, sau pentru situaţiile financiare consolidate, în cazul raportării la nivel de grup, dacă nu se solicită altfel de către autoritatea de supraveghere.

Orientarea 4 - Includerea în eşantion pe baza pragului de mărime

1.25.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe, care nu au fost incluse în domeniul de aplicare de la Orientarea 2, însă care raportează la sfârşitul unui exerciţiu financiar în bilanţul întocmit conform Directivei Solvabilitate II active totale de peste 13 miliarde EUR sau valoarea echivalentă în moneda naţională, trebuie să transmită autorităţii naţionale de supraveghere setul de informaţii cantitative prevăzute în Orientarea 10, Orientarea 11 şi Orientarea 12, în cazul grupurilor de asigurare şi de reasigurare, şi cele prevăzute în Orientarea 13, Orientarea 14 şi Orientarea 15, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi al sucursalelor de asigurare din ţările terţe începând cu al treilea trimestru al următorului exerciţiu financiar.

1.26.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe, care nu au fost incluse în domeniul de aplicare de la Orientarea 2, însă care raportează la sfârşitul a două exerciţii financiare consecutive în bilanţul întocmit conform Directivei Solvabilitate II active totale cuprinse între 12 miliarde EUR şi 13 miliarde EUR sau valoarea echivalentă în moneda naţională, trebuie să transmită autorităţii naţionale de supraveghere setul de informaţii cantitative prevăzute în Orientarea 10, Orientarea 11 şi Orientarea 12, în cazul grupurilor de asigurare şi de reasigurare, şi cele prevăzute în Orientarea 13, Orientarea 14 şi Orientarea 15, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi al sucursalelor de asigurare din ţările terţe începând cu al treilea trimestru al anului care urmează după cel de-al doilea exerciţiu financiar.

Orientarea 5 - Excluderea din eşantion pe baza pragului de mărime

1.27.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe, care sunt incluse în domeniul de aplicare de la Orientarea 2, însă care raportează la sfârşitul unui exerciţiu financiar în bilanţul întocmit conform Directivei Solvabilitate II active totale sub valoarea de 11 miliarde EUR sau valoarea echivalentă în moneda naţională, nu mai trebuie să transmită autorităţii naţionale de supraveghere setul de informaţii cantitative prevăzute în Orientarea 10, Orientarea 11 şi Orientarea 12, în cazul grupurilor de asigurare şi de reasigurare, şi cele prevăzute în Orientarea 13, Orientarea 14 şi Orientarea 15, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi al sucursalelor de asigurare din ţările terţe începând cu primul trimestru al următorului exerciţiu financiar.

1.28.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe, care sunt incluse în domeniul de aplicare de la Orientarea 2, însă care raportează la sfârşitul a două exerciţii financiare consecutive în bilanţul întocmit conform Directivei Solvabilitate II active totale cuprinse între 11 miliarde EUR şi 12 miliarde EUR sau valoarea echivalentă în moneda naţională, nu mai trebuie să transmită autorităţii naţionale de supraveghere setul de informaţii cantitative prevăzute în Orientarea 10, Orientarea 11 şi Orientarea 12, în cazul grupurilor de asigurare şi de reasigurare, şi cele prevăzute în Orientarea 13, Orientarea 14 şi Orientarea 15, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi al sucursalelor de asigurare din ţările terţe începând cu primul trimestru al anului care urmează după cel de-al doilea exerciţiu financiar.

Orientarea 6 - Notificarea autorităţilor naţionale de supraveghere către EIOPA

1.29.Autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să raporteze anual către EIOPA denumirea juridică, codul de identificare utilizat pe piaţa locală, care este atribuit de către autoritatea de supraveghere competentă a întreprinderii şi, dacă există, identificatorul entităţii juridice (LEI) al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, al grupurilor şi al sucursalelor de asigurare din ţările terţe care vor raporta pe baza pragului de 12 miliarde EUR prevăzut la pct. 1.18 lit. a) şi b) din Orientarea 2 în termen de trei săptămâni de la primirea datelor de la sfârşitul anului, care sunt transmise de către întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, sucursalele de asigurare din ţările terţe şi grupuri în cadrul raportării periodice conform Directivei Solvabilitate II.

Orientarea 7 - Diligenţa: Pregătirea datelor

1.30.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte ar trebui să raporteze informaţiile prevăzute în Orientarea 10, Orientarea 11 şi Orientarea 12 cu diligenţă, echilibrând efortul necesar cu precizia informaţiilor oferite, conform pct. 1.32, 1.33 şi 1.34 de mai jos.

1.31.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare şi sucursalele de asigurare din ţările terţe ar trebui să raporteze informaţiile prevăzute în Orientarea 13, Orientarea 14 şi Orientarea 15 cu diligenţă, echilibrând efortul necesar cu precizia informaţiilor oferite, conform pct. 1.32, 1.33 şi 1.34 de mai jos.

1.32.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe trebuie să se asigure că datele raportate reflectă cea mai bună evaluare a situaţiei financiare şi operaţionale actuale a entităţii şi că acestea se bazează pe cele mai recente informaţii disponibile, ţinând cont de faptul că:

a)este posibil ca informaţiile transmise să fi fost supuse unui număr mai mic de controale interne ale calităţii, decât se impune pentru raportarea de supraveghere periodică;

b)prin respectarea principiului pragului de semnificaţie, entităţile de raportare trebuie să se asigure că toate operaţiunile semnificative sunt cuprinse în raportare;

c)simplificările aplicate în pregătirea datelor pentru raportare conform prezentului ghid trebuie să fie utilizate, în măsura posibilităţii, în mod consecvent în timp, cu excepţia cazului în care se introduc modificări pentru reducerea discrepanţelor descrise la pct. 1.34;

d)simplificările care au un efect semnificativ asupra informaţiilor raportate trebuie să fie divulgate autorităţii naţionale de supraveghere relevante.

1.33.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe trebuie să depună eforturi pentru a se asigura că, după cunoştinţele lor, datele nu conţin erori sau omisiuni care ar determina o evaluare de supraveghere semnificativ diferită a instituţiei.

1.34.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe trebuie să depună eforturi pentru a îmbunătăţi procesele economice pentru a reduce în timp recurenţa discrepanţelor dintre raportarea conform prezentului ghid şi raportarea de supraveghere periodică conform Directivei Solvabilitate II.

Orientarea 8 - Diligenţa: Utilizarea datelor de către autorităţile naţionale de supraveghere

1.35.Autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să recunoască faptul că informaţiile transmise în scopul stabilităţii financiare pot fi supuse schimbărilor şi că este posibil ca acestea să nu fie identice cu raportarea de supraveghere periodică conform Directivei Solvabilitate II. Însă, autoritatea naţională de supraveghere relevantă poate solicita informaţii cu privire la modul în care au fost calculate datele raportate şi poate solicita date actualizate dacă acest lucru se consideră necesar.

Orientarea 9 - Informarea trimestrială SCR

1.36.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe trebuie să se asigure că informaţiile trimestriale SCR asigură o bună aproximare a adevăratului nivel SCR. Valorile SCR trimestriale pot fi actualizate numai cu elementele mai volatile, în timp ce pentru alte elemente SCR este acceptabilă extrapolarea valorilor anuale în conformitate cu Orientarea 7.

1.37.Deoarece elementele riscului de piaţă sunt preconizate a fi cele mai volatile, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe trebuie să aibă în vedere, în mod deosebit, recalcularea modulului de risc al pieţei sau a componentelor sale mai volatile pentru a raporta cu diligenţă valoarea SCR generală.

1.38.În cazul în care se folosesc aproximări şi simplificări, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe trebuie să se asigure că datele raportate reflectă cea mai bună evaluare a situaţiei financiare actuale a entităţii de raportare în conformitate cu Orientarea 7.

1.39.Conform Directivei Solvabilitate II, autoritatea naţională de supraveghere poate solicita o recalculare integrală a SCR în cazul în care există dovezi care sugerează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare s-a schimbat semnificativ de la data la care s-a recalculat integral şi s-a raportat ultima dată SCR în scop prudenţial.

1.40.În cazurile în care informaţiile raportate ar indica neconformitatea cu SCR sau neconformitatea cu cerinţa de capital minim (MCR), astfel cum este prevăzut la art. 138 şi 139 din Directiva Solvabilitate II, autoritatea naţională de supraveghere trebuie să recunoască faptul că, fără a aduce atingere responsabilităţilor sale şi competenţelor aferente, informaţiile transmise conform prezentului ghid pot constitui date preliminare supuse revizuirii, în conformitate cu Orientarea 8.

1.41.În cazurile descrise la punctul anterior, autoritatea naţională de supraveghere poate solicita actualizarea şi confirmarea datelor, fără a aduce atingere responsabilităţilor sale şi competenţelor aferente.

