Decizie nr. 249 din 10 mai 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 şi ale art. 83 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 1.190/com/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei arată că, printr-o cerere de completare depusă în faţa Curţii de Apel Piteşti, a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a), ale art. 33 şi ale art. 82 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi, în consecinţă, solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe şi cu privire la aceste dispoziţii legale. De asemenea, se mai apreciază că interdicţia impusă secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale de a se asocia în partide politice este neconstituţională, încălcând dispoziţiile art. 16 şi 37 din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că impunerea unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii publice este atributul exclusiv al legiuitorului. Totodată se consideră că legiuitorul a înţeles să reglementeze funcţia de secretar al unităţilor administrativ-teritoriale într-un mod diferit, impunându-le un tratament juridic diferit faţă de celelalte categorii de funcţionari publici, datorită specificului activităţii desfăşurate. De asemenea, se apreciază că soluţionarea cererii autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind unele probleme de aplicare a legii nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.190/com/2004, Curtea de Apel Piteşti Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 şi ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Georgeta Ion într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei prin care s-a respins o contestaţie împotriva ordinului prefectului de eliberare din funcţia publică de conducere de secretar al unei comune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 83 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 contravin textelor constituţionale ale art. 16 şi 37. În acest sens, se arată că dispoziţiile criticate încalcă "dreptul cetăţenilor români care ocupă funcţia de secretar în instituţiile administraţiei publice locale de a fi aleşi". Autorul excepţiei apreciază că dispoziţia criticată, în condiţiile în care "ia dreptul [secretarului comunei] de a fi membrul unui partid, trebuia să interzică şi dreptul la vot, deoarece votul se exprimă cu privire la simpatia faţă de un partid", ceea ce contravine Constituţiei.

Totodată se solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe "dacă prevederile Legii nr. 188/1999, înlătură carenţele [dispoziţiilor art. 83 alin. (2) ale] Legii nr. 215/2001, redând astfel posibilitatea secretarilor de a fi aleşi, precum şi de a fi membrii unei formaţiuni politice, drepturi prevăzute de Constituţia României".

Autorul excepţiei solicită Curţii, printr-o "Completare a cererii", să se pronunţe şi cu privire la constituţionalitatea art. 12 alin. (1) lit. a), art. 33 şi 82 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, "iar, în cazul în care atât articolele Legii nr. 188/1999, cât şi art. 85 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale, [Curtea Constituţională] să [...] precizeze prevederile cărei legi trebuiau să se aplice în cazul [dedus judecăţii]".

Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, instanţa arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 din Constituţie, "au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice", iar, potrivit art. 40 alin. (3) din Constituţie, printre aceştia se numără şi anumite categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. Instanţa consideră că "legiuitorul constituant a lăsat posibilitatea stabilirii prin legi organice a categoriei funcţionarilor publici care nu se pot înscrie în partide politice", iar, în acord cu aceste dispoziţii, art. 83 din Legea nr. 215/2001 reglementează "incompatibilitatea dintre funcţia de secretar [al comunei, oraşului sau subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor] şi calitatea de membru de partid, sub sancţiunea eliberării din funcţie".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea punctului de vedere prezentat se arată că, în conformitate cu textele constituţionale ale art. 37 alin. (1) şi ale art. 40 alin. (3), nu beneficiază de dreptul de a fi alese acele categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică, care nu pot face parte din partidele politice. În consecinţă, "întrucât secretarul comunei, oraşului sau subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este considerat, prin lege organică, funcţionar public, potrivit prevederilor constituţionale invocate, acesta nu poate face parte dintr-un partid politic".

Totodată se apreciază că prevederile criticate nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale ale art. 16. De altfel, se arată în punctul de vedere prezentat, art. 16 alin. (3) prevede că "funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care îndeplinesc condiţiile constituţionale".

Cu privire la interpretarea prevederilor Legii nr. 215/2001 prin raportare la cele ale Legii nr. 188/1999, preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că, "potrivit art. 146 din Constituţia României, republicată, care reglementează atribuţiile Curţii Constituţionale, aceasta nu poate face obiect al controlului de constituţionalitate".

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, în conformitate cu textele constituţionale ale art. 37 alin. (1) şi ale art. 40 alin. (3), nu beneficiază de dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot a căror asociere în partide politice este interzisă, printre aceştia numărându-se şi unele categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. Or, cum "prin Legea nr. 215/2001, lege organică, s-a stabilit că secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu poate fi membru al unui partid politic, sub sancţiunea eliberării din funcţie", textul art. 83 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 este în deplină concordanţă cu prevederile art. 37 din Constituţie.

De asemenea, Guvernul apreciază că textul art. 83 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 nu încalcă "nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece acest principiu [...] se referă întotdeauna la situaţii egale", iar în cazul analizat "autorul excepţiei se află într-o situaţie specială, dată de statutul său de funcţionar public de conducere, reglementarea aplicabilă fiind una specială chiar în raport de reglementarea de drept comun din Statutul funcţionarilor publici". În acest sens, sunt invocate şi prevederile art. 16 alin. (3) din Constituţie, conform cărora "funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate în condiţiile legii (...)".

