Decizie
Decizie nr. 248 din 1 iulie 2004
privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine
- Emitent
- Consiliul Național al Audiovizualului
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 668 din 26 iulie 2004
Textul actului · 20 de articole
100%
privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine
Având în vedere dubla calitate a Consiliului Naţional al Audiovizualului, de garant al interesului public şi de autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale,
ţinând seama de dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994,
convinşi că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democrate, motiv pentru care presa audiovizuală trebuie să beneficieze de o protecţie deosebită,
convinşi totodată de faptul că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine,
având în vedere obligaţiile care revin atât Consiliului Naţional al Audiovizualului, cât şi radiodifuzorilor în protejarea demnităţii umane, în special, a drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi faptul că încălcarea acestora poate aduce prejudicii grave interesului public,
în temeiul art. 3 alin. (1), al art. 10 alin. (3) lit. e), al art. 17 alin. (1) lit. d) şi al art. 40 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului adoptă următoarea decizie:
(1)Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunică informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
(2)Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială ori siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei ori a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
Radiodifuzorii au obligaţia să respecte dreptul sacru la demnitate umană şi la propria imagine şi să nu profite de ignoranţa sau de buna-credinţă a persoanelor.
În sensul prezentei decizii, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente locale ori naţionale, cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi care nu încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
(1)Nu orice interes sau curiozitate a publicului trebuie satisfăcută; invocarea dreptului la informare nu poate servi la acoperirea preocupărilor preponderent financiare ale radiodifuzorilor.
(2)Dreptul la propria imagine nu trebuie să împiedice aflarea adevărului în probleme de interes public justificat.
(1)Este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări ale persoanelor reţinute pentru cercetări, arestate sau aflate în detenţie, fără acordul acestora.
(2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care filmarea sau înregistrarea este incidentală şi este realizată în locuri publice.
(1)Orice persoană acuzată sau cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât nu a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă şi irevocabilă.
(2)Respectarea prezumţiei de nevinovăţie este obligatorie în orice program audiovizual.
Nu pot fi difuzate materiale audiovizuale, realizate şi puse la dispoziţie radiodifuzorilor de către poliţie sau parchet, fără acordul persoanelor care sunt victime ale unor infracţiuni sau fără acordul familiilor acestora.
(1)Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale.
(2)Este interzisă difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau reportaje audiovizuale privind viaţa privată şi de familie a persoanei fără acordul acesteia.
(3)Fac excepţie de la prevederile alin. (2) situaţiile în care sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a)existenţa unui interes public justificat;
b)existenţa unei legături semnificative şi clare între viaţa privată şi de familie a persoanei şi interesul public justificat;
c)efectele amestecului în viaţa privată şi de familie a persoanei să nu între sub incidenţa prevederilor art. 1 alin. (2).
(1)Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei, filmate în propria locuinţă sau în orice alte locuri private, fără consimţământul acesteia.
(2)Este interzisă difuzarea de imagini ale proprietăţii private, filmate din interiorul acesteia, fără acordul proprietarului.
(3)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) situaţiile în care imaginile difuzate:
a)pot preveni săvârşirea unei infracţiuni;
b)surprind sau pot proba săvârşirea unei infracţiuni;
c)protejează sănătatea publică.
Este interzisă difuzarea de imagini şi sunete înregistrate cu microfoane şi camere de luat vederi ascunse, cu următoarele excepţii:
a)materialul audiovizual astfel obţinut să fie esenţial în stabilirea credibilităţii şi autenticităţii unui fapt de interes public justificat;
b)materialul audiovizual astfel obţinut nu putea fi realizat în condiţii normale, iar conţinutul să prezinte un interes justificat pentru public;
c)filmarea sau înregistrarea consemnează un fapt cu incidenţă penală ori morală, cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii.
Înregistrările destinate emisiunilor de divertisment tip "camera ascunsă" nu trebuie să pună persoana în situaţii înjositoare sau de risc şi pot fi difuzate numai cu acordul persoanelor care au făcut obiectul filmării.
Difuzarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau a corespondenţei, ajunse în posesia radiodifuzorilor, este permisă în următoarele situaţii:
a)răspunde unor necesităţi de siguranţă naţională, ordine publică sau asigură prevenirea unor fapte penale;
b)probează comiterea unei infracţiuni;
c)protejează sănătatea sau morala publică.
În cazul excepţiilor prevăzute la art. 8 alin. (3), la art. 9 alin. (3), la art. 10 şi 12, radiodifuzorii sunt obligaţi să încunoştinţeze persoana în cauză înaintea difuzării materialelor audiovizuale şi să solicite punctul de vedere al acesteia.
(1)Orice persoană are dreptul la propria imagine.
(2)În cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane, privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale concrete, acestea trebuie susţinute cu dovezi; dacă acuzaţiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars.
(3)Realizatorii emisiunilor au obligaţia să respecte dreptul persoanei la propria imagine şi să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice cel puţin probele care le susţin.
(4)Sunt interzise, în programele audiovizuale, orice referire peiorativă la adresa persoanelor în vârstă sau cu handicap, precum şi punerea acestora în situaţii ridicole ori umilitoare.
(5)Este interzisă, în programele audiovizuale, afectarea sau denigrarea convingerilor religioase.
(1)Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe.
(2)Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie.
(1)Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei aflate în situaţia de victimă, fără acordul acesteia.
(2)Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei fără discernământ sau decedate, fără acordul familiei.
(3)Este interzisă difuzarea de imagini care exploatează sau scot în evidenţă traumele ori traumatismele unei persoane.
(4)În cazul martorilor la comiterea unei infracţiuni, la solicitarea acestora, difuzarea imaginilor se va realiza cu asigurarea protecţiei depline a identităţii lor.
(1)Orice persoană are dreptul la respectul intimităţii în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire.
(2)În cazul situaţiilor de suferinţă umană, al dezastrelor naturale, accidentelor sau al actelor de violenţă, radiodifuzorii au obligaţia de a nu se amesteca nejustificat în viaţa privată.
(1)Difuzarea materialelor audiovizuale conţinând imagini ale persoanelor aflate la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, este permisă numai cu acordul persoanei sau, în cazul în care persoana este fără discernământ ori decedată, cu acordul familiei sau al aparţinătorilor.
(2)Radiodifuzorii au obligaţia de a respecta demnitatea şi anonimatul persoanelor cu tulburări psihice.
(3)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţii de interes public justificat în care difuzarea materialului audiovizual are drept scop:
a)prevenirea săvârşirii unor fapte penale ori înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unor asemenea fapte;
b)probarea comiterii unei infracţiuni;
c)protejarea sănătăţii sau moralei publice.
(1)În cazul nerespectării prevederilor art. 15 alin. (1) şi (2) se vor aplica dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)În cazul nerespectării celorlalte prevederi ale prezentei decizii se vor aplica dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 504/2002.
(3)În cazul în care nerespectarea demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine prejudiciază grav interesul public, se vor aplica dispoziţiile art. 95 din Legea nr. 504/2002.
(1)La data intrării în vigoare a prezentei decizii se abrogă Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 80/2002 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 21 august 2002. (2) Prezenta decizie intră în vigoare la data de 15 august 2004.
Preşedintele Consiliului Naţional
al Audiovizualului,
Ralu Filip
Bucureşti, 1 iulie 2004.
Nr. 248.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.