Secţiunea IIInformaţii cantitative

Orientarea 10 - Informaţii cantitative anuale la nivel de grup

1.42.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte care intră în sfera de aplicare de la Orientarea 1 şi de la Orientarea 2 trebuie să transmită anual următoarele informaţii autorităţii naţionale de supraveghere:

a)formularul S.01.01.12 din anexa tehnică A, cu indicarea conţinutului transmiterii, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea solvabilităţii grupului, urmând instrucţiunile prevăzute în S.01.01 din anexa tehnică B;

b)formularul S.01.02.04 din anexa I la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor, cu indicarea informaţiilor de bază cu privire la întreprinderea de asigurare şi de reasigurare şi la conţinutul raportării în general, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea solvabilităţii grupului, urmând instrucţiunile prevăzute la anexa III din Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor;

c)formularul S.14.01.10 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor specifice privind analiza obligaţiilor de asigurare de viaţă, inclusiv contracte de asigurare de viaţă şi anuităţi provenind din contracte de asigurare generală, pe grupe de riscuri omogene publicate de către întreprindere doar atunci când se foloseşte metoda 1 prevăzută la art. 230 din Directiva Solvabilitate II fie în mod exclusiv, fie în combinaţie cu metoda 2 prevăzută la art. 233 din Directiva Solvabilitate II, urmând instrucţiunile prevăzute în S.14.01 din anexa tehnică B;

d)formularul S.38.01.10 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor privind durata rezervelor tehnice doar atunci când se foloseşte metoda 1 prevăzută la art. 230 din Directiva Solvabilitate II fie în mod exclusiv, fie în combinaţie cu metoda 2 prevăzută la art. 233 din Directiva Solvabilitate II, urmând instrucţiunile prevăzute în S.38.01 din anexa tehnică B;

e)formularul S.40.01.10 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor privind repartizarea profitului sau a pierderii doar atunci când se foloseşte metoda 1 prevăzută la art. 230 din Directiva Solvabilitate II fie în mod exclusiv, fie în combinaţie cu metoda 2 prevăzută la art. 233 din Directiva Solvabilitate II, urmând instrucţiunile prevăzute în S.40.01 din anexa tehnică B.

Orientarea 11 - Informaţii cantitative semestriale la nivel de grup

1.43.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte care intră în sfera de aplicare de la Orientarea 1 şi de la Orientarea 2 trebuie să transmită semestrial următoarele informaţii autorităţii naţionale de supraveghere:

a)formularul S.39.01.11 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor privind profitul şi pierderea, urmând instrucţiunile prevăzute în S.39.01 din anexa tehnică B.

Orientarea 12 - Informaţii cantitative trimestriale la nivel de grup*1)

1.44.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte care intră în sfera de aplicare de la Orientarea 1 şi de la Orientarea 2 trebuie să transmită trimestrial următoarele informaţii autorităţii naţionale de supraveghere:

a)formularul S.01.01.13 din anexa tehnică A, cu indicarea conţinutului documentelor transmise, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea solvabilităţii grupului, urmând instrucţiunile prevăzute în S.01.01 din anexa tehnică B;

b)formularul S.01.02.04 din anexa I la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor, cu indicarea informaţiilor de bază cu privire la întreprinderea de asigurare şi de reasigurare şi la conţinutul raportării în general, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea solvabilităţii grupului, urmând instrucţiunile prevăzute la anexa III la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor;

c)formularul S.02.01.02 din anexa tehnică A la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor, cu indicarea informaţiilor din bilanţ doar atunci când se foloseşte metoda 1 prevăzută la art. 230 din Directiva Solvabilitate II fie în mod exclusiv, fie în combinaţie cu metoda 2 prevăzută la art. 233 din Directiva Solvabilitate II, urmând instrucţiunile prevăzute la anexa III la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor;

d)formularul S.05.01.13 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor despre prime, cereri de despăgubiri şi cheltuieli, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea solvabilităţii grupului, şi cu aplicarea principiilor de evaluare şi de recunoaştere utilizate în situaţiile financiare ale întreprinderii, urmând instrucţiunile prevăzute în S.05.01 din anexa tehnică B, cu privire la fiecare linie de activitate, astfel cum este prevăzut la anexa I din Regulamentul delegat (UE) 2015/35;

e)formularul S.06.02.04 din anexa I la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor, cu precizarea activelor rubrică cu rubrică, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea solvabilităţii grupului, urmând instrucţiunile prevăzute la anexa III la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor;

f)formularul S.23.01.13 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor de bază privind fonduri proprii, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea solvabilităţii grupului, urmând instrucţiunile prevăzute în S.23.01 din anexa tehnică B care include fonduri proprii şi fonduri proprii auxiliare;

g)formularul S.25.04.13 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor de bază privind SCR doar atunci când se foloseşte metoda 1 prevăzută la art. 230 din Directiva Solvabilitate II fie în mod exclusiv, fie în combinaţie cu metoda 2 prevăzută la articolul 233 din Directiva Solvabilitate II, urmând instrucţiunile prevăzute în S.25.04 din anexa tehnică B;

h)formularul S.41.01.11 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor privind drepturi de reziliere doar atunci când se foloseşte metoda 1 prevăzută la art. 230 din Directiva Solvabilitate II fie în mod exclusiv, fie în combinaţie cu metoda 2 prevăzută la art. 233 din Directiva Solvabilitate II, urmând instrucţiunile prevăzute în S.41.01 din anexa tehnică B.

Orientarea 13 - Informaţii cantitative anuale la nivel individual

1.45.Întreprinderile individuale de asigurare şi de reasigurare şi sucursalele de asigurare din ţările terţe care intră în sfera de aplicare de la Orientarea 1 şi de la Orientarea 2 trebuie să transmită anual autorităţii naţionale de supraveghere următoarele elemente ca informaţii specifice, după cum urmează:

a)formularul S.01.01.10 din anexa tehnică A, cu indicarea conţinutului documentelor transmise, urmând instrucţiunile prevăzute în S.01.01 din anexa tehnică B;

b)formularul S.01.02.01 din anexa I la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor sau formularul S.01.02.07 din anexa III la Ghidul privind supravegherea sucursalelor întreprinderilor de asigurare din ţările terţe, cu indicarea informaţiilor de bază despre întreprinderea de asigurare şi de reasigurare sau despre sucursala de asigurare dintr-o ţară terţă, precum şi despre conţinutul raportării în general, urmând instrucţiunile prevăzute în anexa II la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor sau, respectiv, în anexa IV la Ghidul privind supravegherea sucursalelor întreprinderilor de asigurare din ţările terţe;

c)formularul S.14.01.10 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor specifice privind analiza obligaţiilor de asigurare de viaţă, inclusiv contracte de asigurare de viaţă şi anuităţi provenind din contracte de asigurare generală, pe grupe de riscuri omogene publicate de către întreprindere, urmând instrucţiunile prevăzute în S.14.01 din anexa tehnică B;

d)formularul S.38.01.10 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor privind durata rezervelor tehnice, urmând instrucţiunile prevăzute în S.38.01 din anexa tehnică B;

e)formularul S.40.01.10 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor privind repartizarea profitului şi a pierderii, urmând instrucţiunile prevăzute în S.40.01 din anexa tehnică B.

Orientarea 14 - Informaţii cantitative semestriale la nivel individual

1.46.Întreprinderile individuale de asigurare şi de reasigurare şi sucursalele de asigurare din ţările terţe care intră în sfera de aplicare de la Orientarea 1 şi de la Orientarea 2 trebuie să transmită semestrial autorităţii naţionale de supraveghere următoarele informaţii:

a)formularul S.39.01.11 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor privind profitul şi pierderea, urmând instrucţiunile prevăzute în S.39.01 din anexa tehnică B.

Orientarea 15 - Informaţii cantitative trimestriale la nivel individual*2)

1.47.Întreprinderile individuale de asigurare şi de reasigurare şi sucursalele de asigurare din ţările terţe care intră în sfera de aplicare de la Orientarea 1 şi de la Orientarea 2 trebuie să transmită trimestrial autorităţii naţionale de supraveghere următoarele informaţii:

a)formularul S.01.01.11 din anexa tehnică A, cu indicarea conţinutului documentelor transmise, urmând instrucţiunile prevăzute în S.01.01 din anexa tehnică B;

b)formularul S.01.02.01 din anexa I la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor, cu indicarea informaţiilor de bază despre întreprinderea de asigurare şi de reasigurare şi despre conţinutul raportării în general, urmând instrucţiunile prevăzute la anexa II la Standardul tehnic de punere în aplicare privind transmiterea informaţiilor;

c)formularul S.25.04.11 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor de bază privind SCR, urmând instrucţiunile prevăzute în S.25.04 din anexa tehnică B;

d)formularul S.41.01.11 din anexa tehnică A, cu indicarea informaţiilor privind drepturi de reziliere, urmând instrucţiunile prevăzute în S.41.01 din anexa tehnică B.Secţiunea III Termene de transmitere şi alte dispoziţii

Orientarea 16 - Termene de transmitere

1.48.După perioada de tranziţie de trei ani de la punerea în aplicare a Directivei Solvabilitate II, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe trebuie să transmită setul de informaţii cantitative prevăzute în Orientarea 10, Orientarea 11 şi Orientarea 12, în cazul grupurilor de asigurare şi de reasigurare, şi în Orientarea 13, Orientarea 14 şi Orientarea 15, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi al sucursalelor de asigurare din ţările terţe în termen de şapte săptămâni de la sfârşitul perioadei de referinţă.

1.49.În perioada de tranziţie de trei ani de la punerea în aplicare a Directivei Solvabilitate II, termenul prevăzut la pct. 1.48 trebuie să fie prelungit:

a)cu trei săptămâni (până la zece săptămâni) în cazul transmiterii trimestriale, semestriale sau anuale a informaţiilor aferente anului 2016;

b)cu două săptămâni (până la nouă săptămâni) în cazul transmiterii trimestriale, semestriale sau anuale a informaţiilor aferente anului 2017;

c)cu o săptămână (până la opt săptămâni) în cazul transmiterii trimestriale, semestriale sau anuale a informaţiilor aferente anului 2018.

Orientarea 17 - Controlul plauzibilităţii datelor

1.50.Autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să evalueze datele primite prin efectuarea controalelor asupra plauzibilităţii datelor, care sunt prevăzute în anexa tehnică C.

Orientarea 18 - Praguri de mărime pentru raportare în 2016

1.51.Autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să utilizeze activele totale din cele mai recente informaţii anuale disponibile din regimul de solvabilitate instituit anterior pentru a identifica întreprinderile care trebuie să raporteze în primul trimestru al anului 2016 în conformitate cu Orientarea 2 pct. 1.18 lit. a) şi b).

1.52.În cazurile în care informaţiile privind activele totale, astfel cum sunt prevăzute la pct. 1.51, nu sunt disponibile sau nu sunt transmise în cadrul declaraţiilor de reglementare, autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să ţină cont de bilanţul consolidat din situaţiile financiare anuale ale grupului sau să recurgă la o aproximare a activelor totale având în vedere ca valoare minimă suma activelor totale ale tuturor asigurătorilor sau reasigurătorilor care aparţin grupului.

1.53.Autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să notifice întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, grupurile şi sucursalele de asigurare din ţările terţe care trebuie să raporteze pe baza pragului de mărime prevăzut în Orientarea 2 pct. 1.18 lit. a) sau b) şi conform dispoziţiei tranzitorii de la pct. 1.51 într-un timp rezonabil înainte de prima raportare.

Orientarea 19 - Prima raportare

1.54.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte şi sucursalele de asigurare din ţările terţe identificate în conformitate cu orientările 2 şi 18 trebuie să înceapă raportarea conform prezentului ghid cu referire la primul trimestru al anului 2016.

Orientarea 20 - Mijloace de raportare

1.55.Autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să se asigure că informaţiile cantitative prevăzute la secţiunea II sunt transmise pe cale electronică.

Orientarea 21 - Formate de raportare de supraveghere

1.56.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte trebuie să transmită informaţiile în formatele şi reprezentările pentru schimbul de date stabilite de către autorităţile naţionale de supraveghere sau de către supraveghetorul grupului şi cu respectarea următoarelor specificaţii:

a)seturile de date cu tip de date "monetare" trebuie să fie exprimate în unităţi fără zecimale, cu excepţia formularului S.06.02, care trebuie să fie exprimat în unităţi cu două zecimale;

b)seturile de date cu tip de date "procentuale" trebuie să fie exprimate în unităţi cu patru zecimale;

c)seturile de date cu tip de date "ca numere întregi" trebuie să fie exprimate în unităţi fără zecimale.

Orientarea 22 - RSR - Formatul raportării

1.57.Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare trebuie să ţină cont de modelele de prezentare a seturilor de date, care sunt publicate de către EIOPA, atunci când raportează informaţiile incluse în formularele de raportare cantitativă.

Reguli de conformitate şi raportare

1.58.Acest document conţine orientări emise în conformitate cu art. 16 din Regulamentul EIOPA. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul EIOPA, autorităţile competente şi instituţiile financiare depun toate eforturile pentru a respecta ghidul şi recomandările.

1.59.Autorităţile competente care respectă sau intenţionează să respecte acest ghid trebuie să îl integreze în mod adecvat în cadrul lor de reglementare sau de supraveghere.

1.60.Autorităţile competente transmit către EIOPA confirmarea respectării sau a intenţiei de a respecta prezentul ghid, expunând motivele neconformităţii, în termen de două luni de la publicarea versiunilor traduse.

1.61.În lipsa unui răspuns până la împlinirea acestui termen, se va considera că autorităţile competente nu respectă cerinţele de raportare şi se vor raporta ca atare.

Dispoziţii finale referitoare la revizuiri

1.62.Prezentul ghid va fi supus revizuirii EIOPA.