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 215/2001, Guvernul arată că acestea "reglementează procedura de urmat în caz de vacanţă a funcţiei de primar sau în caz de suspendare din funcţie a primarului, respectiv a viceprimarului, fără să conţină vreo referire la funcţia de secretar al unităţii administrativ-teritoriale sau la statutul juridic al acestuia, [şi] drept urmare nu sunt aplicabile speţei deduse judecăţii, astfel că nu vor face obiectul analizei de neconstituţionalitate".

De asemenea, Guvernul consideră că "solicitarea autorului excepţiei cu privire la [precizarea referitoare la] legea aplicabilă în speţă" este exclusiv o problemă de aplicare a legii şi nu poate face obiectul contenciosului constituţional.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de secretar al unităţii administrativ-teritoriale, "în egală măsură, fără discriminări pe considerente arbitrare". În acest sens, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 77 din 20 februarie 2003.

De asemenea, se mai apreciază că prevederile art. 82 şi ale art. 83 alin. (2) nu încalcă dispoziţiile art. 37 din Constituţie, iar interdicţia prevăzută pentru secretarul unităţii administrativ-teritoriale de a nu se asocia în partide politice se justifică prin "necesitatea asigurării unei neutralităţi a serviciilor publice, care implică o detaşare a funcţionarilor publici, din a căror categorie face parte şi secretarul, de problemele politice".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispoziţiile art. 83 alin. (2) şi ale art. 85 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, precum şi ale art. 12 alin. (1) lit. a), ale art. 33 şi ale art. 82 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004. Curtea observă că autorul excepţiei contestă constituţionalitatea art. 85 din Legea nr. 215/2001 dintr-o eroare materială, textul respectiv neavând legătură cu cauza, întrucât se referă la atribuţiile secretarului; din economia textului rezultă că autorul excepţiei se referă tot la dispoziţiile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. De asemenea, deşi autorul excepţiei a solicitat Curţii să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a), ale art. 33 şi ale art. 82 din Legea nr. 188/1999, Curtea reţine că în realitate, astfel cum rezultă din formularea excepţiei ridicate, nu se contestă constituţionalitatea acestor texte, ci se raportează şi la acestea motivarea cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

De asemenea, Curtea observă că instanţa de judecată a reţinut în mod greşit ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi art. 82 din Legea nr. 215/2001, la care autorul excepţiei nu a făcut nici o referire în susţinerea excepţiei sale.

Aşadar, prin prezenta decizie Curtea urmează a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 83 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, care are următorul cuprins:

(2)Secretarul nu poate fi membru al unui partid politic, sub sancţiunea eliberării din funcţie.

Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 şi 37. În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că în realitate autorul excepţiei se referă numai la primele 3 alineate ale textului constituţional în cauză.

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul cuprins:

–Art. 16 alin. (1)-(3): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi."

–Art. 37: "(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2)Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României."

Textul art. 40 alin. (3) din Constituţie, la care face trimitere art. 37 alin. (1), are următorul cuprins:

(3)Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că interdicţia de a se asocia în partide politice, impusă secretarului unităţii administrativ-teritoriale, este neconstituţională, încălcând dispoziţiile Legii fundamentale referitoare la egalitatea în drepturi şi la dreptul de a fi ales.

Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (3) şi ale art. 40 alin. (3) din Constituţie, este la latitudinea legiuitorului să reglementeze condiţiile de acces la funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, respectiv categoriile de funcţionari publici care nu pot să se asocieze în partide politice, şi, implicit, pe acelea care nu trebuie să beneficieze de dreptul de a fi ales. În acest sens, prin Legea nr. 215/2001, lege organică, legiuitorul a înţeles să excludă secretarul unităţii administrativ-teritoriale de la dreptul de a se asocia în partide politice şi, implicit, de a fi ales.

În ceea ce priveşte susţinerea că reglementarea criticată încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea reţine că, în conformitate cu jurisprudenţa sa şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele "Engel şi alţii împotriva Olandei", 1976, "Marckx împotriva Belgiei", 1979, "Moustaquim împotriva Belgiei", 1991), egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Astfel, în acest sens, Curtea observă că secretarul unităţii administrativ-teritoriale este funcţionar public de conducere datorită atribuţiilor specifice care incumbă funcţiei publice respective. În consecinţă, interdicţia instituită pentru secretarul unităţii administrativ-teritoriale de a se asocia în partide politice se justifică prin necesitatea asigurării atât a neutralităţii sale politice, cât şi a stabilităţii şi continuităţii în funcţie a acestuia. Tocmai din aceste motive autorul excepţiei, secretar al unei unităţi administrativ-teritoriale, se află într-o situaţie specială, astfel încât statutul său este unul special chiar şi faţă de reglementarea legală de drept comun a funcţionarilor publici - Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

De asemenea, Curtea observă că reglementarea legală criticată se aplică, fără excepţii, tuturor persoanelor care au calitatea de secretar al unei unităţi administrativ-teritoriale.

În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei adresată Curţii Constituţionale, ca aceasta să îi precizeze prevederile cărei legi trebuie să se aplice în cazul său şi dacă "prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, înlătură carenţele Legii nr. 215/2001", Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate în ceea ce priveşte legile şi alte acte normative, în timp ce problemele privind coordonarea legislativă revin autorităţii legiuitoare, iar cele referitoare la aplicarea legii, instanţei de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 1.190/com/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly